#AdventulNăzdrăvanilor – 2021

Am stat în cumpănă dacă și cum să duc la capăt anul acesta #AdventulNăzdrăvanilor . Anul trecut, proiectul a fost unul dedicat cărților de Crăciun și, printr-o minune, căci altfel nu știu cum, am reușit să am, în fiecare zi, o recomandare. Anul acesta am exclus din start varianta repetiției și am constatat că nu am, în niciun caz, 24 de recomandări noi de lectură pentru cei mici. Așadar, am decis să fac proiectul „integrat“.

Dacă înainte reușeam să fac planul pe toată perioada, anul acesta și eu, și Iris stăm cam prost la capitolul organizare și cam îngrășăm în weekend porcul pentru săptămâna ce urmează. Însă ieri am pus cap la cap câteva lucrușoare. Unele n-au ieșit cum voiam noi, dar cu altele parcă-parcă mai poți să te afișezi în lume.

#AdventulNăzdrăvanilor pe Instagram

Cum a furat Grinch Craciunul. Dr. Seuss #AdventulNăzdrăvanilor

Cum a furat Grinch Craciunul. Dr. Seuss, la eMag, Librarie.net, Cartepedia, Cărturești, elefant, Delfin, Libris

Am stabilit amândouă că, deși ar fi frumos încă un proiect aici pe blog, cu articole și toate detaliile, nu avem niciuna din noi nici timpul, nici energia necesară. Ea e prinsă cu tezele, eu cu școala și al doilea job, să scriu zilnic ar fi aproape imposibil. Ea singură, nici-atât. Așadar vă invităm să urmăriți proiectul pe hashtag-ul #AdventulNăzdrăvanilor, unde sperăm ca măcar o dată să reușim să vă surprindem.

Am început prezentarea cu două creații ale elevilor mei, creații pe care le trimitem la un concurs de Crăciun. Continuăm cu recomandări de lectură și alte proiecte realizabile de către copii, cum este și „furtul Crăciunului“, pe care vi-l prezint astăzi.

Cum a furat Grinch Crăciunul

Cum a reușit să-l fure e poveste lungă. Am văzut că o parte din povestea în versuri apare și prin manualele școlare, însă e foarte amuzantă de citit în întregime și, mai ales, să meditați apoi asupra ei. Ilustrațiile mi-au plăcut foarte mult, motiv pentru care am căutat și inspirație tot în zona aceasta. Internetul îți oferă mereu sprijin, doar să ai puțintică răbdare să cauți.

Și cum talentul meu la desen/pictură e depășit de orice altceva aș încerca, nu puteam să mă aventurez chiar spre fața personajului și m-am mulțumit cu foarfeca și o mână.

Pentru rama decorațiunii am folosit paie de carton. Acum mai toate fast-foodurile au înlocuit paiele de plastic cu cele de carton, pe care le reciclez pentru proiecte creative, căci oricum nu rezistă să bei cu ele. Ca o paranteză, cele mai faine până acum sunt la KFC, zici că sunt acadele de Crăciun!

Am făcut o ramă din paie, am pus o bucată de acetofan de parcă ar fi sticla tabloului, apoi a venit momentul de grație să realizez decorul. Globul a fost luat de-a gata, dintr-un set cu accesorii de Crăciun. Dar mâna a fost decupată manual, din spumă subțire. Mâneca și manșeta nu au fost cine știe ce provocare, un „L“ și un oval din spumă cu sclipici.

Pentru decorarea ramei am folosit steluțe aurii (din confetti), frunzele mari rămase de la decuparea bordurii cu perforatorul decorativ, paiete.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

I-am făcut ornamentului rezultat trei fotografii… nu m-am putut hotărî care îmi place mai mult. Care citat din carte… sau doar decorațiunea. Cu ea însă am intrat în atmosfera de Crăciun, în sfârșit am simțit că am reușit să fiu aproape de așteptări.

