15 mai – ziua familiei

Mai e un pic și bate miezul nopții… și s-a încheiat și anul acesta ziua familiei. Aș fi vrut s-o petrecem în familie, cu adevărat, dar Andrei e la școală într-un colț al orașului, Iris în celălalt, iar eu traversez magistralele ca să ajung la ale mele. Apoi, am sărbătorit cu Irisuca, pe coridoarele de la policlinică… și în cele din urmă am avut în sfârșit o plimbare de seară, toți trei, din farmacie în farmacie…

Ziua s-a înseninat seara, când într-un final am ajuns acasă, și m-au anunțat copiii că a sosit ceva pentru mine. Dacă era pentru ei, aflam imediat, căci mă sunau să-mi ceară voie să deschidă… dar acum chiar m-am bucurat! O ramă foto geometrică, pentru care n-am avut eu ce poze să tai, repede, și am „trișat”. Am făcut o probă cu editorul foto, să vedem cam ce poze alegem pentru galeria noastră de „happy family”.

Surpriza a sosit de la Nestlé România, care, pentru a sărbători Ziua Internațională a Familiei, donează 2% din valoarea cumpărăturilor tale în magazinele Cora în luna mai către o mare familie: Organizația SOS Satele Copiilor România.

„Nestlé prețuiește și celebrează familia. Prin această initiațivă ne dorim să venim în sprijinul copiilor de la SOS Satele Copiilor România, contribuind la dezvoltarea armonioasă a acestora. De asemenea, pentru că am vrut să ne implicăm și mai mult de atât, o echipă formată din angajații Nestle România s-a oferit voluntar să construiască un loc de joacă special pentru ei, care să le aducă multe momente de bucurie”, a declarat Ana-Maria Doxan, Communications Director, Nestle România.

Organizația SOS Satele Copiilor România are misiunea de a integra copiii într-o familie SOS sau de a oferi sprijin familiei biologice.

„Pentru noi, fiecare copil este important și ne dorim ca ei să se dezvolte într-un mediu familial. Ne implicăm pe termen lung, iar donațiile ne ajută să le oferim copiilor sprijinul de care au nevoie pentru a se dezvolta armonios. Apreciem donația făcută de Nestle România, pentru că ne va ajuta să venim în spijinul celor care au nevoie de noi”, a declarat Carmen Brumă, Manager Departament Strângere de Fonduri și Comunicare, Organizația SOS Satele Copiilor România.

Ziua Internațională a Familiei este sărbătorită, pe 15 mai, în întreaga lume, pentru a sublinia importanţa familiei și rolul ei în dezvoltarea societății. Această zi a fost instituită de Adunarea Generală a ONU încă din 1993. Ziua Internațională a Familiei este o oportunitate de a celebra alături de cei dragi cele mai frumoase momente petrecute împreună.

În seara aceasta am ajuns și în Cora… și cum lapte praf și alte produse pentru bebeluși nu ne erau utile, ne-am luat o cutie mare de batoane Lion, Nesquik și cereale pentru copii, produse Nestlé, căci altă idee de a pune în practică campania nu am avut, la vârsta noastră de „copii mari”.

Voi ce-ați făcut special azi? V-ați petrecut ziua cu familia?

Noaptea muzeelor 2015

Anul acesta – ca în fiecare an dealtfel, ne pregătim cu entuziasm pentru Noaptea Muzeelor. Concluzia la care am ajuns demult, aceea de a nu vizita efectiv muzee în această noapte, rămâne în picioare, și selectăm din lista pusă la dispoziție expozițiile mai interesante.

Înainte de a trece la „atracțiile” de anul acesta, am observat că evenimentul din 16 mai este însoțit de un protest la care subscriu toate muzeele: acela contra retrocedărilor locațiilor ce găzduiesc unele muzee, sau a pieselor ce fac parte din colecții. Mi-am amintit cu tristețe de ultima vizită la Muzeul Literaturii Române, și chiar la Noaptea Muzeelor de anul trecut, când acesta a fost pentru ultima dată deschis în locația din Piața Romană. Momentan nu știu nimic despre relocare.

(Ca o paranteză, în aceeași situație minunată se află și Biblioteca Pedagogică de la Cișmigiu, vila fiind restituită proprietarilor, iar fondul pedagogic pus la cutie și inaccesibil publicului, la BCU). Sub titlul Priveşte arta! Arta te priveşte!, Muzeul Național de Artă al României propune publicului, pe lângă vizita în Galeria Naţională deschisă în nocturnă, un periplu mai puţin obişnuit într-o Galerie de (ne)uitat. Aceasta va cuprinde simbolic ramele câtorva dintre tablourile ieşite din patrimoniul muzeal în urma unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Însă… ce-am zărit pe listă: în premieră, Muzeul Băncii Naționale a României ne așteaptă cu o expoziție de lingouri, la 135 de ani de la înființarea băncii. Nu că ar fi multe, nu că aurul are o magie fantastică de atragere, dar n-am văzut în viața mea un lingou veritabil. Prezentarea lingourilor de aur va fi însoţită de proiecţii luminoase pe fațada băncii, un film documentar în temă, precum şi informații despre aur de tip „Ştiaţi că…” (despre exploatarea zăcămintelor, rezervele de aur ale lumii şi băncilor centrale, utilizări ale aurului etc). Ce mi-a atras atenția este „Muzeul Băncii”, habar n-aveam că există un astfel de muzeu, și sunt foarte curioasă în ce condiții se vizitează.

Muzeul Antipa va fi probabil ca aproape în fiecare an centrul atracției pentru copii. Se va vizita, contra cost, expoziția de păianjeni și scorpioni, la care vrem să ajungem, dar nu cred că pe înghesuiala de noapte, și vom alege o zi mai „liberă”. Programul activităților propuse este:

Vizitarea traseului special intitulat „Istoria lumii vii în 10 exponate”;
Vizitarea expoziţiei de fotografie „Luminile Nordului – Aurora Boreală în Insulele Lofoten”;
19.45, 20.45, 21.45: Atelier de creație nocturnă cu imaginație: lilieci și bufnițe (grup ţintă: 5 – 10 ani) ;
20.00, 21.00: Atelier Provocarea Lego® (grup ţintă: 7 – 11 ani) ;
23.00: Colectare entomologică a insectelor nocturne cu ajutorul surselor luminoase speciale sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani) ;
23.00: Interceptarea liliecilor din grădina Muzeului „Antipa” cu ajutorul detectorului de ultrasunete sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani).

