Calendar de Advent 2024

Anul acesta nici dacă mi-aș fi propus nu aș fi reușit să duc la capăt o asemenea provocare. Însă ea a venit la mine în altă formă, cu o mai mare bucurie decât mi-aș fi închipuit. Mi-am „crescut” copiii la școală cu ideea că nu valoarea cadoului e cea care contează, ci sentimentele care îl însoțesc. Nu să bifezi o listă sau să scrie pe o cutie mare „de la clasa … pentru doamna de…” e ceea ce contează de sărbători.

Din seria trecută de elevi, Ilinca a fost luminița mea de sărbători. Aproape că așteptam cu nerăbdare să văd ce idee creativă a mai dibuit pe net și a pus în practică. Anul acesta m-a luat însă prin surprindere cu un calendar de Advent. Mă aștepta de Moș Nicolae să mă pună să promit că voi respecta tradiția și voi desface un pliculeț în fiecare zi, până în Ajun.

Și am promis, normal, pentru steluțele de lumină din ochii ei încântați!

Calendarele de Advent sunt curată tortură!

Cum l-am primit pe 6 decembrie, am avut voie să desfac șase plicuri deodată. M-am prins repede ce ghidușii se pot ascunde în celelalte, însă curiozitatea e boală grea! Numai promisiunea făcută m-a ținut în frâu să nu le devorez pe fiecare repede. N-am avut asemenea provocări copil fiind și, deși le-am pregătit copiilor mei astfel de jocuri, nu am fost niciodată în pielea jucătorului. Ajunsesem să mă trezesc dimineața un pic mai devreme, ca să am timp să deschid frumos pliculețul și să îi fac poză înainte să plec la școală.

Ba într-o zi m-am întors de la ușă, chiar dacă eram contra-timp, să văd ce se ascunde în plic!

Și când mă mâncau degetele să mai desfac în plus, auzeam un fel de Giminy șoptind: „Vezi că i-ai promis Ilincăi!”. Așa că am reușit, în cele din urmă, să îmi iau doza zilnică de bucurie. Nu va exista niciodată niciun cadou mai prețios decât timpul pe care îl dăruiești făcând o bucurie. Nu contează despre ce e vorba, ci faptul că ai împletit cu mâinile gânduri de apreciere la fiecare pas. Așa le simt eu și sentimentele nu se pot compara cu nimic.

Am pus în fiecare zi pe instagram – #calendardeadvent2024 câte o imagine. Când au apărut primele litere mă gândeam că se ascunde un mesaj. Ilinca jubila când am întrebat dacă jucăm „spânzurătoarea”: „Abia aștept să vă dați seama!” Mi-am dat, în cele din urmă, în ziua de Ajun, când a apărut ultima, un „C”. Eu și copiii, toți trei, inițialele de pus în brad.

Sunt sigură că, studiind cu atenție fiecare surpriză, puteți găsi idei simple de realizat acasă cu cei mici din lucruri pe care cu siguranță le aveți la îndemână. Mie mi-e greu să aleg care îmi plac cel mai mult!

Cu această ocazie, vă doresc tuturor, cititorii fideli ai blogului,

Crăciun fericit!

și

Sărbători liniștite alături de cei dragi!

Tablouri de Crăciun cu accesorii autoadezive Daco

De când am vrut să fac ceva amuzant de sărbători și m-am trezit că produsul dorit nu mai era pe stoc în cantitate suficientă, pregătesc din timp cele câteva proiecte cu tematică de Crăciun. Din timp însemnând după ce începe școala, ca să nu existe nici cea mai mică posibilitate de eșec! Așadar, după ce ne-am liniștit cu începutul de an, am luat la scărmănat site-ul de la Daco, să văd ce ofertă există.

Știam de șoseta de Crăciun, pe care am lucrat-o cu fiecare serie sau imitat-o când nu mi-am permis-o, apoi am considerat pretabil setul cu Moș Crăciun cu pom-pom. Dar făcea cu ochiul și un set amestecat de abțibilduri din spumă, imprimate sau simple, cu șosete, cadouri, brăduți și-un Moș pe schiuri care puteau fi combinate în mai multe proiecte. Cum cele trei șosete diferite se legau parcă de la sine de un șemineu, am introdus pe comandă și șapte seturi, cu suficiente elemente pentru toată clasa.

Pentru început, am scanat la dimensiune toate piesele, să am cât de cât idee cum să le compun pe o coală A4, apoi am trecut la treabă. Întâi pe calculator, apoi am început, cu ghilotina, să tai toate piesele necesare. Unele erau la fix, pe dimensiune, altele trebuiau potrivite cu foarfeca, după comparații în timpul lucrului.

