Somnoroase pasarele - colaj

Somnoroase păsărele-colaj pentru pici

Timpul planificat la școală nu mi-a mai permis să inserez încă o activitate pentru ziua de 15 ianuarie, dedicată lui Eminescu, dar deja încolțise ideea și am lăsat-o să crească. Apoi, am strecurat proiectul, „în teste”, la afterschool, să văd dacă poate fi realizat la clasa pregătitoare.

Cu multă răbdare (și multă cicăleală), au reușit. Le-am pus întâi în față cartoanele bleumarin, explicându-le că, dacă vor să iasă cu adevărat atrăgătoare, trebuie să decupeze cât mai bine, ca să nu se vadă alb în contrast cu fundalul. Și le-a ieșit binișor, mai ales că s-au încadrat și ca timp, în 45 de minute.

Așadar, dacă sunteți în căutare de idei, recomandarea acestui an este adaptare pentru prima strofă a poeziei.

Somnoroase pasarele - colaj

Etape posibile de lucru:

Întâi de toate, descărcați fișierul de aici. Apreciez dacă, în cazul în care vreți să recomandați proiectul, nu trimiteți pdf-ul, ci linkul la articolul de față. Așa este corect și demonstrați respect pentru munca depusă.

Apoi, aveți nevoie de materiale și unelte.

  1. Dispuneți de imprimantă color: printați la alegere paginile care includ toate elementele, fiecare copil primește câte una, decupează și asamblează după model. Dacă considerați că ei sunt prea mici, puteți printa pe carton de culoare închisă pagina 4 cu cele două rămurele, asamblarea va fi mai ușoară. Dacă nu aveți carton închis la culoare și nu faceți economie la toner, puteți printa pagina 3.
  2. Nu dispuneți de imprimantă color, dar aveți hârtie colorată. Studiați cu atenție paginile fișierului atașat și printați, pe rând, elementele pe hârtia potrivită. Sunt aranjate cât mai economic, dar e nevoie de puțină răbdare și organizare pentru a pregăti pachetele individuale cu numărul potrivit de elemente.
  3. Nu dispuneți de imprimantă color, nici de hârtie colorată. Puteți printa pagina 5, câte una pentru fiecare copil, ei colorează elementele după model, apoi le asamblează și lipesc. Pentru înlocuirea cartonului de fundal, pot picta cu cerneală o coală albă de hârtie.

Recomandări:

  • Utilizați un carton-suport cât mai închis la culoare. Nu aș zice chiar negru, însă pe un albastru mai deschis trebuie folosite modelele de păsări roșii sau violet incluse în fișier. Pe colajul de test făcut de mine am aplicat cerneală (peste carton albastru) pentru a obține un contrast satisfăcător. Pentru copii am avut la after carton mai închis (celelalte realizate de ei), pe care am printat direct rămurelele.
  • Există detalii „bonus”, pentru copiii mai rapizi (trei stele în plus, paiele de pe cuib).
  • Stabiliți cu ei, la început, ordinea în care trebuie lipite elementele. Altfel vă treziți că pasărea doarme pe lângă cuib. În acest sens puteți folosi pagina cu etapele de lucru din pdf. Am observat la clasa mea că activitatea se desfășoară mult mai repede și mai eficient dacă au un „ghid de asamblare” disponibil și e păcat, având tabla smart, să nu o folosesc.

Să aveți spor!

(Și dacă aveți și timp, îmi puteți lăsa ulterior un mesaj despre cum s-a desfășurat proiectul, dacă recomandați îmbunătățiri pentru scenariu.)

 

Calendarc de Advent 2024 Ilinca

Calendar de Advent 2024

Anul acesta nici dacă mi-aș fi propus nu aș fi reușit să duc la capăt o asemenea provocare. Însă ea a venit la mine în altă formă, cu o mai mare bucurie decât mi-aș fi închipuit. Mi-am „crescut” copiii la școală cu ideea că nu valoarea cadoului e cea care contează, ci sentimentele care îl însoțesc. Nu să bifezi o listă sau să scrie pe o cutie mare „de la clasa … pentru doamna de…” e ceea ce contează de sărbători.

Din seria trecută de elevi, Ilinca a fost luminița mea de sărbători. Aproape că așteptam cu nerăbdare să văd ce idee creativă a mai dibuit pe net și a pus în practică. Anul acesta m-a luat însă prin surprindere cu un calendar de Advent. Mă aștepta de Moș Nicolae să mă pună să promit că voi respecta tradiția și voi desface un pliculeț în fiecare zi, până în Ajun.

Și am promis, normal, pentru steluțele de lumină din ochii ei încântați!

Calendarele de Advent sunt curată tortură!

Cum l-am primit pe 6 decembrie, am avut voie să desfac șase plicuri deodată. M-am prins repede ce ghidușii se pot ascunde în celelalte, însă curiozitatea e boală grea! Numai promisiunea făcută m-a ținut în frâu să nu le devorez pe fiecare repede. N-am avut asemenea provocări copil fiind și, deși le-am pregătit copiilor mei astfel de jocuri, nu am fost niciodată în pielea jucătorului. Ajunsesem să mă trezesc dimineața un pic mai devreme, ca să am timp să deschid frumos pliculețul și să îi fac poză înainte să plec la școală.

Ba într-o zi m-am întors de la ușă, chiar dacă eram contra-timp, să văd ce se ascunde în plic!