La insecte și lilieci am fost deja în anii trecuți, este o experiență interesantă, dar aveți nevoie de timp și răbdare. Insectele nu se dau ușor prinse, și în nebunia de oraș cam greu cu atras liliecii.

Tot nou intrat în circuit cred că este Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică Minovici”, nu l-am remarcat în anii trecuți. Fiind mic și discret, mă gândesc serios să-l strecor pe listă.

Muzeul Municipiului București aduce o listă întreagă de locații și case memoriale, pe lângă sediul cunoscut de la Universitate și Curtea Domnească: Theodor Aman, Victor Babeș, C.C. Nottara și nu numai.

La Muzeul Național de Istorie se vizitează, ca de obicei, tezaurul și Columna… până când vom vedea renovată expoziția permanentă va mai curge multă apă pe Dâmbovița. Copii sunt așteptați cu ateliere creative – colorat șcene de pe columnă și confecționarea din carton decupat a streagului cu cap de lup al dacilor (tema este repetată din anii anteriori), între orele 17-19, apoi la 20, pentru 15 min, un spectacol de balet, realizat de elevele Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti, și un concert de muzică vocal-simfonică susţinut de elevii Colegiului Naţional de Arte Dinu Lipatti din Bucureşti, 21.00 – 21.45, un boment de reconstituire istorico-militară realizat de Asociaţia Tradiţia Militară, Preşedinte Mircea Emilian Stoica: demonstraţie de mânuiri de arme, depunere de jurământ, prezentarea drapelului şi a ţinutelor militare (uniformă, armament, echipament aflate în dotarea Armatei Române în timpul Războiului de Independenţă) – dar nu mi-e foarte clar la ce oră, și un concert cu muzică de promenadă susţinut de Fanfara Jandarmeriei Române, sub îndrumarea dirijorului Lt. Col. George Preda – 22.30 – 23.00.

Un program frumos se anunță și anul acesta la muzeul George Enescu, cu atelierele origami susținute de A.C.T.O.R., dar și un program de concerte pentru melomani, pe care le puteți vedea în pagina dedicată muzeului.

La Foișorul de Foc – muzeul pompierilor, am ratat anul trecut să ajungem. Dar fanfara și autospecialele sunt și anul acesta, așa că sperăm să ajungem și să le studiem puțin.

Muzeul Tehic D. Leonida are anul acesta un program mai plin de evenimente, însă cel mai „atrăgător” este cel de reciclat piese de bicicletă și transformarea lor în… bijuterii. Nu știu dacă voi ajunge până în parc, dar sunt fooarte curioasă cum arată cerceii din lanț de bicicletă! Vizitatorii sunt așteptați și cu un concurs, „Tu descoperi Muzeul Tehnic! Noi te descoperim pe tine!”, în care vom fi postate fotografiile celor care se vor fotografia în incinta MNT şi vom fi puse pe facebook. Fotografia care va strânge cele mai multe like-uri în 24 de ore va fi premiată cu o cameră video.

Nu am găsit încă detalii de la Muzeul Bellu, partea cea mai distractivă a nopții muzeelor de anul trecut, încă foarte vie în amintirea copiilor, și în niciun caz cu aspecte macabre! În schimb observ că a intrat în circuit și Muzeul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, fiind deschisă și ghețăria, și cuhnia, pe care nu-mi amintesc să le fi vizitat împreună cu palatul. Între orele 18 – 24 se asigură transport tur-retur de la stația de metrou Piața Victoriei, cu autobuze care pleacă din 30 în 30 de minute, dar nu-mi este foarte clar dacă și transportul este gratuit.

Arhivele Naționale organizează o expoziție foto, Sport și educație fizică în România până în 1945, deschisă începând cu ora 20, Hanul Gabroveni îl puteți vizita în cadrul Romanian Design Week (expoziție parțial deschisă și la Aeroportul Henri Coandă), la Biblioteca Centrală Universitară sunt tururi ghidate la expoziția de carte și machete Hai la Luminotecă!, la Artmark vor fi expuse capodopere de Nicolae Tonitza din colecţii private.

Observatorul Parcului Natural Văcărești își deschide porțile nocturne pentru toți iubitorii de natură, pentru pasionații de fotografie într-un spațiu în care se desfășoară evenimente educative, științifice și de comunicare dedicate zonei umede Văcărești. În cadrul Observatorului, cei interesați pot avea contact cu biodiversitatea urbană și pot schimba idei cu specialiști în protecția mediului. Vizitatorii vor putea admira întreg ecosistemul de la etajul 17 și se vor putea delecta cu o expoziție de fotografie a Parcului Natural Văcărești. Vizitele se programează la adresa observator.vacaresti@yahoo.com, în limita locurilor disponibile.

Dacă ați parcurs deja programul de pe site, și am ratat ceva, aștept sugestii. Altfel vă recomand să dormiți sâmbătă după-amiază!

PS: de citit neapărat – ce nu mi-a plăcut în Noaptea muzeelor 2014

Destinație: Galaxia Copiilor, Planeta 7. Atenție: aici se citește!!

Îmi place când văd în jurul meu că se întâmplă lucruri frumoase, ducem lipsă de așa ceva. Și când cei care urmează să le trăiască sunt copiii, cu atât mai bine. În iarnă v-am povestit despre campania inițiată de Grupul editorial ALL, Citește povești, iar acum am avut plăcuta surpriză să văd cum continuă campania. Pentru că între coperte totul este posibil, am fixat destinație imaginară în Galaxia Copiilor, pe Planeta 7, unde cărțile pentru copii beneficiază de un preț unic de 7 lei. „Îmbarcarea” pentru călătorie se poate face până la data de 15 iunie, așa că nu ratați oferta!

