O viata poate depinde de tine: salvez.ro

In numai o luna, peste 400 de romani au invatat
sa acorde primul ajutor
la cursurile organizate de Asociatia React si Vodafone Romania

  • In prima luna de la lansarea campaniei, mai mult de 400 de persoane au participat la cursurile de prim ajutor organizate in Bucuresti, Cluj, Piatra – Neamt, Sibiu si Targoviste
  • Cursurile de prim ajutor sunt oferite gratuit de catre Asociatia React si Vodafone Romania in cadrul campaniei „O viata poate depinde de tine”. Persoanele se pot inscrie pe www.salvez.ro
  • Campania „O viata poate depinde tine!” atrage atentia asupra efectelor negative ale folosirii abuzive a numarului 112 si isi propune sa responsabilizeze publicul larg privind acordarea primului ajutor in situatii de urgenta

Cursurile de prim ajutor sunt gratuite si sunt sustinute de catre paramedici SMURD. Pana in prezent au fost organizate cursuri pentru elevi, studenti, dar si pentru publicul larg in orasele Bucuresti, Cluj, Piatra-Neamt, Sibiu si Targoviste. Pana la sfarsitul anului, peste 600 de persoane sunt programate pentru a participa la cursurile de prim ajutor.

In luna octombrie, la numarul de urgenta 112 cele mai solicitate echipaje de interventie rapida au fost echipajele medicale – 58% dintre cazuri, urmate de cele ale politiei , solicitate in  28% dintre cazurii.  De aceea cunoasterea manevrelor si acordarea primului ajutor in cazul unei urgente medicale sunt prioritati care cresc considerabil sansele de supravietuire ale victimei.
Cunoasterea manevrelor de prim ajutor reprezinta o responsabilitate a fiecaruia dintre noi. Ne bucuram ca, intr-un timp atat de scurt, campania a avut asemenea ecouri: mai mult de 1000 de de persoane inscrise la cursuri, peste 20 de solicitari de colaborare primite din partea institutiilor de invatatmant, initiative de replicare a campaniei. Le multumim tutror celor care ne sunt alaturi si transmit mai departe importanta primului ajutor.” a declarat Anca Stefan, presedinte Asociatia React.

„O viata poate depinde de tine!” este unul dintre proiectele noastre cele mai importante pentru ca el contribuie la salvarea de vieti omenesti. Conform statisticilor, accidentele sunt principala cauza a mortalitatii la tinerii cu varsta mai mica de 35 de ani, astfel incat este vitala cunoasterea manevrelor de prim ajutor pentru fiecare dintre noi. Le multumim tuturor celor care au constientizat mesajele transmise de campanie si s-au inscris la cursurile noastre, a declarat Angela Galeta, senior project manager responsabilitate corporativa Vodafone Romania.
In cadrul cursurilor de prim ajutor participantii din orasele in care au fost organizate cursuri au invatat de la paramedicii SMURD masuri de prim ajutor precum resuscitarea cardio-respiratorie, dezobstructia cailor aeriene, bandajarea unei rani, oprirea unei hemoragii, etc.
Persoanele care doresc sa invete principalele masuri de prim ajutor, trebuie sa se inscrie pe www.salvez.ro.

De asemenea, incepand cu luna noiembrie, companiile care doresc sa participe in proiect, se pot inscrie pe www.salvez.ro si echipa mobila „O viata poate deinde de tine!” se va deplasa la sediul organizatiei pentru a oferi gratuit cursuri de prim ajutor angajatilor.

„O viata poate depinde de tine!” promoveaza importanta masurilor de prim ajutor atat in ceea ce priveste accesul rapid la asistenta de specialitate, prin apelarea numarului de urgenta 112, cat si in ceea ce priveste corectitudinea realizarii manevrelor de prim ajutor pana la sosirea ambulantei. Campania a fost lansata de Asociatia React si Vodafone Romania in septembrie 2011.
Campania este concentrata pe cele doua componente, utilizarea corecta a numarului de urgenta 112 si promovarea masurilor de prim ajutor si este sustinuta de doua spoturi TV si un spot radio. Lansat la sfarsitul luniii septembrie, primul spot prezinta importanta cunoasterii masurilor de prim ajutor, iar cel de-al doilea atrage atentia asupra efectelor utilizarii abuzive a numarului de urgenta 112.
Campania „O viata poate depinde de tine!” este organizata de catre Asociatia React si Vodafone Romania in parteneriat cu SMURD, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Sanatatii.

PS: eu imi astept cumintica randul, abia astept cursurile.

