Azi, 24 octombrie, s-a-ntâmplat! Pagina de facebook a site-ului a adunat 10.000 de admiratori, și nu se oprește aici, căci numărul lor tocmai s-a schimbat în timp ce scriu. Întâi de toate, le mulțumesc celor care mi-au dat, prin acel „Like”, încredere și forță să merg mai departe. Momentul aproape s-a sincronizat cu aniversarea a șase ani de blog, primul articol având data de 3 noiembrie 2009, iar începutul site-ului este un pic mai devreme, doar ce l-am aniversat săptămâna trecută.

Proiectul paginii de facebook a început undeva prin 2012, când mi-a fost destul de clar că limita de „prieteni” impusă de facebook pentru un utilizator va fi atinsă. Așa că pe contul blogului am ajuns curând la 5000 de prieteni virtuali, dintre care foarte mulți au început să facă parte și din viața reală. Alții au dispărut, singuri, din ambele categorii. Însă în acest timp am pregătit și am lăsat încet, să crească, pagina blogului.

Nu am cerut și nu voi cere like, și nici nu veți vedea vreodată la mine concursuri de așa natură. Cine mă descoperă, mă place, și vrea să fie la curent cu „năzdrăvăniile” mele, mă poate urmări. O singură mențiune, dacă chiar sunteți interesați de noutăți, după ce accesați pagina, bifați și „Get notification/Primește notificări”, altfel șansa de a vedea ce public este destul de mică.

Voi încerca să nu fiu agresivă, mai mult de 2-3 postări pe zi nu veți vedea, și nici atât uneori, căci timpul nu prea îmi e bun prieten în ultima vreme. Poate de sărbători să curgă mai multe idei de pus în practică cu copiii, dar decât să dați unlike direct, mai bine îmi dați un mesaj să schimb ritmul. E mult mai util :).

Mi-am propus să cresc încet, frumos și sigur. Să ofer mereu ceva de calitate, și să cer în schimb respect pentru munca mea. Am reușit, sper eu, acest lucru, și muncesc în continuare pentru a fi la înălțimea așteptărilor. Pentru că este moment „aniversar”, profit și îmi voi pune trei dorințe:

1. Numărul de admiratori să crească, însă cifrele să devină comentarii, comunicare, feedback.
2. „Talente de Năzdrăvani” să fie cunoscut nu doar de cadrele didactice care au nevoie de materiale, ci și de părinți, dornici să lucreze acasă cu copiii, să coloreze timpul liber.
3. Să am mereu timp (și resurse) să pun în practică toate ideile.

La final, mulțumesc tuturor colaboratorilor mei, care de-a lungul celor 6 ani m-au susținut cu premii sau materiale pentru realizarea concursurilor sau a ideilor prezentate pe blog, și aș numi în mod special editura Casa, DacoMag, editura Paralela45, editura ALL, editura Gama, și toți ceilalți pe care îi puteți vedea în pagina dedicată lor pe site.

O primăvară frumoasă vă doresc, așa cum a devenit a mea, cu ajutorul vostru!

Luna aceasta am avut o surpriză deosebită. Chiar pe la început, am primit un mail de la o prietenă virtuală, cunoscută prin intermediul blogului. Îmi spunea că a vorbit de zânele mele, și unde să caut articolul. Cum eu și ziarele nu prea avem multe în comun, iar în scurtele mele raiduri rapide între casă și școală nu am chioșcuri în drum, abia azi am nimerit într-unul, și, din fericire, aveau și revista.

Am răsfoit repede și am recunoscut-o, zâna toamnă, model integral creat de mine, prima care a deschis lanțul de decoruri. Am decorat cu ea atunci – de aceea a și fost făcută – clasa Irisucăi la grădiniță. Și de-atunci zâna și surorile ei au ajuns în atâtea grădinițe și școli, încât și copiii mei, când trecem pe lângă o școală oarecare, ridică ochii să exploreze, poate-poate le vedem. Ni s-a întâmplat de două ori, cu școli din București, și nu vă spun ce senzație aveam eu, dar cum se simțeau ei. Creșteam cumva văzând că sunt mândri de mama lor. Înseamnă atât de mult ca mama ta să fie specială, să poți să spui tuturor: e a mea. Iar ei, din punctul acesta de vedere, o pot face.