Calendarul de Advent: provocare cu amprente

Calendarul de Advent s-a încheiat deja de câteva zile și în cele aglomerate de dinainte de Crăciun a fost aproape imposibil să mai „fur“ timp și să îi laud pe pitici. A fost un maraton pe care l-am început cu inima strânsă, căci mi-e teamă să îmi pun prea multe speranțe în realizarea unor lucruri frumoase, dar pe care nu le pot eu controla. Tot ce puteam spera era a jocul să îi prindă și să îi țină în mrejele lui până la final. Am înghițit în sec când am văzut că, încă de la început, 20% nu au fost nici măcar interesați să deschidă pagina dedicată jocului. Au mai rămas 80%, din care 5% au văzut, dar nu s-au implicat deloc în niciuna din cele 24 de provocări. Restul, 75%, au răspuns conștiincios, de regulă chiar în ziua în care dădeam tema, cu o abatere de 2-3 zile, în care recuperau.

La final, normal că am tras linie. În fond, dacă după ce ai derulat un proiect, nu faci și analiza, nu știi dacă a mers bine sau nu. 25% au terminat toate temele, adică un sfert din clasă nu a lăsat niciuna nerezolvată. 15% a ratat două sau trei, nu mai multe, 10 % au făcut cel puțin jumătate, în timp ce alți 25% sub jumătate din temele date.

Într-o perioadă în care evaluarea online este sub semnul întrebării, am ajuns la concluzia că, de cele mai multe ori, adevărul devine vizibil abia când nota de obligativitate este scoasă. Abia atunci se cern și se vede cine este cu adevărat implicat și chiar își dorește mai mult și cine trece prin adevărate chinuri să respecte termenele de predare zi de zi. Și procentele acestea au fost confirmate, aproape identic, de activitățile școlare zilnice. Cam un sfert nu trimit ceea ce au lucrat copiii, deși mă interesează să văd în primul rând ce au scris în caiete în ora petrecută cu mine online, dacă ceea ce spun/arăt eu pe ecran se reflectă pe hârtie. La fel au confirmat, cu seriozitate, și copiii care se implică, zi de zi, în tot ceea ce înseamnă activitate online. Jumătate rămâne între cele două extreme, pe o curbă reală a lui Gauss.

Tema cu amprentele e una dificilă, cu puține șanse de a se desfășura la școală. Aș zice că e aproape imposibilă, dacă mă gândesc la amprentele tălpilor, iar în actualele condiții de distanțare, și cea cu amprenta palmei ar intra în aceeași categorie. Poate că vara, în curtea școlii, având la îndemână sticle de 2l cu apă, am putea încerca să ne distrăm un pic, dar tot ar fi o provocare. Însă cine are chef vara de făcut moși și reni? Acum era sezonul lor și acasă, cu ajutorul părinților, era unica soluție. Nici măcar la ora de AVAP nu am avut curaj să le cer să-și picteze mâinile sau picioarele integral, parcă vedeam pălmuțe colorate lipite pe pereți în drum spre baie și părinți isterici când se întorceau de la muncă. Eram tare curioasă ce vor alege, căci modele le-am recomandat destule, mai simple sau mai complicate. Le-am privit pe toate cu admirație și sunt mândră de ei că au ridicat mânușa cu toată eleganța posibilă.

Discutând în ultimele zile de școală – luni și marți au fost foarte relaxate – despre Calendar, știu că așteptau (unii) cu nerăbdare ora 8:00 în fiecare dimineață să vadă ce provocare am inclus. Mi-am dat seama că le impusesem un ritm și cred că e important să îl mențin și pentru viitor, să programez informările la o oră fixă, astfel încât să se poată organiza mai bine. Apoi, una din fete mi-a spus că ea n-ar vrea să se termine calendarul, că îi place să aibă „ceva de făcut“. Cumva trebuie să mă gândesc, și pe viitor, dacă nu e o soluție să existe, măcar pentru cei care vor, un ritm de lucru, altceva în afara zilnicelor și „enervantelor“ teme.

Pentru mine a fost o experiență solicitantă, nu e ușor să îți impui și ție un ritm. Anul acesta am avut două, Calendarul clasei și Calendarul de lectură, iar Adventul a trecut nesperat de repede. Nu am nici cea mai mică idee când s-a scurs luna decembrie, și-au îndeplinit scopul cu asupră de măsură.

