semn de carte din fetru

Semn de carte din fetru

Am pornit de la coadă spre cap… întâi am văzut unealta, apoi materialul, am căutat o idee și am asortat o tehnică și am ajuns la rezultat: un semn de carte, pe cât de simplu, pe atât de solicitant. Poate vi se pare un banal semn de carte, fără nimic extraordinar. Însă, pentru copii de 5-8 ani, sau chiar mai mici – de ce nu –  poate fi o provocare lansată de părinți, căci e nevoie și de puțin ajutor.

Întâi de toate aveți nevoie de fetru. Când sunt necesare cantități mari, pentru mulți copii, prefer fetru cumpărat la metru, din magazinele de textile. Altfel, dacă lucrați cu unul singur, vă este suficient și un pachet cu petice asortate. Coșmarul lucrului cu fetru, dintotdeauna, a fost decuparea acestuia. Să tai drept nu a mai fost o problemă, când am început să folosesc ghilotina. Doar că am încercat să tai cu model… și aici au apărut problemele. Micuțele foarfeci decorative existente pe piață nu făceau față, materialul se destrăma inestetic. Am vrut o foarfecă de croitorie, cu zimți. Doar că atunci când am găsit, mi s-a părut cam scumpă, și am preferat să nu o iau.

Soluția acestei vechi probleme a fost rezolvată parțial, acum câțiva ani, de un trimmer ondulat. Doar că l-am scăpat, l-am spart, și am rămas iar în „pom” cu tăieturile mele de efect. Asta până în vara aceasta, când am descoperit trimmerul multifuncțional de la Daco. Nu doar că aveam din nou o soluție, dar e ca și cum mi-ai pus pe automat tot setul de foarfeci decorative! Gata cu chinul, alegi, răsucești, potrivești, apeși și problema e rezolvată.

Știam că urmează să sosească coletul, dar nu i-am spus nimic Irisucăi. Îmi pare rău că am ratat să filmez reacția ei când l-a scos din cutie, o încântare maximă presărată cu exclamații la fiecare model identificat. Apoi a trecut la „joacă”, a testat fiecare cuțit. Am descoperit cu mare plăcere că are și variantă de tăiere parțială pentru rupere, în același timp decorativă cât și practică.

La ce poate fi folosit trimmerul multifuncțional?

… Aproape la orice presupune să tai o coală A4, atât pe lățime, dar și pe lungime, și o coală A3 pe lățime. Dacă nu vă deranjează îndoitura, o puteți tăia și pe lungime. Puteți tăia margini felicitări, ori cartoane aplicate pe felicitări, benzi multifuncționale cu margini tăiate în orice model, și îl puteți folosi la orice proiect ce necesită o foarfecă decorativă în linie dreaptă. Și, dacă v-ați chinuit să realizați mici tablouri cu ramă decupată pentru decorurile din clasă, acum le puteți tăia rapid și mai ales drept. Carton (nu am încercat peste 160g/m3) și hârtie taie oricum. Merge și pe hârtie buretată (spumă), iar pe fetru aveți deja demonstrația. Menționez că este un fetru fără puf, mai subțire.

După ce am  tăiat benzile de fetru, le-am găurit și apoi am strecurat panglica. Pentru un copil mic acest exercițiu de șnuruire ordonată nu este deloc ușor, și îl recomand printr-o singură foaie, sau lipiți cele două bucăți între ele. În funcție de modelul de perforare, puteți alege modelele de aranjare a șireturilor, sau altele mai simple. Pentru că părea cam golaș, i-am adăugat niște nasturi. Era prea ușor să îi lipesc (depinde de vârsta copilului ce alegeți), așa că am rugat-o pe Iris să-i coasă și să încheie proiectul.

semn de carte din fetru

Deși este recomandat de la 6 ani, sub supraveghere puteți lăsa copilul să experimenteze. Nu are acces la cuțit, să se rănească, însă este posibil să aibă o problemă în a gestiona corect forța de apăsare pe butonul de tăiere. Dacă nu apeși suficient, ai parte de o tăietură incompletă și inestetică, și este destul de greu să completezi. Însă cei mici sunt maniaci în a toca hârtia, așa că până se dezvoltă suficient latura artistică, poate învăța să stăpânească mai bine uneltele.