Draga Mos Craciun…

Pentru cine nu s-a dezmeticit încă, ne apropiem cu paşi mari de iarnă. Copacii sunt încă plini de frunze aurite, dar nu mai durează mult agonia de toamnă şi va sosi decembrie. Am avut revelaţia astăzi, când am fost întrebată ce noutăţi adaug pe blog de sărbători. Uf, aşa repede? Nici n-am revizuit încă lista cu minuni de toamnă…

Al doilea reminder pe ziua de azi a fost din partea Irisucăi. Mami, eu anul acesta o să-i cer lui Moş Crăciun să mi-o aducă pe Rapunzel. Şi pe Hoţ! Oooo da, cu siguranţă Moş Crăciun abia aşteaptă scrisorile, dar sper că şi-a angajat nişte spiriduşi lucrători la fosta securitate, capabili să vadă tot-tot la nivel de cuminţenie. Pentru că eu nu am niciun motiv să pun la poştă anul acesta scrisorile pentru Moş Crăciun: pentru niciunul dintre "iezi", care dau prin băţ de obraznici mai ceva decât iezii caprei din poveste. Ştiu, ştiu povestea, moşul e iertător din fire… dar uite că se mai întâmplă, intermediarii nu livrează corespondenţa. Şi, de-o găsi el prin cartea cu fapte bune ceva ce merită recompensat, n-are decât să le aducă. Din partea mea, aş negocia direct cu moş Niculae nişte nuiele frumos şlefuite.

Mos Craciun la tine acasa Nu ştiu încă ce vom face la serbările de anul acesta, dar la grădi cel puţin cred că va fi cu moş. La şcoală nu merită, şi-au cam luat-o în cap rău de tot, toată clasa, şi în locul doamnei i-aş pedepsi niţel. Fără serbare. Acum ceva ani l-am cunoscut întâmplător pe Moş Crăciun, şi am avut parte de câteva serbări cu amintiri de neuitat. Am povestit anul trecut despre maratonul serbarilor, şi sper ca anul acesta să avem parte măcar de zile diferite. Sperăm ca agenda moşului să nu se încarce prea tare până ne hotărâm noi. Ştim că programările se fac greu, şi în niciun caz în ultimul moment, dar ne vom strădui să fim mai cuminţi şi ascultători decât ceilaţi copii.

Dar mai interesantă decât vizita la grădi a fost surpriza pe care moşul ne-a făcut-o acasă. Cred că va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri din copilărie. Îi mulţumim încă odată moşului că a fost îngăduitor cu obrăzniciile anul trecut, şi îl rugăm pe această cale să-şi schimbe ochelarii anul acesta. Sunt sigură că rapoartele spiriduşilor au ceva comentarii scrise mărunt pe margine, de care ar trebui să ţină seama!

TimTim-Timy, concurs gratuit pentru prescolari

Fundaţia pentru Ştiinţe şi Arte Paralela 45 organizează, începând cu acest an, concursul gratuit pentru preşcolari TimTim-Timy, în cadrul Proiectului Educaţional Internaţional TIMTIM-TIMY. Concursul este organizat fără niciun fel de taxă pentru copii şi părinţi este al doilea de acest tip organizat sub egida fundaţiei, alăturându-i-se celui pentru şcolarii din clasele I-VIII (COMPER).

Proiectul, ale cărui obiective le puteţi găsi aici, se adresează antepreşcolarilor, preşcolarilor, părinţilor, cadrelor didactice şi altor colaboratori din comunitatea locală.

În cadrul proiectului există două concursuri, desfăşurate în paralel, unul pentru antepreşcolari şi şcolari, al doilea pentru cadrele didactice.

Concursul internaţional de activităţi integrate pentru antepreşcolari şi preşcolari TIMTIM–TIMY  îşi propune să ofere, gratuit, tuturor copiilor participanţi cuprinşi între vârstele 2-6/7 ani posibilitatea obiectivă de testare a nivelului de dezvoltare educaţională în timpul unui an, în context formal. Concursul se va desfăşura în unităţile antepreşcolare şi preşcolare, la nivel de grupă, în doua etape, la sfârşitul fiecărui semestru din anul de învăţământ în curs.

Înscrierea în concurs a copiilor se face on-line, în momentul în care cadrul didactic aparţinând învăţământului antepreşcolar sau preşcolar care se implică în organizarea concursului îşi creează un cont de mentor.
Înscrierea în concurs a copiilor se face numai cu acordul părinţilor sau tutorilor legali. Înscrierea se va încheia, pentru fiecare etapă, cu cel puţin 20 zile înainte de data de desfăşurare a concursului.

Etapa I se va desfăşura pe 8 decembrie 2011, iar cea de-a doua pe 24 mai 2012. Testele vor fi corectate de cadrele didactice coordonatoare, şi expediate sub forma de tabel pentru a fi centralizate. Copiii vor primi o diplomă de participare, "Învăţăm cu Timtim-Timy", după fiecare etapă de concurs, iar cadrele didactice – diploma de participare "Organizator concurs preşcolar în cadrul proiectului educaţional internaţional TIMTIM-TIMY" şi Adeverinţa certificatoare (pentru mentori, directori şi inspectori de specialitate), precum şi diploma "Educatoarea anului" – acordată funcţie de: punctajul obţinut de copii, numărul de copii înscrişi în concurs şi numărul de premii obţinute la concursul dedicat cadrelor didactice.