Provocarea pe care editura mi-a transmis-o este aceea de a alege patru cărți pe care să le recomand copiilor, adică ce aș face eu cu un buget de 28 de lei. Mi-am ales patru, însă am ales subiectiv, pentru că multe din cărțile aflate pe planetă sunt deja și la mine în bibliotecă. Așa că vă voi spune ce am ales și de ce, urmând ca apoi să vă spun ce îmi pare bine că am deja în bibliotecă, și n-ar trebui să ratați.

Prima pe listă a fost Grammaton. Turnul Înțelepților, de Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli. Andrei citește, aș fi cârcotașă să spun că nu, dar numai ce vrea el și ce îi place. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea. Îmi spun că e adevărat, cărțile „clasice” nu le oferă copiilor de azi o lume în care să se regăsească. Ieri îmi dădea cineva un exemplu de discuție la școlari mici, cifra 5 seamănă cu o seceră… serios?? ce e aia?? la ce folosește? cum se folosește? O realitate pe care copiii nu o înțeleg. Așa că variantele SF sunt mult mai pe gustul lui, iar dacă avem și un personaj de vârstă apropiată, (Tinka are treisprezece ani și îi place foarte mult să citească), succesul e garantat. Încă nu știe de surpriză, abia aștept să sosească!

A doua pe listă – volumul III din Șoborații. Le am și pe primele două, n-am apucat să povestesc pe larg despre ele, însă mă bucur enorm că a apărut volumul III, căci deja eram cu sufletul le gură să vedem în ce încurcături mai intră curajosul șoricel Marty Flynn. Surpriza este pentru Iris, le-a terminat în iarnă pe celelalte, și abia aștepta continuarea. Și aceasta intră tot la SF, amestecat cu povești cu pirați (Peter Pan a fost amicul nostru invizibil ani de zile), și cu un love-story, sperăm noi cu final cât mai fericit.

Ultimele două alese sunt cele două volume din Fedelinii, de Nadia Coste, pe aceleași considerente de mai sus. Important este să citească de plăcere, căci realitatea noastră tristă de azi este că copiii fac totul pentru că li se cere și pentru că trebuie! Altcineva le face programul… ei au foarte puțină putere de decizie.

Sunt curioasă cum vor reacționa când vor sosi cărțile. De regulă îi roade curiozitatea și desfac pachetele, apoi aflu la telefon, de regulă într-o frază rostită pe nerăsuflate care este gradul de satisfacție. Însă nu mi s-a întâmplat să dau greș…

Revenind la Planeta 7, vă puteți întâlni cu două noi volume din Zaharia Zanzibon. Le-am văzut pe primele două, și sunt foarte amunzante și pentru copii mai măricei. Ai mei cel puțin au avut câteva ore de râsete pe seama cărților. Continuă și seria poveștilor cu Itsy și Bitsy, pe care cei mici îi cunosc de la radio. O colecție mai nouă – Călătorie în lumea basmelor, din care fac parte Trolul fără inimă, Prinţul Dorinţă, Zăpezica. Bunicul Îngheţ şi Piticul Nas-Lung, a fost deja subiectul unui articol aici pe blog, și îl puteți citi aici. Nu ratez ocazia să vă recomand, dacă n-ați citit deja, seria Oksa Pollock. I-am dedicat mai demult un articol, și rămâne preferata familiei.

Pentru preșcolari aveți o mulțime de variante, de la cărți de colorat la volume educaționale, și aici aș include și Carte despre joc și joacă, un volum pe care l-am încercat, dar care oferă variante pentru fiecare vârstă.

Așadar, vizitați Planeta 7! Mai ales că 1 iunie se apropie cu repeziciune, și o carte este întotdeauna un cadou potrivit! Dacă ați avea doar 28 de lei, care ar fi cele patru cărți pe care le-ați alege?

Galaxia copiilor și editura ALL nu se opresc cu surprizele aici, la târgul de carte de peste 2 săptămâni vă așteaptă la standul dedicat copiilor. Cu ce? Detalii în curând 🙂

Natura prin camere live

Rare sunt momentele în care văd ceva ce mă lasă fără replică, şi dau instant share. În seara aceasta am stat şi am privit fascinată o poiană dintr-o pădure, undeva pe Terra. National Geographics e mic copil faţă de senzaţia pe care mi-a dat-o camera live din poiana cu cerbi . Am primit linkul când poiana era goală. Cred că era cam 19.30 când au apărut primele căprioare. Sunt curioasă dacă vin la aceeaşi oră în fiecare seară, dar aşa ar trebui! Un filmuleţ demo care intra înainte de încărcare arăta şi un mistreţ… Pe lângă camera din poiană, pe acelaşi site este una montată în vârful unui copac, lângă cuibul unui codalb. Pasărea stă pe ou, căci are unul singur. Se pare că este undeva în Letonia…

Nu ştiu dacă veţi avea norocul să le vedeţi. Însă, dacă aş avea calculator la clasă, cu internet, l-aş lăsa pornit. În marea majoritate a timpului nu se va întâmpla nimic, însă dacă se întâmplă, va merita cu prisosinţă să întrerupi orice activitate pentru 20-30 de minute. Nu cred că poţi învăţa mai bine decât în direct, observând natura. Dacă cu plantele e uşor, cu animalele sunt momente unice!

Mai jos sunt câteva poze. Întâi a venit un singur cerb, apoi şi căprioarele. Pe final a mai apărut încă un cerb matur. Aproape că s-au luat în coarne (este poza mai jos), dar nu am prins o luptă, căci au fost politicoşi. Dacă mai ştiţi astfel de linkuri, lăsaţi-le vă rog în comentarii, cu o scurtă descriere dacă se poate!

Update: Cuibul de codalb nu mai are camera live, dar am găsit un cuib de vultur pescar.

