Marile evenimente ale-veacului xx, Daniele Aristarco

Marile evenimente ale veacului XX – Daniele Aristarco

De la târgul de carte încheiat luna trecută m-am întors cu mai multe cărți… îmi mențin opțiunea făcută acum mulți ani de a nu prezenta pe blog cărți pe care nu le-am citit, așa că probabil veți afla încet-încet cu ce am venit atunci acasă. Una dintre ele a fost însă Întâmplări din secolul trecut. Marile evenimente ale veacului XX, o traducere după Daniele Aristarco.

Marile evenimente ale-veacului xx, Daniele AristarcoPrima impresie, după titlu, a fost că va exista o selecție a evenimentelor după impactul pe care l-au avut nu numai asupra momentului de desfășurare, dar și asupra cursului istoriei în ansamblul ei. Aici nu m-am înșelat. Fie că au fost evenimente sociale, politice, culturale sau științifice, ele au rămas, pozitiv sau negativ, în memoria colectivă. Pentru copiii care citesc acest volum, bună parte din ei fiind copii ai secolului XXI, sintagma „secolul trecut” sună oarecum natural. Pentru noi, cei născuți „acum un secol”, parcă pare ireal.

În urmă cu un secol, lumea noastră era zguduită de prima conflagrație mondială. Lucrurile pe care strămoșii noștri le știau s-au schimbat atunci, istoria a luat un nou curs, granițele lumii s-au mutat și nimic n-a mai fost ca înainte. Doar un secol a trecut și, dacă acum am alege să ne întoarcem în timp, ni s-ar părea că am călătorit mult mai mult. Atât de diferite par lumile noastre, deși vorbim de același continent.

După lectură, aș putea spune că volumul se plasează pe linia „povestirilor istorice”, doar că nu vom avea o linie cronologică cursivă, așa cum suntem obișnuiți din volumele românești similare, ci una în care teleportarea este destul de probabilă, saltul peste timp părând natural. Povestirile nu sunt exhaustive, ele sunt flashuri de istorie, adoptând una sau alta dintre versiunile oficiale, nepropunându-și nici un moment să trateze științific aceste fapte. Poate de aceea este nevoie de o capacitate de sinteză mai mare a copilului, de un fundament pe care aceste relatări să se așeze. Este un volum foarte accesibil copiilor care studiază deja în gimnaziu istoria secolului XX, sau celor mai mici, pasionați de trecut, care pot plasa totuși pe o axă cronologică și într-un anumit context istoric evenimentele descrise.

Volumul a fost pentru mine un album de „fotografii în cuvinte” ale secolului XX de pe întreg mapamondul, descrise de un ipotetic martor la eveniment, aducând astfel cititorului în față „istoria trăită”, o istorie a oamenilor de rând, o istorie a tuturor. Din cuprins fac parte:

  • 17 decembrie 1903. Primul zbor. Zborul fraților Wright;
  • 7 septembrie 1914. Cu taxiul la război. Bătălia de pe Marna;
  • 24 octombrie 1929.  Tâmplarul de pe acoperiș. Joia neagră de pe Wall Street;
  • 28 august 1931. Profesorul care a spus „nu”. Jurământul de credință față de fascism;
  • iulie-septembrie 1932. La ce bun războiul? Albert Einstein îi scrie lui Sigmund Freud;
  • 27 februarie 1933. Cerul de deasupra Berlinului. Incendierea Reichstagului;
  • 30 octombrie 1938. Invazia marțienilor. Transmisiunea radiofonică a lui Orson Wells;
  • 12 septembrie 1940. O vizită ghidată în Paleolitic. Descoperirea peșterii Lascaux;
  • 27 ianuarie 1945. Tu. Eliberarea Auschwitzului;
  • 15 august 1947. Din jurnalul lui D.R.James, ofițer englez în India. Gandhi și independența;
  • 28 februarie 1953. O soluție simplă și elegantă. Structura moleculei de ADN;
  • 22 noiembrie 1963. Zapruder și omul cu umbrela. Asasinarea lui JFK;
  • 25 iunie 1967. Milly, întoarce-te acasă! Beatles în direct în întreaga lume;
  • 27 martie 1973. Un oscar pentru apași. Oscarul refuzat de Marlon Brando;
  • 30 aprilie 1975. O loterie îngrozitoare. Sfârșitul războiului din Vietnam;
  • 9 noiembrie 1989. O plimbare care a durat 28 de ani. Căderea Zidului Berlinului;
  • 25 martie 1992. UN astronaut în viitor. Ultimul cetățean al URSS;
  • 1994-1999. Marșul cel lung. Nelson Mandela, președintele Africii de Sud.