Pentru primele 50 de unităţi de învăţământ clasificate în funcţie de numărul copiilor înscrişi, în cadrul acordului de parteneriat dintre unitatea de învăţământ şi Fundaţia pentru Ştiinţe şi Arte Paralela 45, va fi donat fiecărei creşe şi grădiniţe un fond de carte de câte 20 de exemplare din titlurile indicate în bibliografia şcolară. În cazul în care mai multe unităţi obţin acelaşi punctaj sponsorizarea se va acorda prin tragere la sorţi.

Concursului pentru cadre didactice se desfăşoară între 1 octombrie – 15 februarie, anul preşcolar în curs, şi nu se percepe taxă de înscriere şi participare. Înscrierea se face on-line pe site-ul www.timtim-timy.ro .
Premierea participanţilor se va face în cadrul Simpozionului Naţional TIMTIM-TIMY şi va consta în publicarea articolelor şi referatelor în publicaţiile periodice cu ISSN (varianta tiparită/varianta on-line) în Revista Învăţământului Preuniversitar şi în revista TIMTIM-TIMY; publicarea cu ISBN în condiţiile respectării Legii drepturilor de autor (contract de editare şi plată drepturi de autor) a auxiliarelor şcolare,culegerilor, ghidurilor, îndrumătoarelor metodice, lucrărilor ştiinţifice din domeniul didacticii, specialităţii şi managementului educaţional, multiplicarea materialelor didactice clasice şi interactive, a softurilor şi jocurilor didactice; acordarea de Diplome de participare şi adeverinţe care să ateste publicarea lucrărilor contractate conform Legii drepturilor de autor (cu contract de editare şi plata de drepturi de autor). Premiile obţinute de cadrele didactice participante la Concursul TIMTIM-TIMY secţiunea cadre didactice, vor completa potofoliul profesional al cadrului didactic.

Mult succes participanţilor!

Din nou, cu postasi

Pentru cei care mă urmăresc de ceva mai multă vreme acest articol nu va fi o noutate. Am o problemă de adaptare cu instituţia "Poştei" Române, şi mai ales nu pot înghiţi poştaşii.

Norocul meu este că de obicei bate la uşă o doamnă poştăriţă tare simpatică. Dar… vineri n-am avut noroc.

Mi-am început ziua aiurea. A avut proasta inspiraţie să consider că recenzor şef la RPL nu e chiar aşa mare chestie, aşa că m-am oferit. Vineri la 8 dimineaţa eram la circumscripţie, că, deh, bucureştenii se recenzează online, primaria printează mailurile, şi le trimite recenzorilor şefi, care mai departe le distribuie recenzorilor să le introducă în mape, la locul lor, acolo unde ar fi trebuit să fie dacă cetăţeanul ar fi dat datele la uşă. Dar… nu, cetăţeanului nu-i place mutra recenzorului, se recenzează singur. Printează chestionarele, pun pariu ca cel putin 20 de pagini, le completează, le scanează, le trimite pe mail la primarie. De-acolo primaria printeaza iar. Coală albă, de xerox, şi chestionarele pleacă cu poşta (româna) la circumscripţie. Şeful de circumscripţie cauta adresa, caută sectorul, sună recenzorul şef, care se prezintă la circumscripţie, ia chestionarul, suna recenzorul din teren, care vine şi el, ia chestionarul, şi îl pune frumos în mapă… la numărul lui nea’ Popescu, care n-a avut chef să-i dea datele la uşă… Aţi ameţit deja? Şi eu.

Cam aşa a început ziua de vineri. Nervi… La 12 alerg acasă, căci trebuia hrănit şcolarul. Mă dezbrac repede, rămâm în tricou, pun mâncarea la încălzit… Sună telefonul. Unul din cei 10 recenzori ai mei, ameţit de re-re-renumerotarea chestionarelor, căci nu mai ştia care din numeroasele note primite e ultima şi cum numerotează chestionarele. O mână pe polonic, una pe telefon, mai criceşte şi copilul să se dezbrace şi să se spele pe mâini. Şi… bate la uşă, de parcă voia să-mi dărâme uşa. Deschid din reflex, căci eram lângă, constat că e un domn, îmi dau brusc seama că sunt în tricou şi îl rog să aştepte 2 sec. Dau să închid uşa, dar nu mai reuşesc, căci la uşă încep urletele… da’ unde vă treziţi, doamnă, ce, eu stau să vă aştept?? Timpul meu costă bani!!! Cine e X?? Mă blochez, las îmbrăcatul, uit că vorbesc la telefon, crap uşa, spun că e soţul meu, şi-l rog totuşi să stea 2 sec. Greşeală fatală, urletele încep şi mai rău. Încă şocată, cum îşi permite un funcţionar să urle la mine! Mă dezmeticesc, între timp îmi dau seama că semnasem pe confirmarea de primire. Dar poştaşul continua să urle că timpul lui costă bani! Îi cer numele. Da’ la ce vă trebuie numele meu??? Să vă reclam! Daaa??? Să mă reclamaţi?? Duceţi-vă la poştă dacă vă plictisiţi, şi vă spun ei cum mă cheamă!! Şi a plecat pe scări, tot urlând, că am avut tupeul să-i mănânc timpul lui atât de preţion, care costă bani…