Tablou de iarnă – decupaj la școala online

Dacă Moș Crăciun ar îndeplini dorințele necondiționat, l-aș ruga să aibă un pic grijă de școala online. Iepurașul de Paște a fost luat prin surprindere și nu a știut ce să le aducă copiilor. Dar poate… Moșul? Cine știe… poate o imprimantă… sau poate o tabletă… sau poate un pen să scrie mai ușor? Nu sunt multe, dar școala online ar fi cu totul „altfel“ dacă elevii le-ar avea la îndemână. Cel puțin elevii mei.

Dar cum ei nu au toți, le-am pregătit în mapa pentru decembrie un tablou mai vechi al meu, cu îngerii care vestesc Nașterea Domnului de Crăciun. Este un exercițiu de decupaj, însă nu unul de grădiniță, ci școlăresc, care necesită multă concentrare și migală pentru a fi reușit. Am pus cu câteva zile înainte anunț pe clasă, ce anume este necesar pentru desfășurarea activității. Am cerut un carton închis la culoare, negru de preferat, iar dacă nu au, să picteze cu acuarele cu o zi înainte.

Dar care ar mai fi distracția dacă la început de oră nu ai avea măcar câțiva care să nu se pregătească? Ori nu are cartonul (dar oare pentru cine am dat varianta cu acuarele?!), ori nu are… fișa, pentru că în două săptămâni nu avut cine să i le ia de la poarta școlii să i le aducă acasă. Oricum ar fi, am hotărât să merg mai departe, ajungând la concluzia că prepelița lui Brătescu-Voinești era un personaj extrem de înțelept.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Modelul meu le-a indicat obligatoriu „zăpadă“, pentru care nu au avut niciun print, au decupat ei singuri. Examinând cu atenție pozele primite, am văzut că unii au avut nevoie să își deseneze înainte conturul, apoi au decupat, nu au putut decupa liber. Important e că au reușit, dar și mai mult că au găsit o soluție să rezolve o problemă fără să întrebe și fără să se vaite că nu pot. Apoi trebuia inclus obligatoriu un înger și o stea, ocazie cu care am povestit un pic despre îngerii care i-au anunțat pe păstori despre miracolul acelei nopți. Și, în final, brăduți după dorință, căci fișa avea dublul elementelor necesare. Fulgi au avut de la mine, i-am drămuit cât am putut pentru toate proiectele. Mai am copii care au acasă perforatoare și își fac în plus, le-am spus că pot decupa și ei buline, ori dacă au perforator de coli pentru îndosariere, sunt bune și resturile acelea.

Marea majoritate au înțeles perfect ce au de făcut și s-au străduit după puteri să decupeze cât mai bine. Știu că sunt pretențioasă, dar cred că satisfacția reușitei nu vine cu adevărat dacă standardele sunt foarte jos și ușor de atins. S-au mai strecurat și doi de B și un S, mai ales dacă văd că explicațiile mele nu sunt luate în seamă mai deloc și doar ne facem că muncim, tăiem și lipim la nimereală. Plus, ce-i drept, și un „i“ pentru contemplat ecranul toată ora. Evaluarea la arte e tip portofoliu, după 5-6 proiecte trag linie și decid un calificativ.

Mă simt cumva ca bufnița din pădure, cea care își lăuda puii că sunt cei mai frumoși. Pentru mine ei sunt speciali, fiecare în felul lui, așa că îi voi lăuda de câte ori pot. Muncesc foarte mult, nu sunt menajați și mângâiați pe frunte, merită să le spun public un mare Bravo!

Modelul printabil este disponibil în arhivă.

Ornament de Crăciun cu reni din piese de puzzle

Când am descoperit proiectele de craft din piese de puzzle mi-am pus pe lista de perforatoare și unele care să „facă“ piese. Sunt două tipuri de ștanțe posibile – cele care îți pot transforma o poză în puzzle și cele care efectiv îți detașează piese pe care să le folosești tu cum dorești. Prima variantă mi-am dorit-o mult, dar deocamdată n-a fost să fie, mai așteaptă. A doua a venit la un moment dat pe nepusă masă, când intrasem într-un magazin să-mi mai clătesc ochii printre materiale și unelte. Mi s-au lipit de deget două variante, cu piese mai mari și piese mai mici, și așa au ajuns să fie parte din colecția mea.