Soseste al doilea cerb matur

Momentul în care am crezut ca începe lupta

Incepe primavara oficial cu o actiune de reciclare de Ziua Mondiala a Apei

Nu mai e nicio scuză, weekendul acesta începe oficial primăvara. Dacă din curte deja aţi adunat ultimele frunze moarte, aţi greblat gazonul ce stă să încolţească şi aţi toaletat pomii, Tupperware propune o acţiune de reciclare a ambalajelor de plastic cu ocazia Zilei Mondiale a Apei (22 martie).

Aşadar, vineri, 20 martie, în Braşov (partener Rian Consult), sâmbătă, 21 martie, în Constanţa (partener MM Recycling) şi duminică, 22 martie, în Bucureşti (partener Rosal SA), Tupperware Romania, va organiza la sediile distribuitorilor săi autorizaţi* o acţiune de colectare a sticlelor de plastic (PET). Fiecare persoană care va aduce minim 10 sticle de plastic va primi cadou** o Sticla ECO Tupperware de 500 ml, un produs excelent atât pentru adulţi cât şi pentru copii.

Intenţia Tupperware este de a educa consumatorul în direcţia reciclării, dar şi a renunţării la sticlele de unică folosinţă. Pentru aceasta, între produsele oferite ca soluţii sunt sticlele eco de 1 l, 500 ml, 750 ml . Sticlele eco sunt soluţia perfectă pentru a păstra apa şi orice alt lichid rece necarbogazificat. Sticla are inerţie termică şi va păstra pentru o perioadă mai îndelungată temperatura, şi pot fi folosite oriunde. Este realizată dintr-un material care nu permite transferul de particule şi nu se pătează. Sunt practice şi se închid etanş, şi, mai ales, sunt refolosibile.

Principalul motiv pentru care sticlele de plastic „normale” se aruncă este acela că încep să miroasă. De sticlele Tupperware am auzit de vreun an de zile, şi le-am considerat „alte sticle”, fără să aprofundez subiectul. Anul trecut însă Tupperware a sponsorizat crosul din toamnă al copiilor, unde toţi participanţii au găsit în pachetul de start sticla pentru sportivi. Copiii au îndrăgit-o imediat, căci nu au şanse să-i piardă dopul, se deschide şi închide rapid. Se umple uşor, şi are şi ceşcuţă detaşabilă din partea de jos (habar n-am dacă acesta îi este scopul, dar noi aşa o folosim).

Culmea e că… nu miroase. Cu tot pesimismul meu, sticla se încăpăţânează să rezite… în iarnă credeam că am câştigat. M-am dus în piaţă, şi mi-am luat flori de anason, pentru craft. Cum nu aveam la mine nicio cutie, şi, ca să nu ajung cu ele sparte acasă, le-am pus în sticlă. Numai că acolo au rămas vreo săptămână, căci am uitat complet de ele, (şi de sticlă, prin maşină)… Când m-am apucat de lucru şi le-am căutat, avea sticla o aromă de ameţeai. Puneam apă chioară în ea, şi ziceai că-i ceai. A durat minunea vreo câteva zile, am spălat-o, şi – spre fericirea copiilor – aroma de anason a dispărut. Şi acum sunt la fel ca în prima zi, dacă ignori urmele de dinţi cu care ai mei deschid repede dopul.

Despre produsele Tupperware voi mai povesti însă cu altă ocazie. Acum, ca să închei vesel, înainte de îndemnul la reciclat, iată câteva informaţii din categoria „ştiaţi că”:

Reciclând un ambalaj de plastic economisim energia necesară funcţionării unui bec de 60W timp de 6 ore!
Tupperware Brands Corporation este o companie care comercializează recipiente cu sigiliu revoluţionare pentru depozitarea alimentelor.
Compania şi-a extins activitatea în peste 85 de ţări din întreaga lume, şi de 30 de ani este prezentă în Europa
În România compania s-a deschis în mod oficial în aprilie 2011, iar produsele sunt disponibile prin distribuitorii autorizaţi.

Spor la reciclat!

*Adrese distribuitori Tupperware:
Bucuresti: Optimcore SRL, Bd. Unirii nr. 9, twmagicone@gmail.com, 0723.590.128; 10.00-18.00
Constanta: Str. Dezrobirii nr. 101, mia_lupea@yahoo.com, 0722.433.277; 9.00 – 18.00
Brasov: Azurit SRL, str. Tâmpei nr. 8, azurit_tw@yahoo.com, 0268.708.515, 0721.326.986; 12.00- 18.00

**Numarul de sticle eco este limitat:
280 sticle Bucuresti; 500 sticle Brasov; 250 sticle Constanta

Despre drepturi de autor – inca odata, si nu pentru ultima oara…

De când am pornit blogul acesta – şi sunt ceva ani, acum, când mă uit în urmă, cea mai mare problemă am avut-o cu respectul şi bunul simţ al unor utilizatori, sau vizitatori, cum preferaţi să le spuneţi. Deşi în Regulament am scris clar că „Materialele prezentate în secţiunea "Blog" a site-ului sunt materiale originale, care nu pot fi redistribuite fără permisiunea autorului. Utilizatorul le poate folosi în interes propriu şi personal, poate cita ideea, cu link către pagina în care a fost prezentată. Pentru folosirea imaginilor de prezentare aveţi nevoie de permisiunea scrisă a administratorului.”, normal, nimănui nu-i place să citească, şi cred că foarte puţini au vizitat vreodată această pagină.

Nu ştiu dacă sunt mulţi cei care au idee cam ce cantitate de muncă depune un singur om pentru a întreţine acest blog. Nu că mă laud, dar ţin la el ca la al treilea copil, şi a-mi fura pozele si materialele nu e de ici de colo pentru mine!

Cele mai mari probleme le-am avut cu zânele anotimpuri, şi cu cadrele didactice care înţeleg să-mi „respecte” munca dând mai departe zânele în format .pdf, fără un link de recomandare. Zânele sunt ideea mea, pusă în practică de graficianul Emanuel Pavel, iar pentru forma finală modulară am muncit zile în şir. Este efortul meu, şi pentru el am solicitat un singur lucru: să nu fie postate nicăieri. Rezultatul? Le-am sters de pe scribd, de pe didactic, de pe grupurile de facebook, şi când mai am timp şi dau câte-un search, tot le mai găsesc pe undeva. E atât de greu să se înţeleagă că este un material pentru folosinţă particulară? Îl primeşti, îl printezi, îl păstrezi, şi NU ÎL DAI MAI DEPARTE! (şi da, am scris cu majuscule, ceea ce înseamnă că „vorbesc” mult prea tare, poate se aude!)