Am închis în cele din urmă telefonul, am hrănit copilul, şi am plecat spre circumscripţia de recensământ. M-am abătut de la drum ca scufiţa roşie, pe la oficiul poştat de care aparţin. Doar mă plictisesc, nu aveam chiar deloc treabă, nici nu mă asteptau vreo 500 de formulare de verificat şi semnat… O găsesc pe şefă, care îmi spune că… e un angajat problemă, aşa se poartă şi cu ele, nimeni nu se înţelege cu el, că mereu creează incidente… dar ce să facă, căci n-au personal, şi nu-l pot da afară! Că o să-i dea un avertisment verbal, dar să nu mă aştept la scuze…

A început să-mi sune iar telefonul, aveam trei oameni care mă aşteptau… şi am plecat. Mi-am dat seama că nu am cerut număr de înregistrare la plângere… dar nu mai aveam timp să mă întorc.

Unde am greşit?! Nu mai e valabil că un funcţionar trebuie să zâmbească tot timpul?

Acum îmi fac curaj, căci peste o săptămână trebuie să ajung la poştă cu cele 16 premii ale participanţilor la concurs. Mi-e groază de cele 16 mici formulare care trebuie completate, de cele 16 operaţiuni individuale pe care doamna de la ghişeu trebuie să le facă pentru fiecare plic în parte… de ora pe care o voi sta acolo cu siguranţă, de disperarea celor din spatele meu, când vor vedea că scot 16…

Şi dacă nu înţelegeţi de ce mi-e aşa groază…

Doi ani la Talente de Nazdravani

Astăzi este o zi specială. Este ziua mea. Nuu, nu ziua mea de naştere, pe aceea nu mai vreau s-o sărbătoresc. Este ziua în care împlinesc doi ani de "Talente". Şi, ca în orice moment de trecere, tragi linie şi aduni, bune şi rele.

Acum doi ani am început proiectul Talente de Năzdrăvani. Am recitit de multe ori articolele de la început, cele în care făceam analize şi fixam "obiective". Pentru cei care mă cunosc de mai puţină vreme, vă recomand Scrisoarea pentru părinţi şi câteceva Despre noi. M-am gândit de multe ori de unde am plecat şi unde am ajuns. Sunt fericită că nu am deviat prea mult de la linia propusă, ceea ce pentru mine înseamnă enorm.

De unde am plecat: de la o glumă, un joc într-un grup de copii de aceeaşi vârstă. Mulţumesc Dana, Miha, Anca, Giani, Roxana, Lili, Carmen (sper că n-am uitat pe nimeni), pentru ajutorul şi susţinerea pe care mi le-aţi oferit! Sfaturile voastre mi-au prins mereu bine, şi m-au ajutat să organizez mai bine proiectul.

Am trecut la perfecţionarea ideii. Când îmi amintesc cum arăta prima dată site-ul, înainte să existe blogul, îmi vine să râd. Încă îl aud pe coordonatorul tezei de dizertaţie, în momentul în care am hotărât tema… şi fă-i ceva la site-ul ala, să se vadă ce înveţi aici. Două zile de muncă continuă, soldate cu un mers la doctor pentru dereglat ochii şi repaus pentru spasm de acomodaţie, şi site-ul începea să arate ok. Nu se termină niciodată lucrul la un site. Totdeauna apare o idee, ceva de modificat. Până acum m-am descurcat binişor singurică. Când este nevoie de grafică dedicată, cer ajutor. Prietenii la nevoie se cunosc. La fel şi când problemele de programare mă depăşesc şi singurătatea mă bagă în sperieţi, am găsit o vorbă bună şi un sfat.

Dar, în cea mai mare parte a timpul, sunt pe cont propriu. Partea bună e că pot lua deciziile. Partea proastă e că nu am cui să deleg din atribuţii, şi cel mai rău şef pe care îl poţi avea pe lumea asta eşti tu însuţi. Liste peste liste, planuri şi planificări, şi nici măcar nu poţi ieşi cu colegii la o cafea să-l faci niţel pe tiranul în cauză să sughiţe. Şi când vezi că treaba nu e terminată, n-ai nici măcar pe cine să iei la întrebări. Oftez, trag aer în piept, şi trec la muncă.