Azi, văzând numele site-ului pe hârtie tipărită, lângă al meu, m-am simțit aproape la fel. Este pentru mine o confirmare a muncii pe care o depun aici. Mulțumesc, Nicoleta, pentru recomandare! Tu îmi arăți că se poate să fii respectat pentru munca depusă, chiar și în folosul comunității.

Eu sunt Cristina, și am creat Talente de Năzdrăvani într-o zi de toamnă, acum 6 ani! Atât se împlinesc astăzi, de la primul „joc-concurs” pe care l-am organizat pe site. Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături în toți acești ani, prieteni reali și virtuali, oameni care m-au încurajat atunci când eram jos, când nu mai aveam putere să mă ridic, care m-au susținut atunci când lupta cu morile de vânt părea inutilă.

Le mulțumesc în mod special copiilor mei, Iris și Andrei, sursa mea de inspirație și de energie, pentru eforturilor lor trecute și viitoare, și pentru răbdarea de a-mi permite să mă ocup de acest program. Și, nu în ultimul rând, tatălui meu, pentru efortul enorm de a învăța să utilizeze blogul și să susțină una din rubricile cele mai vizitate de copii ale blogului – Ora de matematică.

Sâmbătă am participat la o întâlnire relaxată, în care, atât cei mici, dar și cei mari, au discutat despre primul ajutor. Copiii au făcut-o conform vârstei, în cabinetul doctoriței Plușica, iar noi, cei mari, ne-am străduit să salvăm două manechine, copil mic (0-1 an) și copil mare (1-9 ani), care se înecaseră cu diverse alimente.

Cei mici au fost în largul lor, deși au intrat pe serii în cabinet, iar pacienții de pluș s-au lăsat examinați fără probleme. Este un exercițiu legat de tema din programele de grădiniță, „Ce și cum vreau să fiu”. Au astfel ocazia, ca, prin joc, să intre în pielea personajului, să vadă ce înseamnă meseria de doctor. Sau, mai mult, să aibă o atitudine pozitivă față de vizitele de neevitat la cabinetul medical. Mai jos veți găsi și programul de toamnă de la Disney Junior, și când vă puteți întâlni cu personajele preferate.

Am avut surpriza ca ambii copii să participe la cursul de prim ajutor pentru adulți. După ce s-a terminat, Iris a mers în inspecție și pe la Plușica, mai ales că marea majoritate a copiilor mici au plecat acasă, însă cursul informativ susținut de cele două reprezentante ale Crucii Roșii a fost mai mult decât interesant. Pentru mine nu este primul, dar este o ocazie de a relua unele informații, și de ce nu, de a afla unele noi. Însă pentru copii au fost în premieră, și încep să mă simt ceva mai în siguranță când mă înec cu ceva la masă. Îmi place că au reținut să verifici totuși dacă nu cumva pacientul își revine, și trebuie să întrerupi acordarea primului ajutor (în traducere, nu dai pumni cu nemiluita în spate…). Iris chiar a avut o întrebare (mai multe de fapt), când, după explicarea manevrei Heimlich, a ridicat mâna… Ce facem dacă ne înecăm cu mâncare și suntem singuri acasă? Ei bine, se poate… folosești spătarul unui scaun, proptit în perete, pentru a crea presiune.

Ce am reținut:

• în caz de hemoragie nazală, copilul stă în fund, aplecat în față, să poată eventual scuipa sângele din gură. Se ține apăsată nara afectată 15-20 min, fără oprire pentru a „verifica” dacă mai curge. Dacă sunt ambele nări afectate, în aceeași poziție, se țin apăsate și se colaborează cu copilul pentru a respira pe gură.
• în caz de convulsii (febrile) îndepărtezi pericolele, nu se intervine, nu ții copilul, se poate alege cu fracturi; nu îl înțepi, nu-l muști de deget, nu-l ții de limbă; pui sub cap o păturică (nu pernă), să nu se lovească, și aștepți. Poți filma criza, să o poți arăta medicului la viitorul consult.
• arsurile se împart în trei categorii, în funcție de ceea ce le provoacă: gradul I – solare, gradul II – lichide fierbinți, gradul III – flacără; în caz de arsuri, se răcește zona, nu se pune nimic (ulei, oțet, zaț de cafea, unt, albuș, detergent lichid de vase etc.) Dacă nu este superficială, se merge la spital. Pentru a evalua suprafața afectată, palma victimei reprezintă 1% din suprafața corpului. În cadrul arsurilor de gradul III, nu se îndepărtează resturile de haine arse, situația poate fi agravată astfel.