Pentru că este, așa cum am spus deja, o carte pentru copii mai măricei, nici ilustrația nu este foarte bogată. Literele sunt mai mari, pentru a permite lectura la vârsta de 10 ani, iar imaginile care însoțesc fiecare poveste sunt mai mult schițate, pentru a reda impresia, esențialul transmis.

Cartea este disponibilă în librăria editurii Humanitas, sau în alte librării online precum elefant, eMag, Libris.

Cum s-a născut poporul român (ediție revăzută si adăugită) de Neagu Djuvara, Radu Oltean, 2017

Ce știm despre noi, poporul român

Experiența acestui an, care se apropie încet și sigur de final, mi-a întărit mai mult ca niciodată convingerea că trebuie să le spunem copiilor „altfel” istoria dacă vrem să o prețuiască. E 1 Decembrie și e trist momentul în care întrebi pe stradă de ce a fost aleasă această zi ca zi națională, iar răspunsurile mai mult nu sunt…

Așadar, am profitat de șansa pe care o am, ca profesor, de a decide suportul pentru problemele de limbă română studiate la clasă și am schimbat textul, ca să înțelegem „de ce avem vacanță” (și da, recunosc, am sărit peste ziua de 30, inutilă, după părerea mea).

Am adaptat așadar vechea poveste a lui Almaș, Am fost și eu la Alba-Iulia, căci aveam nevoie de un text mai scurt, potrivit vârstei. Am scos tot limbajul popular, decizie în cele din urmă foarte bună, din moment ce singurul exemplu lăsat, „Patria Mumă”, a intrat imediat pe lista de cuvinte neînțelese. Am avut astfel punctul de plecare pentru o altfel de discuție despre ziua de 1 Decembrie. Am adăugat și puțină muzică și am ascultat „Pe-al nostru steag e scris Unire”, am vorbit și despre Primul Război Mondial, despre geografia spațiului locuit de români, despre ce s-a întâmplat acum aproape 100 de ani… Am simțit că a fost o lecție grea, dar utilă, și am văzut cât de adevărate erau afirmațiile din încheiere: „Azi prea puţini mai ştiu însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918. Alţii o ştiu, dar nu o mai simt.”

Cum s-a născut poporul român (ediție revăzută si adăugită) de Neagu Djuvara, Radu Oltean, 2017

Ediție revăzută si adăugită, 2017. Disponibilă la Librăria Humanitas, Libris (transport gratuit), Cărturești, eMag.

Așadar azi, de 1 Decembrie, vă recomand o carte de istorie. Chiar dacă nu veți găsi în ea istoria recentă a poporului nostru, veți găsi începuturile și un alt mod de a spune istoria: Cum s-a născut poporul român, ediția 2017 la editura Humanitas, revizuită și adăugită, a lui Neagu Djuvara și Radu Olteanu. Chiar dacă numărul de pagini este doar puțin mai mare decât al ediției precedente, am comparat și cred că textul a mai avut de câștigat în dauna câtorva ilustrații care au fost scoase. Dacă sunteți obișnuiți cu ediții de legende și povestiri istorice, cartea aceasta este însă o lecție de istorie pe înțelesul copiilor. Pe alocuri, lecția necesită lămuriri suplimentare, iar lectura este presărată cu explicații mai ales pentru cuvintele complet noi, un fel de „dicționar istoric” care nu ar trebui să lipsească  din nicio prezentare. Textul nu este deloc unul ușor, și sunt sigură că orice copil, mai ales de ciclu primar, va avea nevoie de suport din partea unui adult pentru înțelegerea acestuia. Destul de dificile sunt și paralelele care se fac cu istoria universală, însă un copil de clasa a V-a, care a trecut deja prin această parte a istoriei antice și medievale va face față cu succes provocării de a înțelege rădăcinile istoriei noastre, ca parte a istoriei Europei.