 

panou toamna mere frunze

Panou de toamnă cu mere și frunze

panou toamna mere frunze

Când am descoperit prima dată perforatoarele decorative, în urmă cu vreo 10 ani, mi-am dat seama ce utilizări nelimitate poți avea cu ele la clasă. Dar, cu trecerea anilor, am constatat că îți pot ușura fantastic munca, mai ales prin timpul economisit.

Decorurile de toamnă, și în general decorurile de orice tip, sunt pentru mine un coșmar al timpului necesar decupării tuturor elementelor. Rețeta pe care vreau să o testez toamna aceasta e o mobilizare generală a copiilor… însă până atunci, ca „exemplu”, m-am străduit și eu să găsesc soluții.

Am fost mai mult decât încântată când am descoperit două perforatoare uriașe, care se potrivesc de minune cu necesitățile de toamnă: frunză și măr (7,6 cm). Fără să exagerez – chiar nu am de gând să sponsorizez eu decorarea sălii de clasă, am realizat câteva frunze, în toate culorile, și mere.

Pentru fructe am decupat manual frunzele potrivite, mai aproape de realitatea din natură, căci nu se cădea să pun frunze de arțar la mere… Însă am continuat cu ideea de a umaniza merele, și le-am asortat cu ochi mobili de diferite forme. Iris i-a lipit, și a cerut să îi dea fiecăruia o personalitate aparte prin poziția ochișorilor. (I-am reținut pe Amețitul, Curiosul, Somnorosul…)

Tristețea a venit oarecum la finalul proiectului… Eram sigură că am păstrat mult mai multe din creațiile cu temă de toamnă realizate pentru blog de-a lungul timpului, și voiam să le folosesc acum pentru a realiza un panou. Însă pe multe le-am dat, neavând ce să fac cu ele acasă, și doar câteva dintre cele realizate de copiii mei au mai rămas rătăcite pe aici. Am umplut așadar spațiul panoului de polistiren cu ce am găsit… cât mai aproape de temă. L-am îmbrăcat în hârtie creponată, deși Iris voia să-l pictăm, rama am improvizat-o din benzi hârtie creponată de altă culoare. În mod sigur, pentru a finaliza, voi avea nevoie de mai multe ace cu gămălie, mici, simple. Și poate că n-ar strica să pun și mai multe frunze… să nu mai pară așa golaș.

Pentru orice activități pe care le implică – mai ales la grupele de grădiniță unde nu au încă acces la foarfecă – perforatoarele pot rezolva rapid problema profesorului de a pregăti atât materialele necesare pentru lucru, cât și cea a decorurilor specifice.

La final, o curiozitate la care v-aș ruga să răspundeți în comentariu: când (aproximativ) ați achiziționat primul perforator, cam câte aveți acum în colecție și la ce activități le folosiți?

O toamnă ușoară vă doresc!

Felicitare string art cu pliculete

Felicitare cu surprize în plicuri

Aniversările din luna august au fost o nouă provocare pentru mine și Iris, căci am vrut să fie speciale felicitările pregătite. Partea proastă a fost că n-am reușit să le pregătim de-acasă, și le-am lucrat în concediu, aproape noaptea, la lumina lanternei… așa că rezultatul, deși fain, nu prea e de lăudat. Însă ideea de a pune plicuri pe felicitare a mers de minune, căci așa toți cei prezenți au putut scrie propria urare, să o închidă în plic, și totuși sărbătoritul să primească o singură felicitare. Satisfacția a venit de la deschiderea pliculețelor și citirea mesajelor, mai ceva ca la loz în plic.

Mai jos vă propun un model cu două pliculețe, dar puteți face oricâte, mici sau mari, decorate frumos, mai ales dacă felicitarea însoțește un cadou oferit de mai multe persoane. Cu siguranță e mai amuzant decât să apară la interior o listă întreagă de nume.

Felicitarea de azi presupune puțină îndemânare și atenție.