Am stat ceva vreme si m-am gandit cine sunt utilizatorii site-ului…

Primii, cei pe care îi cunosc, şi cu care reuşesc să menţin legătura, sunt părinţii şi copiii care participă la probele săptămânale propuse pe site. Poate nu sunt mereu originale, dar sper că am reuşit de suficiente ori să îi surprind, şi să umplu creativ câteva ore. Uneori am cerut şi materiale mai deosebite, alteori i-am implicat şi pe părinţi. Nu ştiu totdeauna reacţiile celor mici, dar faptul că ei sunt aici, săptămână de săptămână, mai ales când nu există premii şi alte stimulente, este pentru mine un motiv în plus să nu mă opresc. Pentru ei am o întrebare, la care, dacă se poate, aştept răspunsul mai jos: care sunt motivele pentru care aţi ales să vă jucaţi pe Talente de Năzdrăvani?

A doua categorie sunt participanţii ocazionali, sau cei care participă doar la concursurile speciale. De aceea s-au inventat premiile, să-i stimuleze pe cei care pot, dar au ceva mai puţină voinţă de a-şi pune în practică ideile. Vă spun sincer că nu îmi plac vânătorii de premii, cei care rezolvă tema de mântuială, respectând la minim cerinţele, apoi pun în funcţiune o maşină de vot şi obţin un premiu pe care poate un alt concurent, mai silitor, l-ar fi meritat. Mă gândesc foarte serios să devin mai dură cu condiţiile de acceptare a unei creaţii în concurs, şi, cum pe 21 noiembrie voi anunţa concursul de Crăciun, mă gândesc din ce în ce mai mult la această variantă. Trebuie totuşi să ţin cont şi de unul din principiile de la început: important este să participi.

A treia categorie sunt utilizatorii materialelor de pe blog. Pe aceştia îi cunosc mai puţin, şi numai atunci când îşi fac curaj să comenteze pe articolele folosite. Uneori aş avea nevoie de un sfat, de o critică, mai ales când proiectul este aplicat la clasă: ce a mers, ce nu, dacă a fost ok tiparul propus. Am fost mai mult decât încântată toamna aceasta când am primit feedback pe proiectele cu copăcei şi umbreluţe. Nu lucrez la clasă, eu le aplic cu piticii mei acasă. De anul acesta am şi un curs opţional, de "Mâini îndemânatice", la o grădiniţă, unde probabil voi testa şi eu proiectele. Dar eu lucrez cu un grup mic, nu cu o clasă de 30 de copii. Dacă ar fi ceva de adăugat în articol, care să uşureze munca la clasă, schimb cu cea mai mare plăcere. Numai să îmi stea în putere să fac acel lucru.

Anul trecut am realizat pentru clasa fetiţei mele decoruri cu anotimpuri. Până acum articolele despre fiicele bătrânului an au avut cel mai mare succes pe blog, apropiindu-se sau trecând de mia de comentarii. Aşa am reuşit să ştiu măcar cine sunt cei care îmi admiră munca, şi, mai mult, să aflu că zânele mele au făcut înconjurul lumii. Fie că sunt folosite în şcoli sau grădiniţe, sau acasă în camerele copiilor, aş putea face o hartă cu tările unde au ajuns, din Canada până în Noua Zeelandă. Sunt creaţii frumoase, dar nu cred că acesta este motivul principal pentru care sunt alese. Sunt în primul rând practice, pot fi confecţionate uşor, cu o sumă nu foarte mare. Le mulţumesc încă odată, şi pe această cale, celor care mi-au trimis imagini cu produsul final. Felicit în mod special pe toţi cei care au folosit şi îmbunătăţit ideea, şi îmi cer scuze pentru faptul că nu am putut pune pe site chiar toate imaginile pe care le-am primit.

A patra categorie sunt cei care au ajuns pe site, din google sau altă sursă, au citit, au plecat definitiv sau au revenit, şi pe care nu îi cunosc. Sper în schimb ca ceea ce au gasit aici să le fi fost de folos, şi poate la un moment dat îşi vor face curaj să salute.

Ultima categorie… la care aş fi vrut să nu ajung. Sunt cei care din motive necunoscute mie, sunt furnizori de răutăţi gratuite. Nu pretind că sunt atoate-ştiutoare, sau că aici pe site găsiţi buricul pământului. Acesta este un proiect privat, găzduit pe cheltuiala mea, şi voi şterge fără drept de apel mesajele de acest gen, sau voi bloca ip-uri dacă este cazul. Critică constructiv şi politicos, şi mesajul va fi aprobat. Dar nu înjura ca la uşa cortului, căci nu-mi voi consuma energia decât un pic, să apăs pe butonul "delete".