Stilul plăcut, de poveste, cu momentele de recaptare a atenției prin adresare directă, precum și simplificarea discursului prin eliminarea multelor repere cronologice care încarcă de regulă textele de istorie adresate elevilor (păstrate doar în afara textului, ca axă cronologică laterală), fac din acest volum o recomandare pentru elevi, neapărat de citit până la clasa a VIII-a. Neagu Djuvara susține prin Cum s-a născut poporul român faptul că istoria nu înseamnă date, așa cum o percep copiii (motiv pentru care o și resping), ci că istoria rămâne, în cele din urmă, „cea mai frumoasă poveste” (A. Cioroianu). Valorifică sâmburele de adevăr al legendelor și ne încurajează să ne cunoaștem trecutul pentru a ne înțelege mai bine viitorul. Contribuie la succesul acestei „lecții” și ilustrațiile, toate desene, reprezentări destul de detaliate ale unor piese arheologice celebre sau reconstituiri ale aspectelor cotidiene de altădată. Câteva dintre acestea îmi vor fi extrem de utile anul viitor pentru a susține temele din programa de clasa a IV-a, căci manualele sunt copleșite de cronologie, nu de imagini create special pentru a facilita înțelegerea unui conținut.

Așadar, azi, e despre istorie, despre noi, despre români. Ne-am născut pe acest pământ, am rezistat unor provocări pe care puține popoare le-au avut, să fim așadar mândri de ceea suntem!

Acum 99 de ani s-a strigat la Alba-Iulia „Trăiască România Mare!”. Anul viitor vom avea o mulțime de manifestări legate de sărbătorile centenarului Unirii. 

La mulți ani, România! Tot ce-ți pot dori eu acum e să ai parte de conducători înțelepți, căci grele vremuri ai îndurat când la conducerea ta au fost oameni neputincioși.

Berlin, Lupii din Branderburg, Fabio Geda

Berlin – odiseea continuă

Saga „Berlin” continuă. Anul acesta a apărut volumul 4, Lupii din Branderburg, și, deși am amânat un pic lectura, tot nu am reușit să controlez prea bine gradul de curiozitate pe care îl aveam încă de anul trecut. Apoi… a mai durat puțin până am reușit să mă apuc de scris.

Berlin, Lupii din Branderburg, Fabio Geda

Este destul de dificil să vorbești despre „un episod” dintr-o serie. E ca atunci când ajungi la mijlocul filmului și încerci să recuperezi tot ceea ce ai pierdut din două întrebări. Însă, dacă ar fi să dau numele unei serii utile copiilor noștri dependenți din ziua de azi, aceasta ar fi, cu siguranță, „Berlin”. Pe tema volumelor am ajuns și la discuții contradictorii, că este prea dură, că a pune un copil să se imagineze singur pe lume, obligat de nevoia de supraviețuire să se descurce singur, este o lecție de viață prea dură. Adevărata lecție ar fi chiar să îl determini să facă aceste lucruri.

Să luăm exemplul banal: ai mâncat. Ce faci cu farfuria? Normal că odraslele noastre sunt obișnuite cu pun’te masă, ia-te masă. Momentul în care le-am cerut să și-o spele a provocat „șoc și groază”. Scuze 1000, din categoria „am de învățat”. Da, ai de învățat cum să strângi după tine, căci o farfurie se spală în 15 secunde. Berlin este tragedia unor copii nevoiți să trăiască fără modele, să supraviețuiască din instinct, să găsească soluții într-o lume ostilă, toate cu perspectiva unui deceniu de viață din momentul în care abia începi să o descoperi.

Și totuși, după luptele crâncene pentru dominație și supraviețuire din primele volume, acum apare și prima rază de speranță. Există adulți care au supraviețuit și există un doctor care vrea să descopere remediul acestei cumplite boli. Normal că abia dacă mai rezist de curiozitate… și nu știu cu ce se ocupă cei doi autori, dar sper să nu ne țină prea mult în suspans, căci la tv nu mă mai uit de multă vreme și puținul timp liber depinde de poveștile pe hârtie.

Povestea acestui volum însă se centrează mai mult pe relațiile dintre adolescenți, cu toate nuanțele lor. Așa că, dacă aveți acasă un (pre)adolescent turbat de vârstă, cartea i-ar fi mai mult decât utilă, nu numai pentru a identifica sentimente și reacții, pe care poate nu reușește să le definească singur, ci și pentru a da acea doză de „picioare pe pământ”, îmbinată cu responsabilitate, pe care fiecare o cam ignoră la această vârstă.

Dacă ar fi să numesc un singur lucru util pe care îl au de învățat, acesta este capacitatea de a judeca lucrurile din mai multe puncte de vedere, căutând avantaje și dezavantaje pentru a lua – sau nu – o decizie. Este o abilitate pe care copiii noștri nu o au, aceea de a calcula riscurile atunci când îți asumi o decizie. Normal că nu scrie negru pe alb, însă toate acestea se învață citind printre rânduri.

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Corint Junior, dar și în alte librării online, precum: Libris, elefant, cărturești, Humanitas, BookCity.