  1. Se ia un carton colorat A4, și se îndoaie perfect pe jumătate.
  2. Se ia un alt carton, de altă culoare, și se decupează 12×16 cm. Dacă aveți foarfecă decorativă, trasați liniile la 13 și 17 centimetri, apoi încă două, la 1 cm de fiecare margine, și apoi tăiați de jur-împrejur, astfel încât la final să aveți unul pe dimensiunea indicată. Aveți grijă să potriviți corect modelul și direcția de tăiere la fiecare deschidere de foarfecă!
  3. Se decorează cartonul. Puteți desena floricele, trasa linii, dacă aveți cercuri magice, sunt la fel de indicate. Eu am ales să cos, tehnica string-art. Am luat un echer, am fixat o direcție, și am perforat din 5 în 5 milimetri. Apoi l-am așezat din nou, în altă direcție, cum mi s-a părut mie că ar ieși ceva interesant. Pentru modelul în „L”, trebuie să aveți același număr de puncte pe ambele laturi. Pentru cealaltă decorațiune, am început de la capătul liniei frânte o serie de corzi, când am terminat punctele de pe latura scurtă, am început o nouă serie de la celălalt capăt. Dacă aveți la îndemână un florar, puteți exersa cu liniile curbe, doar să perforați la distanțe egale.
  4. Lipiți cartonul galben (cel pe care îl aveți mai mic) pe cel îndoit ca suport, drept sau înclinat, cum preferați. Dacă aveți bandă dublu-adezivă pentru craft, e mai recomandată decât lipiciul, căci nu îndoaie cartonul.
  5. Realizați plicul pornind de la un pătrat. Cele folosite de mine au ca bază un pătrat cu latura de 7cm. Dacă nu vă este chiar la îndemână să le îndoiți din ochi, aveți aici o pagină cu modele, pe diferite dimensiuni. O printați, si folosiți modelele pentru a confecționa pliculețe din hârtie decorativă. Pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Lateralele se vor lipi cu atenție de partea de jos a pliculețului, căci se suprapun foarte puțin. Eu am folosit o bucățică de bandă adezivă pentru a le fixa, pe interior.
  6. Finalizați decorul felicitării cu orice accesorii aveți la îndemână, și nu uitați să puneți scrisorelele înainte de a lipi plicurile. Am folosit câteva floricele decupate dintr-un abțibild mai mare.

Felicitare string art cu pliculete

Spor la lucru!

(* La cerere pot efectua modele personalizate. Pentru detalii, lăsați un mesaj cu email corect.)

Matematica și colajele copiilor

Una din cele mai ciudate lecții de primăvară a fost luna trecută. Ciudată, pentru că în planificare era „Crenguța înflorită”, iar afară era un frig… ploua, și nici mugurii nu au avut curaj să plesnească. Așa că degeaba discutam cu copii de nici un metru despre primăvară, că încă n-o văzuseră, și nici nu cred că și-o aminteau pe cea precedentă!

Aveam la dispoziție doar planșe cu imagini, deși aș fi dat orice pentru o crenguță reală. N-a fost să fie. De ce n-am schimbat planificarea…? Simplu, nu era clasa mea. Din paleta de opțiuni, am ales o activitate de colaj. Nu puteau decât lipi, așa că am profitat la maxim de perforatoarele decorative. Ca să nu fie doar o activitate de lipit, am introdus și elementele de consolidare de la matematică, unde aveau numărul 4.

Am riscat punând materialele la comun. De obicei, nu funcționează. Sunt mici, nu știu să împartă. Însă, dacă eu puneam fiecăruia 4 flori, de unde știam că a numărat corect sau doar a lipit, mecanic, ce avea în farfurie? M-am asigurat că au înțeles exact câte elemente au de lipit, am vrut să facă și corespondența între mulțimi (câte flori, atâția fluturi și melci), dar, în același timp, să îi las să decidă. Le-am pus totuși pe planșă codițele, deși, dacă aș fi avut perforator pentru ele, le puneam tot „de lipit”.

Bine-nțeles că nu au fost toate florile de aceeași culoare, nici fluturii… Uniformizarea și creațiile identice nu sunt pe lista mea, și chiar dacă au apărut probleme, din seria „eu mai vreau o floare violet”, dacă nu mai e… asta e realitatea. Și nu, nu e educație prin frustrare, e pur și simplu o acceptare a realității pe care nu o poți schimba.

