Iris: cusături tradiționale

Cusături și la alt nivel

Școala românească nu încetează să mă uimească. Concursurile școlare sunt iarăși, un moment în care pui în balanță avantajele și dezavantajele pentru copil. Nu am forțat copilul să participe, dar nici nu l-am împiedicat atunci când și-a dorit să meargă. Anul acesta a vrut la biologie. A învățat și s-a agitat de parcă dădea la medicină. I-a plăcut mult și chimia, dar nu a vrut la olimpiadă. În schimb, cam pe când tezele îi dădeau bătăi de cap, vine încântată cu o nouă propunere: doamna de tehnologie vrea să îi trimită la un concurs „tradițional”. Așa a început nebunia inițială, trebuia să se ducă în costum tradițional. Copilul meu care umblă numai în blugi și adidași… a făcut un efort fantastic să își cumpere o pereche de balerini. Apoi mi-am dat seama că, deși avem amândouă o colecție bunicică de cămăși artizanale, niciuna nu e o ie adevărată, de „costum”. Nu mai zic de fotă… aveam un costum de fetiță de 8 ani, cu fotă luată de mama de la Agapia și o ie de la bunica, dar de adult nu. Am improvizat… o bluză artizanală și o fustă neagră, simplă.

Am dus-o dimineață la concurs. Când am oprit mașina am paralizat, erau acolo în fața școlii fete gătite de parcă acum ieșiseră dintr-o vitrină de la muzeu. Am înghițit în sec. Am sperat atunci – și sper încă – să nu fi contat decât ca un criteriu de admis-respins. Mi s-a părut oricum și organizarea defectuoasă: anunți copiii că au două ore… apoi când expiră cele două le spui că de fapt au trei! Trecem peste asta, România eternă și fascinantă!

Una din probe presupunea să vii de acasă cu „ceva” făcut de tine. Ne-am gândit mult amândouă ce să facă… și am stabilit să fie ceva „credibil”. Știți voi, să nu suspecteze juriul că nu e făcut de ea. O săptămână a lucrat la o mică gentuță tradițională, în care, vorba ei, încape telefonul. Apoi am sfătuit-o ca la concurs să coasă ceva cu același model, pentru a demonstra încă o dată că ea a lucrat. Culmea, mi-a povestit apoi că juriul a fost impresionat de caseta în care și-a luat cele necesare pentru lucru. Dar mai bine o las pe ea să vă povestească cum a fost!

Caseta cu pricina…

La olimpiadă

Să lămurim, de fapt… n-am fost la olimpiada de tehnologie, am fost la un concurs de meșteșuguri cu tema: Tradiții în România. 

Profesoara de tehnologie a întrebat într-o pauză în clasă cine ar vrea să meargă la olimpiada de tehnologie. Mi-am zis că e ticnită că ne întrebă, întrebarea cea bună era:

Copii, învățați la tehnologie, nu?

NU!!!

Cine învață la tehnologie(?), de parcă nu-mi ajung celelalte materii… Și oricum tot ce face ea la ore e să dicteze sau să pună pe unul dintre noi să scrie la tablă lecția, iar apoi să ne asculte. Dacă te surprinde sau nu cu ascultarea – fiecare cu norocul lui. La unele lecții nici nu trebuie să înveți, cum ar fi mijloace de transport. Foooooarte greu de zis lecția…

Revenind la subiect. Reacția clasei a fost un luuuung șir de râsete. Toți râdeam: Olimpiadă la tehnologie! Ce glumă bună! Până și profesoara râdea… M-am oprit din râs când ne-a zis că nu trebuie să învățăm nimic, deoarece e probă practică. Așa că am întrebat-o, pentru că eu chiar nu știam la ce se referea ea prin probă practică și mi-a explicat că e un fel de concurs de meșteșuguri. Am devenit interesată. La finalul programului mi-a zis tema concursului și m-a rugat să-i aduc ceva făcut de mine, să-mi vadă si ea așa-zisul talent. 