Și când mă mâncau degetele să mai desfac în plus, auzeam un fel de Giminy șoptind: „Vezi că i-ai promis Ilincăi!”. Așa că am reușit, în cele din urmă, să îmi iau doza zilnică de bucurie. Nu va exista niciodată niciun cadou mai prețios decât timpul pe care îl dăruiești făcând o bucurie. Nu contează despre ce e vorba, ci faptul că ai împletit cu mâinile gânduri de apreciere la fiecare pas. Așa le simt eu și sentimentele nu se pot compara cu nimic.

Am pus în fiecare zi pe instagram – #calendardeadvent2024 câte o imagine. Când au apărut primele litere mă gândeam că se ascunde un mesaj. Ilinca jubila când am întrebat dacă jucăm „spânzurătoarea”: „Abia aștept să vă dați seama!” Mi-am dat, în cele din urmă, în ziua de Ajun, când a apărut ultima, un „C”. Eu și copiii, toți trei, inițialele de pus în brad.

Calendarc de Advent 2024 Ilinca

Sunt sigură că, studiind cu atenție fiecare surpriză, puteți găsi idei simple de realizat acasă cu cei mici din lucruri pe care cu siguranță le aveți la îndemână. Mie mi-e greu să aleg care îmi plac cel mai mult!

Cu această ocazie, vă doresc tuturor, cititorii fideli ai blogului,

Crăciun fericit!

și

Sărbători liniștite alături de cei dragi!

 

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Un nai din hârtie pentru litera N

Nu e chiar atât de ușor să faci lucrurile să se lege la pregătitoare, astfel încât ceea ce e important de reținut să se reactualizeze prin fiecare acțiune pe care o faci. Măcat câte puțin trebuie să aibă legătură cu ceea ce ai parcurs anterior, cu câteva zile în urmă sau doar cu câteva ore.

Pentru litera N am pregătit două activități. Una implica o nucă, deoarece am avut câteva surprize, să nu știm cum arată, și dacă urmăriți contul de Instagram, nu ați ratat micul sat de ștrumfi cu căsuțe din nuci.

A doua era un nai din hârtie. Nu părea deloc ceva dificil de realizat când mi-a încolțit ideea, însă în momentul în care m-am apucat să-l construiesc au început să apară potențialele probleme.

  • Bucățile de hârtie ce trebuie rulată pe creion trebuie să aibă dimensiune descrescătoare.
  • Copiii nu pot măsura, cel mult pot compara obiectele, punându-le unul lângă celălalt.
  • Nu știi pe care latură a dreptunghiului să rulezi, căci nu mereu este lungimea cea în cauză și nu ai siguranța că o identifică.

Un proiect ce părea foarte simplu la început s-a complicat brusc, însă O imposibilitate este o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o, ca să-l citez pe Matt Haig. Așadar am început să caut.

Dimensiunile: prima problemă

Hârtia colorată nu este în cantitate infinită la școală, chiar dacă fiecare și-a adus. Așa că pentru proiectul acesta am folosit culorile „mai rare”, mai ales că roșu, galben, albastru, verde se lichidează primele (mere, steaguri, cocarde,brazi etc.) Aceasta în cazul în care vă veți întreba de ce arată ca o sorcovă naiul și dacă nu puteam face un efort de potrivire mai artistică a culorilor…

Apoi, am ținut cont de ce puteam tăia cu ghilotina. Lățimea colii A4 este de 21 cm, așa că toate tuburile au dimensiuni complementare. 21 = 15+6=14+7=13+8=12+9=11+10. Odată colile tăiate pe lungime, tot cu ghilotina le tăiam dreptunghiuri cu lățimea de 4-5 cm (cum se mai nimerea, că fugea hârtia…). Am realizat repede că naiul probabil va avea axă de simetrie, fiind identice culorile care compuneau numărul. Însă nu am urmat mereu regula, așa că m-am străduit să le așez în așa fel încât să nu pun unui copil două culori identice succesive.

După ce toate erau potrivite pe teancuri, le-am suprapus foarte aproape una de cealaltă și cu un marker evidențiator am colorat muchia pe care copilul urma să ruleze fâșia.

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Montajul: „Doamna, dar nu avem film?”

Din categoria: Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat., când am început activitatea și i-am solicitat să fie atenți la ceea ce urmează să fac eu, a urmat imediat replica: Cum, nu avem film? Dar ce-am pățit de nu e?? Le-am spus că e prea simplu proiectul ca să muncesc câteva ore la filmuleț pentru ceva ce le explic într-un minut.

Fiecare a primit, într-o folie de plastic, toate dreptunghiurile necesare. Le-am arătat muchia marcată și cum fixăm creionul de-a lungul acesteia și începem să rulăm. Apoi lipim când am rulat toată hârtia.

Când sunt gata toate tubulețele, le așezăm împreună vertical și îl alegem pe cel mai mare. Pe acesta îl lipim primul pe suportul de carton. Repetăm operațiunea de comparare până rămâne unul singur, cel mai mic, astfel încât să ne asigurăm că toate se așază corect descrescător.

Au fost și copii care întâi le-au așezat pe toate descrescător pe bancă, apoi le-au lipit în ordinea stabilită.

Decorațiunile finale cu note muzicale au anticipat alte cunoștințe, însă semnele le erau familiare. Le-am reamintit că la română folosim litere, la matematică – cifre, la muzică vom folosi notele muzicale, ca semne specifice de scriere.

Cât de reușite au fost în cele din urmă naiurile noastre se poate vedea mai jos. Rulatul hârtiei pe creion a fost pentru unii o provocare serioasă, în timp ce pentru alții a fost un proiect prea ușor. Va fi greu de găsit echilibrul de dificultate pentru ceea ce fac la clasă, însă îmi este clar că nu sunt genul care doar să coloreze ceva.