Crucea Roșie organizează și cursuri de prim ajutor pentru părinți, contra-cost, în weekend, 12 ore. Detalii puteți găsi aici. N-am putut să nu mă întreb cât de utile ar fi astfel de cursuri pentru cadrele didactice. Orice aproape se poate întâmpla când ești în preajma copiilor. Nu știu dacă mai există în clase „punctul de prim-ajutor”, știu sigur că îl aveam când eram mică, mai ales că nu era pauză să nu umblăm la „dulap”. Dar mă gândesc că se pot îneca cu gustarea pot pica accidental să-și rupă un membru, ori pot avea o criză… Până suni la 112, ești singurul adult acolo și trebuie să reacționezi rapid.

Tot cu această ocazie am aflat de un alt proiect al Crucii Roșii, „Puncte de prim ajutor în zone izolate”, care se adresează comunităţilor izolate din mediul rural care nu dispun de servicii medicale permanente, iar serviciul de ambulanță se află la distanță. Crucea Roşie Română și-a propus să vină în sprijinul comunităților izolate prin instruirea unei familii, care să acorde primul ajutor de bază celor din sat. Familia instruită a primit o trusă de prim ajutor care conține pansamente, un glucometru, un tensiometru și un dispozitiv EKG cu telecitire într-un serviciu de cardiologie. Familia de „salvatori comunitari” are rolul de a sprijini rezolvarea urgențelor minore din comunitate și prevenirea agravării situației în cazul unor urgențe majore, care necesită asistență medicală. Proiectul pilot a fost implementat în 40 de zone izolate în 40 de județe din țară. În aceste 40 de sate nu există servicii medicale permanente, iar timpul până la sosirea ambulanței, face diferența între viață și moarte. Cei 126 de voluntari și  au pus la dispoziția comunității atât timpul lor, cât și o cameră din locuința lor pentru Punctul de Prim Ajutor. Programul poate fi susținut în România cu 2 euro prin SMS* la 8840.

De asemenea, programul de educație a populației pentru a acorda corect primul ajutor este realizat de Crucea Roșie prin Aplicația de Prim Ajutor a Crucii Roșii Române. Puteți învăța sau puteți accesa secțiunea de urgențe, aplicația oferă răspunsuri și soluții de apelare rapidă a serviciului de urgență. În plus, pentru fiecare descărcare Carrefour Romania donează 2 euro către Crucea Roşie Română pentru înfiinţarea Punctelor de Prim Ajutor în zonele izolate ale ţării.

Programele toamnei la Disney Junior:

CLINICA VETERINARĂ A PLUSICĂI PENTRU ANIMALE DE JUCĂRIE

Doctoriţa Plusica are o nouă îndeletnicire… ea ajută animalele de companie!

Alăturaţi-vă Pluşicăi în Clinica ei Veterinară, ce include episoadele difuzate în premieră pe parcursul a două saptămâni. În cadrul acestui program, fetiţa devine o mică doctoriţă veterinar. De la căţei, la căpriţe …Doctorita le ajută pe toate cu aceeaşi dăruire.

Clinica Veterinară a Plusicăi debutează pe 19 octombrie de la 08:20 şi, în reluare, la 10:30, 14:00 şi 15:45.

SOFIA INTÂI –PREMIERA SEZONULUI 3

Prinţesa s-a întors! Este reîntoarcerea pe care o aşteaptă toţi micuţii. Aflaţi în sezonul 3 din Sofia Intâi ce aventuri magice o aşteaptă pe prințesă şi pe prietenii ei. Pregătiţi-vă să patinaţi, dansaţi şi cantaţi alături de Sofia.

Premiera are loc pe 17 octombrie la 10:00 (noi episoade în fiecare sâmbătă)    

 AVENTURILE DE CAPĂ ȘI SPADĂ ALE LUI JAKE

Pregătiți-vă sabia și peticul de pirat pentru sâmbătă dimineața. În fiecare săptămâna, Disney Junior prezintă noi mega aventuri cu Jake și prietenii săi în episoade speciale de 45 de minute. Începem luna cu Jake îl salvează pe Bucky, urmat de Întoarcerea lui Peter Pan și Bătălia Cărții.