Ca să înțelegeți, la acest concurs trebuia să te duci cu ceva făcut de tine și să faci cu aceeași tehnică ceva și acolo.

La o zi după anunțarea olimpiadei m-am întâlnit cu ea în cancelarie să-i arăt ceva făcut de mine. Mi-a zis că aș putea să mă duc și cu modelul acela pe etamină (un mărțișor mai complicat), dar mie mi se părea prea puțin, adică nu era chiar ceva cu care să mă laud. La concurs aș fi vrut să mă duc cu alt tip de meșteșug, nu cusătură pe etamină… ci bobinare pe sticlă, dar profa’ mi-a zis că nu-i tradițională, iar eu ca o elevă conștiincioasă n-am contrazis-o. Nu mai zic că au văzut și alți profesori ce i-am adus profei de tehno (inclusiv profu’ de mate :)))) ) și toți m-au întrebat dacă eu le-am făcut, le-am zis că da și au fost surprinși, deși pentru mine nu e mare lucru…

La concurs m-am prezentat cu jumătate de oră mai devreme cu o gentuță (meșterită de mine, normal), iar acolo am realizat un semn de carte. Cum știam că am la dispoziție doar două ore – greșeala profei – am făcut un model simplu, pe care l-am terminat la 11 fără ceva. Eram fericită că m-am încadrat în timp și că îmi ieșise cât de cât OK. Mai trebuia doar să aștept evaluatorii (care se plimbau din sală în sală) și după ce vedeau lucrarea mea, eram liberă să plec acasă! Chestia e că de fapt aveam trei ore la dispoziție, iar eu am aflat la 11:40. Iar dacă nu terminai modelul te depunctau… Dacă știam de la început cât timp aveam de fapt aș fi făcut ceva mai interesant.

Ajung la 8:30 în sală, cum intru observ că sunt doar fete, aproximativ 13. Intră o doamnă care nici nu ne-a băgat în seamă, una dintre noi o întreabă dacă putem să stăm cum vrem. Ea a întrebat deoarece venise cu sora ei… ne-a zis că putem să stăm cum vrea inima noastră. Toate ne-am aranjat materialele, unele eram cu etamina, altele cu brățări și altele care nu știu exact ce făceau. Se face 9 fără și noi tot fără supraveghetor în sală suntem… Ne uităm pe lista cu participanți și descoperim că suntem aproape toate, așa că am decis să începem. La 9 și ceva vine cineva și ne spune că nu ne-am așezat, așa că ne-a întrerupt din lucru ca să stăm „cum trebuie”. Dacă acea persoană ar fi fost supraveghetorul nostru cred că înnebuneam. 

Au fost câteva minute de tăcere, iar apoi toate am intrat în discuție: Cum te cheamă? Ce clasă ești? La ce școală?… După ce trecem de partea cu întrebările obișnuite am început să discutăm despre profesori, manelele din clasă, colegii nebuni, medii, teze. 

Am fost întrerupte de intrarea unui băiat. Venise la concurs. Toate am tăcut. S-a așezat în ultima bancă. Ce caută aici? mă gândeam. În momentul în care a scos o pernă, apoi pe a doua, a treia și un tablou, toate realizate de el, toate făcute din etamină și cusute foarte frumos m-a dat pe spate. Una dintre noi chiar i-a zis, în glumă, că piața-i mai încolo. După ce a venit și el am început să vorbim de unde luăm modelele de etamină. Pinterest, Instagram, în general de pe net. Maestrul din ultima bancă le lua din cărțile bunicii – nu ne-a mirat. Toate am mai făcut asta din când în când. Dar nuuuu… el le lua (pe majoritatea) de la modelele tradiționale care erau puse de decor la raionul de carne la Kaufland. Am început să râdem, aceeași persoană care a făcut și gluma de mai devreme, l-a întrebat dacă îi mai merge netul și dacă are nevoie de hotspot…

Nu contează că am făcut un semn de carte, pot face oricând. Dar să râd cu niște persoane necunoscute, este ceva ce mi s-a întâmplat prima dată!