Ce mi-aş dori…

… mi-aş dori să văd mai mulţi copii jucându-se cu părinţii. Chiar dacă nu reuşesc să respecte termenele probelor săptămânale, să lucreze împreună, chiar şi teme din urmă. Concursuri încheiate sau Atelierul de creaţie sunt o sursă de idei pentru zilele reci de iarnă sau cele caniculare de vară.

… mi-aş dori să văd mai mulţi copii citind şi scriind corect. Am lansat anul trecut o rubrică puţin paralelă cu ideile creative ale site-ului, Ora de Ştiinţe. Autorul – Dani, profesor de matematică, încearcă să explice, pe înţelesul celor mici şi al părinţilor care îi ajută la teme, rezolvarea problemelor de matematică prin diferite metode. Aici ajung de cele mai multe ori copiii în căutarea rezolvărilor pentru probleme, şi cer direct răspunsul la temă. Trec peste faptul că nici măcar nu încearcă să rezolve, eu am o "problemă" cu mesajul. De multe ori este plin de greşeli, ortogramele sunt cel mai mare inamic al lor. La această rubrică voi corecta mereu greşelile de orice tip. În rest, pe blog, deşi sunt multe comentarii care ar trebui editate din acest punct de vedere, nu am timpul şi energia necesară să o fac.

Cred că aş putea scrie în continuare, dar e timpul să mă opresc. Păstrez şi pentru la anu’. Închei în schimb mulţumind tuturor celor care m-au ajutat la nevoie cu un link, o idee, o critică, sau un comentariu la articole. Mulţumiri speciale datorez şi partenerilor la evenimentele de pe site, fără de care nu aş fi reuşit să organizez concursurile.

Sper să fiţi alături de mine în continuare, şi să mă iertaţi dacă nu voi fi întotdeauna la înălţimea aşteptărilor.

Salvez.ro si campania O viata poate depinde de tine

Am acceptat zilele trecute, fără să ştiu niciun detaliu, să promovez campania "O viaţă poate depinde de tine". Surpriza a fost una dintre cele plăcute când am aflat despre ce este vorba.

Campania “O viaţă poate depinde de tine”, realizată de Asociaţia React, a pornit de la o serie de statistici alarmante legate de apelurile abuzive la 112. Înregistrările arată că 3 din 4 apeluri la 112 sunt false urgenţe, 73% din totalul apelurilor înregistrate în perioada ianuarie-august 2011 sunt, practic, apeluri făcute în joacă sau accidental de către cei care suna, doar 27% sunt apeluri reale. La serviciul de urgenţă 112, se înregistrează peste 2000 apeluri/ ora; 60% din totalul apelurilor reale solicita intervenţia echipajelor medicale de urgenta.

O viaţă poate depinde de tine în mai multe moduri. Odată, neirosind şansele pe care le are de a obţine ajutor. A doua, fiind informat şi ştiind ce să faci în momentul în care cineva are nevoie de intervenţie rapidă. Tot în pagina dedicată campaniei găsiţi şi sfaturi simple legate de acordarea primului ajutor în diverse cazuri. Pentru fiecare dintre ele sunt adăugate exemple video. Tot în cadrul campaniei se vor organiza cursuri de prim ajutor, de către paramedicii SMURD, în BucureştiCraiovaTargu MuresTargovistePiatra Neamt si Sibiu.

Ştiu, e uşor să lasi pe altcineva să intervină… dar dacă, la un moment dat, eşti singura persoană care o poate face? Şi dacă cel care are nevoie de tine este mama, copilul, fratele? Acordă acum câteva minute campaniei şi spoturilor video din cadrul acesteia, cu siguranţă nu va fi timp pierdut. Nu ştii niciodată când îţi vor folosi.

Nu e prima campanie de anul acesta pentru 112, apel de urgenţă. Am prins una şi pe litoral, la Vama Veche, realizată de RockFM. Nu trebuia decât să răspunzi corect la întrebarea Ce este 112 şi când poţi suna. Şi cum copiii au vrut musai să participe, i-am învăţat şi le-am explicat răspunsurile. Mi-am dat mai apoi seama că nu trebuia să am nevoie de acea campanie să le povestesc ce înseamnă, trebuia să le-o explic eu, ca şi spălatul pe mâini înainte de masă. 112 nu e o joacă… Îmi recunosc vina. Şi dacă acum pot da o mână de ajutor în noua campanie, o fac cu plăcere.

Dacă ai blog, preia mesajul. Dacă nu, un share către prieteni, poate fi la fel de util. Nu ştii niciodată, poate unul dintre ei îţi va salva viaţa.

O întrebare, din pură curiozitate: voi când aţi sunat ultima dată la 112 şi de ce? Ultima dată am sunat acum aproape 2 ani, când Iris a plecat de lângă noi în parc. Doar un moment de neatenţie, şi afli imediat ce înseamnă 112. Nu ştiu cât de lungi au fost cele 10-15 min. până am găsit-o, dar am văzut cât de repede poţi fi direcţionat şi primi ajutor. Dacă solicitarea este reală. Nu vreau să aflu ce înseamnă să ai nevoie de salvare sau de pompieri, dar dacă peste 10 ani cineva trebuie să cheme salvarea pentru mine, spre ca copiii mei să nu se comporte, exact în acel moment, ca tinerii din spotul prezentat.