Primul tablou: interior de sărbători, în Ajun de Crăciun

După ce am pus piesele cap la cap și am realizat că nu e deloc simplu, am ezitat nițel. Dacă nu se descurcă? Multe straturi, multe elemente, greu de explicat și ținut pasul cu mulți copii simultan. Dar orice imposibilitate e o posibilitate pe care nu ai descoperit-o încă. „Secretul” a fost în mâna zmeului, adică buzduganul trebuia aruncat în poartă cu mult timp înainte.

Prima dată am făcut tabloul meu, pe care l-am atârnat pe sfoara-expoziție din clasă aproape imediat după ce a început modulul al doilea. După multiple exclamații din seria ce-minunat-facem-și-noi, au început să studieze „problema”, unii să vină chiar cu întrebări despre etape, care e prima, ce e important, cum se personalizează.

Apoi a urmat partea interesantă pentru mine, tăiat cu ghilotina piesele necesare sau tipărit la imprimantă acolo unde necesită decupaj. A treia etapă am rezolvat-o în echipă, cu cei care rămân să meargă la afterschool. I-am mobilizat să compunem seturile, pe bănci, fiecare având grijă să adauge, sub coordonarea mea, o anumită piesă într-o folie de plastic. Și când toate au fost gata, așteptau cu sufletul la gură „ziua cea mare”.

Pe lângă explicații și demonstrații, am pregătit și o „rețetă” pe care am afișat-o pe tablă.

Am detaliat proiectul pas cu pas, cu ajutorul acesteia, apoi am revăzut lista, am răspuns la întrebări și am trecut la lucru. Cărămizile au fost o provocare, cred că mai încercăm, însă în general nu m-au solicitat decât pentru a identifica o anumită piesă. Discuțiile între ei erau din seria: eu sunt la pasul X, tu unde ai ajuns?

La discuțiile finale, pe lângă aprecierile la adresa tablourilor, i-am întrebat dacă li se pare ușor sistemul acesta de lucru, cu etapele expuse pe tablă. Au fost câteva comentarii că le place mai mult cu film, dar este ușor și așa, că văd mereu ce urmează să facă. Și pentru că repetiția e mama învățăturii, a urmat al doilea proiect.

Vizita Moșului la ușă

Proiectul inițial nu îl includea pe moș, care nu avea sanie, ci schiuri. Ei au văzut o machetă, dar când m-am apucat să pregătesc piesele, m-am răzgândit și am schimbat modelul, precum și dificultatea proiectului, lăsând mai multe piese la cheremul îndemânării lor.

O altă problemă a fost că, răcită cobză și chiaună de la atâta tuse, am uitat să cotrobăi prin dulap după carton maro – ceea ce oricum erau slabe șanse să găsesc. Nu am luat nici măcar roșu, pentru acoperiș. Vineri, 13! Nimic special… Așa că duminică, după ce îmi revenisem cât de cât și pregăteam lecțiile pentru săptămâna următoare, am realizat că am acasă numai culori alese pe sprânceană. Însă la școală nu aveam timp să tai eu atâtea piese, trebuia să mă mulțumesc cu ce rămăsese de la nai și celelalte proiecte.

Printre provocările proiectului au fost țurțurii, care în multe cazuri au devenit franjuri. Nici troienele de zăpadă nu au fost foarte ușor de realizat. Acoperișul însă le-a pus capac. Deși era lung de 30cm, cât coala, și trebuia potrivit, în unele cazuri abilitățile de măsurări non-standard lasă mult de dorit. Măcar am văzut unde mai e de lucru și ce probleme mai pot rezolva, din mers, până la primăvară, când ajungem și la lecția despre unitățile de măsură.

La final, pentru că timp aveam, din ce a rămas de la troiene, am decupat cu perforatoarele fulgi de nea, să înviorăm un pic peisajul.

Cu mici excepții, care, sunt sigură, doar cu un adult unu la unu ar fi avut total alt rezultat, tot ceea ce se vede au lucrat singuri, așa cum au înțeles și cum s-au priceput. Sunt multe de analizat, dar în primul rând e de lăudat că au respectat foarte bine ordinea pieselor. Se descurcă bine cu elemente predecupate, deși încă nu am aflat de ce în 1.2 a tăiat din fereastră. Trebuie să mai discutăm și despre fenomenele meteo, căci nu poate ninge doar pe o parte a casei.

Una peste alta, sunt foarte mândră de ei! Isprăvile lor la clasă le puteți vedea pe instagram, pe hashtag-ul #inimioarelapregătitoare2024.

