Antrenament pentru evaluarea națională, ciclul primar

Yep. Din doi în doi ani trecem cu o clasă prin această mirobolantă evaluare națională. Nu zic că nu e necesară, muncă să fie, dar de ce – s-o știm și noi! Pentru că nu vedem, și aici aș vrea în timp util, unde se raportează elevii noștri față de media națională. Oare cât e de greu, la finalul perioadei de introducere a rezultalelor elevilor în faimoasa bază de date SIIR, să primim un raport simplu cu care să comparăm rezultatele fiecăruia?

OK, chemăm părinții, le facem un rezumat, le dăm sfaturi pentru al treisprezecelea ceas înainte de vacanță… și? Omul vrea să vadă unde se situează copilul lui. La seria trecută, am realizat un grafic pe clasă, la fiecare disciplină. Frumos ar fi ca măcar pe școală să putem genera un raport, dar încă n-am avut noroc de oameni dornici de a face ceva în plus (și asta chiar ar fi), doar de dragul cercetării în educație. Dacă de sus în jos nu merge, măcar să mișcăm ceva, jos, în iarbă.

Cum pregătesc evaluarea

Întâi și-ntâi, le dau copiilor testele din anii trecuți. Am ales doar varianta 1 din fiecare an, știut fiind că, de la scandalul diferențelor prea mari din primii ani de testare, acum diferențele sunt minime, cifre inversate, nume schimbate, variante diferite de răspuns. Cât să nu copieze de la colegul.

Ooo, și sunt destul de mari ca să îi tenteze ideea, dar nu suficient de isteți ca să vadă diferențele. De exemplu, la clasă, printre cele 3 serii de teste (română, mate), unul dintre copii a primit și de la părinți versiunea 2 a unuia dintre teste. A citit în diagonală, i s-au părut „la fel“ (sau poate chiar același!), drept urmare, a copiat de pe unul pe celălalt rezolvările, fără să se uite că în loc de 23567 era 23657, sau că în problemă, deși rezultatul era același, una se rezolva cu 7×5+7×7, celaltă cu 6×6+6×8.

Atât exces de zel în rezolvare, încât a amestecat testul cu cele primite de la mine, iar când le-am cerut, mi-a dat tot ce-a găsit prin ghiozdan. Le-am explicat că nu îi ajută cu nimic să se „antreneze“ în acest mod. Eh, acum, cine are urechi, să audă.

Însă efortul are avantajul că îi obișnuiește cu formatul testului, așezarea în pagină, sistemul de evaluare cu coduri, iar ținta lor de a avea „10 pe linie“ îi ajută să recapituleze, să fie atenți. Nu sunt chiar atât de ușoare cum par. Cifrele romane, deși bine învățate la timpul lor, s-au uitat. Până și calculele sunt, pentru unii, o provocare de concentrare.

Însă odată cu ei, mă antrenez și eu.

Chiar dacă nu trebuie să scriu acum toate rapoartele mâncătoare de viață, pe măsură ce am un teanc de evaluări de corectat (au fost trei x 2, mai urmează două x2), perfecționez tehnicile de corectură după barem.

Întâi de toate, nu iau o lucrare să o duc până la capăt, iau itemul X de pe toate lucrările. Le deschid frumos la primul, mă uit în caietul de corectură, văd codul, notez toate lucrările pe itemul respectiv. Și continui așa până la capăt. La itemii închiși și semi, merge foarte repede, coduri puține, ușor de acordat. Mai greu la cei deschiși, dar după câteva lucrări, înveți codurile și pentru acelea. E mult mai ușor, căci nu stai lipit de caietul cadrului didactic, să răsfoiești ca la balamuc, mereu recitind pentru fiecare rezolvare condițiile de atribuire.

Dar pentru „marea corectură“ am nevoie și de calculator. Am pregătit un fișier excel cu numele copiilor, în ordine alfabetică, apoi toți itemii aranjați. Dacă la unul am mai multe coduri, notez în casete diferite Item 12-ortografie, Item 12 – punctuație ș.a.m.d, coloane separate. Cum trec un cod pe lucrare, îl trec și în calculator, așa nu e nevoie să mai răsfoiesc încă o dată lucrarea. Când am terminat corectura, am și toată situația pe clasă gata scrisă.