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Încă un pas către integrare

Pentru că naiul nu este totuși pian, să fi auzit toți de el, am deschis chiar la începutul lecției un videoclip cu Gheorghe Zamfir interpretând Ciocârlia. I-am rugat să fie atenți dacă instrumentul poate reda sunetele reale din natură și, la final, dacă observă cum funcționează acesta. Câțiva au observat că lungimea tubului influențează înălțimea sunetului și că, probabil, nu e ușor să cânți la un astfel de instrument, pentru că trebuie să respiri repede. Ne-am delectat apoi pe parcursul lucrului cu alte melodii în care naiul era instrumentul principal.

 

În final mi-am confirmat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că abilitățile practice nu pot exista fără matematică.

Ilic - țesere cu fâșii de hârtie

Ilicul lui Ilie – țesere cu fâșii de hârtie

Săptămâna lui „i” a început la AVAP cu un iepuraș. Cât de grea poate fi scara pisicii la 6-7 ani, dacă ai film demonstrativ? După ce am căutat pe net un cap de iepuraș cât de cât decent și niște lăbuțe, m-am apucat de tăiat fâșiile cu ghilotina. Trei centimetri lățime și 30 lungime îi dădeau destulă stabilitate micii dihănii, așa că m-am apucat de treabă.

După prima tentativă de film am realizat că, folosind doar hârtie albă, nu percepi prea bine diferența la împletire, așa că am filmat din nou, folosind o bandă puțin mai închisă, tăiată din ce-am avut la îndemână pe birou.

Copiii sunt impresionați de talentul meu de regizor, producător și actor, așa că se asigură că tot eu am filmat. Bănuiesc că mai durează un pic până îmi învață inelele, mijlocul de identificare de la seria trecută: Nu e doamna! Ba e doamna, uite inelul! Una dintre demonstrații am rulat-o de pe youtube, moment de maximă tensiune: cum adică, am canal de youtube?? Chiar așa, la vârsta mea! Parcă îl și aud, de-acum vreo 4 ani pe Eric al meu, Vai, doamna, câți followeri aveți!! , că el la asta era atent, nu la demonstrație…

Revenind, iepurașul a ieșit foarte bine. Unul nu a ieșit deloc, din motive de limba română. Vreo doi s-au răsucit ca melcii, unul și-a rupt o parte, dar restul se străduiau să țopăie. Filmul este aici, iar rezultatul mai jos:

Țesere cu fâșii de hârtie

După ceata de iepurași de luni, urma „ilicul lui Ilie”. Îmi venise ideea vineri să schimb proiectul de marți, dar deja era prea târziu pentru a mobiliza părinții în echipa de ajutor. Așa că până am desenat macheta, până am printat, a mai curs ceva apă pe Dâmbovița, apoi m-am apucat să tai. Am zis eu că fac ceva economie de timp și le suprapun, tai câte două. Socoteală bună, cutterul tăia, dar nu chiar pe linie, căci era o eroare de 1-2 milimetri la suprapunere. Pe unele tăietura era printre linii.

Dar asta e, important era ca fâșiile să fie corecte, ceea ce s-a întâmplat, așa că nu am tăiat în realitate decât vreo 15, căci n-am dublat foile din prima.

Proiectul „ilicului” a fost mai mult decât binevenit, căci luni, la lecție, n-au reușit să identifice cuvântul. Vestă, cojoc – orice era acolo, dar nu se potrivea cu cele două silabe și patru sunete pe care le marcasem eu. Sper doar că nu le uită prea ușor.

Pregătirile au continuat cu tăierea fâșiilor, cu ghilotina, mai din ochi, așa, la 10-12 mm, pentru că sunt totuși clasa pregătitoare și lățimea benzii de țesut e invers proporțională cu durata de realizare a proiectului.

Ilic - țesere cu fâșii de hârtie

Am trecut la lucru

Emoții prea mari nu aveam  la dificultate, căci testasem la after deja tehnica, să văd la ce anume pot întâmpina probleme, de aceea am mărit lățimea foilor, am filmat și am îngustat modelul. Deși am mai primit păreri că e un proiect „greu” pentru 6 ani, singura provocare de mai sus e timpul. Îmi propusesem o parte pentru o oră și copiii care au fost (cu adevărat) la grădiniță nu au avut nicio piedică în realizarea acesteia. Sunt sigură că, în mai puțin de două ore, l-ar avea pe tot gata! Dar mi-a mers la suflet observația unuia dintre pitici: Doamna, proiectul acesta e chiar o provocare interesantă! 

Însă… mai sunt și copii cu două mâini stângi, care cu greu pot urmări și realiza indicațiile. Însă nimic ce să nu mai fi întâlnit și să nu se rezolve cu (foarte) multă voință din partea lor (și a mea).

La clasă am decis să simplific puțin demonstrația de pe film și nu au mai rupt fâșiile, să se potrivească la dimensiune, le-au lipit așa cum erau. Mai lungi, dar mai ușor de întors și uns cu lipici. Ce ne-a ieșit:

Pentru cei care doresc să încerce proiectul, acesta poate fi printat de aici, cu rugămintea ca, dacă doriți să-l recomandați, să folosiți linkul articolului și nu să transmiteți pdf-ul.

Apreciez feedbackul, mai ales dacă este în imagini!

Spor la lucru!

elicopter din benzi de hârtie

Elicopter din benzi de hârtie

La ce e bună planificarea abia terminată dacă nu să îți dai seama că îți vin alte idei și trebuie să o modifici?! Până la urmă, partea de proiectare o faci, numeri săptămânile, marchezi zilele libere, botezi unități și teme săptămânale, faci totul să „corespundă”, că na, nu știi niciodată când te pălește o inspecție, fie ea la clasă, fie generală. Integrarea e regula de bază la primele trei clase de primar și, când tragi linie, musai trebuie „să intre” cum trebuie.