Anul trecut am făcut cu copiii coronițe, dar gândul meu tot la reni a rămas. Și planurile… erau cât pe-aci să se ducă pe apa Sâmbetei, căci școala online nu e chiar atât de simplu de organizat. Ok, ștanțez ca apucata de 140 de ori, dar cum fac să ajungă la fiecare elev?
În vacanța de 1 Decembrie, când mulți români se respectă și nu muncesc, dorm sau se lasă legănați de Bacchus, am sacrificat două zile și ceva ca să pregătesc mape și materiale pentru copii. A fost prețul unui decembrie de poveste, în care să ne bucurăm de orele de arte pe măsura sezonului de sărbători. Pe 30 noiembrie, mapele au plecat spre destinatari, într-un sistem „telefonul fără fir“, iei una și dai mai departe restul. Ca în orice clasă, sunt părinți implicați și mai puțin implicați, unii au apreciat efortul și au venit, la ora stabilită, să ia pachetul. Alții… nu. A doua zi, încă o încercare, cu ceva mai mult succes, dar nici de data aceasta 100%. A treia încercare n-a mai fost, când am avut timp, le-am lăsat portarului de la școală, cine crede că mai are nevoie de ele, să se ducă să le ia.

La lecții a fost distractiv, ce să zic… căci, dacă tu n-ai avut timp 3 zile să iei de la colegul mapa copilului tău, eu trebuie să mă descurc și să improvizez ceva și pentru el. A trecut până la urmă. Dar asta nu e tot. La 9 zile de la mesajul meu de pe grupul părinților, în Sfânta zi de Duminică, când mi-am jurat că, gata, mă respect și eu și nu mai muncesc pentru școală, sosește (pe telefon le văd, n-am ce face) mesaj la postarea mea privind materialele necesare luni la AVAP (adăugat de vineri): noi nu avem materialele acestea, de unde le putem lua? A fost un act imens de voință să mă abțin, să nu zic nimic, mi-am repetat toată ziua că mi-am promis solemn mie că nu mai răspund în week-end și îmi iau liber. La urma urmei, așa cum și la școală stau degeaba când nu vin cu ce trebuie, așa pot sta și în fața camerei. La căruța aceasta numită școală nu trage un singur măg… cal!

Azi ne-am distrat. Le-am arătat copiilor și felicitările mele mai vechi, dacă au prin casă jocuri de puzzle care și-au pierdut piesele, le pot da acum o destinație creativă și să realizeze felicitări pentru toată familia. Cât despre proiectul acum în lucru, au comentat ei un pic apropo de ideea mea de margine din ghemotoace de hârtie creponată, și musai cu o „regulă“ în șir, dar au scos-o la capăt onorabil. Abia aștept să prindă viață și restul ideilor!

Originalul – modelul meu – este acesta:

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

2020: Calendar de Advent „online“

Indiferent de cum mi-am imaginat eu anul trecut că îmi voi petrece Crăciunul acesta, viața a bătut filmul în mare stil. Dar… tot număr zilele până la Crăciun. Copiii mei sunt mari, nu mai sunt atât de preocupați de zilele care trec (prea încet), însă eu îmi aduc aminte cu plăcere de toate „Adventurile“ trecute. Primele lor calendare, home-made, prima serie de Năzdrăvani de pe site, cu care am încercat tot ce-mi trecea prin cap la capitolul art&craft.

Și, de ce nu, de seria mea trecută, de care îmi e tare, tare dor, căci nu i-am văzut din martie. Mi-e dor de îmbrățișările lor. Cu ei am avut cele mai surprinzătoare „zile de Advent“ (sunt optimistă și spun de până acum).