Ornamente pentru masa de Crăciun

Anul acesta am avut parte de o provocare neașteptată la capitolul „organizarea activităților școlare“ care, chiar dacă la început mi s-a părut copleșitoare, după ce mi-am intrat în ritm am constatat că e chiar benefică și nu mi-ar strica să îmi impun și pentru viitor câteva reguli. Una dintre acestea a fost planificarea pe termen lung a activităților. Chiar dacă am fost întotdeauna un om dependent de planificare și m-am dat peste cap să termin materia, anul acesta chiar mi-aș da singură diplomă la cum mă prezint acum, de sărbători. Zici c-am înghițit un ceas nemțesc, toate sunt fix la fix.

Nu doar că am pus în practică experimentul geografie-istorie (dar la care încă nu pot trage concluzii), dar din experiența anilor trecuți, în preajma Paștelui ar cam trebui să dau gata temele esențiale, căci săptămânile cu evaluările naționale vor da peste cap totul. Și anul acesta dau și ai mei. Așadar, m-am apucat să-mi fac de vara sanie. Aici au fost incluse și proiectele speciale de Crăciun.

Cum te descurci când toate se fac cu bani?

Dacă nu curge, pică. Așa spune un vechi proverb și cam așa se întâmplă lucrurile și în micuța noastră asociație de părinți. Din fabulosul formular 230 s-au strâns niște bănuți cu care am reușit, cât de cât, să ținem pe picioare imprimanta clasei, mereu cu tonner, să mergem la muzeu, să mai cumpărăm ici-colo câte ceva și, de sărbători, să investim în materiale un pic mai deosebite pentru copii.

Primul proiect de Crăciun a fost un ornament cu lumânare pentru masa de Crăciun. Am anunțat proiectul cu două săptămâni înainte pe Classroom, mai ales că mai era nevoie de ceva materiale.

Pentru acest proiect au fost deja achiziționate următoarele: lumânare, rămurele de brad, decorațiuni specifice, silipici.
Necesar:
– un cd vechi (va fi folosit ca bază-suport);
– foarfecă;
– un patent sau clește sfic (crenguțele au o sârmă prea groasă pentru a fi tăiată altfel).
Opțional:
– panglici roșii de sezon/fundițe din acelea mici, roșii;
– conuri mici de brad (cca 3-4cm, altfel sunt prea mari);
În afară de CD, pe care nu îl am, proiectul se poate realiza fără să mai aduceți nimic în plus. Doar cine dorește. Ornamentul nu va fi mare, nu exagerați cu decorațiunile.

Emoții? Scapi de ele cu nițică repetiție

Ca la orice proiect la care țin, am mereu emoții. Iese oare? Se vor descurca? Dacă nu speri ireal ca procentul să fie 100% și vezi partea plină a paharului, indiferent care este aceasta, atunci proiectul a fost reușit. Bineînțeles că trebuie să existe, ca întotdeauna, cineva care nu are ce trebuie. Am inprovizat un suport din carton în locul unui cd uitat. Foarfeca mai mult nu a fost necesară, ici-colo au fost câteva panglici de tăiat.

În schimb m-am amuzat să îi văd folosind uneltele. Dacă cei care au optat pentru clește n-au avut probleme, ei bine, cei care au venit cu patent au fost delicioși. Până au reușit să înțeleagă cu care parte a fălcilor taie un patent… și că nu trebuie să împingi sârma până în gât, a durat. Dar, poate peste ani, când vor utiliza ei un patent acasă, își vor aminti și de mine!

De senzație a fost punga cu conuri mici a unuia dintre băieți, foarte apreciată și cerșită de mulți. Se potriveau perfect ca dimensiune și dădeau un farmec aparte ornamentului.

Asamblarea a fost mai dificilă, recunosc că ar fi mers mult mai bine silicon cald, cu pistol, dar nu aș risca în veci în clasă așa ceva, la cât de îndemânatici sunt. Dificultăți au avut și la potrivirea rămurelelor și gestionarea materialului, fiecare având disponibile patru fire. Proaspăt descoperite anul acesta, ilicelele cu frunzulițe au dat un plus de culoare, deși nu au exagerat cu ele.

Am avut, normal, și dificultăți. Ori cleștele era bun de scos la pensie, nu mai tăia, ori lipsea… și atunci proiectul s-a derulat foarte încet. Ori, contrat sfaturilor, au încercat cu foarfeca, fără prea mare succes.

Când am tras linie…

Personal m-am bucurat că modelul meu li s-a părut prea simplu. Eu am montat lumânarea pe o parte, lor le-am cerut să o fixeze în mijloc, în așa fel încât să fie nevoiți să încerce altceva și nu ceea ce era mai simplu.