Copacii au înflorit, mai mult sau mai puțin. Le-am dat floricele mici, realizate cu un perforator de margine, pentru a exersa prinderea cu cele două degete.  Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Au lipit corect și numărul de obiecte, cu o singură excepție. Copilul nu era obișnuit să respecte o cerință, eu vreau să lipesc singur. Nu a funcționat că poți lipi câte vrei tu, mici și roz, în copac. El le-a vrut pe cele mari.

Soluția, când sunt 20+, e să-l lași, în cele din urmă, în pace. Însă trebuia să am grijă să nu îi influențeze pe ceilalți, care respectau regula matematică. Nu am avut timp să văd dacă e de regulă rebel, sau alta e problema…

Finalul vi-l puteți imagina, dar aproape că nu contează. Drumul până acolo era important.

 

 

 

 

coronita flori hartie model

Coroniță cu flori – decorațiune de primăvară

coronita flori hartie modelAsamblând coronița alăturată, Iris îmi povestea cât este de important, atunci când faci un cadou, să cunoști foarte bine persoana căreia i te adresezi. Dacă unele fete ar fi sărit în sus poate de bucurie la cea mai „sclipicioasă” husă roz pentru telefon, ea s-ar fi uitat la tine în diagonală…

Cam așa și cu modelul alăturat. Constat că înseamnă mult, chiar și la vârste mici, să alegi ceva potrivit. Nu valoarea contează. Contează că te-ai gândit la el, și i-ai făcut pe plac. Așa că ieri dimineață, imediat după primirea cadoului, s-a apucat de treabă…

Bine-nțeles că, având un rezultat atât de frumos, ne-am întrebat și am căutat soluții pentru a reproduce eventual coronița cu copiii. Florile realizate cu perforatorul sunt însă cam mici, am un singur model mai măricel, dar nu imposibil. Ar mai fi de rezolvat problema hârtiei cu model, dar deja avem pe piață câteva soluții. Și, în cele din urmă, ca proiect de grup, la care lucrează mai mulți copii, florile pot fi decupate și pictate, și sunt sigură că ar arăta minunat.

Activitatea ar fi completată de cusutul nasturilor pe flori, deprindere care e și ea pe cale de dispariție la cei mici, și finalul nu ar avea decât lucruri pozitive de remarcat.

După ce a terminat-o – a lucrat singură, căci e cadoul ei, a urmat întrebarea… ce facem cu ea? Pentru că prima soluție a fost să„o punem pe ușă”, ne-am gândit un pic dacă tradiția de Crăciun se poate extinde. A venit primăvara, dar cum nu este cu ouă și cu iepurași, amânăm momentul.

Tot ca proiect de grup se fac acum – am văzut în multe grupuri, coronițele cu ouă decorate. Cred că e foarte fain ca rezultatul final, pe ușa clasei, să includă câte un ou decorat de fiecare copil. Și când spun decorat, nu mă gândesc la colorat după model, ci un colaj în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ați realizat proiecte deosebite de Paști, și le prezentați public pe facebook/instagram, scrieți la finalul mesajului #ideiPaște . Ar fi drăguț să putem avea, la un click pe link, strânse mai multe idei.

 

 

Ou string-art, felicitare pentru Paști

Noroc cu „munca”, așa reușesc să mă mai mobilizez puțin și să creez ceva nou. Pentru atelierul de săptămâna aceasta (cu adulți) aveam prevăzută o temă de cusut. Pe etamină sau pânză am considerat că știe toată lumea să coasă, așa că am ales string art. Modele sunt și pe net o sumedenie, însă nu la rezoluție foarte bună și, după ce am încercat unul, mi-am dat seama că nu sunt nici foarte corecte, și nici nu răspund scopului activității, așa cum îmi doream eu.

