Anul acesta am avut parte de o provocare neașteptată la capitolul „organizarea activităților școlare“ care, chiar dacă la început mi s-a părut copleșitoare, după ce mi-am intrat în ritm am constatat că e chiar benefică și nu mi-ar strica să îmi impun și pentru viitor câteva reguli. Una dintre acestea a fost planificarea pe termen lung a activităților. Chiar dacă am fost întotdeauna un om dependent de planificare și m-am dat peste cap să termin materia, anul acesta chiar mi-aș da singură diplomă la cum mă prezint acum, de sărbători. Zici c-am înghițit un ceas nemțesc, toate sunt fix la fix.
Nu doar că am pus în practică experimentul geografie-istorie (dar la care încă nu pot trage concluzii), dar din experiența anilor trecuți, în preajma Paștelui ar cam trebui să dau gata temele esențiale, căci săptămânile cu evaluările naționale vor da peste cap totul. Și anul acesta dau și ai mei. Așadar, m-am apucat să-mi fac de vara sanie. Aici au fost incluse și proiectele speciale de Crăciun.
Cum te descurci când toate se fac cu bani?
Dacă nu curge, pică. Așa spune un vechi proverb și cam așa se întâmplă lucrurile și în micuța noastră asociație de părinți. Din fabulosul formular 230 s-au strâns niște bănuți cu care am reușit, cât de cât, să ținem pe picioare imprimanta clasei, mereu cu tonner, să mergem la muzeu, să mai cumpărăm ici-colo câte ceva și, de sărbători, să investim în materiale un pic mai deosebite pentru copii.
Primul proiect de Crăciun a fost un ornament cu lumânare pentru masa de Crăciun. Am anunțat proiectul cu două săptămâni înainte pe Classroom, mai ales că mai era nevoie de ceva materiale.
Pentru acest proiect au fost deja achiziționate următoarele: lumânare, rămurele de brad, decorațiuni specifice, silipici.
Necesar:
– un cd vechi (va fi folosit ca bază-suport);
– foarfecă;
– un patent sau clește sfic (crenguțele au o sârmă prea groasă pentru a fi tăiată altfel).
Opțional:
– panglici roșii de sezon/fundițe din acelea mici, roșii;
– conuri mici de brad (cca 3-4cm, altfel sunt prea mari);
În afară de CD, pe care nu îl am, proiectul se poate realiza fără să mai aduceți nimic în plus. Doar cine dorește. Ornamentul nu va fi mare, nu exagerați cu decorațiunile.
Emoții? Scapi de ele cu nițică repetiție
Ca la orice proiect la care țin, am mereu emoții. Iese oare? Se vor descurca? Dacă nu speri ireal ca procentul să fie 100% și vezi partea plină a paharului, indiferent care este aceasta, atunci proiectul a fost reușit. Bineînțeles că trebuie să existe, ca întotdeauna, cineva care nu are ce trebuie. Am inprovizat un suport din carton în locul unui cd uitat. Foarfeca mai mult nu a fost necesară, ici-colo au fost câteva panglici de tăiat.
În schimb m-am amuzat să îi văd folosind uneltele. Dacă cei care au optat pentru clește n-au avut probleme, ei bine, cei care au venit cu patent au fost delicioși. Până au reușit să înțeleagă cu care parte a fălcilor taie un patent… și că nu trebuie să împingi sârma până în gât, a durat. Dar, poate peste ani, când vor utiliza ei un patent acasă, își vor aminti și de mine!
De senzație a fost punga cu conuri mici a unuia dintre băieți, foarte apreciată și cerșită de mulți. Se potriveau perfect ca dimensiune și dădeau un farmec aparte ornamentului.
Asamblarea a fost mai dificilă, recunosc că ar fi mers mult mai bine silicon cald, cu pistol, dar nu aș risca în veci în clasă așa ceva, la cât de îndemânatici sunt. Dificultăți au avut și la potrivirea rămurelelor și gestionarea materialului, fiecare având disponibile patru fire. Proaspăt descoperite anul acesta, ilicelele cu frunzulițe au dat un plus de culoare, deși nu au exagerat cu ele.
Am avut, normal, și dificultăți. Ori cleștele era bun de scos la pensie, nu mai tăia, ori lipsea… și atunci proiectul s-a derulat foarte încet. Ori, contrat sfaturilor, au încercat cu foarfeca, fără prea mare succes.
Când am tras linie…
Personal m-am bucurat că modelul meu li s-a părut prea simplu. Eu am montat lumânarea pe o parte, lor le-am cerut să o fixeze în mijloc, în așa fel încât să fie nevoiți să încerce altceva și nu ceea ce era mai simplu.
Apoi, deși am dezbătut proiectul cu ai mei consilieri de la domiciliu, mă bucur că nu s-au adeverit unele premoniții din categoria „Ai înnebunit, or să-și taie degetele cu sficul!“.
Și, la final, ca să îmi salte inima, plecând la ora prânzului acasă cu ele în mână, au fost apreciate atât de colegele mele, cât și de ceilalți copii din școală care le-au văzut și care întorceau capul, dându-și coate: „Uite, ce frumos!“ Dincolo de toate, cei care au terminat erau extrem de încântați de prestația lor.
Acum puteți admira creațiile finalizate cu succes. Mai sunt, dar poate le vor termina ei acasă, în liniște, și pe acelea.