Apoi, deși am dezbătut proiectul cu ai mei consilieri de la domiciliu, mă bucur că nu s-au adeverit unele premoniții din categoria „Ai înnebunit, or să-și taie degetele cu sficul!“.

Și, la final, ca să îmi salte inima, plecând la ora prânzului acasă cu ele în mână, au fost apreciate atât de colegele mele, cât și de ceilalți copii din școală care le-au văzut și care întorceau capul, dându-și coate: „Uite, ce frumos!“ Dincolo de toate, cei care au terminat erau extrem de încântați de prestația lor.

Acum puteți admira creațiile finalizate cu succes. Mai sunt, dar poate le vor termina ei acasă, în liniște, și pe acelea.

#AdventulNăzdrăvanilor – 2021

Am stat în cumpănă dacă și cum să duc la capăt anul acesta #AdventulNăzdrăvanilor . Anul trecut, proiectul a fost unul dedicat cărților de Crăciun și, printr-o minune, căci altfel nu știu cum, am reușit să am, în fiecare zi, o recomandare. Anul acesta am exclus din start varianta repetiției și am constatat că nu am, în niciun caz, 24 de recomandări noi de lectură pentru cei mici. Așadar, am decis să fac proiectul „integrat“.

Dacă înainte reușeam să fac planul pe toată perioada, anul acesta și eu, și Iris stăm cam prost la capitolul organizare și cam îngrășăm în weekend porcul pentru săptămâna ce urmează. Însă ieri am pus cap la cap câteva lucrușoare. Unele n-au ieșit cum voiam noi, dar cu altele parcă-parcă mai poți să te afișezi în lume.

#AdventulNăzdrăvanilor pe Instagram

Cum a furat Grinch Craciunul. Dr. Seuss #AdventulNăzdrăvanilor

Cum a furat Grinch Craciunul. Dr. Seuss, la eMag, Librarie.net, Cartepedia, Cărturești, elefant, Delfin, Libris

Am stabilit amândouă că, deși ar fi frumos încă un proiect aici pe blog, cu articole și toate detaliile, nu avem niciuna din noi nici timpul, nici energia necesară. Ea e prinsă cu tezele, eu cu școala și al doilea job, să scriu zilnic ar fi aproape imposibil. Ea singură, nici-atât. Așadar vă invităm să urmăriți proiectul pe hashtag-ul #AdventulNăzdrăvanilor, unde sperăm ca măcar o dată să reușim să vă surprindem.

Am început prezentarea cu două creații ale elevilor mei, creații pe care le trimitem la un concurs de Crăciun. Continuăm cu recomandări de lectură și alte proiecte realizabile de către copii, cum este și „furtul Crăciunului“, pe care vi-l prezint astăzi.

Cum a furat Grinch Crăciunul

Cum a reușit să-l fure e poveste lungă. Am văzut că o parte din povestea în versuri apare și prin manualele școlare, însă e foarte amuzantă de citit în întregime și, mai ales, să meditați apoi asupra ei. Ilustrațiile mi-au plăcut foarte mult, motiv pentru care am căutat și inspirație tot în zona aceasta. Internetul îți oferă mereu sprijin, doar să ai puțintică răbdare să cauți.

Și cum talentul meu la desen/pictură e depășit de orice altceva aș încerca, nu puteam să mă aventurez chiar spre fața personajului și m-am mulțumit cu foarfeca și o mână.

Pentru rama decorațiunii am folosit paie de carton. Acum mai toate fast-foodurile au înlocuit paiele de plastic cu cele de carton, pe care le reciclez pentru proiecte creative, căci oricum nu rezistă să bei cu ele. Ca o paranteză, cele mai faine până acum sunt la KFC, zici că sunt acadele de Crăciun!

Am făcut o ramă din paie, am pus o bucată de acetofan de parcă ar fi sticla tabloului, apoi a venit momentul de grație să realizez decorul. Globul a fost luat de-a gata, dintr-un set cu accesorii de Crăciun. Dar mâna a fost decupată manual, din spumă subțire. Mâneca și manșeta nu au fost cine știe ce provocare, un „L“ și un oval din spumă cu sclipici.

Pentru decorarea ramei am folosit steluțe aurii (din confetti), frunzele mari rămase de la decuparea bordurii cu perforatorul decorativ, paiete.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

I-am făcut ornamentului rezultat trei fotografii… nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult. Care citat din carte… sau doar decorațiunea. Cu ea însă am intrat în atmosfera de Crăciun, în sfârșit am simțit că am reușit să fiu aproape de așteptări.