Parcul Izvor prinde radacini

Am primit săptămâna trecută pe blog un mesaj privitor la o campanie de "împădurire" în… mijlocul capitalei. Iniţiativa e lăudabilă, mai ales că la noi în "Central Park" te cam iau durerile de cap dacă vara te aventurezi la joacă fără pălărie de soare. Aş vrea să sper că acolo va fi cândva un loc răcoros, unde să te ascunzi de arşiţa verii (şi aş adăuga să poţi sta pe iarbă şi să nu te uiţi pe unde calci, ca să fie perfect.)

Revenind, campania de plantare a 1000 de puieţi va avea loc la sfârşitul lunii octombrie. Se caută voluntari şi susţinători pentru proiect, dar găsiţi detalii pe pagina campaniei (aici). Şi, dacă nu poţi planta, sau adopta un copac, cel puţin poţi scrie despre campanie – pe blog, sau pe orice reţea online, cu siguranţă se vor găsi voluntari.

Iată câteva motive pentru care campania Parcul Izvor prinde rădăcini: 1000 de puieţi merită susţinută:

  1. Iti infrumusetezi parcul in care te plimbi.
  2. Contribui la transformarea Bucurestiului intr-un oras curat.
  3. Campania este apolitica si finantata direct de catre bucuresteni.
  4. Nu exista costuri de administrare pentru ca totul se face prin voluntariat.
  5. Un copac de 2 metrii costa doar 9 lei si plantarea se face prin voluntari.
  6. Vei primi in schimb o diploma de voluntariat si o floare.
  7. Fiecare elev va primi cate un copac pentru a-l planta in curtea scolii.

Cum poţi să ajuţi:

  1. Cumpararea unui sau mai multor copaci. Acestea se pot face prin transfer bancar sau prin aranjarea unui intalniri in Parcul Izvor.
  2. Promovarea campaniei in mediul online sau la prieteni.
  3. Vanzarea copacilor in Parcul Izvor pe data de 22 si 23 octombrie.
  4. Plantarea copacilor.
  5. Transportarea bidoanelor de apa.
  6. Fotografierea evenimentului.
  7. Sponsorizarea evenimentului. Cautam pepeniere, furnizori de apa si sponsori care doresc sa suporte o parte din cheltuielile campaniei.
  8. Ne puteti contracta folosind pagina de contact sau prin trimiterea unui mail la adresa:copaculmeu.ro@gmail.com

Festivalul International de Arta a Circului: Suedia, Circul Scott

O ieşire complet neprogramată, dar aşa a fost să fie: aseară am mers la circ. La doi paşi de noi, în Titan, îşi susţine spectacolele circul Scott, din Suedia, unul dintre cei trei finalişti în Festivalul Internaţional de Artă a Circului desfăşurat zilele acestea la Bucureşti. Nu pot să ma laud că am mers întotdeauna la toate spectacolele din cadrul competiţiilor, dar am încercat pe cât posibil să mergem măcar la unul. Şi, în fiecare an, avem amintiri frumoase.

Anul acesta le-am completat. La sosire, sala era pustie. Totuşi, pe parcurs, s-au mai strâns câteva perechi de palme pentru aplauze. Spectacolul în schimb a fost la înălţime. A îmbinat frumos momentele vesele cu clowni sau magie cu dresuri reuşite. Primul număr, cu cai "de prinţ" – căci erau toţi 8 albi ca neaua… ne-a impresionat ca de obicei. Dans în perechi, şi, bineînţeles, clasicul salut pe picioarele din spate. După cai, o dresură de elefanţi, de fapt, trei elefantiţe africane, două dintre ele încă având fildeşii intacţi. Frumoase şi aş spune chiar graţioase, în ciuda enormei greutăţi pe care o aveau. M-a amuzat un copil din spate, care era atent la unul dintre animale, ocupat să se uşureze… Wow, mami, ia uite cât de mare e kk de elefant!!! Normal, am căutat şi noi cu privirea măreaţa operă de artă, să nu rămânem neinformaţi la acest capitol, căci în Bucureşti nu poţi vedea la orice oră un astfel de eveniment.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Trec peste momentele cu clowni, n-au fost niciodată preferaţii mei, dar, dacă copiii au râs, înseamnă că s-au descurcat onorabil. Chiar şi numerele cu public le-au ieşit ok.