Dar, dacă anul trecut, cu clasa pregătitoare, numai la Advent nu mi-a stat capul, anul acesta, online, nu puteam să ratez ocazia. M-am gândit așadar cum să fac să fie altfel… Ideea aștepta să fie descoperită, căci era în fața mea. Am creat pe Classroom un curs special, intitulat chiar „Calendar de Advent“ și i-am invitat să adere la o provocare mai școlărească. Din experiență știu că nu e ușor să ții ritmul, atunci când vrei să le pregătești pe toate 24. Îmi amintesc anul în care am făcut cu Iris calendarul pe blog, idei creative pentru Crăciun și, deși la final eram extrem de satisfăcute că ne-a ieșit, ne-am dat seama că era Ajunul Crăciunului și noi nu simțisem cum trece luna. Așadar, știu că nu va fi ușor să pregătesc în fiecare zi câte ceva, dar dacă piticii mei vor citi ceva în plus și se vor distra olecuță, cred că va merita.

Prima zi este una relaxată, organizatorică. Le-am pregătit mape cu materiale pentru luna care urmează – inclusiv fișele necesare, și le-am pus chiar deasupra un calendar de Advent de colorat. Am ales unul de pe net, oferta e generoasă, am editat poza și i-am pus titlul în limba română și le-am printat-o. Va trebui ca în fiecare zi să coloreze câte o casetă și să-și amintească să rezolve și provocarea de pe Classroom.

Ce le pregătesc? Nu am o planificare integrală în acest moment, am pregătit doar 4 zile, însă nu va fi doar joc și joacă. Îmi doresc în primul rând să fie ceva de citit, măcar câteva rânduri de fiecare dată. Au nevoie de acest exercițiu. Apoi vom vedea, poate și puțină matematică. Inspirație am din pachetul de fișe de la Editura Edu, atașat caietelor de clasa întâi, voi folosi cât pot Google Forms (inserez imaginea și le cer, de exemplu, să scrie la răspuns ce obiecte care încep, conțin sau se termină cu sunetul învățat descoperă), Desene Google, poate și alte aplicații de pe net dacă se pretează. Nu mai pun la socoteală mici proiecte de realizat cu cele două mânuțe din dotare, care nu puteau lipsi.

Pentru mine personal, mi-am ales ceva mai simplu – un calendar pe Instagram, cu hastag #AdventulNăzdrăvanilor/, în care mi-am propus să adaug, pe rând, cărțile cu tematică de Crăciun pe care le am la atelier. Mi-am dat seama abia când am început să le scot că îmi făceam griji degeaba că nu am destule, ba chiar trebuie să și aleg pe care să le pun. Poate nu pare cine știe ce, dar în pandemie, când evit cât pot orice tip de expunere, Atelierul rămâne punctul meu de refugiu, colțul meu de normalitate. Anul trecut pe vremea asta munceam mult la el și planurile de inaugurare odată cu primăvara s-au risipit ca un vis frumos. Așa că, doar din poze, număr din colțul meu de lectură zilele care trec până vă voi spune „Crăciun fericit!“

Decorațiuni de Crăciun din bețe de lemn

De când le-am descoperit la articole medicale, cu spatulele de lemn fac aproape orice. Pe net, dacă vreți să căutați idei, încercați pe pinterest sau pe google cu popsicle. Sunt o mulțime. Dintre toate, am ales câteva mai de „sezon”. Sâmbăta aceasta am la mine la școală un atelier pentru copiii care vor veni la toamnă la pregătitoare și am încercat cu ajutorul părinților de la mine din clasă răspândirea prin cartier a anunțului, poate reușesc să îmi cunosc ceva mai devreme viitorii elevi, într-o atmosferă relaxată. Sper ca experiența să se repete și înainte de Mărțișor, când avem „porțile deschise”.

Așadar, m-am gândit la ultima piesă, dar dacă vor dori să încerce, și celelalte se pot face foarte ușor. Am luat modelele la școală, să le pun la colțul creativ. Mi-am dat seama că nu le făcusem poză, așa că într-o pauză le așezam frumos pe catedră. Vine una dintre prichinduțe… dialog foarte interesant: Doamna, le puneți pe blog? Da! Ce drăguț… puneți și acum film cum se fac? Bineînțeles că nu făcusem film, așa că mi-am luat o bilă neagră. Copiii vor să vadă cum se fac, iar eu i-am obișnuit pe ai mei așa la AVAP: film demonstrativ.