Calendarul de Advent: provocare cu amprente

Calendarul de Advent s-a încheiat deja de câteva zile și în cele aglomerate de dinainte de Crăciun a fost aproape imposibil să mai „fur“ timp și să îi laud pe pitici. A fost un maraton pe care l-am început cu inima strânsă, căci mi-e teamă să îmi pun prea multe speranțe în realizarea unor lucruri frumoase, dar pe care nu le pot eu controla. Tot ce puteam spera era a jocul să îi prindă și să îi țină în mrejele lui până la final. Am înghițit în sec când am văzut că, încă de la început, 20% nu au fost nici măcar interesați să deschidă pagina dedicată jocului. Au mai rămas 80%, din care 5% au văzut, dar nu s-au implicat deloc în niciuna din cele 24 de provocări. Restul, 75%, au răspuns conștiincios, de regulă chiar în ziua în care dădeam tema, cu o abatere de 2-3 zile, în care recuperau.

La final, normal că am tras linie. În fond, dacă după ce ai derulat un proiect, nu faci și analiza, nu știi dacă a mers bine sau nu. 25% au terminat toate temele, adică un sfert din clasă nu a lăsat niciuna nerezolvată. 15% a ratat două sau trei, nu mai multe, 10 % au făcut cel puțin jumătate, în timp ce alți 25% sub jumătate din temele date.

Într-o perioadă în care evaluarea online este sub semnul întrebării, am ajuns la concluzia că, de cele mai multe ori, adevărul devine vizibil abia când nota de obligativitate este scoasă. Abia atunci se cern și se vede cine este cu adevărat implicat și chiar își dorește mai mult și cine trece prin adevărate chinuri să respecte termenele de predare zi de zi. Și procentele acestea au fost confirmate, aproape identic, de activitățile școlare zilnice. Cam un sfert nu trimit ceea ce au lucrat copiii, deși mă interesează să văd în primul rând ce au scris în caiete în ora petrecută cu mine online, dacă ceea ce spun/arăt eu pe ecran se reflectă pe hârtie. La fel au confirmat, cu seriozitate, și copiii care se implică, zi de zi, în tot ceea ce înseamnă activitate online. Jumătate rămâne între cele două extreme, pe o curbă reală a lui Gauss.

Tema cu amprentele e una dificilă, cu puține șanse de a se desfășura la școală. Aș zice că e aproape imposibilă, dacă mă gândesc la amprentele tălpilor, iar în actualele condiții de distanțare, și cea cu amprenta palmei ar intra în aceeași categorie. Poate că vara, în curtea școlii, având la îndemână sticle de 2l cu apă, am putea încerca să ne distrăm un pic, dar tot ar fi o provocare. Însă cine are chef vara de făcut moși și reni? Acum era sezonul lor și acasă, cu ajutorul părinților, era unica soluție. Nici măcar la ora de AVAP nu am avut curaj să le cer să-și picteze mâinile sau picioarele integral, parcă vedeam pălmuțe colorate lipite pe pereți în drum spre baie și părinți isterici când se întorceau de la muncă. Eram tare curioasă ce vor alege, căci modele le-am recomandat destule, mai simple sau mai complicate. Le-am privit pe toate cu admirație și sunt mândră de ei că au ridicat mânușa cu toată eleganța posibilă.

Discutând în ultimele zile de școală – luni și marți au fost foarte relaxate – despre Calendar, știu că așteptau (unii) cu nerăbdare ora 8:00 în fiecare dimineață să vadă ce provocare am inclus. Mi-am dat seama că le impusesem un ritm și cred că e important să îl mențin și pentru viitor, să programez informările la o oră fixă, astfel încât să se poată organiza mai bine. Apoi, una din fete mi-a spus că ea n-ar vrea să se termine calendarul, că îi place să aibă „ceva de făcut“. Cumva trebuie să mă gândesc, și pe viitor, dacă nu e o soluție să existe, măcar pentru cei care vor, un ritm de lucru, altceva în afara zilnicelor și „enervantelor“ teme.

Pentru mine a fost o experiență solicitantă, nu e ușor să îți impui și ție un ritm. Anul acesta am avut două, Calendarul clasei și Calendarul de lectură, iar Adventul a trecut nesperat de repede. Nu am nici cea mai mică idee când s-a scurs luna decembrie, și-au îndeplinit scopul cu asupră de măsură.

Tablou de iarnă – decupaj la școala online

Dacă Moș Crăciun ar îndeplini dorințele necondiționat, l-aș ruga să aibă un pic grijă de școala online. Iepurașul de Paște a fost luat prin surprindere și nu a știut ce să le aducă copiilor. Dar poate… Moșul? Cine știe… poate o imprimantă… sau poate o tabletă… sau poate un pen să scrie mai ușor? Nu sunt multe, dar școala online ar fi cu totul „altfel“ dacă elevii le-ar avea la îndemână. Cel puțin elevii mei.