Atelier lectură Editura Paralela 45 Gaudeamu 2017

Atelierele gratuite de lectură, pentru copii, la Gaudeamus

Nu știu când a trecut și această toamnă și târgul de carte deja bate la ușă. Mai e un pic până își va deschide porțile și editurile s-au pregătit, înaintea sezonului de sărbători, cu surprize pentru copii. Pe lângă ofertele la colecțiile speciale pentru „începătorii” în ale lecturii, Editura Paralela 45 a pregătit trei ateliere pentru cei mai mici cititori (dar nu numai), ateliere la care voi avea plăcerea să particip ca moderator.

Atelier lectură Editura Paralela 45 Gaudeamu 2017

Din program:

 

Portalul magic

Sâmbătă, 25.XI, ora 10:30, ne întâlnim pentru a călători în timp. Cea mai lungă serie pentru copii disponibilă în oferta editurii s-a îmbogățit acum cu 4 noi volume, despre care vom afla detalii în cadrul întâlnirii. Atelierul este unul de desen. Vom încerca să punem pe hârtie variante de portaluri magice, mai mult sau mai puțin inspirate de poveste. La atelier sunt disponibile 25 de locuri.

Biroul de investigații nr. 2

Duminică, 26.XI, ora 11:00, ne transformăm în detectivi. Vom avea nevoie de multă atenție pentru a descoperi mesajele secrete. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea solicită cunoștințe de bază privind lectura unui text, copiii nu se vor descurca dacă nu știu să citească.

 

Jurnalul unei pisici asasine

Duminică, 26.XI, ora 12:00, aveți întâlnire cu Pisica asasină. Seria a debutat anul trecut, în această toamnă a apărut al doilea volum și îmi face mare plăcere să o transform pe Tuffy în erou. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea va avea la bază lectura, așadar este recomandat copiilor care știu deja să citească.

La finalul atelierelor, copiii care au participat și au realizat sarcinile solicitate, vor fi premiați de Editura Paralela 45 cu cărți din colecțiile prezentate.

Pentru a participa la ateliere vă rog să completați acest formular. Pentru orice alte detalii, folosiți opțiunea de comentarii de mai jos.

Vă așteptăm!

 

Atelier gratuit de cusături la Gaudeamus

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte, împreună cu editura Casa organizez un atelier de lucru manual. Cel de la această ediție este inspirat de numărul 128 al colecției „Idei creative”, proaspăt ieșit de la tipar, un număr cu adevărat românesc în colecție. Am povestit despre acesta deja, într-un articol precedent, pe care vă invit să-l citiți aici.

De ce să coși?

E o întrebare pe care mi-au mai pus-o copiii. În epoca lipiciurilor ultra-adezive, pare că acest meșteșug nu își mai găsește locul… ei bine, așa cum trebuie să învățăm la un moment dat să facem fundă la șireturi, trebuie să știm să băgăm ața în ac și să coasem, căci un nasture nu se va lipi cu „Picătura”.

La atelierul din această toamnă vom încerca să coasem pe etamină unul din proiecte propuse de autoare. Experiența în lucrul cu copiii pe proiecte de acest gen spune că nu va fi ușor, dar nu este imposibil. Vom încerca să lucrăm fără să avem nevoie de ajutorul părinților, căci vrem să învățăm. Sper ca gustul pentru cusut să prindă și copiii să își facă curaj să încerce și alte proiecte. Pe lângă aplicațiile sale în viața de zi cu zi, cusutul dezvoltă capacitatea de orientare în sistemul de axe de coordonate, orientarea pe etamină, în funcție de orizontală și verticală nefiind un lucru ușor.

Dacă trei argumente sunt suficiente, vă aștept

Sâmbătă, 25 noiembrie, ora 16:00.

La atelier, ca de obicei, avem 12 locuri, iar activitatea este recomandată școlarilor. Atelierul este gratuit, dar participarea se face pe bază de rezervare printr-un comentariu la acest articol sau prin sms, la numărul de telefon 0722*955*103. Vă rog să includeți în mesaj și un număr de telefon pentru confirmare, numele și vârsta copilului. Atelierul are loc în incinta târgului; intrarea la Romexpo este gratuită doar pentru elevi, studenți și pensionari, iar această taxă de acces nu are nicio legătură cu atelierul. Pentru a nu vă rătăci și a ajunge la timp, verificați înainte harta expoziției. Deși aveți numărul meu de telefon, îmi este foarte greu să vă îndrum dacă mă sunați înainte de atelier, când deja unii copii au sosit.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

  • anunță în timp util (sms) dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
  • sunt punctuali la eveniment;
  • se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
  • au vârsta necesară, pentru a lucra cât mai mult singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare – Idei creative nr. 128

cusaturile bunicii idei creativeColecția mea de suflet, „Idei creative”, va crește în această toamnă cu un nou număr. Am așteptat de multă vreme ca această colecție să se îndrepte spre tradițiile noastre, și iată că avem un prim pas. Nu sunt naivă să cred că ne vom întoarce noi la cusut ii tradiționale, însă măcar să apreciem cum se cuvine această moștenire artistică. Și cum altfel să faci acest lucru, dacă nu învățând arta cusutului de la cele mai fragede vârste și adaptând, pentru orice, un strop din trecut.