În loc de film, vă spun că se pictează bețele în funcție de ce model doriți Pentru cele din mai multe bucăți, vă recomand întâi să le lipiți pe un băț potrivit cu lățimea însumată, apoi să le pictați. De asemenea, vă recomand să faceți mai multe simultan, cât se usucă unul, pictați altul. De exemplu, pentru moșul mic, am pictat întâi haina și fesul, apoi am trecut la următoarele. Între timp s-a uscat moșul și i-am pictat și fața. Cele din imagine sunt pictate cu acrilic, dar ies foarte bine și cu tempera. Doar să nu adăugați nicio picătură de apă!

Decorațiunile pot fi din orice: vată, dischete demachiante, resturi de spumă de la seturile creative (nu arunc niciodată nimic, nu știi când se potrivesc!) Și, neapărat, ochi mobili…

Sper să vă arăt curând și variantele copiilor!

Felicitări de Crăciun

Aproape că a trecut și această săptămână, mai avem puțin până luăm vacanță. Deja sunt în urmă cu felicitările pentru rude și prieteni, așa că în seara aceasta am mai terminat două dintre ele, model simplu sau mai puțin. Ambele au la bază benzi decorative de Crăciun (cred că modelele acestea le-am găsit la Lidl) și abțibilduri cu tematică de sezon. Am mai adăugat ceva accesorii și au fost gata.

Modelul poate fi realizat cu orice decor, fie că decideți să coaseți un brăduț sau doar să lipiți câteva decorațiuni. Farmecul lor îl dă contrastul dintre margine și cartonul de fundal. Preferata mea este cea cu frunzulițe, care se văd verzi. Aproape că mă chinuia talentul să lipesc pe dedesubt, în spatele bulinelor, hârtie roșie, însă m-am grăbit să termin.

Dacă vă place modelul, cartoanele albe folosite ca suport, care au margini decorative, se pot comanda în set de câte 10 bucăți (13 lei) la adresa contact@fotoev.ro . Dacă sunteți din București, se pot ridica personal din zona centrală.

Coronițe de Crăciun din benzi de hârtie

Clasa a IV-a mi se pare, din punct de vedere „artistic”, cea mai tristă. În orar nu mai am decât o singură oră pe săptămână. Tocmai acum când copiii au crescut și sunt în stare să realizeze și proiecte mai complicate… îmi vine să plâng de ciudă, dar asta e.

Joi seara am stat vreo două ore aproape să pregătesc diverse pentru niște felicitări de sezon. Deja mi se părea că proiectul are șanse să fie deosebit, așa că am mers înainte. Dimineață, în drum spre școală, mi-am petrecut cele 10 minute din metrou pe pinterest, unde am găsit o coroniță foarte faină și foarte simplu de realizat. Așa că am decis la prima oră să schimb proiectul.

Aveam la școală farfurii de carton, le păstrasem de la atelierul din primăvară de la Bookfest, hârtie colorată verde încă e destulă, m-am apucat de tăiat cu ghilotina benzi de hârtie late cam de 2 cm și lungi de 30 cm. Am avut două pauze la dispoziție în care am tăiat pe lungimea foii un snop de fâșii. Apoi, cu perforatorul în formă de cerc am tocat repede câte 12 discuri/copil cât timp ei realizau primele faze ale proiectului.

Prima etapă: decupat farfuria, astfel încât să înlăture mijlocul. Cum? Le-am arătat să pună semne cam la două degete de margine și să decupeze liber, orientându-se după acestea. Începi dând o gaură în farfurie… Doamna, mie nu-mi iese să decupez așa… îmi faceți și mie? – Sigur, întâi îți pun „i” că nu știi să decupezi, apoi îți fac eu. S-a descurcat perfect fără ajutor. Păcat că creștem niște copii dependenți, care nici măcar nu încearcă întâi să vadă dacă pot.

A doua, să îndoi pe jumătate panglica de hârtie verde și să o rupi pe îndoitură. O mai îndoi încă o dată și lipești bucățele peste farfurie, una lângă alta, să nu se vadă culoarea farfuriei, apoi le tai ca pe panglici, în „v”. La etapa aceasta mi-a plăcut una dintre ele care nu are panglicile lipite complet, ci doar în zona farfuriei. Spre exterior sunt desfăcute și pare mai bogată.