Mulţumesc cu această ocazie tuturor colegelor care mi-au îndeplinit dorinţa, şi care m-au atenţionat ori de câte ori zânele au fost afişate public în această formă. Nu mai reiau subiectul, l-am mai abordat detaliat aici. Mulţumesc şi celor care au postat lucrările realizate după modelele mele, şi m-au etichetat!

A doua problemă o am cu pozele copiate de pe blog. Este OK să le salvaţi dacă vă plac. Şi eu am o sumedenie de astfel de materiale, din care mă inspir în realizarea activităţilor. Dar sunt folosite privat, nu le dau share, nu mi le atribui. Le puteţi utiliza în prezentări la clasă, să le arătaţi copiilor şi alte idei de realizare. Dar NU ESTE OK să postaţi aceste prezentări pe net, fără să scrieţi, sub fiecare poză, linkul de unde aţi salvat-o. Se scrie simplu, Sursa foto: http://talentedenazdravani.eu/concurs84-1.htm . Aşa este corect! Într-un articol de specialitate, dacă citaţi un pasaj dintr-o carte, puneţi notă de subsol, cu pagina unde se găseşte informaţia. Şi pozele, dacă nu vă aparţin, SE CITEAZĂ!

Pozele de pe net nu sunt la liber! Ele aparţin cuiva! Şi în unele cazuri, scrie şi pe ele cui aparţin. Dacă este pe net, nu înseamnă că o poţi lua şi face ce vrei cu ea! În acest sens am avut acum vreo 4 ani un incident cu o doamnă învăţătoare care a realizat un .pps cu colaje din materiale de toamnă. La grădiniţă la fiica mea, dra educatoare a salvat o prezentare cu idei, pentru a le arăta copiilor cam ce-ar putea face cu frunzele… Irisuca mea, cu un imens simţ de proprietate, a fost încântată să-şi vadă colajul – realizat acasă cu mine – în prezentarea de la grădiniţă… Eu primesc un telefon şi un mail cu prezentarea ataşată… Era chiar colajul ei, realizat în cadrul uneia dintre cele mai frumoase colecţii de pe site, imagine de pe care doamna în cauză scosese marca © Talente de Năzdrăvani, iar prezentarea părea realizată prin munca dânsei. Nu vreţi să ştiţi cum mi-am ieşit din fire… am sunat direct la secretariatul şcolii, am chemat-o la telefon, şi dacă n-aş fi avut o falcă în cer şi una în pământ aş fi leşinat de râs! Cum adică să vii cu argumente infantile de genul „de ce aţi pus-o pe net dacă nu vreţi s-o luăm?” Serios? Şi marca de © nu se asorta bănuiesc cu decorul, de-asta trebuia ştearsă! Dacă nu s-a înţeles, rostul unui site ca al meu este să ofere idei şi să uşureze munca la catedră, dar nu vă jucaţi de-a fata babei când se întoarce de la şezătoare şi sare gardul cu coşul plin de fuse, căci în cazul acesta se cheamă furt de proprietate intelectuală. E drept că ar fi ceva bătaie de cap să dau în judecată pe cineva, dar nu e imposibil să dibui un avocat şomer şi care vrea să facă un ban la sigur, mai ales că Talente de Năzdrăvani este şi marcă înregistrată la OSIM.

Un al doilea moment pe care mi-l amintesc cu un gust amar s-a petrecut pe facebook, când un atelier pentru copii din Buzău s-a gândit să-şi decoreze profilul afacerii cu grafica realizată special pentru mine de Emanuel Pavel, pentru ilustrarea seriei de poveşti cu rechizite din Dulăpiorul magic. Cât timp eu mi-am înregistrat personajele la OSIM, folosirea acestora este interzisă. Dânşii însă voiau „impresie artistică” ieftin… sau mai bine zis să facă bani, să atragă atenţia, dar fără să investească şi în imagine.

Al treilea moment tocmai s-a încheiat. Habar n-am pe ce principii îţi afişează mai nou facebookul în feed postări ale unor persoane cu care n-ai nimic de-a face. Sau poate e soarta, care se dovedeşte ironică pentru cei care au impresia că orice e pe net e gratis, sau tot ce zboară se mănâncă. Aseară dau să închid calculatorul, când îmi răsare în feed un cocoş… să mor de inimă, nu alta! Era cocoşul pictat de mine acum doi ani, dar cu marca de copyright mâzgălită jenant în Paint, şi postat în contul unei doamne care se lăuda a fi producător de piese din ipsos. Fac o paranteză, ştiu multe persoane care toarnă şi vând piese de ipsos, şi care, cu câţiva bănuţi în plus, reuşeşc să acopere din cheltuielile casei. Uneori nu-i uşor nici să fii mamă singură, şi orice leu contează. Poate şi doamna care mi-a furat fotografia are motivele ei pentru care munceşte în stilul acesta, însă a-mi lua mie poza ca să-ţi ilustrezi „afacerea” se cheamă furt! (şi nu era singura poză furată, am mai recunoscut două). S-a justificat că a folosit-o ca „model orientativ”, nu a făcut nimic rău! Ei bine, eu identific aşa: – a luat poza de pe blog fără să-mi ceară permisiunea; – a şters marca de copyright în cel mai jalnic mod; – a postat poza public, fără să citeze sursa. Dacă asta nu este hoţie, aştept încadrarea!