Cami Dröge ne propune în „Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare” câteva modalități de a le folosi. Începând cu un breloc, o husă de telefon, un semn de carte, un suport de pahar, sau chiar felicitări decorate manual. Chiar dacă mănâncă timp, solicită concentrare, cusutul este un bun exercițiu de răbdare necesar copiilor de azi. Adăugați la acestea și faptul că a coase pe etamină înseamnă să știi să te orientezi în plan, folosind axele de coordonate, te provoacă să estimezi și să apreciezi corect distanțele sau necesarul de materiale, toate fiind abilități de viață necesare.

Volumul cuprinde 14 modele. Am ales imediat unul de sezon și l-am pus în practică – felicitarea cu brăduț, dar mă gândesc serios la ultimul proiect, un tricou decorat cu bandă cusută. Mi-a plăcut enorm cum arată, doar că am o singură problemă: nu îmi plac modelele care se repetă. Îmi plac cele gen puzzle, când fiecare piesă e diferită și împreună compun „ceva”. Cum arată prima felicitare cusută de anul acesta puteți vedea alături. Modelul este unul dificil de urmărit pentru copii, căci elementele alăturate sunt puține, iar exercițiul de orientare este solicitant. I-am dat însă de cap. Când l-am terminat, am ales să îi fac altă margine decât cea propusă de autoare, mai „colorată”.

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Volumul este disponibil în librăria editurii Casa.

În război cu pisicile – concurs

Mi se pare extraordinar în ultimul timp cum, dacă le dai copiilor o carte groasă de cinci degete, se blochează, jelesc, și orice încercare de a-i încuraja să se apuce de ea e… sortită pieirii. Dar dacă le dai de citit o serie cu 10 volume, care puse unul peste altul au cel puțin 30 cm înălțime, nu au nicio problemă. Pentru că le iau pe rând.

Nu am pisici, am veverițe. Dar Pisicile războinice de la editura ALL au aterizat la noi, în picioare, ca orice pisici, de ceva ani. Andrei le-a însoțit în lupte… apoi a început Iris să își petreacă timpul cu ele.

Până acum am citit primele șase volume: „În inima pădurii” (unde pisoiul de casă este primit în clan), „Foc și gheață” (pisicile din clanul Tunetului se înfruntă cu niște probleme), „Pădurea secretelor” (se descoperă trădătorul), „Furtuna” (o rudă a secundului vine în clan), „O cale primejdioasă” (unul dintre conducători își pierde a noua viață), „Vremuri întunecate” (apare un nou dușman).

Cele patru clanuri respectă un cod al onoarei, doar că pe unele pisici nu le interesează acest cod. O pisică apucă calea de pisică războinică de când este pui. La câteva luni (6-7 luni) este luat în ucenicie cu titlu de Labă de gheață (doar un exemplu), războinic sub numele de Blană/Inimă/ Gheară de gheață, poate secund (același ca la războinic), și cu puține șanse Stea de gheață, ca lider. Pisoi de casă li se zice doar pisicilor care locuiesc lângă „două picioare” (oameni) și mănâncă „răhăței de șoareci” (mâncare specială pentru pisici).

Roșcovanul este un pisoi care a reușit să primească toate titlurile prezentate mai sus.

Ce nu mi-a plăcut:

  1. Unele din personajele mele preferate au murit.
  2. Cărțile se traduc prea încet.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: 

  1. În carte apar animale.
  2. Au acțiune de lungă durată.
  3. Vezi (unii) oameni așa cum ar trebui.