Și de parcă nu era și așa suficient de greu, total fără legătură cu sistemul care funcționa, s-a adăugat proiectarea pe module. Nu contează cum, pe hârtie se poate, nu? În realitate, lucrurile nu se petrec așa, iar noi ne îmbătăm cu apă foarte, foarte rece. Trebuie să fii și nebun să supui copiii unor chinuri dureroase, cu evaluări la toate materiile într-o singură săptămână, când nici studenții nu au așa ceva!

Așadar, ideile bune vin când vor ele și, deși mi se părea la sfârșitul lui august că a ieșit cam ce voiam eu, când am început să pregătesc materialele în weekend pentru activitățile imediat următoare, mi-am dat seama că, având AVAP lunea (nu întrebați de ce), se potrivește foarte bine cu prima lecție de CLR. Și dacă tot predau litera, de ce să nu fac un proiect potrivit? La A am făcut arici din castane, deși se stârnise un val de panică din pricina scobitorilor, că își vor scoate ochii cu ele. Niște reguli de protecția muncii clar stabilite, un clopoțel (aproape talangă) și un fluier la gât fac minuni!

Litera E… ce să aleg?

E, pentru că fac întâi vocalele. Consider că le aud mult mai bine, le identifică ușor în cuvinte, până ajungem la consoane învățăm să facem și schema pe silabe cum trebuie. Așadar, E săptămâna aceasta. Pictat elefanți nu aveam chef, lipit diverse – abia făcusem, am cochetat cu evantai, dar cred că e un pic prea devreme pentru origami, așa că mi-am amintit de proiectele cu benzi mari de carton, asamblare 3D.

Am hotărât să fac un elicopter, chiar dacă părea cam complicat. Din ce resturi aveam pe birou am făcut prima încercare, dar, admirând-o, am început să văd și provocările.

Demonstrația nu era mare lucru, o filmez, ca de obicei. Însă unele elemente erau chiar asemănătoare și aveau nevoie de indicații suplimentare. Am decis să le fac pe fiecare din culori diferite de carton. Așa ar fi avut permanent modelul, ce să pună și unde.

Am realizat că nici adăugarea lipiciului nu e floare la ureche, iar după ce am tăiat toate piesele (trăiască ghilotinele!), le-am marcat copiilor, cu creionul, unde și cât lipici să pună, ca să nu iasă cercurile diferite. Pe lângă aceasta, piesele care trebuie îndoite le-am pregătit tot eu, pentru siguranță. S-ar putea ca „jumătate” să fie un concept prea devreme de pus în practică.

Morișca am decupat-o și perforat-o complet, doar să fixeze acul.

Am încredere că au demontat de câteva ori moriștile primite cadou în prima zi de școală sau măcar le-au studiat. Nu ar trebui să fie ceva complet nou pentru ei.

Organizarea în clasă e ultima provocare. De obicei nu le dau mură-n gură materialele, fac autoservire după ce inventariem necesarul. Dar acum… chiar n-am idee dacă îmi iese, spațiul fiind marele meu inamic. Încă stau și calculez dacă nu cumva niște sensuri unice pe cele două culoare mi-ar permite să fac un rând complet.

elicopter din benzi de hârtie

Socoteala de-acasă și cea din târg: epilog

Au zărit elicopterul meu de la prima oră și au intrat în fibrilații de emoție, că vor avea și ei jucărie. Tot de la prima oră am auzit și vaietele, eu n-am ac! Nu-i nimic, a trimis o mămică pentru toată lumea, ba chiar pentru încă vreo cinci proiecte, deși chiar s-au prezentat bine, vreo 3 doar nu aveau ce le trebuie. Dopuri de plută au ajuns suficiente, oricum am tăiat o feliuță pe jumătate, ca să nu se îndoaie plafonul sub greutate.

Distribuția materialelor a fost făcută pe rând. Cât timp ei vedeau filmul, am pregătit pe primele bănci piesele mari, inclusiv elicea roșie care trebuia decupată. I-am chemat câte 3-4, s-au servit, s-au apucat de decupat, timp în care am pregătit și roțile, tot cu autoservire și de această dată. Să trec eu printre bănci e greu, să se plimbe ei toți simultan, imposibil. Iar cei patru elevi de serviciu au și ei limitele lor.

Am pus filmul pe tabla smart și l-am explicat, oprindu-l ori de câte ori voiam să observe piesa, zonele unde adaugi lipiciul, modul în care se asamblează. Filmul a mers toată ora, continuu, cele două minute (de 3 ori mai rapide decât timpul real) fiind mai mult decât suficiente pentru a răspunde la întrebarea Ce fac mai departe?.

Cam la cinci minute după ce toată lumea se apucase de lucru, a aterizat primul elicopter, terminat integral, fără ajutor. A fost unul dintre momentele acelea în care m-am felicitat pentru idee. Au mai reușit câțiva, am ajutat intens cu elicele, dar nu și în rest. Tot corpul l-au montat singurei. Am avut și vreo două montate greșit, mai turtite, unul aproape nemontat, din motive de mie nu-mi iese, dar nici nu încerc combinat cu vreau la baie, de unde uit să mă întorc. 85% reușită pentru un proiect destul de dificil este bine. Oricum, mulțumită am fost de când au respectat zonele pentru lipici și ghidul pentru ansamblu.

Un singur lucru regret, că nu am avut telefonul la plecare. Erau atât de încântați de noile lor jucării, suflau în ele și râdeau, că a meritat tot efortul decupării și marcării manuale.