În fiecare sâmbătă episoade speciale cu Jake și Pirații din Țara de Nicăieri de la 11:25

 COLȚUL DE RELAXARE

În fiecare după-amiază, de luni până vineri, de la 13:30, copiii se pot relaxa, petrecând timp de calitate în compania personajelor lor preferate– Doctorița Plusica, Clubul lui Mickey Mouse, Zou și Henry Dragomonstru.

De luni până vineri, de la 13:30 la 15:15.

 CÂNTĂM ÎMPREUNĂ CU SOFIA ȘI PRIETENII EI

Începem serile cu Sofia și prietenii săi pentru o noapte muzicală ce pare că nu sfârșește niciodată. Ne alăturăm lui Mickey Mouse care dansează de zor în clubul său și ii sunt aproape Jake, Plușica și Callie în fiecare seară de la 18:30!

 PREMIERELE DE SÂMBĂTĂ

Vă dăm întâlnire în fiecare sâmbătă cu personajele voastre preferate din Sofia Intâi, Doctoriţa Plușica, Miles Din Spaţiu şi Clubul lui Mickey Mouse, de la ora 10:00.

 FILMELE DE DUMINICĂ

Puneți-vă centura și urcați pe covorul magic al Regelui Hoților. In luna octombrie, la Disney Junior puteți viziona toate cele trei filme Aladdin. Descoperiți o nouă lume alături de Aladdin, Jasmine și Spiridus. Va reusi Aladdin să o cucereasca pe Jasmine? Va putea oare Jafar să se razbune pe Aladdin? Va avea loc nunta regală până la urmă? Aflați răspunsul în weekend de la 11:30. Totodată, în această lună se difuzează și Filmul lui Tigru si Numeroasele Aventuri ale lui Winnie de Plus.

Sunt multe lucruri pe care aș vrea să am timp să le fac. Pentru unele reușesc să obțin timpul necesar, pe altele le susțin așa cum pot. Proiectul Asociaţiei Create Yourself, lansat miercurea aceasta, face parte dintre ele.

Proiectul Descoperă – Dezvoltare şi suport pentru copiii şi educatorii din apartamentele de tip familial”, este dedicat copiilor instituţionalizaţi cu vȃrste cuprinse ȋntre 11 şi 19 ani şi educatorilor sociali din apartamentele de tip familial din sectoarele 3, 4 şi 6 din Bucureşti.

„Proiectul Descoperă este o oportunitate pentru 80 dintre copiii instituționalizați de a se dezvolta personal și de a-și descoperi motivația și adevăratul potențial. Proiectul propune servicii complexe și complementare care ȋi unesc pe majoritatea celor implicați în dezvoltarea acestor copii: Direcțiile de protecție socială, ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi, educatorii sociali și nu în ultimul rând cetățenii. Pentru cetățeni este o ocazie bună de a se implica civic și de a susține aceşti copii printr-un serviciu inovativ de mentorat, care le poate deschide tinerilor un drum în viață”, declara Ştefan Lăţea, Preşedintele Asociaţiei Create Yourself, care a deschis conferinţa de lansare cu o prezentare despre activitatea asociaţiei, obiectivele proiectului Descoperă: Deschide drumul cunoaşterii şi principalele activităţi din cadrul acestuia

Diana Chiţu, Şef Serviciu Management de caz DGASPC sector 4, a vorbit despre colaborarea cu ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi şi rolul acestora ȋn dezvoltarea personală şi profesională a tinerilor, cȃt ş impactul pe care ȋl au ȋn viaţa lor. Conferinţa a continuat cu speech susţinut de Oana Brătilă, voluntar Create Yourself, care a povestit cȃt de important este ca cei mici să ȋşi urmeze pasiunea, să aibă ȋncredere ȋn ei şi deciziile pe care le iau. Pe de altă parte, Dragoş Toma, Web Developer şi mentor ȋn cadrul proiectului, a vorbit despre nevoile tinerilor aflaţi la ȋnceput de drum profesional şi cȃt de mult ȋi poate ajuta un sfat oferit de un mentor sau o persoană care are experienţă ȋn domeniul ȋn care ei ȋşi doresc să activeze.