Tocmai a apărut cel de-al optulea volum, pe care editura ALL l-a lansat în cadrul festivalului de carte Bookerini. Copiii au fost provocați de ilustratorul Octav Ungureanu să deseneze pisicuțe. Războinice, teoretic, dar numai bune de smotocit în realitate. La final, în urma unui concurs organizat pe loc, cinci copii talentați au primit ca premiu ultimul volum. A fost prima dată când am acceptat să fac parte din juriu… știți că, încă de când am concursurile pe blog, am delegat cu mare plăcere această responsabilitate. Nu pentru că nu aș putea s-o fac, ci pentru că sunt puțin cam exigentă pentru gustul publicului. De data aceasta, ca să nu exagerez, am luat-o cu mine și pe Iris. Am fost amândouă „cu ochii pe pisici” la eveniment. Mai amuzant a fost după, când, la școală, mi-am luat într-o zi tricoul… și m-am trezit cu o fetiță care m-a întrebat dacă nu cumva am și cărțile… că nu găsește primul volum!

Toată această largă introducere nu are ca scop decât să vă provoace la concurs. Puteți câștiga unul din cele 10 premii: volum la alegere din seria „Pisicile războinice” și câteva accesorii dacă răspundeți la următoarea provocare:

Imaginați-vă că aveți o pisică (dacă nu aveți deja una). Un miracol se produce peste noapte, pisica dumneavoastră începe să vorbească. Vine de dimineață, se urcă pe plapumă și cu o atitudine „războinică” (ca să fim în ton cu subiectul) vă trezește cu o lăbuță peste față… ce vă spune când deschideți ochii?

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). 

Fiți creativi! 

Cele zece premii vor fi atribuite în cadrul editurii ALL. Se vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet (acesta va fi și numele de pe pachetul expediat) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 8-18 noiembrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie tot 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiile se anulează. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 21-23 noiembrie 2017. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

 


Edit, 20 noiembrie, ora 20:00. Câștigătorii aleși de echipa editurii ALL sunt:

  • 1. Grigorescu Emanuela
  • 4. Popa Roxana
  • 6. Gheorghe Maria Corina
  • 7. Ovidiu-Sergiu Dorobanțu
  • 9. Gabriel Lung
  • 16. Rodica Voicila
  • 25. Manolache Giulia Fabiana
  • 27. Pavel Karina
  • 34. Enescu Catalina
  • 36. Cheoseaua Aurelia

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 23 noiembrie, ora 20:10.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!


Edit, 27 noiembrie, ora 15:00. Avem două premii nerevendicate, termenul a expirat, așadar au fost atribuite următorilor clasați. Aceștia sunt:

  • 13.  Panait Anamaria
  • 21.  Elena Dorina Munteanu

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 30 noiembrie, ora 15:00.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Stuart Little E.B.White

Stuart Little – E.B. White, editura Arthur

Stuart Little E.B.WhiteÎmi plac cărțile cu și despre șoricei. Îmi plac filmele cu șoricei. Cu veverițe. Cu rozătoare în general. Pasiunile nu se explică, există… și le accepți. Normal că în momentul în care am de-a face cu o creație de acest gen, reacționez mult mai repede.

„Stuart Little” se asocia, în mintea mea, cu filmul care a rulat la tv acum ceva vreme. Povestea în sine mi s-a părut foarte inspirată, dar, ca în multe cazuri, nu căutăm să aflăm ce e în spatele unui scenariu. Și, ca de cele mai multe ori, există o carte… De această dată, o carte publicată prima dată în 1945! Când parcurgi volumul, îți dai seama cât de comercial este filmul, câte adaosuri pentru a supune publicul sunt și cum se pierde din farmecul și simplitatea inițială.

Am parcurs povestea, mult mai simplă decât credeam, însă mult mai profundă și mai potrivită cititorilor de vârstă fragedă, pentru care a și fost creată. Deși este o poveste în vârstă de 70 de ani, mi se pare foarte potrivită realităților noastre actuale. Sau, poate, ar trebui să realizăm că avem aceleași probleme pe care le aveau și cei de atunci, fie ei în Europa sau America. O familie aparent normală, cu o pisică, primește un nou membru, „diferit”. Nu contează de fapt că este un șoarece, a fost ales probabil un personaj atât de mic tocmai pentru a scoate mai bine în evidență diferențele. El are nevoile lui, pe care cei din jur nu le anticipează și nu le rezolvă, începând de la cele mai mărunte lucruri, cum ar fi accesul la baie. De cele mai multe ori „se descurcă”, însă cei din jur nu observă efortul extraordinar pe care el trebuie să-l depună pentru a realiza lucruri aparent simple.