Dar cum ei nu au toți, le-am pregătit în mapa pentru decembrie un tablou mai vechi al meu, cu îngerii care vestesc Nașterea Domnului de Crăciun. Este un exercițiu de decupaj, însă nu unul de grădiniță, ci școlăresc, care necesită multă concentrare și migală pentru a fi reușit. Am pus cu câteva zile înainte anunț pe clasă, ce anume este necesar pentru desfășurarea activității. Am cerut un carton închis la culoare, negru de preferat, iar dacă nu au, să picteze cu acuarele cu o zi înainte.

Dar care ar mai fi distracția dacă la început de oră nu ai avea măcar câțiva care să nu se pregătească? Ori nu are cartonul (dar oare pentru cine am dat varianta cu acuarele?!), ori nu are… fișa, pentru că în două săptămâni nu avut cine să i le ia de la poarta școlii să i le aducă acasă. Oricum ar fi, am hotărât să merg mai departe, ajungând la concluzia că prepelița lui Brătescu-Voinești era un personaj extrem de înțelept.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Modelul meu le-a indicat obligatoriu „zăpadă“, pentru care nu au avut niciun print, au decupat ei singuri. Examinând cu atenție pozele primite, am văzut că unii au avut nevoie să își deseneze înainte conturul, apoi au decupat, nu au putut decupa liber. Important e că au reușit, dar și mai mult că au găsit o soluție să rezolve o problemă fără să întrebe și fără să se vaite că nu pot. Apoi trebuia inclus obligatoriu un înger și o stea, ocazie cu care am povestit un pic despre îngerii care i-au anunțat pe păstori despre miracolul acelei nopți. Și, în final, brăduți după dorință, căci fișa avea dublul elementelor necesare. Fulgi au avut de la mine, i-am drămuit cât am putut pentru toate proiectele. Mai am copii care au acasă perforatoare și își fac în plus, le-am spus că pot decupa și ei buline, ori dacă au perforator de coli pentru îndosariere, sunt bune și resturile acelea.

Marea majoritate au înțeles perfect ce au de făcut și s-au străduit după puteri să decupeze cât mai bine. Știu că sunt pretențioasă, dar cred că satisfacția reușitei nu vine cu adevărat dacă standardele sunt foarte jos și ușor de atins. S-au mai strecurat și doi de B și un S, mai ales dacă văd că explicațiile mele nu sunt luate în seamă mai deloc și doar ne facem că muncim, tăiem și lipim la nimereală. Plus, ce-i drept, și un „i“ pentru contemplat ecranul toată ora. Evaluarea la arte e tip portofoliu, după 5-6 proiecte trag linie și decid un calificativ.

Mă simt cumva ca bufnița din pădure, cea care își lăuda puii că sunt cei mai frumoși. Pentru mine ei sunt speciali, fiecare în felul lui, așa că îi voi lăuda de câte ori pot. Muncesc foarte mult, nu sunt menajați și mângâiați pe frunte, merită să le spun public un mare Bravo!

Modelul printabil este disponibil în arhivă.

Ornament de Crăciun cu reni din piese de puzzle

Când am descoperit proiectele de craft din piese de puzzle mi-am pus pe lista de perforatoare și unele care să „facă“ piese. Sunt două tipuri de ștanțe posibile – cele care îți pot transforma o poză în puzzle și cele care efectiv îți detașează piese pe care să le folosești tu cum dorești. Prima variantă mi-am dorit-o mult, dar deocamdată n-a fost să fie, mai așteaptă. A doua a venit la un moment dat pe nepusă masă, când intrasem într-un magazin să-mi mai clătesc ochii printre materiale și unelte. Mi s-au lipit de deget două variante, cu piese mai mari și piese mai mici, și așa au ajuns să fie parte din colecția mea.

Anul trecut am făcut cu copiii coronițe, dar gândul meu tot la reni a rămas. Și planurile… erau cât pe-aci să se ducă pe apa Sâmbetei, căci școala online nu e chiar atât de simplu de organizat. Ok, ștanțez ca apucata de 140 de ori, dar cum fac să ajungă la fiecare elev?
În vacanța de 1 Decembrie, când mulți români se respectă și nu muncesc, dorm sau se lasă legănați de Bacchus, am sacrificat două zile și ceva ca să pregătesc mape și materiale pentru copii. A fost prețul unui decembrie de poveste, în care să ne bucurăm de orele de arte pe măsura sezonului de sărbători. Pe 30 noiembrie, mapele au plecat spre destinatari, într-un sistem „telefonul fără fir“, iei una și dai mai departe restul. Ca în orice clasă, sunt părinți implicați și mai puțin implicați, unii au apreciat efortul și au venit, la ora stabilită, să ia pachetul. Alții… nu. A doua zi, încă o încercare, cu ceva mai mult succes, dar nici de data aceasta 100%. A treia încercare n-a mai fost, când am avut timp, le-am lăsat portarului de la școală, cine crede că mai are nevoie de ele, să se ducă să le ia.