Dacă vă place proiectul, pe film aveți dimensiunile (se văd dacă opriți cadrul) sau puteți imprima de aici, recomand direct pe carton.

 

 

Colaj cu pomișori răsuciți

Copaci în culori de toamnă

Dacă mi-aș dori ceva, undeva în capul listei ar fi o casă undeva pe o coastă de munte. Cred că acolo n-ai putea să te simți rău, pentru că toamna ar avea darul să-ți încarce bateriile pentru tot anul cu nebunia ei de culori. Dacă aș vrea acum ceva, după o lună de școală, ar fi să zac acolo pe o terasă, cu o carte în mână, ascultând vântul și sorbind culorile.

Însă asta e, sunt în București, inhalez cu spor gazele de eșapament și suport cu stoicism în autobuz nebunia din ce în ce mai evidentă a unui oraș scăpat de sub control. Nu e călătorie să nu mă întreb dacă, totuși, nu mai adună nimeni toți țicniții de pe străzi.

Mi-am pregătit în schimb propria toamnă în colțișorul meu de lume și m-am bucurat în liniște de ea. La câți copaci am făcut, am pentru o întreagă pădure și cam „ajunge”, că o să sfârșesc împădurind și ce s-a tăiat aiurea din munții noștri.

Colaj cu elemente predecupate

Trăiască perforatoarele decorative și exercițiul fizic intens de apăsat, căci altfel n-o scoteam la capăt cu proiectul. Plus ultimele livrări de la eMag, perfecte cutiile lor astea noi, au ditai capacul care poate fi tăiat frumos cu ghilotina. Aveam ceva emoții cu proiectul, care s-au dovedit foarte justificate.

Întâi, pentru acces la materiale, am pus băncile câte 4. Au ieșit grupurile în spațiul disponibil, însă bucuria lor a fost fără margini, dorința de a folosi la comun – foarte mică, așa că a rezultat o hărmălaie maximă. Aracetul a curs în valuri, la propriu, valuri amestecate cu frunze pe suport, că unele colaje au stat la orizontală o zi ca să poată fi apoi expuse.

Și, în ciuda grămezilor de frunze, au fost foarte zgârciți cu adăugarea lor pe colaj. Oricum, nu câte una, cum speram eu!

M-am bucurat că, de bine, de rău, au respectat aproximativ ordinea elementelor, acolo unde nu le-au pus unul lângă altul, că na, le doare dacă se suprapun. Agățătoarea, în schimb, a fost prea puțin pentru orientare, cred că trebuia să pun și ața.

Colaj cu pomisor de toamnă, folosind perforatoare decorative

 

Colaj cu pomisor de toamnă, folosind perforatoare decorative

Pomișor din materiale reciclate

Aici a fost complicat. Din experiența anilor trecuți, am strâns cutii să decupez eu discurile de carton pentru coroană. Asta doar așa, preventiv, de când centimetrul s-a dovedit în trecut o unitate de măsură non-standard.

Am dat mesaj părinților cu o săptămână înainte să aibă un tub de carton de la hârtia igienică, menționând să nu fie alb. Nu de alta, dar cele care se dizolvă nici nu stau în picioare. Hârtie creponată am la școală din cea de acum 7 ani, nu era nevoie, aracet avea fiecare în cutia lui.

Culmea, deși mă așteptam la proteste, că e migălos, că nu au chef de mototolit hârtia, a mers minunat. Cele aproape 20 de minute de lucru au fost extrem de productive, pădurea s-a ridicat foarte repede. Cât lipeau ei, eu am crestat „trunchiurile”, ocazie cu care am descoperit unul colorat foarte frumos cu carioca, uniform. Deși nu am cerut, am aflat că „mami l-a colorat, ca să fie frumos”. O să mai am de lucru la explicarea amestecului părinților acolo unde nu e cazul. Dar apreciam dacă ar fi colorat copilul, cu același motiv.

Versiunea 3, copac din Pădurea Letea

Dacă aveți o vârstă „considerabilă”, vă mai amintiți lectura cu Pădurea Letea dintr-unul din manualele de primar. Partea cu crenguțele răsucite a rămas undeva, adânc îngropată, iar când am văzut proiectul pe pinterest nu m-am abținut.

La școală însă, după copacii pictați, plus cele două de mai sus, nu mai puteam adăuga încă unul, trei ajunge. Așa că am păstrat ideea pentru afterschool, unde marea provocare e să îi țin ocupați (și într-un mod plăcut) pe cei mici. Am fost foarte mulțumită de rezultat, mai ales că doar le-am explicat, cu câteva fâșii, ce vreau de la ei, fără să le arăt produsul final.

Colaj cu pomișori răsuciți

Atât cu copacii, chiar nu-mi mai propun niciunul, sunt atâtea idei de pus în practică și mă bucur enorm că am cu cine să le realizez. Cu mici excepții, ca în orice clasă, văd că le plac provocările și se străduiesc să fie la înălțime.

Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Machete: medii de viață

Luna ianuarie a fost palpitantă când ai o singură oră de arte vizuale și abilități practice, pusă strategic, vinerea, în zilele în care se susțineau și probele de la COMPER. Și cum dilatarea timpului nu s-a inventat încă, ghici în timpul căror activități au susținut copiii cele două încercări…

Din punctul acesta de vedere, chiar suntem invidiați. Într-o discuție din cancelarie, un profesor de gimnaziu ne spunea cuprins de tristețe că noi, la ciclul primar, terminăm materia la română și matematică pentru că, atunci când rămânem în urmă, mai luăm din muzică, din desen… el din ce să ia?! Dacă e bine sau nu, să răspundă cei care au impresia că poți să faci la clasă trei activități simultane, și să termini și tot ce ai de parcurs.