Toate contrastează cu efortul, mai ales al adulților, de a se preface că totul este „normal”. Poate că ar fi fost mai bine să accepte realitatea așa cum e. Deși au intenții bune, modifică povestea de Crăciun pentru a nu pomeni șoarecele, dar aceasta nu împiedică evoluția firească a lui Stuart, care, în cele din urmă își descoperă propria identitate. El este ceea ce este. Mai mult, deși se străduiesc să nu facă diferențe, acceptă avantajele pe care statura lui mică le oferă când trebuie recuperat inelul din canalizare, empatizând superficial cu acesta.

Însoțindu-l pe Stuart, atât în mijlocul familiei, dar și în lumea largă, constatăm că, deși diferit, el seamănă însă cu orice copil: își dorește prieteni, e curios, dornic de aventură, curajos și nici nu ezită, la nevoie, să vină în ajutor după puterile sale.

Stuart Little E.B.White

Orice lectură ar trebui să schimbe măcar puțin propriul sistem de a percepe realitatea. Dacă acest lucru nu se întâmplă, a fost o lectură de slabă calitate. „Stuart Little” oferă posibilitatea de a vedea lumea prin ochii celui nevoit să se străduiască mai mult decât alții să facă față provocărilor curente.

Efortul acesta de a înțelege ar trebui să modifice comportamentul fiecăruia în sensul toleranței și sprijinului pe care noi trebuie să-l acordăm celor diferiți. Dacă se întâmplă astfel, puteți să-mi spuneți voi, după ce citiți volumul, disponibil în librăria editurii Artur,  sau la Elefant, Libris, Librărie.net, Cărturești, Okian (en), eMag, BookCity.

 

Întoarcerea pisicii asasine, Anne Fine, Editura Paralela 45

Întoarcerea pisicii asasine, de Anne Fine

Luna trecută v-am povestit cu întârziere despre Jurnalul unei pisici asasineNumai bine ce am publicat articolul, că am și văzut pe site-ul editurii Paralela 45 că a apărut continuarea, următorul volum. N-am apucat să ajung prin librărie, dar ieri, dacă tot eram în centru, am căutat și felina mea preferată.

Muream de curiozitate să văd ce mai pune la cale, și pe cine mai omoară de această dată. Lectura, foarte asemănătoare unei schițe (dar pentru că acțiunea se petrece timp de mai multe zile, o încadrezi la povestire scurtă) îi ia unui adult cel mult jumătate de oră. Am început să o citesc cu mare entuziasm, și pe măsură ce citeam încercam să compun piesele de puzzle și să intuiesc finalul. Și cum nimic, dar nimic cu prefigura deznodământul, chiar începusem să mă dezumflu și să-mi spun că și autoarea, chiar dacă a scris ea „Doamna Doubtfire” și m-a dat gata cu primul volum, are totuși limitele ei și de data aceasta trebuie să mă mulțumesc cu un volum care scoate un ha-ha la câteva pagini și atât.

Finalul a venit pe nepregătite. Așa, de te ia pe sus, te pocnește și nu știi ce te-a lovit. Tocmai când credeam, după numărul de pagini rămase, că am așezat piesele și știu finalul… tocmai atunci a venit autoarea, le-a amestecat, și le-a așezat într-un mod cu totul inedit. Am început să râd singură. Andrei a venit să vadă ce m-a apucat, căci am intrat în casă, am încălzit mâncarea și am citit la masă. Iris a venit de la școală și s-a apucat instant de citit… Dacă în primul volum asasina „ucide” un cadavru, acum nu-mi închipuiam că ucide ceva ce nici măcar nu există, dar provocând o tragedie reală! Deja nivelul de curiozitate este maxim, mă întreb oare ce se mai întâmplă în celelalte volume, și dacă seria este ceea ce sper eu să fie, adică mereu o continuare mai bună ca episodul precedent.

Volumul îl găsiți în librăria online a editurii Paralela 45, sau la Libris, Elefant, Librărie.net, BookCityCărturești, eMag.

Întoarcerea pisicii asasine, Anne Fine, Editura Paralela 45

 

Biroul de investigații nr. 2. Jørn Lier Horst; Hans Jørgen Sandnes

Biroul de investigații Nr. 2

Târgul de carte de la sfârșitul lui mai a adus câteva noutăți pentru copii la editura Paralela 45. Pe lângă seriile deja deschise și completate, a debutat cu primele două volume și Biroul de investigații Nr. 2, cu două „operațiuni”: Nor de furtună și Omul negru.