Festivalul International de Arta a Circului BucurestiFestivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Foarte reuşit a fost numărul cu leul de mare, Richard. A intrat în arenă în rol de copilot al dresorului, la bordul unei maşinuţe de şerif. Ne-a impresionat cu exerciţiile de echilibristică, dar şi cu talentul lui la citit şi cântat. Deosebit de expresiv, a colaborat extraordinar cu dresorul pe parcursul dialogului, uimindu-ne în fiecare clipă. Exerciţiul cu mingea a fost punctul de încheiere al dresurii, presărată de altfel cu numeroase momente comice.

După pauză au urmat două numere speciale cu acrobaţi. Primul, într-un balansoar rotativ, ne-a lăsat fără aer de câteva ori. Mişcările, deosebit de rapide, nu le-am putut surprinde cu camera. Al doilea număr, acrobaţii pe sârmă, a avut momentele lui de suspans. Fără centură de siguranţă, sus, la vreo 10m înălţime, ne-a arătat pentru câteva momente că putem sfida gravitaţia. Trebuie să adaug că regia de lumini a adus un plus de originalitate numărului, proiectat ingenios pe pânza ce servise până atunci drept ecran pentru momentele publicitare.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

Trebuie să menţionez şi surpriza finală pe care Circul Scott a pregătit-o copiilor. Spectacolul s-a intitulat "În căutarea cheilor cufărului", patru chei pe care le-am descoperit rând pe rând pe parcursul spectacolului. A fost găsită şi ultima cheie, şi copiii au fost invitaţi să afle ce ascundea cufărul. A urmat un moment de derută între copii, căci se strânseseră lângă arenă, dar toţi circarii ieşiseră. Afară în schimb am aflat despre ce a fost vorba. Dintr-un cufăr imens, toţi copiii primeau acadele.

Festivalul International de Arta a Circului Bucuresti

În concluzie, nu rataţi spectacolul! Mai multe detalii găsiţi în pagina festivalui, http://www.circulglobus.ro/spectacol.php?spectid=1020

Compasiune de copil

Azi dimineaţă m-am trezit fără voce. La propriu. Aş putea spune că mi-am cam făcut-o cu mâna mea, ieri. Am avut întâlnirea de 10 ani de la absolvire… ne-am strâns în amfiteatru, cu emoţie, toată seria. Ne-am privit şi ne-am bucurat că, în ciuda câtorva kilograme în plus, pe ici pe colo, eram neschimbaţi. După ce-am trecut toţi în revistă cam cu ce ne-am ocupat în ultimii 10 ani, am plecat cu mic cu mare la terasă… Bere rece…fum cât cuprinde… ca la 20 de ani… până dimineaţa. Exces? Da’ de unde, dacă nu mă lăsa gâtul, mai era loc de ceva bere. Şi cum îi spuneam unui coleg, bine că nu ne-am dus şi la karaoke, că vorbeam prin semne.

Partea interesantă este vorbitul la telefon. În primele câteva secunde, până îşi adaptează auzul, interlocutorul nici nu-şi dă seama că am răspuns. Dacă nu credeţi, încercaţi, dar ciuliţi bine urechile.

Şi mai interesantă este însă reacţia copiilor. Abia şoptit, am vorbit cu ei de dimineaţă. La rândul lor, au vorbit şi ei în şoaptă, de parcă trezeam pe cineva. Iar în cinci minute au uitat complet că biata mama nu are glas. Ei vorbesc tare, eu comentez, fac observaţie, dar ei nu aud. Sau nu vor să audă…

De exemplu, intră Iris la dus. Mami, mă ud la păr? Nu. Ea vrea să umple cada şi să se joace de-a sirena. Ceea ce înseamnă iar o bălăceală cumplită în baie. Mamiiiii, pooooot? Nu. De data asta, Andrei e releu. "Nu poţi!!" Maaaamiiiiiii, zi tu, pot? Transmit releului să pună şi citat. "A zis mami că nu poţi!" Să spună mami, pe tine nu te cred. Am lăsat aşadar tehnologia modernă a releului, şi ceea ce făceam atunci, şi m-am dus în baie, să comunic direct. Normal, nervoasă că era e treia oara când trebuia să-i răspund. Angelică, se uită mine… Ah, am uitat că sărăcuţa de tine nu poţi vorbi

Încep să miaune de foame. Deh, după o dimineaţă de alergat în parc, îţi cam dă ghes stomacul. Pregătesc masa, şi aşa cum pot, îi strig încet. Ei… şi parcă aveau auz de iepuraşi, nici n-am trebuit să repet chemarea. Se poate aşadar, atunci când vrei, să auzi…

"Sărăcuţa" nu are însă parte de o minune de două ori. Au surzit iar, şi trebuie să mă ridic mereu, să le vorbesc de la jumătate de metru. Concluzia a tras-o tot Iris: De ce nu poţi vorbi? Nu ştii că mamele n-au voie să se îmbolnăvească…?

Ştie cineva cât e amenda când încalci legea asta? Sancţiunile sunt în funcţie de gravitate? E cumva mai mare daca mai zac şi la pat?