Apoi, pe fiecare zonă definită, folosind funcția COUNTIF [exemplu: =COUNTIF(B2:B22, „10”)] am direct cât și cum s-a răspuns la fiecare item. Doar organizez funcțiile în tabel după cum se cer și informațiile în rapoartele pe hârtie. Introduse fiind toate codurile în excel, pot să scot oricând orice raport le mai trece prin minte să ne ceară, fără să iau lucrările la mână și să număr de 10 ori.

În plus, tabelul ajută la completarea fișelor individuale ale elevilor.

Cum acestea vin deja sub forma unui tabel în pdf, copiate din excel (tot tabel), se potrivesc coloanele la milimetru pe rânduri. Doar dau copy-paste la fiecare copil și îi adaug codurile. E mai dificil când trebuie separate pe coloane, dar se mută repede codurile cu TAB pe orizontală, doar le plimbi nițeluș. Merge și să copiezi numărul de TAB-uri necesare, reglezi cu paste distanța.

Sper să descopăr o soluție mai inteligentă și pentru acestea, dar cât timp nu inventează cineva de sus o modalitate să le printăm DUPĂ ce le introducem în baza de date, dacă tot le scriem, nicio șansă. Dacă nu cocoșezi oamenii cu hârtii, înseamnă că nu muncesc, stau degeaba.

Și mai urmează, bineînțeles, cireașa de pe tort, introducerea datelor în SIIR. Pentru fiecare elev… Cine o fi fost geniul care a programat această bază nu știu, dar să i se întoarcă înzecit toate urările de bine de la fiecare click dat de toată lumea. De ce să nu poți să scrii în câmp, să pui condiții de validare (nu se acceptă decât codurile 10, 11, 12, 70, 79, 99), și la fiecare îmi pui drop-down cu selectare de valoare? După o zi de introdus, toți neuronii mei fac click-click-click…

Finalul: întâlnirea cu părintele

Când probabil nervii sunt bine întinși pe bigudiuri după toți copacii tăiați mai sus, urmează să chemi părintele să îi aduci la cunoștință rezultatele elevului. Eterna și veșnica întrebare: Și e Fb? B? ucide și restul de neuroni supraviețuitori, pentru că populația nu este pregătită pentru o evaluare calitativă, prin descrierea competențelor dobândite. Omul vrea să știe unde este el în „listă“. Sau ar vrea să știe unde se situează copilul în raport cu standardele vârstei – care, bineînțeles, nici la un deceniu de la reformă, nu sunt gata.

Dar noi să fim sănătoși, că le-om duce pe toate. Încă n-au inventat hârtiile pe care să nu le facem!


PS:

Am adăugat un model de tabel folosit anterior, la clasa a doua, pentru că sunt itemi mai puțini (și e ușor vizibil aici). Primul tabel centralizează codurile pentru fiecare elev. Tabelul în realizez întâi pe orizontală, căci e ușor să te muți cu ENTER un rând mai jos când introduci, pentru fiecare item, așa cum corectez eu (folosesc apoi PASTE SPECIAL-TRANSPOSE pentru a inversa tabelul). Dacă însă introduci pe elev, e în regulă formatul.

Al doilea tabel este centralizatorul pe itemi/coduri, neapărat cu câmp de verificare a totalului, ca să nu scape ceva nenumărat. Și aici apar funcțiile de COUNTIF.

Tabelele nu se pot face înainte de probe, pentru că ai nevoie de numărul de itemi și codurile atribuite, abia apoi pot fi construite. Dar dacă e cineva dornic să încerce, pot da o mână de ajutor după desfășurarea probelor. 

Aveți AICI link către centralizatorul pentru clasa a II-a și AICI pentru clasa a IV-a.
Tabelul poate fi accesat și copiat în contul de drive personal, nu este editabil la linkul pus de mine.
Momentan este construit după grila de evaluare din anii trecuți, va fi actualizat după publicarea caietelor de corectură (și marcat ca atare la început).