Biroul de investigații nr. 2. Jørn Lier Horst; Hans Jørgen Sandnes

Seria este recomandată copiilor începând cu vârsta de 8 ani, adică sfârșit de clasa I, când copiii abia au învățat să citească singuri. Ținând cont tocmai de acest aspect, pentru a face lectura un act ușor și plăcut, rândurile nu sunt foarte lungi, căci formatul volumului este 14.5×20.5. Caracterele folosite sunt mari (16), din familia Times, adică fonturi cu care proaspeții cititori independenți sunt obișnuiți din abecedar. Mi se pare o mare bilă albă pe care trebuie să o acord editurii, căci nu îi zăpăcește la vârste fragede cu fonturi „amuzante/comice/distractive”, dar foarte greu de deslușit și obositoare pentru copii.

Odată trecut acest hop, al accesibilității, poți lăsa povestea să te cuprindă. Și, dacă nu avem umor în cantități mari, avem enigme și mister, ingrediente la fel de apreciate de copii. În plus, cei doi eroi, o fetiță și un băiat, au chiar vârsta celor care ar trebui să citească. Limbajul folosit este accesibil, și nu este ratată nicio ocazie de a strecura în dialog sau argumentație o nouă informație științifică. La finalul primului volum, când am ajuns la prezentarea celor doi autori (norvegieni), am privit puțin cărțile și din perspectiva sistemului lor educațional, să văd în ce măsură se reflectă în povești…

Așadar, firul narativ este simplu, doi copii preocupați de evenimentele din comunitate, care se implică în rezolvarea unor cazuri ce țin chiar de competența polițiștilor. Ce nu se vede însă chiar de la prima vedere e că avem de-a face cu doi copii foarte independenți, care au acces separat la subsolul casei, unde și-au organizat singuri propriul birou de investigații. Sunt implicați în viața comunității, nu sunt indiferenți la ce se întâmplă, ba chiar citesc și presa locală. Mânuiesc extraordinar de bine tehnica, pornind de la telefoane cu internet (își trimit fotografiile, comunică cu poliția), aparate foto performante, calculator, imprimantă, și nu ezită să le folosească eficient la momentul potrivit.

Aș da aici ca exemplu prima operațiune în care cuvintele cheie descoperite în timpul investigației le par total lipsite de legătură – experiența lor de viață își spunea cuvântul (dar recunosc că abia la ultimul indiciu mi-am dat seama!), însă le-au introdus cu „+” în motorul de căutare și au obținut soluția căutată. Sunt așadar copii capabili să facă apel la sursele online de informare pentru a rezolva o problemă, înțelegând prin aceasta nu una de matematică, ci un obstacol în calea cunoașterii și înțelegerii mediului înconjurător.

Volumele apărute până acum sunt pline de astfel de rezolvări practice de probleme. Nicăieri copiii nu apelează la adulți din comoditate. Foarte clar aici este momentul în care eroul a căzut cu bicicleta și și-a julit coatele și genunchii… câți copii din ziua de azi sunt capabili să-și îngrijească singuri rănile superficiale? Sau măcar au noțiunile necesare de a da primul ajutor, fără să se panicheze?

Biroul de investigații nr. 2. Jørn Lier Horst; Hans Jørgen Sandnes

Pentru a fi pe placul copiilor, volumele încep ca piesele de teatru, cu prezentarea unei cărți de vizită, cu foto, a personajelor implicate în acțiune. Iar la final, pentru a implica și cititorul în emoția de a fi detectiv, îl provoacă, în patru pagini de sarcini („teste pentru detectivi”), să-și amintească detalii, să le caute în ilustrațiile din interior. Venind vorba de acestea, mi se par reușite și plăcute, și ilustrează perfect textul căruia i se alătură, ocupând de regulă un sfert-o treime din spațiul de lectură vizibil, fiind, așa cum le place copiilor, „o carte cu poze”.

Pentru că am tot vorbit în această vară de competențele ce trebuie dezvoltate elevilor în vederea folosirii hărților, este inclusă o hartă a localității, Elvestad, în care se petrece acțiunea, având marcate reperele indicate în acțiune.

Cei doi autori norvegieni – Jørn Lier Horst și Hans Jørgen Sandnes (și ilustrator) – au pregătit mai multe volume, urmând a fi traduse în continuare operațiunile „Apus de soare” și „Narcisa”. Dacă vă doriți un copil independent, nu ar fi rău să folosiți ocazia acestei lecturi pentru a-i oferi un exemplu.

Volumele le puteți comanda din librăria online a editurii Paralela 45, sau din alte librării online,precum: elefant, Libris, Cărturești, eMag.

PS: Jørn Lier Horst este un fost detectiv… care și-a folosit experiența dobândită în activitate pentru a scrie, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Asta pentru a lămuri veșnica întrebare „de unde le vin autorilor ideile când scriu”.