Revenind, pentru „recuperarea activităților“, copiii au primit temă asincron, pe platformă, să lucreze la o machetă ce să ilustreze un mediu de viață, la alegere, dintre cele analizate în orele de științe ale naturii: pădure, râu, mare, deșert.

Undeva, într-o buclă încurcată a neuronilor, zăcea un gând că, având trei săptămâni la dispoziție, copiii s-ar fi documentat și ar fi transformat machetele în materiale didactice veritabile, utilizabile peste timp, în care nu mai știau cum să așeze plantele și viețuitoarele descoperite în materialele auxiliare. Era astfel o provocare de învățare prin descoperire.

Ți-ai găsit… Vrabia mălai visează!

Ce-i drept, unii s-au străduit, cam din a doua săptămână, să se organizeze, să strângă materiale. Alții – nici măcar în ziua de dinainte nu știau clar ce vor face în seara aceea, ca să prezinte a doua zi la școală.

Nu s-au așteptat însă ca eu să îmbin cele două ore, de avap și științe, și să le cer să-și prezinte macheta în cadrul celei de-a doua activități. Întrebările erau simple: ce mediu de viață reprezinți, ce „vedem“ acolo, pe principiul că, dacă îmi spui că e albă, nu e neagră, eu nu te contrazic.

Dezamăgire mare. Vedem „copaci“, „păsări“, „pești֧“. La animale am stat mai bine, până am ajuns pe la șarpele cu zurgălăi (așa arăta versiunea din plastic), dar cu mențiunea că e „alt șarpe“. Bun. Ce șarpe? Dacă l-ai pus lângă apă, zi-mi o specie! Nu s-a putut. Cu greu am scos câteva specii de arbori.

Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Au recunoscut că nu s-au documentat, că s-au grăbit să facă ceva, să fie, nu s-au gândit o clipă mai departe de montaj. Excepție au făcut câteva machete, o dioramă cu un castor, cu copacul dărâmat peste râu, având și o secțiune pentru adâncul râului, un deșert (Mojave), cu joshua-tree, realizat din plante aromatice lipite, și o pădure de amestec, foioase și conifere.

Medii de viață: râul, pădurea, marea, deșertul

Concluzii

Am constatat că noțiunile transcend cu greu granițele disciplinelor, mai ales că proiectul îmbina noțiuni de geografie – stratificarea vegetației pe altitudine, dar și de științe ale naturii, chiar dacă era, în esență, un proiect la avap.

Nu știu, la modul cel mai sincer, unde va ajunge școala românească dacă vom tolera abordări atât de superficiale ale unor proiecte. Elevii par mulțumiți să bifeze ceva, să urmeze revoluționarul „fă-te că muncești“ și apoi să strige, ca din gură de șarpe, că ce nu e bine, ce n-a făcut de nu a primit nivelul maxim la evaluare.

Tot se susține că nu se dorește competiție între copii. Dar atunci când trebuie să fii în competiție cu tine, eu știu că trebuie să te dai peste cap să prezinți cea mai bună versiune a ta, să știi că mai mult de atât chiar nu puteai face.

I-am văzut că își admirau rezultatele sau se amuzau la unele combinații. Însă nu am văzut vreodată un strop de ambiție, măcar să-și încerce puterile să vadă dacă pot reuși ceva asemănător. Pur și simplu trec mai departe, iar atitudinea aceasta nu încetează să mă uimească în fiecare zi.

ornament lumanare Craciun

Ornamente pentru masa de Crăciun

Anul acesta am avut parte de o provocare neașteptată la capitolul „organizarea activităților școlare“ care, chiar dacă la început mi s-a părut copleșitoare, după ce mi-am intrat în ritm am constatat că e chiar benefică și nu mi-ar strica să îmi impun și pentru viitor câteva reguli. Una dintre acestea a fost planificarea pe termen lung a activităților. Chiar dacă am fost întotdeauna un om dependent de planificare și m-am dat peste cap să termin materia, anul acesta chiar mi-aș da singură diplomă la cum mă prezint acum, de sărbători. Zici c-am înghițit un ceas nemțesc, toate sunt fix la fix.

Nu doar că am pus în practică experimentul geografie-istorie (dar la care încă nu pot trage concluzii), dar din experiența anilor trecuți, în preajma Paștelui ar cam trebui să dau gata temele esențiale, căci săptămânile cu evaluările naționale vor da peste cap totul. Și anul acesta dau și ai mei. Așadar, m-am apucat să-mi fac de vara sanie. Aici au fost incluse și proiectele speciale de Crăciun.

Cum te descurci când toate se fac cu bani?

Dacă nu curge, pică. Așa spune un vechi proverb și cam așa se întâmplă lucrurile și în micuța noastră asociație de părinți. Din fabulosul formular 230 s-au strâns niște bănuți cu care am reușit, cât de cât, să ținem pe picioare imprimanta clasei, mereu cu tonner, să mergem la muzeu, să mai cumpărăm ici-colo câte ceva și, de sărbători, să investim în materiale un pic mai deosebite pentru copii.

Primul proiect de Crăciun a fost un ornament cu lumânare pentru masa de Crăciun. Am anunțat proiectul cu două săptămâni înainte pe Classroom, mai ales că mai era nevoie de ceva materiale.