La mine, poza ilustra un articol ce promova o altă persoană care se îndeletniceşte cu turnatul figurinelor din ipsos. Normal, e alegerea mea pe cine susţin şi cui fac reclamă. Doamna în cauză îşi poate picta singură figurinele, dacă vrea să atragă atenţia cu „reclame”, dar nu să-mi fure imaginea, chiar dacă modelul de ipsos era acelaşi. Poza de pe facebook arăta ca mai jos (între timp a fost ştearsă), iar originalul îl puteţi vedea aici, împreună cu tot aranjamentul din care făcea parte (si reclama aferenta).

Ca să mă enervez şi mai tare, am primit şi replica: Pozele fiind publice oricine le poate copia. Nu trebuie sa va suparati asa. Ce să mai zic? Este ok ca doamna să atragă atenţia şi să vândă folosind poza mea, şi fără să-mi ceară permisiunea? Sau trăim într-o ţară în care bunul simţ e un ideal intangibil? Ca să nu mai spun că, dacă tu faci bani pe munca mea, mi se cuvine comision. Mi-am mai amintit de o doamnă, care, în momentul în care Emanuel a realizat decorul cu Moş Timp, se oferea să-l picteze direct pe perete doritorilor, copiind modelul. Ce conta că autorul graficii, Emanuel Pavel, muncise vreo două săptămâni la desen, dânsa făcea un ban cinstit, cu un model pe care noi îl distribuiam gratuit…

În concluzie, nu luaţi de pe net poze fără a cita sursa şi a cere permisiunea. Nu ştiţi niciodată când puteţi primi un telefon surpriză. Căutaţi pozele oferite gratuit de autori, sau bănci de poze, şi citiţi cu atenţie drepturile de folosire!

Fenomenul bullying în România în 2014

Zilele trecute v-am povestit despre iniţiativa Cartoon Network România de a promova o campanie antibullying. Nu este prima, nu este singura, şi cu siguranţă nu va fi ultima, căci fenomenul tinde să ia amploare. Am urmărit şi comentariile pe această temă, şi am văzut persoane „sceptice”, ca să nu spun mai mult, cu privire la compatibilitatea campaniei cu mesajele transmise copiilor prin serialele de desene animate. Surpriza mea a fost însă alta. La două zile după lansarea spoturilor, am mers la grădiniţă îmbrăcată cu tricoul campaniei. Copiii ştiau toţi despre ce este vorba, am văzut şi noi, doamna, desenul ăla cu copilul răutăcios, iar două dintre colege m-au întrebat despre ce este vorba. Am testat şi cu ai mei, a doua zi seara, când le-am arătat spoturile de pe youtube, şi reacţia a fost: le-am văzut după-amiază!

Aşadar, să mai pun întrebarea cât de eficientă este transmiterea unui mesaj pentru copii, prin intermediul canalului lor preferat, în orele de audienţă? Mai este însă nevoie de intervenţia adulţilor, de lansarea de discuţii în familie sau în grup, pe această temă.

Însă nu aceasta este tema pe care voiam s-o abordez astăzi, însă nu m-am putut abţine să nu încep cu o paranteză. Revenind la subiectul propus, aş dori să mă opresc la Telefonul copilului, o linie telefonică gratuită de care cei mici au auzit într-o mai mică sau mai mare măsură. Începând cu anul acesta, în urma parteneriatului cu Ministerul Învăţământului, numărul 116 111 apare şi în manualele şcolare, pentru ca un număr cât mai mare de copii să afle şi să aibă acces. Dar iată statisticile privitoare la fenomenul bullying, aşa cum reiese el din convorbirile cu copiii.

În 2014, la linia telefonică gratuită dedicată copiilora fost înregistrat un număr de 1.046 de situaţii care au făcut referire la fenomenul bullying.
În anul 2014, analiza statistică a cazurilor înregistrate la 116 111, arată următoarele:
– 50.39% bullying fizic,
– 38.76% bullying verbal,
– 6.98% bullying relaţional
– 3.87% bullying online.

Forma de bullying fizic este asociată, în general, cu categoria de gen masculin, în timp ce forma de bullying verbal cu categoria de gen feminin.

Efectele abuzului de tip bullying:
– 37.72% depresii şi tulburări de comportament,
– 35.23% criză de identitate şi anxietăţi,
– 13.88% excludere şi dificultate în relaţionare
– 13.17% gânduri suicidale.

Băieţii cu vârste cuprinse între 12 – 17 ani sunt cu precădere victime ale fenomenului bullying, deoarece dezechilibrul de forţe (una dintre componentele esenţiale ale bullying-ului) are legătură cu masculinitatea. În plus, adolescenţa aduce cu sine transformări fizice, emoţionale şi comportamentale, astfel că băieţii se pot poziţiona în extremis: puternici sau slabi, respectiv agresori sau victime.

În anul 2014, la nivelul serviciului Telefonul Copilului 116 111 pe segmentul rural – urban au fost înregistrate în principal situaţii din mediul urban (41.86%), urmat de mediul rural (36.44%). Pentru 21.70% apelanţii au solicitat confidenţialitate cu privire la mediul de provenienţă.

Din mediul urban se înregistreazăîn general situaţii legate de bullying verbal, relaţional şi online, în timp ce din mediul rural se înregistrează bullying fizic.

În anul 2014, 211 cadre didactice au participat la activităţile educative desfăşurate de Asociaţia “Telefonul Copilului” în unităţile de învăţământ.

Concluziile ar trebui să le tragem singuri. Mai ales cei care ne încadrăm la ultima categorie: cadre didactice.

Ce este Bullying-ul?

Dacă n-aţi auzit niciodată acest cuvânt, aveţi încă timp să-l învăţaţi, însă cu siguranţă ştiţi ceea ce înseamnă, pentru că, în oricare dintre cele trei variante în care puteţi lua contact cu fenomenul, veţi recunoaşte trăsăturile: Bullyingul este un comportament ostil faţă de cineva, pe care agresorul (bully) îl ia în derâdere, îl umileşte în cercul de prieteni, cunoştinţe, sau pur şi simplu în public. Sunt căutate slăbiciunile – probleme medicale sau familiale, aspect fizic, etnie, stare emoţională etc. – iar agresiunile ajung de la hărţuire verbală până la hărţuire fizică.