Iris: cusături tradiționale

P.S.: Ce nu mi-a plăcut la acest concurs a fost că a trebuit să vin îmbrăcată în costum tradițional, adică și cu pantofi și cu fustă, ia era singura care nu mă deranja. Pot să spun că mi-am distrus picioarele, și nu eram singura, majoritatea fetelor se văitau de pantofi…

P.P.S.: Cusăturile mele sunt pe instagram aici.

semne de carte cusaturi toamna

Toamna dă semne… de carte

Se strâng niște ani frumoși de când am constatat, ca elev, ce mică-i vacanța mare. Când mă uit acum în calendar și văd că august se apropie de sfârșit, că noaptea trag pătura, știu. Nu că vine toamna… ci că vacanța se apropie de sfârșit. Din partea mea, și vacanțele de toamnă sunt perfecte. Dacă ar exista. Dar nu sunt.

Știu că o să-mi fie dor de zilele în care lenevesc cu câte-o carte în brațe. Iris știu sigur că o să plângă după ele. Zile în care nimeni nu îți spune ce să faci… doar întinzi mâna, răsfoiești și te pierzi prin ferestrele imaginației. Și pentru că tot căutam o idee pentru ceva util, dar în același timp ceva și pentru ea, m-am oprit la semne de carte. Până la urmă, ce e mai plăcut decât să deschizi o carte și să găsești un „semn” de la cineva drag, care îți arată unde ești?

N-am cusut de multă vreme, îmi era dor și de asta. N-am făcut un plan, am zis doar că trebuie să fie în culori de toamnă. Am pus ața în ac și am început, fără direcție, fără schemă, așa cum se bucura ochiul de combinație. Un pic de atenție să nu încurc multele fire pe dedesubt, un model simplu de trei puncte în L și o singură regulă… să iau mereu unul din ultimele fire rămase în urmă. La final am avut impresia că sunt inimioare, oricum covorul meu de frunze s-a așternut încet peste încă un an de amintiri.

În timp ce coseam, o altă idee cu frunze a încolțit încet. Jumătăți, din culori apropiate. Mi-ar fi trebuit un model mai mic, cred că ar fi ieșit mai delicat. Iris îl critică, „e prea lat”, dar frunzele mele și-au căutat jumătatea.

semne de carte cusaturi toamna

O toamnă multicoloră vă doresc!

felicitare_string_art_craciun_2017

Crăciun fericit!

felicitare_string_art_craciun_2017

Tuturor celor care mă citiți, de mai demult sau mai de curând, vă doresc sărbători liniștite!

Echipa Talente de Năzdrăvani

brad felicitare string art

Felicitare string-art: brad împodobit

brad felicitare string artCum mai toată lumea zace prin bucătărie, eu am rămas în urmă cu prezentat una din rețetele preferate de sărbători: felicitare string-art. Chiar dacă n-am avut timpul pe care mi l-aș fi dorit pentru acest exercițiu, tot nu m-am lăsat și am pregătit câteva „speciale”.

Aveți nevoie de:

  • carton destul de tare pentru suport, sau multă abilitate pentru a nu strânge corzile de ață.
  • răbdare pentru a identifica pe net modele… pinterestul este generos. Luați modelul preferat – rareori găsiți modelul doar puncte, ci este gata cusut, potriviți dimensiunea imaginii în funcție de cum doriți felicitarea și printați. Suprapuneți pe carton, prindeți modelul printat cu agrafe de birou, să nu se miște, și perforați cu un ac subțire. Dacă folosiți un ac mai gros, găurile sunt inestetice.
  • ață și un ac foarte subțire – încercați, dacă găsiți, mătase și ac pentru mărgele.