Pentru acest proiect au fost deja achiziționate următoarele: lumânare, rămurele de brad, decorațiuni specifice, silipici
Necesar:
– un cd vechi (va fi folosit ca bază-suport);
– foarfecă;
– un patent sau clește sfic  (crenguțele au o sârmă prea groasă pentru a fi tăiată altfel).
Opțional:
– panglici roșii de sezon/fundițe din acelea mici, roșii;
– conuri mici de brad (cca 3-4cm, altfel sunt prea mari);
În afară de CD, pe care nu îl am, proiectul se poate realiza fără să mai aduceți nimic în plus. Doar cine dorește. Ornamentul nu va fi mare, nu exagerați cu decorațiunile.

Emoții? Scapi de ele cu nițică repetiție

Ca la orice proiect la care țin, am mereu emoții. Iese oare? Se vor descurca? Dacă nu speri ireal ca procentul să fie 100% și vezi partea plină a paharului, indiferent care este aceasta, atunci proiectul a fost reușit. Bineînțeles că trebuie să existe, ca întotdeauna, cineva care nu are ce trebuie. Am inprovizat un suport din carton în locul unui cd uitat. Foarfeca mai mult nu a fost necesară, ici-colo au fost câteva panglici de tăiat.

În schimb m-am amuzat să îi văd folosind uneltele. Dacă cei care au optat pentru clește n-au avut probleme, ei bine, cei care au venit cu patent au fost delicioși. Până au reușit să înțeleagă cu care parte a fălcilor taie un patent… și că nu trebuie să împingi sârma până în gât, a durat. Dar, poate peste ani, când vor utiliza ei un patent acasă, își vor aminti și de mine!

De senzație a fost punga cu conuri mici a unuia dintre băieți, foarte apreciată și cerșită de mulți. Se potriveau perfect ca dimensiune și dădeau un farmec aparte ornamentului.

Asamblarea a fost mai dificilă, recunosc că ar fi mers mult mai bine silicon cald, cu pistol, dar nu aș risca în veci în clasă așa ceva, la cât de îndemânatici sunt. Dificultăți au avut și la potrivirea rămurelelor și gestionarea materialului, fiecare având disponibile patru fire. Proaspăt descoperite anul acesta, ilicelele cu frunzulițe au dat un plus de culoare, deși nu au exagerat cu ele.

Am avut, normal, și dificultăți. Ori cleștele era bun de scos la pensie, nu mai tăia, ori lipsea… și atunci proiectul s-a derulat foarte încet. Ori, contrat sfaturilor, au încercat cu foarfeca, fără prea mare succes.

Când am tras linie…

Personal m-am bucurat că modelul meu li s-a părut prea simplu. Eu am montat lumânarea pe o parte, lor le-am cerut să o fixeze în mijloc, în așa fel încât să fie nevoiți să încerce altceva și nu ceea ce era mai simplu.

Apoi, deși am dezbătut proiectul cu ai mei consilieri de la domiciliu, mă bucur că nu s-au adeverit unele premoniții din categoria „Ai înnebunit, or să-și taie degetele cu sficul!“.

Și, la final, ca să îmi salte inima, plecând la ora prânzului acasă cu ele în mână, au fost apreciate atât de colegele mele, cât și de ceilalți copii din școală care le-au văzut și care întorceau capul, dându-și coate: „Uite, ce frumos!“ Dincolo de toate, cei care au terminat erau extrem de încântați de prestația lor.

Acum puteți admira creațiile finalizate cu succes. Mai sunt, dar poate le vor termina ei acasă, în liniște, și pe acelea.

ornament lumanare Craciun

colaj cu seminte, flori de toamna

Adio, Toamnă! – colaj cu semințe, frunze pictate și alte idei

Ultimele teme dedicate toamnei în acest an au fost cu elemente din natură. Nu știu dacă am mai spus, dar ador faptul că pandemia ne-a forțat să fim un pic „altfel”. Faptul că adaug în platformă cu o săptămână înainte necesarul pentru clasă, cu liniuțe și explicații, ajută enorm ca la activitate să am ce trebuie.

Să nu credeți că toți au, mereu.

„Doamna, am uitat să verific!”

 „Păi… când ți-ai făcut ghiozdanul, nu ți-ai amintit că ai arte?”

„…”

Eu ce să înțeleg? Că temele nefăcute, caietele lipsă, materialele nepregătite, de fapt înseamnă că la prânz ghiozdanul e aruncat după ușă, de unde pleacă la școală a doua zi, neatins… Doamne, și cum  mă mai stresa tata acum patru decenii, în fiecare seară: Ți-ai făcut ghiozdanul pentru mâine? Ai tot ce v-a cerut? Ca să  nu mai zic că mă punea să verific în fața lui, cu orarul lângă, până m-am obișnuit!

Revenind…

Antepenultimul proiect a fost o felicitare cu frunze.

Am vrut să testez noua mea jucărie de decupat și le-am pregătit un kit de felicitare, format din suportul gridat și frunzele necesare. A fost un experiment și pentru a utiliza la clasă pătrățele dublu-adezive, ca să montăm în relief. Mă gândesc la efectul acesta pentru viitoarele felicitări (de Halloween am pus eu, acum i-am lăsat pe ei). Pentru că mai voiau frunze, le-am dat perforatoarele, să își producă necesarul. Uitasem că am și ghindă și au adăugat ei, făcând ghindele din frunzele uscate pe care le aveau la ei.

Una peste alta, trebuie să fiu atentă, căci au uitat cum „se deschide” corect o felicitare, iar mesajul a redevenit, pentru unii, o necunoscută… Și nici „cum vă place” nu e o idee bună… prea mult sclipici, prea multă dezordine pentru gustul meu.

Felicitare cu frunze de toamnă

Penultimul proiect a fost pictură pe frunze.