La finalul conferinţei, Ştefan Lăţea a ȋncurajat participanţii şi persoanele care doresc să le dea o mȃnă de ajutor copiilor instituţionalizaţi, să se implice, să aplice ȋn calitate de voluntari sau mentori ȋn cadrul proiectului. Ca mentori, aceştia le pot vorbi copiilor despre meseria lor, despre cum au ajuns să practice ceea ce le place, despre educația lor. Totodată mentorii ȋi pot ȋndruma şi sprijini pe copii ȋn a ajunge să practice profesia pe care şi-o doresc. Cine vrea să devină mentor Descoperă sau are un prieten căruia i s-ar potrivi rolul, poate să ne scrie la http://cys.ro/implica-te

Proiectul „Descoperă: Deschide drumul cunoaşterii” pornește de la dorința de a oferi mai mult copiilor care au nevoie de sprijin, îndrumare și acces la educație, pe măsura nevoilor acestora. Astfel, pe parcursul a 4 luni, 80 de copii instituționalizați, cu vârste cuprinse între 11 și 19 ani vor avea acces la sesiuni de consiliere vocațională, furnizate de o serie de experți care ȋi vor ȋndruma şi ȋi vor ajuta să-şi dezvolte abilitățile de viață îndependentă și să conștientizeze propriile calități pentru alegerea unei meserii. În același timp, educatorii sociali, cei care îi îndrumă și îngrijesc zi de zi, vor participa la grupuri suport, cu scopul de a-i ajuta pe copii să se dezvolte personal și profesional și să își regăsească motivația. De asemenea, Create Yourself, prin intermediului proiectului Descoperă, va pune bazele unei coaliții între ONG-urile care dezvoltă programe pentru copiii instituționalizați și autoritățile pentru protecția copilului, pentru a identifica nevoile reale ale copiilor și soluțiile la problemele acestora.

În implementarea, diseminarea şi promovarea proiectului sunt alături şi ne susţin DGASPC sector 3, 4 şi 6.

Se întâmplă uneori să asculți oamenii vorbind, și să-ți dai seama că în jurul bulei de siguranță pe care ai creat-o în jurul copilului tău există o altă lume, total paralelă, unde lucrurile nu se mai împart în alb și negru, unde nuanțele de gri sunt variate, tentante și ascund capcane periculoase. Sunt momentele în care ai vrea să-și iei copilul în brațe, să-l faci mic și să-l bagi înapoi în săculețul protector, unde îl țineai în siguranță. Sunt momentele în care zbor lângă el, și mă întreb dacă aripile lui sunt destul de puternice pentru a face față vânturilor gri ce-l vor pune la încercare dincolo de peretele până la care eu am acces în viața lui. Și mă întreb cu disperare dacă trec sau nu acest examen al vieții, dacă l-am învățat cum să respire corect când întinde aripile, cum să înfrunte vânturile, pe care să le ia în piept și să le învingă și pe care să le aștepte cuminte să treacă.

Este cel mai greu examen al vieții, acela în care vezi dacă munca ta de părinte dă sau nu roade. Dacă copilul tău este capabil să-și aleagă și să urmeze un drum în viață, împăcat cu el însuși, mulțumit de ceea ce face, și reușind să identifice singur și să ocolească „gropile” din asfalt, fără să cadă în ele.

Cam aceasta era starea mea de spirit la o discuție între specialiști despre consumul de droguri la copii, în București. Nu eram implicată în discuție, dar asta nu înseamnă că nu auzeam și nu mi se zburlise fiecare firicel de păr. Am copii la vârsta critică din raport, și la liceu central din capitală, așa că mă lua amețeala cu fiecare slide pe care îl schimbam. Discuția pornea de la soluțiile pentru copiii prezentați la urgență cu intoxicații cu substanțe interzise de lege, și aici erau primele două categorii: copii intoxicați accidental și copii intoxicați voluntar. Voi începe cu prima.

Accidental există variante: părinții consumatori – bebeluși născuți dependenți și probleme greu de imaginat pentru un om normal. Sau probleme cu adolescenți, copii altfel ok, care n-au nimic de-a face cu drogurile, dar s-au aflat în compania nepotrivită. De exemplu, ieși în club cu gașca, ești simpatică, X te vede, te place, dar nu-i răspunzi. Pleci să dansezi, lași paharul pe masă… când te întorci, de sete, îl termini… și te trezești dimineață, nu știi unde, nu știi cum, nu știi când ai pierdut firul în club. Sau și mai rău, te trezești la spital (peste poate câteva zile)… fără să-ți amintești nimic din noaptea cu pricina, și de-odată viața la 16 ani parcă nu mai e așa distractivă. Soluția pentru aceste cazuri este să ne învățăm copiii ca la ieșirile în oraș să consume numai băuturi îmbuteliate, pe care să le deschidă ei, sau să fie deschise în fața lor, să le consume și să le arunce dacă nu le pot supraveghea. Anul acesta Andrei a fost în prima lui tabără. Și au fost la discotecă în grup. Ascultând prelegerea, mi-am dat seama că viața curge mai repede decât vreau eu, și unde abia bifasem discuțiile despre s e x, și așteptam măcar o scurtă perioadă de liniște… mi-am dat seama că nu va veni.