După ce-am cusut modelul, l-am decupat pe margine cu trimmerul ondulat, apoi l-am lipit pe un carton îndoit în format DL. În partea de jos a bradului am decorat cu washi-tape cu cadouri, iar direct pe carton am avut din oferta de la Lidl benzi cu mai multe decorațiuni și culori. Pentru că mi se părea totuși că îi lipsește ceva, am căutat diamantele autoadezive. Mi-aș fi dorit să am și steluță galbenă, dar aveam orice altă culoare. Am mai adăugat apoi câteva globuri… tot din aceeași serie și am finalizat.

Acum mai am nevoie de un pic de voință să mă despart de ea. A fost creată pentru a fi dăruită, doar că mă atașez de ceea ce fac și cu greu le mai las „să plece”.

Spor la lucru în continuare, căci e ora la care bucătăria este centrul casei, și pregătirile sunt în toi!

 

felicitari craciun etamina cusute

Felicitări cusute și o idee trăsnită

Ca de obicei, m-am apucat și toamna aceasta de cusut felicitări pentru blog. Aveam un motiv în plus – atelierul pe care urma să-l am la târgul de carte și pentru care aveam nevoie să testez câteva modele simple, accesibile copiilor. Modelele propuse de ultimul număr al colecției Idei creative nu erau chiar pentru începători absoluți… așa că am luat acul și am început să încerc să văd ce iese.

Prima idee a fost cea cu globurile decupate. Părea destul de simplu – desenezi un cerc, faci câteva cusături de decor pentru glob, un șnur în jurul lui, și gata felicitarea. Greșit. Șnurul s-a lipit greu, destul de inestetic. Apoi am încercat cu margine de carton. Același chin, cu etamina la limită, greu de asamblat. Nu am renunțat la ideea cu globul, și am început să cos liber unul. Cât de greu putea să fie să coși un cerc fără model?! Ei bine, a ieșit cam asimetric – cel cu vâsc. Apoi am luat coala de matematică și am calculat un „cerc”. A ieșit. Arăta ok. Acceptabil. Dar lua mult timp, față de ora pe care o aveam eu la dispoziție… trebuia ceva mai simplu… și așa am ajuns la linii… și la brăduțul din linii. Satisfăcută de rezultat, m-am oprit.

felicitari craciun etamina cusute

Doar că, în timp ce coseam, mă gândeam la „ale mele”, cele de la școală. Nu am încărcat cheltuielile de început de an cu tempera la 1000 ml, am zis că luăm când se mai termină tot ceea ce mai era prin clasă din anul precedent. Am mai primit de la câțiva părinți câte un bidonaș mic, diverse culori, am improvizat. Însă la tema cu „non-culori” a fost crunt. Mi-am dat seama că nu am alb… așadar am improvizat. Ne-am făcut un fundal negru, pe care am desenat ulterior cu cretă albă. Tema a ieșit, însă problema a rămas.

Le-am propus copiilor și părinților să încercăm să coasem felicitări și să le vindem, iar din banii obținuți să ne luăm tempera. Prețurile se învârt în jurul a 18 lei/litrul, dacă ești isteț și știi unde să cauți. Le-am explicat repejor copiilor cam cum se coase, dar greul l-au dus părinții acasă. Cert e că s-au întors la școală cu câteva felicitări, unele chiar îmbogățind ideea de bază. În plus, fiecare a decorat după cum a crezut de cuviință, ceea ce le-a transformat în obiecte unicat.

N-am apucat să scriu de la început acest articol, uneori, oricât ai vrea, nu ești stăpânul propriului timp, așa că, pentru a nu întârzia șansa acestui proiect, le-am prezentat deja pe facebook. Am reușit să vindem câteva, dar surpriza a fost când una dintre doamnele care a ales felicitări s-a dovedit a fi mămica unuia dintre băieții din clasă care nu s-a implicat în faza de „producție”. M-am bucurat enorm să văd că, deși nu poți face ceva la început, poți susține fetele care au cusut și așteaptă cu nerăbdare să vadă care se vor vinde. În fond, tempera va aparține tuturor, eu lucrez cu grupuri de 4-5, planșeta principală la mijloc. Proiectele extra-școlare nu sunt doar pentru ca unii să se implice, ceilalți doar să aștepte… Da, vorbește tot optimistul din mine, care are impresia că toată lumea înțelege nevoia de a te implica, măcar un pic, în ceea ce înseamnă „viața la școală”.