Am construit așadar singură oul, cu vreo 72 de puncte, în două variante (la finalul articolului aveți modelul printabil): una cu puncte echidistante, alta cu ele distribuite asimetric, pentru „impresia artistică”. Ca mai toate activitățile de cusut de până acum, avea aceleași dificultăți de înțelegere. Deși mă speriasem înainte de un val de întrebări, am văzut partea plină a paharului: nu trebuia să-mi fac griji că se înțeapă cineva, nu trebuia să bag eu ața în ac. Doar să fac ceea ce un profesor trebuie să facă: să repete, cu răbdare, până fiecare înțelege.

Sfaturile – ca în orice situație – nu sunt urmate 100%. Doar că de data aceasta efectul a fost imediat. Dacă ai cusut cu o ață mai groasă… rezultatul a fost pe măsură. Pentru string art regula este simplă: unești punctele, la o diferență impusă de model, sau pe care o alegi tu. Coarda realizată trebuie să o intersecteze pe precedenta. Am mai explicat aici, și m-am străduit, pe un model simplu, să arăt cum se coase.

Pe spate este bine – din economie de material – să nu iasă același model. Dar nu este o greșeală. Dacă doriți un mijloc gol mai mare, lungimea unei corzi, între două puncte, trebuie să fie mică. Dacă doriți un ou mai plin, corzile trebuie să fie mai lungi, aproape de diagonală. Modelul meu – cel cu verde, are corzi lungi, și are două rânduri de cusături. Întâi am cusut modelul cu corzi lungi, apoi am mai trecut odată, și l-am cusut din nou, cu corzi scurte. L-am cusut cu fir de mătase, și vă recomand cel mai subțire fir pe care îl aveți.

Și, pentru că am, iată câteva dintre realizări. Fiecare a ales lungimea corzii, așa că nu sunt identice.

Felicitare cu ou cusut, string art

Sau aici.

Modelul pentru print poate fi descărcat de aici. Se printează pe o coală A4. Coala se taie, se alege modelul dorit. Se alege suportul pentru felicitare, un carton suficient de tare, se îndoaie. Se suprapune peste pagina 1 modelul printat, se fixează cu 2-3 agrafe, pentru a nu se mișca, și se perforează toate punctele. E bine să folosiți un ac subțire, pentru a nu realiza puncte inestetice. Acest model printat nu va face parte din felicitare!

Spor la lucru!

 

 

felicitare eticheta iepi

Etichete-felicitări pentru cadourile de Paște

felicitare eticheta iepiMulte din pungile de cadouri disponibile pe piață au, la mâner, un fel de mini-felicitare sau etichetă, pentru a scrie… ceva. Nu le-am folosit aproape niciodată, mi s-au părut atât de ciudate… Poate că numai la pomul de Crăciun, când sunt multe cadouri identice, scrii pentru cine e.

Cert e că trebuie să pregătesc un astfel de cadou, și m-am tot gândit la această mini-felicitare oarecum obligatorie. Nu e nici ocazia care să necesite o felicitare în toată regula. Am decis așadar să agăț de fundița finală a cadoului „ceva” personalizat și de sezon, care, sincer, mă reprezintă mai bine decât o face conținutul :D.

Materiale folosite: carton pentru craft albastru, bandă adezivă decorativă, o sacoșă de cadou sidefată, din care am tăiat eticheta, bandă adezivă buretată, ca să suspend eticheta pe felicitare, un iepuraș autocolant și jumătați de perle adezive. Cartonul este tăiat aproape 10×15, îl aveam deja, rămase de pe la alte proiecte. Banda decorativă aș fi preferat să fie pe albastru, dar aveam doar cu buline roșii, sau dungi verzi, și în cele din urmă am rămas la galben.

Sacoșa sidefată am decis s-o reciclez de când am primit-o, mai ales că nu prea găsesc carton de craft cu emboss la prețuri decente – prin magazine, la bucată, e cam mult 2-3 lei o coală, când vrei să „te joci”.

Iepurașii îi aveam de astă-iarnă, așteptau și ei ocazia să fie folosiți. Mai sunt pe alb și pe roz, în combinațiile de spumă pe care le vedeți deja la cel folosit de mine.  Perlele le-am lipit pentru a echilibra puțin, altfel colțurile păreau foarte goale, și nici nu aveam cu ce să le perforez.