Nu cunosc termenul de multă vreme, şi l-am auzit prima dată în acestă formă cu ocazia lansării colecţiei „Ajută-te singur!” de la editura Gama. Apoi am mai citit despre el la o mămică blogger, unde am văzut cum, într-o ţară civilizată, acest cuvânt chiar are putere, şi odată ce-l pronunţi, adulţii îţi vin în ajutor şi se iau măsuri. La noi aceste comportamente sunt tolerate, pe ideea că copiii se joacă, copiii se împacă, sau, şi mai grav, pentru că adulţii nu au instrumentele necesare să intervină.

Cartoon Network România, împreună cu Telefonul Copilului şi Alex Velea, au lansat Clubul prieteniei, cu sloganul Fii prietenos, nu răutăcios! Este o campanie ce îşi doreşte în primul rând să ajute copiii să conştientizeze fenomenul, şi să-i încurajeze să ceară ajutor, dacă singuri nu pot lua poziţie. Însă trebuie să aibă şi cui să ceară ajutor, iar în cea mai mare parte timpul în care se petrec aceste acte are loc în comunităţile şcolare. Cadrele didactice au, din acest punct de vedere, un rol esenţial. Cumva trebuie să încetăm a-i mai pedepsi pe copii, fără a încerca să-i învăţăm să-şi rezolve conflictele, să-i înţelegem şi să stăm de vorbă cu ei. Să-i învăţăm ce înseamnă politeţea şi respectul.

Campania este promovată pe canalele de desene animate pentru copii, cu trei spoturi pe care vă invit să le vedeţi mai jos. În plus, la nivel online, toţi putem să ne implicăm, folosind hastagul #ClubulPrieteniei #fiiprietenos ori de câte ori postaţi conţinut legat de această iniţiativă. Promovaţi campania printre prieteni, mai ales cei care au copii. Dacă copilul dumneavoastră are cont de facebook, daţi share filmuleţelor pe contul lui, în aşa fel încât să ajungă la cât mai mulţi colegi. Daţi mai departe linkul către Clubul prieteniei, sunt acolo o mulţime de sfaturi, pe înţelesul lor, pentru a lua atitudine.

Campania aceasta şi-a propus un ideal foarte greu de atins: acela de a schimba o mentalitate. Fiecare dintre noi poate da o mână de ajutor. De undeva trebuie să începem, de ce să nu începem cu copiii noştri?

Azi vă las în compania spoturilor, mâine voi reveni, cu informaţiile de la Telefonul Copilului despre fenomenul bullying in România, aşa cum este văzut el de la celălalt capăt al firului.

Centura de siguranta – o prostie, dom’le…

De ceva zile toată ţara e în fierbere, deşi nu mă uit la ştiri şi nici radioul nu porneşte decât rar, nu pot să nu constat că toată lumea se vaită de cuantumul noilor amenzi de circulaţie, şi pentru ce anume se mai acordă ele. Şi, mai mult de-atât, toată lumea e indignată că „vor să ne ia banii”. Pe bune?? Chiar atât de tâmpiţi suntem?? Că nu putem vedea mai departe de propriul orgoliu? Da, nimănui nu-i plac regulile. Şi e foarte greu să convingi o masă de populaţie eterogenă că e spre binele tău să respecţi o regulă, fie ea şi stabilită de bunul simţ.

Ca să o iau uşor, mă scot din sărite nesimţiţii care fumează în lift. De ce nu se fumează în lift? Dincolo de faptul că nefumătorii nu sunt obligaţi să-ţi respire proasta educaţie, liftul ăla se poate bloca, şi nefericitul ăla poate să moară acolo fără aer, sau face un atac de panică, combinat cu lipsa de oxigen şi plusul de fum…

Dar să revin pe roţi. Măsura cea mai discutată este cea a scaunelor auto pentru copii. Pe tema aceasta am mai scris… şi probabil voi mai scrie. Cu alte cuvinte, dacă tu eşti suficient de inconştient încât să nu-ţi dai seama că nu este ok să îţi zburde copilul în maşină în timp ce conduci, se gândesc alţii să facă tot ce pot să aibă grijă de copilul ăla. Dacă (!) ţi-ai educat copilul să nu scuipe pe jos, să nu arunce ambalajele decât la coş, şi să nu circule cu maşina decât cu centura pusă, nu va fi foarte greu să îl obişnuieşti şi să stea în scaun (dacă nu i-ai luat deja). Pentru că asta este REGULA, şi e perfect corect să respecţi o regulă! Sau să înţelegi că e o măsură de siguranţă.

Azi, mai mult ca niciodată, vreau să mă uit la ştiri. Bucureştiul era plin de poliţie. Vreau să văd câţi dintre cei care îşi duc copilul la şcoală şi la grădiniţă cu nasul lipit de parbriz au luat amendă. Şi n-o să le plâng deloc de milă, chiar se vaită că sunt ultimii bani, şi „ticăloşii” i-au dat amendă! Pentru că o merită.

Ca să vedeţi de ce... în caz că aţi ratat. În weekend, în Bucureşti, un accident în Piaţa Romană. Viteză, frână, derapaj, ciocnire pe contrasens. Sună banal, nu? Localitate, viteză 50km/h. N-ar trebui să moară doi oameni… dar câţi au auzit în reportaj faptul că nimeni din maşina „vinovată” nu purta centură de siguranţă? Nici măcar copilul implicat… Fără centura cuplată, airbag-ul nu sare… Dublu impact…

Vă recomand să vă uitaţi intens la imagini, data viitoare când vă lăsaţi copilul lipit de parbriz, ori liber între scaune, să vă imaginaţi că intră frontal în voi loganul acela roşu. Şi să-mi spuneţi că pentru două intersecţii cât sunt de-acasă până la grădiniţă nu există justificarea financiară a comportamentului corect. Adică – centură de siguranţă şi scaun adecvat înălţimii copilului.

Şi ca o concluzie: nici nemţii nu s-au civilizat de buna-voie. Cu amenzi mari şi multă muncă.