De ce? Pentru că ne apropiem îngrozitor de repede de vârsta care intra în cea de-a doua categorie. Cel mai mic consumator voluntar prezentat la UPU avea 9 ani, și își injecta singur heroină de trei ori pe zi, cu o dexteritate pe care unele asistente de la recoltări n-o capătă după ani de experiență. Frecvența cu care încep să apară cazurile de 12 ani – clasa a VIa- devine din ce în ce mai alarmantă… iar pe grupa de vârstă 15-18 ani, consumul crește vertiginos. 

Îngrijorător este faptul că acești copii nu vin din familii defavorizate. Sunt copii din mari licee bucureștene, copii care își permit financiar drogurile, ajung rapid la dependență și adulții din jurul lor sunt prea preocupați de alte aspecte ale vieții în loc să-și petreacă timpul cu ei, să-i asculte și să-i sprijine.

Disperarea că „nu se face nimic” se citea în toate glasurile implicate în dezbatere. Părinții nu discută, sau nu știu ce să discute cu copiii. Se complac în a-și considera odrasla perfectă, imună la tentații, și îl iau în brațe pe „nu mi se întâmplă tocmai mie”. Media știe să facă circ, nu educație, și era dată ca exemplu captura impresionantă de heroină din vara aceasta. Câte secunde însemnau, pe lângă bla-bla-ul ce umplea imaginile în reluare cu rezervoarele tirurilor transportoare, să înșiri efectele devastatoare ale consumului de heroină? De ce nu există spațiu gratuit, așa cum există pentru alte campanii, în care să fie puse pe ecran măcar câte cinci din urmări ale consumului de droguri? Nici la școală cadrele didactice nu se implică. Erau propuneri pentru includerea acestor teme de educație în orele de religie și dirigenție. Referitor la ultima, se face, dar la liceu, și destul de timid, fiecare cum poate. Eu una aș vrea materiale video reale, cum se chinuie cu orele medicii să țină în viață un adolescent cu supradoză. Cum fiecare secundă contează și cum trebuie să te resemnezi că nu ești Dumnezeu și nu poți face minuni. Aș vrea să vadă secții de dezintoxicare, cum ajungi să fii redus la treapta de animal, depersonalizat, absent, și să vadă asta dincolo de praful alb sau țigară.

Cu un lucru aveau dreptate. Consumăm timp cu orele de religie, și nu le folosim. Din nefericire, biserica ortodoxă are o influență impresionantă în rândul maselor, pe care o folosește numai în interes propriu, nu să facă educație și să schimbe mentalități. Soluția pe care ei o găsesc pentru orice problemă a societății noastre este cea radicală: educație sexuală? Nu: Abstinență. Droguri? Abstinență! Nu continui, că mă enervez, și nu face bine. Nu există educație cu forța. Unui copil când îi vei spune NU, va încerca cu siguranță zona interzisă. Trebuie să-l lași să înțeleagă, să judece, și să ajungă singur la concluzia aceasta.

Întrebarea ce-mi stătea în minte – cum au acces la substanțe și-a căpătat repede răspuns. Dacă magazinele din stradă au fost închise, cele online prosperă, bine-nțeles, mascat. Dar livrarea este mai rapidă decât la pizza, dai telefon și în 15 min ai un evantai de oferte. N-ar fi rău să verificați istoricul navigării de pe computer, telefon sau tabletă, și sper să nu aveți surpriza să constatați un interes deosebit pentru „sare de baie” sau alte accesorii de acest gen.

La final m-am întrebat dacă n-ar fi o idee bună și la noi legea din Asia de Sud-Est, pedeapsa cu moartea pentru traficanți și dealeri, măcar pentru cei din urmă prinși că vând copiilor.  V-aș întreba dacă ați vorbit cu copilul vostru, ce vârstă are, ce a înțeles, cum reacționează la știrile de acest gen. I s-a spus la școală ceva? S-a întâlnit vreodată cu o ofertă de acest gen? Tu știi ce face acum copilul tău?