La lecții a fost distractiv, ce să zic… căci, dacă tu n-ai avut timp 3 zile să iei de la colegul mapa copilului tău, eu trebuie să mă descurc și să improvizez ceva și pentru el. A trecut până la urmă. Dar asta nu e tot. La 9 zile de la mesajul meu de pe grupul părinților, în Sfânta zi de Duminică, când mi-am jurat că, gata, mă respect și eu și nu mai muncesc pentru școală, sosește (pe telefon le văd, n-am ce face) mesaj la postarea mea privind materialele necesare luni la AVAP (adăugat de vineri): noi nu avem materialele acestea, de unde le putem lua? A fost un act imens de voință să mă abțin, să nu zic nimic, mi-am repetat toată ziua că mi-am promis solemn mie că nu mai răspund în week-end și îmi iau liber. La urma urmei, așa cum și la școală stau degeaba când nu vin cu ce trebuie, așa pot sta și în fața camerei. La căruța aceasta numită școală nu trage un singur măg… cal!

Azi ne-am distrat. Le-am arătat copiilor și felicitările mele mai vechi, dacă au prin casă jocuri de puzzle care și-au pierdut piesele, le pot da acum o destinație creativă și să realizeze felicitări pentru toată familia. Cât despre proiectul acum în lucru, au comentat ei un pic apropo de ideea mea de margine din ghemotoace de hârtie creponată, și musai cu o „regulă“ în șir, dar au scos-o la capăt onorabil. Abia aștept să prindă viață și restul ideilor!

Originalul – modelul meu – este acesta:

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

2020: Calendar de Advent „online“

Indiferent de cum mi-am imaginat eu anul trecut că îmi voi petrece Crăciunul acesta, viața a bătut filmul în mare stil. Dar… tot număr zilele până la Crăciun. Copiii mei sunt mari, nu mai sunt atât de preocupați de zilele care trec (prea încet), însă eu îmi aduc aminte cu plăcere de toate „Adventurile“ trecute. Primele lor calendare, home-made, prima serie de Năzdrăvani de pe site, cu care am încercat tot ce-mi trecea prin cap la capitolul art&craft.

Și, de ce nu, de seria mea trecută, de care îmi e tare, tare dor, căci nu i-am văzut din martie. Mi-e dor de îmbrățișările lor. Cu ei am avut cele mai surprinzătoare „zile de Advent“ (sunt optimistă și spun de până acum).

Dar, dacă anul trecut, cu clasa pregătitoare, numai la Advent nu mi-a stat capul, anul acesta, online, nu puteam să ratez ocazia. M-am gândit așadar cum să fac să fie altfel… Ideea aștepta să fie descoperită, căci era în fața mea. Am creat pe Classroom un curs special, intitulat chiar „Calendar de Advent“ și i-am invitat să adere la o provocare mai școlărească. Din experiență știu că nu e ușor să ții ritmul, atunci când vrei să le pregătești pe toate 24. Îmi amintesc anul în care am făcut cu Iris calendarul pe blog, idei creative pentru Crăciun și, deși la final eram extrem de satisfăcute că ne-a ieșit, ne-am dat seama că era Ajunul Crăciunului și noi nu simțisem cum trece luna. Așadar, știu că nu va fi ușor să pregătesc în fiecare zi câte ceva, dar dacă piticii mei vor citi ceva în plus și se vor distra olecuță, cred că va merita.

Prima zi este una relaxată, organizatorică. Le-am pregătit mape cu materiale pentru luna care urmează – inclusiv fișele necesare, și le-am pus chiar deasupra un calendar de Advent de colorat. Am ales unul de pe net, oferta e generoasă, am editat poza și i-am pus titlul în limba română și le-am printat-o. Va trebui ca în fiecare zi să coloreze câte o casetă și să-și amintească să rezolve și provocarea de pe Classroom.