A treia etapă – bulinele roșii. Am reciclat aici și mijlocul farfuriilor roșii, ca să nu le aruncăm degeaba, dar și cartoane și alte hârtii din cutia cu „se mai pot folosi”. Proiectul nu includea și fundiță, dar a fost de ajuns să vină primul cu ideea, „doamna, cum pot să fac o fundiță”, că s-a rezolvat. Le-am tăiat din coli roșii benzi de pe latura scurtă (21 cm), late de 2cm și altele de 4cm. Îndoite, decupate puțin pe centru, așa cum s-au priceput singurei.

Mai jos aveți rezultatele finale – cele care au fost gata la finalul orei. Pentru câțiva, proiectul a fost prea migălos și nu s-au încadrat în timp, urmează să le termine și să le aducă.

Atelier de origami gratuit la Târgul de carte Gaudeamus

Undeva la începutul toamnei, când frunzele abia începeau să pălească, am primit propunerea de la Editura Casa pentru organizarea atelierului de la Gaudeamus. Am primit cartea electronic, pe telefon. Eram la cursuri și am răsfoit repede. Cel mai mult mi-a plăcut coronița pe care deja am realizat-o , însă la noi piața de art&craft e slăbuță la chestii mai profunde și hârtie origami cu două fețe colorate diferit e încă ceva străin. Nu pot să descriu convorbirile telefonice cu câteva magazine de profil când am explicat ce caut…

Așa că am renunțat la proiect și am ales unul pe care îl puteam realiza. Când am răsfoit cartea, am procedat în stilul meu. M-am uitat la poze. Am destulă experiență să pot intui etapele și gradul de dificultate doar analizând imaginea și am hotărât: facem bradul! Brad a rămas, am comandat hârtie colorată (hârtie glasată, top de o singură culoare – nu există), a sosit coletul ambalat impecabil, m-am apucat de tăiat… Câteva dintre dimensiunile pătrățelelor necesare le știam pe dinafară, de când testasem proiectul. Însă restul nu. Rog copilul să deschidă cartea și să mi le spună. Caută la brad! Caută, nu găsește. Îl pun să mai caute o dată. Tot nu găsește. Îl pun să ruleze încep paginile, îi spun stop… Și se enervează (pe drept): Care brad?? Ăsta e un cactus!

A fost momentul în care am început să râd… e ca la planșele acelea despre percepție, depinde unde focalizezi ca să vezi un anumit lucru. Eu am căutat proiecte de iarnă și am văzut brad. Deși am citit instrucțiunile, titlul nu l-am văzut. Tot brad era.

Așa că joi, de la ora 18 vă aștept la Gaudeamus să construim un cacto-brăduț la ghiveci și să dăm startul pregătirilor de sărbători. Aș fi vrut să ne vedem sâmbăta, ca de obicei, însă anul acesta târgul s-a suprapus cu unul dintre cele două cele mai importante evenimente din viața mea, așa că nu s-a putut altfel.

Înscrierile cele mai rapide – prin sms, la 0722-955-103, menționați doar numele și vârsta copilului.

Provocarea Daco de sezon

Anul acesta provocarea pe care DacoArt o lansează în sezonul de iarnă (cel mai frumos, după mine, din punct de vedere al posibilităților de exprimare creativă) a sosit mai devreme, pentru a avea ceva timp să le pregătesc și eu, dar să vă orientați și voi dacă vi se par interesante.

View this post on Instagram

Provocare de iarna de la #dacoart #iarnacudacoart

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Nov 2, 2018 at 5:13am PDT

Așadar, să încep.

Coronița pom-pom – a avut-o ca destinatar pe Iris. Cutia plină cu pufoșenii era extrem de atrăgătoare, mai ales terapeutică, să te afunzi în ea până la cot. Setul include un disc din carton pe care se pot lipi, ca în imaginea de prezentare, toate pufoșeniile și agățătoarea. Nu include niciun fel de adeziv, așa că fiți prevăzători, mai ales dacă vreți să o faceți cadou și copilul e nerăbdător, dar nu are cele necesare acasă. Textilele se lipesc, de regulă, cu adeziv mai puternic, silicon rece sau fierbinte. Este un proiect accesibil și copiilor foarte mici, sub supraveghere.