Am văzut pe net niște modele superbe și le-am arătat și lor. Asupra temei au decis singuri. Condiția a fost să nu folosească apă, ci doar pasta din borcănașe, nediluată. „Ce bine că am frunză mare!” Am zâmbit… le cerusem să aducă o frunză mare (cât mai mare!) presată și uscată. Nu e greu să urmezi indicațiile…

frunze pictate

Ultimul proiect mi se pare cel mai greu, ca migală: colaj cu semințe.

A fost proiectul la care, din motive extra, eu am fost și foarte supărată pe ei, nu i-am lăsat să unească băncile și să lucreze în grup, așa că fiecare a fost nevoit să se descurce cu ce-a adus de-acasă. Surpriză, mulți n-au adus nimic. Dar nimic! Și cum nu eram destul de necăjită, am mai auzit „eram sigur că găsesc să împrumut!”, moment în care le-am reamintit că nici greierașului din „Baladă” nu prea i-a ieșit calculul, a rămas fără… grăunțe!

Bineînțeles că nu ne-am încadrat într-o oră, a rămas să terminăm a doua zi. („Doamna, să le încuiați în dulap, să nu ni le strice ăia mari!” – trist, tare trist!)

Am continuat și au ieșit minunățiile de mai jos, iar eu m-am gândit cu nostalgie la proiectele (de acum un deceniu și mai bine) ale năzdravanilor, aici, pe site.

colaj cu seminte, flori de toamna

Printre cerințe a fost și ca numărul de flori să fie impar, iar vaza să fie decorată.

Am încheiat sezonul de toamnă, declar așadar deschis sezonul de sărbători! Și abia aștept, căci am pentru ei câteva surprize, pregătite cu ajutorul părinților din asociație.

decor fereastra frunze laminate

Frunze de toamnă – decorațiuni pentru ferestre

În căutare de teme de toamnă pentru finalul de sezon, am scos din străfundurile memoriei un proiect propus de Simona B., undeva la începutul anului școlar. Știam că îi pusesem un steguleț, „de ținut minte”, dar când să văd exact în ce consta… ia-l de unde nu-i. În dosarul cu „idei salvate” marcat pe facebook nu era, deși eram sigură că îl pusesem la păstrat. Probabil îmbătrânesc, încep să uit.

Bine că măcar „drepturile de autor” erau marcate, măcar știam la cine să cer ajutor!

Așadar, în ce consta proiectul:

  • Se ia una bucată foaie de hârtie cu un contur de frunză, îngroșat cam la 1 cm, se decupează pe interior și pe exterior. Ușor de zis… cam un sfert dintre ai mei au reușit să rupă conturul la decupaj. Dar au finalizat. Pentru că era o coală mare, am forțat și le-am mai strecurat o frunză mai mică… cu mențiunea „cine vrea”. Probabil a fost atât de greu decupatul că un singur copil „a vrut”.
  • Se taie pătrățele (sau ceva pe-acolo) din hârtie colorată. Simona a făcut proiectul cu hârtie creponată, eu am cumpărat special hârtie de mătase (în mai multe culori, aici), mai subțire și mai de efect la fereastră. Copiilor le-am dat pe bancă benzi de 5cm lățime, ei urmând să taie bucățile. Unii au vrut să rupă… alții au considerat că, așa, inestetic, „merge”…
  • Se așază conturul de frunză într-o folie de plastifiat, se decorează cu hârtie colorată, se închide folia și se laminează. După aceea, se decupează la un centimetru de hârtie și se așază la fereastră.

Atât de simplu… dar din cauza lucrurilor simple albești!

decor fereastra frunze laminate

Întâi a fost partea cu decupatul. Apoi, așezarea hârtiei colorate. Cât de greu e să le pui una lângă alta, nu una peste alta? Se pare că misiune imposibilă… la fel ca și a nu lăsa locuri goale.

Însă bomboana pe coliva proiectului avea să fie laminatorul meu. N-am stat chiar cu ochii pe el… și o folie s-a făcut toată armonică înăuntru! Ce să mai deblochez rolele, ce să trag, că nu aveam ce… Noroc că, de când m-am rugat de mecanicul școlii să îmi dea și mie o șurubelniță în cruce să îmi repar ceasul (au dat cu el de pământ „cei mari” și i-au sărit limbile) și n-a avut, umblu și cu o șurubelniță în penar.

Am desfăcut repede jucăria, am scos folia, am montat la loc… dar a trebuit să rezolv și frunza smotocită a copilului, ca să nu se pună pe plâns că i-am distrus opera și el nu pleacă cu nimic acasă! (Am mai trecut-o de două ori prin aparat și s-a mai îndreptat.)

Laminatorul încă funcționează. Sper. Că altul n-o să-mi iau prea curând… dar sigur nu-l mai las nesupravegheat!

Pentru expoziția noastră, le-am lipit pe fereastră. Prima serie joi, căci n-am avut timp să le termin pe toate (deh, m-am mișcat bine cu șurubelnița, dar nu suficient de repede) și am mai lăsat și pentru vineri, când a ieșit și soarele. Ar fi fost frumos să le lăsăm pe geam, dar… ultima dată când am lăsat niște proiecte faine expuse, „cei mari” le-au făcut bumerang de la fereastră și am plâns după ele. Acum luăm totul acasă… păcat că n-am reușit să-i învăț mai profund (în patru ani au uitat, că tot ai mei au fost!) să respecte munca colegilor mai mici!

decor fereastra frunze laminate

PS: din resturi sperăm să facem „geamuri” la o felicitare de Crăciun și poate un felinar transparent cu restul de hârtie de mătase.