Mai am doar de scris caligrafic numele meu în interior, deși cred că o să scap, prinzând o carte de vizită.

Voi cât de mult personalizați cadourile? Dincolo de conținut, normal… contează ambalajul?

oi metaloplastie aluminiu

Metaloplastie: peisaj mioritic

O tehnică pe care am vrut să o prezint de multă vreme, dar pentru care cu greu am găsit materiale, este cea a desenelor pe metal. Metaloplastia nu este foarte răspândită, deși în momentul în care îi văd rezultatul, aproape toată lumea o apreciază.

Inițial mi-am căutat niște unelte, cu care, în cele din urmă, pe varianta mea de metal, nu am lucrat. Apoi am căutat folie de aluminiu, mai groasă decât cea pe care o folosim în bucătărie la împachetat. Nu am găsit la rolă, deși sunt absolut sigură că undeva se distribuie, din moment ce toate magazinele au forme de copt din aluminiul acesta, platouri și alte accesorii asemenea. Acea folie îmi trebuie și mie, pentru a putea lucra cu copiii.

Până una-alta, dacă chiar doriți să încercați, platourile sunt o variantă bună, deoarece fundul plat permite decorarea, ba chiar și pe margini se pot face floricele și alte linii decorative. Iar folosirea ulterioară a platoului nu poate decât să-i dea decorațiunii un plus de valoare.

În disperare de cauză însă, și pentru că primăvara aceasta chiar aveam neapărat nevoie de un astfel de obiect pentru a vorbi despre tehnică, am ajuns la ultima variantă: am decupat o doză de aluminiu. Este important să lucrați fără să o îndoiți, pentru că nu se mai poate îndrepta. Și, mai ales, cu extrem de mare grijă, pentru că tabla taie… Am decupat întâi cu un cutter, apoi cu foarfeca. Pentru a îndoi corect marginile, am trasat linii cu o andrea (merge și cu un pix), apoi am îndoit bine muchiile. Însă una din ele a plesnit, și fix în acel loc tabla a profitat de punctul slab și se îndoia. A fost momentul în care am hotărât să mai trasez alte două linii, pentru a-i da stabilitate. Așadar, ceea ce vedeți semănând a ramă, cu linie dublă, nu are neapărat rol estetic, ci funcțional. Și nu apăsați nici foarte tare, căci se taie folia (a se vedea pe dreapta).

A urmat apoi decorul… pentru care am folosit un șablon de plastic, așa cum se găsesc foarte multe, pe diverse teme, în comerț. Cum sezonul pascal a debutat de ceva vreme, un peisaj naiv cu mioare a fost tot ce am putut realiza în miez de noapte. Am folosit o andrea, cu vârf rotund. Merge pentru copii și un pix. În funcție de duritatea suportului, se apasă mai încet sau mai tare. Bine-nțeles că îi puteți lăsa și să deseneze liber, doar să aveți grijă să le explicați că „nu se poate șterge”, și o linie odată realizată, așa rămâne.

oi metaloplastie aluminiu

Dacă decideți să încercați acasă, după ce tăiați îndoiți marginile, lipiți o bandă adezivă pe ele. Desenul se realizează pe spate, și muchiile pot avea imperfecțiuni care zgârie și rănesc.

Spor la lucru!

rama foto carton quilling

Ramă foto din carton, decorată cu flori

Zilele trecute povesteam despre cele două rame din carton pe care le-am construit. Cea de mai jos a fost modelul principal pe care l-am folosit la o activitate cu adulți, și, pentru că grupul era destul de numeros, am preferat să creez un filmuleț care să ilustreze modul de lucru.

Cum sunt ceva mai avansată la capitolul unelte, și m-am „lenevit” în ceea ce privește utilizarea unei foarfeci, dacă nu este neapărată nevoie, am ales să decupez modelul printat cu cutterul. Înainte de alte comentarii, iată imaginile:

Un model nu foarte complicat, care se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe cea punctată. Ca greșeală – dar nu am vrut să filmez din nou doar pentru atât, am adăugat lipici pe toată banda de jos care se îndoia, și trebuia doar în părțile laterale, nu și acolo unde se suprapunea piciorul.