Iris, care mai degrabă ar umbla îmbrăcată în negru cu cranii decât să vadă roz în fața ochilor, a decis să folosim altfel materialele disponibile. Am tăiat cu cutterul circular din fetru subțire (nu pufos!) un cerc cât să acopăr suportul, l-am decupat la interior și l-am lipit pe suport. Am selectat apoi pufoșeniile roșii, verzi, am folosit o fundiță reciclată de la un aranjament floral, căreia i-am adăugat o panglică roșie cu buline.

Rezultatul e mult mai pe gustul nostru, acum rămâne dilema dacă e safe să o prindem sau nu pe ușă…

Pentru că am intrat în febra coronițelor, ne-am mai încercat norocul cu una, de data aceasta dintr-o altă pufoșenie, sârmă plușată. Dacă ați văzut puișorii, este aceeași sârmă, dar verde. Am îndoit-o, o altă panglică din cutia-cu-de-toate și-a găsit un scop al existenței, am folosit și ciucurași mici roșii, picătura pentru lipit și a ieșit ce vedeți mai jos. Mai că pe aceasta aș pune-o pe ușă, dacă n-aș reuși decât să decorez vizorul cu ea!

A venit rândul perforatorului cu brăduț, care și-a găsit sensul pe o mini-felicitare 10x7cm. Am decupat mai mulți brăduți, de nuanțe diferite, i-am suprapus. Pentru cel din față, cu „zăpadă”, am măcelărit un alt brăduț alb. Le-am lipit cu bucățele de bandă dublu-adezivă pentru impresia de volum. Conturul l-am decupat pe exterior cu trimmerul decorativ, iar la interior cu cutterul de decupaj.

Au urmat globulețele decorate cu abțibilduri. Bilele sunt din polistiren, am decis să le pictez cu acrilice. Cele negre arătau cel mai bine, însă vopseaua, chiar și după câteva zile, a rămas lipicioasă și adera imediat la orice suport. Însă mie îmi plac, chiar dacă trebuie să găsesc soluții de a nu le ține decât atârnate! Cele albastre nu au ieșit chiar cum aș fi vrut eu, culoarea a ieșit cam transparentă pe alocuri. Genul acesta de globulețe sunt însă ușor de făcut cu copii mici. Nu vă recomand însă acrilice, ci tempera. Dacă vreți să vă distrați (voi la curățenie, ei la realizare), îi puteți lăsa să picteze bilele cu mâna. Dactilopictura este moment de distracție maximă, amestecat culorile. Apoi puteți decora cu orice găsiți mai atractiv în colecția de sezon sau, de ce nu, după inspirația și cheful copiilor de a realiza decorațiunile pentru iarnă.

Ultimul, care mi-a dat bătăi de cap pentru că am ratat câteva idei cu el, a fost lipiciul fosforescent. Întâi am vrut să-l folosesc ca să „vopsesc” un glob și să devină fosforescent, dar suprafața era prea lucioasă și a curs la vale… Apoi am vrut să scriu cu el, dar nici asta nu mi-a ieșit prea bine… Cred că era minunat pentru alte idei de Halloween. Am încercat să îl torn în strat gros pe un carton, să-l las la uscat, apoi să decupez din el un fulg. Nu mi-a mers, am constatat cu această ocazie că am biroul în pantă, căci s-a scurs tot lipiciul. Încă o ratare. Am realizat că îmi trebuie o suprafață poroasă, care să se îmbibe în lipici. M-am gândit să folosesc un material alb, din care să fac zăpadă pentru ceva felicitări, până când m-am răzgândit și am decis să fac un glob din sfoară, apoi să acopăr sfoara cu un strat suficient de lipici fosforescent. Globul este cel cu panglică albastră, aștept seara să vedem „efectul”.

Alte idei de iarnă propuse de Daco puteți descoperi pe #iarnacuDacoArt .