Mai jos aveți felicitările. Cele care nu au număr au fost deja vândute. Prețul este de 15 lei, pentru care Asociația de părinți a școlii oferă chitanță. Dacă doriți să achiziționați, vă rog să lăsați un mesaj și veți primi detaliile. Dacă sunteți din București, preferăm livrarea personală decât coletăria prin Poșta Română.

Felicitari cusute pe etamina Craciun

S-au dat: nr. 3

Felicitari cusute pe etamina CraciunFelicitari cusute pe etamina Craciun

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare – Idei creative nr. 128

cusaturile bunicii idei creativeColecția mea de suflet, „Idei creative”, va crește în această toamnă cu un nou număr. Am așteptat de multă vreme ca această colecție să se îndrepte spre tradițiile noastre, și iată că avem un prim pas. Nu sunt naivă să cred că ne vom întoarce noi la cusut ii tradiționale, însă măcar să apreciem cum se cuvine această moștenire artistică. Și cum altfel să faci acest lucru, dacă nu învățând arta cusutului de la cele mai fragede vârste și adaptând, pentru orice, un strop din trecut.

Cami Dröge ne propune în „Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare” câteva modalități de a le folosi. Începând cu un breloc, o husă de telefon, un semn de carte, un suport de pahar, sau chiar felicitări decorate manual. Chiar dacă mănâncă timp, solicită concentrare, cusutul este un bun exercițiu de răbdare necesar copiilor de azi. Adăugați la acestea și faptul că a coase pe etamină înseamnă să știi să te orientezi în plan, folosind axele de coordonate, te provoacă să estimezi și să apreciezi corect distanțele sau necesarul de materiale, toate fiind abilități de viață necesare.

Volumul cuprinde 14 modele. Am ales imediat unul de sezon și l-am pus în practică – felicitarea cu brăduț, dar mă gândesc serios la ultimul proiect, un tricou decorat cu bandă cusută. Mi-a plăcut enorm cum arată, doar că am o singură problemă: nu îmi plac modelele care se repetă. Îmi plac cele gen puzzle, când fiecare piesă e diferită și împreună compun „ceva”. Cum arată prima felicitare cusută de anul acesta puteți vedea alături. Modelul este unul dificil de urmărit pentru copii, căci elementele alăturate sunt puține, iar exercițiul de orientare este solicitant. I-am dat însă de cap. Când l-am terminat, am ales să îi fac altă margine decât cea propusă de autoare, mai „colorată”.

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Volumul este disponibil în librăria editurii Casa.

Felicitare string art cu pliculete

Felicitare cu surprize în plicuri

Aniversările din luna august au fost o nouă provocare pentru mine și Iris, căci am vrut să fie speciale felicitările pregătite. Partea proastă a fost că n-am reușit să le pregătim de-acasă, și le-am lucrat în concediu, aproape noaptea, la lumina lanternei… așa că rezultatul, deși fain, nu prea e de lăudat. Însă ideea de a pune plicuri pe felicitare a mers de minune, căci așa toți cei prezenți au putut scrie propria urare, să o închidă în plic, și totuși sărbătoritul să primească o singură felicitare. Satisfacția a venit de la deschiderea pliculețelor și citirea mesajelor, mai ceva ca la loz în plic.

Mai jos vă propun un model cu două pliculețe, dar puteți face oricâte, mici sau mari, decorate frumos, mai ales dacă felicitarea însoțește un cadou oferit de mai multe persoane. Cu siguranță e mai amuzant decât să apară la interior o listă întreagă de nume.

Felicitarea de azi presupune puțină îndemânare și atenție.