Ce le pregătesc? Nu am o planificare integrală în acest moment, am pregătit doar 4 zile, însă nu va fi doar joc și joacă. Îmi doresc în primul rând să fie ceva de citit, măcar câteva rânduri de fiecare dată. Au nevoie de acest exercițiu. Apoi vom vedea, poate și puțină matematică. Inspirație am din pachetul de fișe de la Editura Edu, atașat caietelor de clasa întâi, voi folosi cât pot Google Forms (inserez imaginea și le cer, de exemplu, să scrie la răspuns ce obiecte care încep, conțin sau se termină cu sunetul învățat descoperă), Desene Google, poate și alte aplicații de pe net dacă se pretează. Nu mai pun la socoteală mici proiecte de realizat cu cele două mânuțe din dotare, care nu puteau lipsi.

Pentru mine personal, mi-am ales ceva mai simplu – un calendar pe Instagram, cu hastag #AdventulNăzdrăvanilor/, în care mi-am propus să adaug, pe rând, cărțile cu tematică de Crăciun pe care le am la atelier. Mi-am dat seama abia când am început să le scot că îmi făceam griji degeaba că nu am destule, ba chiar trebuie să și aleg pe care să le pun. Poate nu pare cine știe ce, dar în pandemie, când evit cât pot orice tip de expunere, Atelierul rămâne punctul meu de refugiu, colțul meu de normalitate. Anul trecut pe vremea asta munceam mult la el și planurile de inaugurare odată cu primăvara s-au risipit ca un vis frumos. Așa că, doar din poze, număr din colțul meu de lectură zilele care trec până vă voi spune „Crăciun fericit!“

Decorațiuni de Crăciun din bețe de lemn

De când le-am descoperit la articole medicale, cu spatulele de lemn fac aproape orice. Pe net, dacă vreți să căutați idei, încercați pe pinterest sau pe google cu popsicle. Sunt o mulțime. Dintre toate, am ales câteva mai de „sezon”. Sâmbăta aceasta am la mine la școală un atelier pentru copiii care vor veni la toamnă la pregătitoare și am încercat cu ajutorul părinților de la mine din clasă răspândirea prin cartier a anunțului, poate reușesc să îmi cunosc ceva mai devreme viitorii elevi, într-o atmosferă relaxată. Sper ca experiența să se repete și înainte de Mărțișor, când avem „porțile deschise”.

Așadar, m-am gândit la ultima piesă, dar dacă vor dori să încerce, și celelalte se pot face foarte ușor. Am luat modelele la școală, să le pun la colțul creativ. Mi-am dat seama că nu le făcusem poză, așa că într-o pauză le așezam frumos pe catedră. Vine una dintre prichinduțe… dialog foarte interesant: Doamna, le puneți pe blog? Da! Ce drăguț… puneți și acum film cum se fac? Bineînțeles că nu făcusem film, așa că mi-am luat o bilă neagră. Copiii vor să vadă cum se fac, iar eu i-am obișnuit pe ai mei așa la AVAP: film demonstrativ.

În loc de film, vă spun că se pictează bețele în funcție de ce model doriți Pentru cele din mai multe bucăți, vă recomand întâi să le lipiți pe un băț potrivit cu lățimea însumată, apoi să le pictați. De asemenea, vă recomand să faceți mai multe simultan, cât se usucă unul, pictați altul. De exemplu, pentru moșul mic, am pictat întâi haina și fesul, apoi am trecut la următoarele. Între timp s-a uscat moșul și i-am pictat și fața. Cele din imagine sunt pictate cu acrilic, dar ies foarte bine și cu tempera. Doar să nu adăugați nicio picătură de apă!

Decorațiunile pot fi din orice: vată, dischete demachiante, resturi de spumă de la seturile creative (nu arunc niciodată nimic, nu știi când se potrivesc!) Și, neapărat, ochi mobili…

Sper să vă arăt curând și variantele copiilor!

Felicitări de Crăciun

Aproape că a trecut și această săptămână, mai avem puțin până luăm vacanță. Deja sunt în urmă cu felicitările pentru rude și prieteni, așa că în seara aceasta am mai terminat două dintre ele, model simplu sau mai puțin. Ambele au la bază benzi decorative de Crăciun (cred că modelele acestea le-am găsit la Lidl) și abțibilduri cu tematică de sezon. Am mai adăugat ceva accesorii și au fost gata.

Modelul poate fi realizat cu orice decor, fie că decideți să coaseți un brăduț sau doar să lipiți câteva decorațiuni. Farmecul lor îl dă contrastul dintre margine și cartonul de fundal. Preferata mea este cea cu frunzulițe, care se văd verzi. Aproape că mă chinuia talentul să lipesc pe dedesubt, în spatele bulinelor, hârtie roșie, însă m-am grăbit să termin.

Dacă vă place modelul, cartoanele albe folosite ca suport, care au margini decorative, se pot comanda în set de câte 10 bucăți (13 lei) la adresa contact@fotoev.ro . Dacă sunteți din București, se pot ridica personal din zona centrală.