Îndoiturile, chiar dacă par multe, îi dau rezistență, și după întărirea suportului din spate, chiar stă fără probleme în picioare. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit în târg… și activitatea a mers extrem de greu, cu multe rateuri, și puține reușite. Însă rămân la metodă, partea demonstrativă în activitățile de lucru manual o fac video, orice ar însemna acest efort. Nici nu se compară cu a demonstra o singură dată, unei săli întregi, cum se confecționează obiectul. Așa pot rula filmul, pot opri să explic la ce anume să acorde atenție, și apoi poate rula de câte ori este nevoie (toată ora) pentru cei care mai au nevoie de îndrumare. Deși clasicul e bine? nu dispare la nicio vârstă, numărul de apeluri directe scade vertiginos.

Acasă am convenit cu Iris să și decorăm rama. După o tentativă de a o lăsa singură, ceva bocit că are teme multe, ne-am apucat să lucrăm împreună. Ceea ce vedeți e lucrat cam jumate-jumate, dacă vă prindeți care, căci pricepute suntem amândouă. 🙂

rama foto carton quilling

Dar… pe principiul mama-mpunge și eu trag, m-a „lăsat” să franjurez eu toate hârtiile, recunoscându-mi talentul deosebit la lucruri de migală, iar ea a răsucit florile. I-am arătat apoi cum să confecționeze frunzele acestea dublu-îndoite, model pe care și eu l-am încercat de curând, apoi a dat în patima cârlionților și cu greu am oprit-o să nu pună la toate frunzele.

Floricelele sunt realizate din benzi de hârtie de 1cm lățime, 30cm lungime, iar la interior sunt una, două sau chiar trei fâșii de 5mm lățile, lipite între ele, pentru a crește diametrul.

Aș spune că rama se poate realiza ușor la clasa a III-a sau a IV-a, căci nu necesită decât atenție la îndoit (și, dacă biguiți cu un ac/pix care nu scrie, e chiar simplu), dar după experiența de săptămâna trecută, spun doar că pentru începători e puțin mai dificil, trebuie urmărit filmul pas cu pas. Dar nu e imposibil!

Spor la lucru!

PS: modelul poate fi descărcat de aici.

 

tablou ipsos

Tablouri pentru ziua mamei

Caruselul lunii martie s-a învârtit nebunește, așa că, dacă am ratat, iată ce au pictat copiii pentru ziua mamei. Intențiile au fost de departe cele mai bune, însă mă depășește încă stilul complet superficial al copiilor din ziua de azi. Parcă nimic nu-i mai motivează, și nu reușesc să găsească acea motivație intrinsecă a lucrului bine făcut. Să te uiți tu, cu satisfacția reușitei, la ceva produs de mâinile tale.

A accepta un produs sub limita la care a-i fi capabil să-l realizezi… pentru mine este încă o enigmă. Cum ne afectează acest „să ne facem că muncim” vom afla probabil peste încă niște zeci de ani, când ne vom întreba inutil cum am ajuns aici. Și, în felul meu, sunt convinsă că avem nevoie de o competiție, nu cu ceilalți, ci cu noi înșine în primul rând.

Tablourile de mai sus sunt expresia perfectă a tuturor variantelor. Tehnica era simplă, ștampilare cu bețișoare de urechi pentru crearea unor floricele. Rama, decorul, l-au realizat singuri, fără niciun criteriu. Au fost copii care au perseverat până la a obține un rezultat mai bun. Dar și alții care s-au declarat prea repede mulțumiți de rezultat… Mai jos este una dintre excepții. Pe carton s-au făcut exercițiile inițiale, până când s-a declarat singur satisfăcut de însușirea tehnicii.

Pe lângă bețișoarele cu bumbac, au mai avut ca accesorii bețe de lemn – cu care au imprimat frunzele, și scobitori, pentru puncte fine.

Concluziile le trage fiecare. Poate n-ar fi rău să începem să-i întrebăm nu dacă putea „mai bine ca Popescu”, ci doar dacă ar putea să realizeze ceva mai bine de atât. Și, dacă poate, atunci să o facă!

tablou ipsos