  1. Se ia un carton colorat A4, și se îndoaie perfect pe jumătate.
  2. Se ia un alt carton, de altă culoare, și se decupează 12×16 cm. Dacă aveți foarfecă decorativă, trasați liniile la 13 și 17 centimetri, apoi încă două, la 1 cm de fiecare margine, și apoi tăiați de jur-împrejur, astfel încât la final să aveți unul pe dimensiunea indicată. Aveți grijă să potriviți corect modelul și direcția de tăiere la fiecare deschidere de foarfecă!
  3. Se decorează cartonul. Puteți desena floricele, trasa linii, dacă aveți cercuri magice, sunt la fel de indicate. Eu am ales să cos, tehnica string-art. Am luat un echer, am fixat o direcție, și am perforat din 5 în 5 milimetri. Apoi l-am așezat din nou, în altă direcție, cum mi s-a părut mie că ar ieși ceva interesant. Pentru modelul în „L”, trebuie să aveți același număr de puncte pe ambele laturi. Pentru cealaltă decorațiune, am început de la capătul liniei frânte o serie de corzi, când am terminat punctele de pe latura scurtă, am început o nouă serie de la celălalt capăt. Dacă aveți la îndemână un florar, puteți exersa cu liniile curbe, doar să perforați la distanțe egale.
  4. Lipiți cartonul galben (cel pe care îl aveți mai mic) pe cel îndoit ca suport, drept sau înclinat, cum preferați. Dacă aveți bandă dublu-adezivă pentru craft, e mai recomandată decât lipiciul, căci nu îndoaie cartonul.
  5. Realizați plicul pornind de la un pătrat. Cele folosite de mine au ca bază un pătrat cu latura de 7cm. Dacă nu vă este chiar la îndemână să le îndoiți din ochi, aveți aici o pagină cu modele, pe diferite dimensiuni. O printați, si folosiți modelele pentru a confecționa pliculețe din hârtie decorativă. Pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Lateralele se vor lipi cu atenție de partea de jos a pliculețului, căci se suprapun foarte puțin. Eu am folosit o bucățică de bandă adezivă pentru a le fixa, pe interior.
  6. Finalizați decorul felicitării cu orice accesorii aveți la îndemână, și nu uitați să puneți scrisorelele înainte de a lipi plicurile. Am folosit câteva floricele decupate dintr-un abțibild mai mare.

Felicitare string art cu pliculete

Spor la lucru!

(* La cerere pot efectua modele personalizate. Pentru detalii, lăsați un mesaj cu email corect.)

fluture ata string-art daco

Fluture string-art

Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.

Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.

Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.

fluture ata string-art daco

Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.

coronita flori hartie model

Coroniță cu flori – decorațiune de primăvară

coronita flori hartie modelAsamblând coronița alăturată, Iris îmi povestea cât este de important, atunci când faci un cadou, să cunoști foarte bine persoana căreia i te adresezi. Dacă unele fete ar fi sărit în sus poate de bucurie la cea mai „sclipicioasă” husă roz pentru telefon, ea s-ar fi uitat la tine în diagonală…

Cam așa și cu modelul alăturat. Constat că înseamnă mult, chiar și la vârste mici, să alegi ceva potrivit. Nu valoarea contează. Contează că te-ai gândit la el, și i-ai făcut pe plac. Așa că ieri dimineață, imediat după primirea cadoului, s-a apucat de treabă…

Bine-nțeles că, având un rezultat atât de frumos, ne-am întrebat și am căutat soluții pentru a reproduce eventual coronița cu copiii. Florile realizate cu perforatorul sunt însă cam mici, am un singur model mai măricel, dar nu imposibil. Ar mai fi de rezolvat problema hârtiei cu model, dar deja avem pe piață câteva soluții. Și, în cele din urmă, ca proiect de grup, la care lucrează mai mulți copii, florile pot fi decupate și pictate, și sunt sigură că ar arăta minunat.