Copci adezive, sau rani cusute fara fir

Se întâmplă uneori, nu des, accidente. Fie un cuţit prea ascuţit, fie un copil care dă cu capul în te-miri-ce şi pielea e crestată, are nevoie de o cusătură… Adică sub nicio formă nu se poate vindeca cu un bandaj simplu, şi cea mai rapidă cale e un fir sau două la camera de gardă. Ei bine, acum vreo 9 ani am văzut cum se aplică o alternativă nedureroasă, netraumatizantă pentru pacient. Eram acasă cu copiii, Iris – bebeluş alăptat, Andrei – aproape 3 ani, undeva pe la 10 seara. A sărit pe saltea, şi de-aici direct cu capul în calorifer. Pielea crestată, sânge şiroind, bebe plângând, copil urlând, lasă bebe, ia copil, pune prosop, opreşte sângerarea, vezi dacă înghite apă, ameţeşte, e pe planeta asta, pune mâna pe telefon şi sună la vecina, asistentă de meserie. Copilul nu prezintă niciun semn cum că trebuie dus urgent la spital, sângele nu mai curge, decidem să stam cu ochii pe el ca la orice lovitură la cap. Dar ce te faci cu ăia 2cm de piele tăiată… e drept, nu la vedere, dar oricum nu putea rămâne aşa. Era chestie de 2 fire. Atunci mi-a zis să-l calmez şi vine imediat cu „ceva” primit de la colegii de peste graniţă: copci adezive. De-atâta calmare, Andrei a adormit în braţe, numa bine că a adormit şi Iris, şi i-am tuns frumos părul în jurul rănii, am dezinfectat, curăţat, şi i-am lipit copcile. Din cauza cucuiului, pielea nu s-a apropiat perfect, şi acum are totuşi semn. Dar noroc cu cucuiul, că îl durea şi n-a pus mâna să desfacă minunile.

Eu am rămas profund impresionată de minunea aia mică şi lipicioasă. Am căutat, însă la noi nu existau, iar în afară erau considerate produse medicale şi nu se vindeau la liber, că mi-am pus prietenii să caute. Aşa, să le am, preventiv, că nu se ştie niciodată. Din fericire n-am mai avut nevoie… copiii au crescut… dar eu de copcile astea n-am uitat.

Ieri nu ştiu cum am făcut, am reuşit să sparg un pahar când îl spălam, cu mâna în el… miraculos nu mi-am tăiat niciun vas de sânge mai mare, dar o bucată de piele fâlfâia liniştit. Andrei a fost bărbat, a strâns din dinţi, deşi îi tremurau mâinile, şi m-a ajutat să curăţ rănile şi să le pansez. Am plecat la grădiniţă, dar cum strîngeam pumnul, tăietura se desprindea, şi durea ca naiba. Atunci mi-a venit mie ideea sclipitoare: de-aş avea nişte copci… adezive! M-am dus la farmacie, şi mă gândeam că poate 9 ani au mai schimbat lumea şi pe la noi, şi cer ca o floare „copci adezive”. Farmacia plină, coadă pe trei case, iar farmacista cască ochii ca broasca la mine (de vreo 50+, aşa). Eu continui, şi-i explic, că seamănă cu plasturii la culoare, dar se pun direct pe rană, sunt înguşti şi se lipesc bine, rezistenţi la apă, şi se folosesc la tăieturi, ca să nu mai coşi pielea. Tot se uita la mine de parcă picasem din lună, până când o aud pe colega ei (30+)… da, avem! Caută Omnistrip!

Omnistrip, de la Hartmann. În funcţie de dimensiuni şi câte vă trebuie, tot vă descurcaţi până în 5-10 lei. Nu cred că au ajuns încă în dotarea camerelor de urgenţă pentru copii, aşa că, dacă suspectaţi că urmează o cusătură, daţi pe la farmacie şi luaţi câteva plicuri, s-ar putea să vă fie utile. De ce se recomandă ca fixarea lor să fie făcută de un cadru medical: pentru că rana trebuie toalelată cum trebuie, dat fiind că puneţi copcile pentru o săptămână. Dacă nu vă pricepeţi şi nu aţi făcut niciodată un curs de prim ajutor, mai bine rugaţi pe cineva de specialitate. În teorie, rana se curăţă, se dezinfectează, cele două margini se apropie până la aproape starea lor „naturală”, iar copcile fixează pielea în această poziţie. Cel puţin 4-5 zile nu trebuie desfăcute, şi de preferat se menţine zona izolată de exterior şi curată. Lui Andrei, când era mic, nu i-am mai pus nimic peste, că nu aveam cum, şi copcile acoperiseră oricum toată rana. Acum, la tăietura mea, le-am lipit una lângă cealaltă, un pic suprapuse, şi pot folosi liniştită mâna, chiar să strâng uşor pumnul.

Sper ca informaţia să vă fie utilă! În afară de Omnistrip de la Hartmann am mai găsit la 3M – Steri-strip, şi din nume se vede indicaţia de „steril”. Ba chiar le şi spune suturi chirurgicale, deci nu sunt plasturi pentru uzul pe scară largă. Acum ştim toţi că românul mai repede se tratează acasă cu foi de varză şi frunze de muşcată decât să se ducă la doctor… aşa că nu mă miră că la noi sunt la liber. So, dacă vă tăiaţi degetele prin bucătărie (ca mine), şi rana nu stă închisă, şi nici la doctor nu vă duceţi, că, deh, cum să te duci pentru atâta lucru, spălaţi-vă bine pe mâini (mână), cu săpun, şi dumneavoastră şi asistentul, de care aveţi nevoie. Curăţaţi rana cu apă oxigenată, folosiţi comprese sterile, curăţaţi resturile de sânge, apoi dezinfectaţi cu betadină (în niciun caz clasicul spirt, care arde, şi nici rivanol!). Stergeţi tot cu comprese zona apropiată rănii, aşteptaţi să se usuce un pic pielea, să puteţi lipi plasturii. Apropiaţi marginile rănii şi rugaţi asistentul să lipească plasturii, câţi aveţi nevoie. Încercaţi să menţineţi apoi rana departe de orice până se vindecă.