Activitatea ar fi completată de cusutul nasturilor pe flori, deprindere care e și ea pe cale de dispariție la cei mici, și finalul nu ar avea decât lucruri pozitive de remarcat.

După ce a terminat-o – a lucrat singură, căci e cadoul ei, a urmat întrebarea… ce facem cu ea? Pentru că prima soluție a fost să„o punem pe ușă”, ne-am gândit un pic dacă tradiția de Crăciun se poate extinde. A venit primăvara, dar cum nu este cu ouă și cu iepurași, amânăm momentul.

Tot ca proiect de grup se fac acum – am văzut în multe grupuri, coronițele cu ouă decorate. Cred că e foarte fain ca rezultatul final, pe ușa clasei, să includă câte un ou decorat de fiecare copil. Și când spun decorat, nu mă gândesc la colorat după model, ci un colaj în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ați realizat proiecte deosebite de Paști, și le prezentați public pe facebook/instagram, scrieți la finalul mesajului #ideiPaște . Ar fi drăguț să putem avea, la un click pe link, strânse mai multe idei.

 

 

Ou string-art, felicitare pentru Paști

Noroc cu „munca”, așa reușesc să mă mai mobilizez puțin și să creez ceva nou. Pentru atelierul de săptămâna aceasta (cu adulți) aveam prevăzută o temă de cusut. Pe etamină sau pânză am considerat că știe toată lumea să coasă, așa că am ales string art. Modele sunt și pe net o sumedenie, însă nu la rezoluție foarte bună și, după ce am încercat unul, mi-am dat seama că nu sunt nici foarte corecte, și nici nu răspund scopului activității, așa cum îmi doream eu.

Am construit așadar singură oul, cu vreo 72 de puncte, în două variante (la finalul articolului aveți modelul printabil): una cu puncte echidistante, alta cu ele distribuite asimetric, pentru „impresia artistică”. Ca mai toate activitățile de cusut de până acum, avea aceleași dificultăți de înțelegere. Deși mă speriasem înainte de un val de întrebări, am văzut partea plină a paharului: nu trebuia să-mi fac griji că se înțeapă cineva, nu trebuia să bag eu ața în ac. Doar să fac ceea ce un profesor trebuie să facă: să repete, cu răbdare, până fiecare înțelege.

Sfaturile – ca în orice situație – nu sunt urmate 100%. Doar că de data aceasta efectul a fost imediat. Dacă ai cusut cu o ață mai groasă… rezultatul a fost pe măsură. Pentru string art regula este simplă: unești punctele, la o diferență impusă de model, sau pe care o alegi tu. Coarda realizată trebuie să o intersecteze pe precedenta. Am mai explicat aici, și m-am străduit, pe un model simplu, să arăt cum se coase.

Pe spate este bine – din economie de material – să nu iasă același model. Dar nu este o greșeală. Dacă doriți un mijloc gol mai mare, lungimea unei corzi, între două puncte, trebuie să fie mică. Dacă doriți un ou mai plin, corzile trebuie să fie mai lungi, aproape de diagonală. Modelul meu – cel cu verde, are corzi lungi, și are două rânduri de cusături. Întâi am cusut modelul cu corzi lungi, apoi am mai trecut odată, și l-am cusut din nou, cu corzi scurte. L-am cusut cu fir de mătase, și vă recomand cel mai subțire fir pe care îl aveți.

Și, pentru că am, iată câteva dintre realizări. Fiecare a ales lungimea corzii, așa că nu sunt identice.

Felicitare cu ou cusut, string art

Sau aici.

Modelul pentru print poate fi descărcat de aici. Se printează pe o coală A4. Coala se taie, se alege modelul dorit. Se alege suportul pentru felicitare, un carton suficient de tare, se îndoaie. Se suprapune peste pagina 1 modelul printat, se fixează cu 2-3 agrafe, pentru a nu se mișca, și se perforează toate punctele. E bine să folosiți un ac subțire, pentru a nu realiza puncte inestetice. Acest model printat nu va face parte din felicitare!

Spor la lucru!