Pere tomnatice, colaj la gradinita

Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Încă răsfoiesc dosarul cu lucrări al Irisucăi de anul trecut… şi am zis să vă arăt câteva „de sezon”. Normal, modelul nu e nici pe departe o realizare nemaipomenită, dar la patru ani cred că s-a străduit suficient, căci atât avea când a realizat opera. Dar ideea mi-a plăcut, aşa că am finisat-o un pic, pentru alte exerciţii de grup.

În toate variantele, se printează şablonul copăcelului, care se poate apoi colora sau picta, după preferinţe.

Varianta 1: se printează color perele (pagina 5), se decupează şi se lipesc în copac. Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Varianta 2: se printează contururile (pagina 2), se colorează, se decupează şi se lipesc.

Varianta 3: se printează contururile (paginile 3 şi 4) pe hârtie glasată galbenă, respectiv verde, se decupează şi se lipesc.

Bine-nţeles, există şi variante mai dificile, în care copilulul desenează singur fructele, le decupează şi le lipeşte. În funcţie de vârstă, poate fi ales orice model.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

decor toamna fereastra zana

Decor de toamnă pentru grădiniță

Acum vreo două luni mă gândeam deja cu ce putem decora mai interesant sala de clasă la grădiniţă. Atunci am aranjat un norişor de ploaie, care… din păcate, nu este prea vesel.

Dar adevărata provocare rămân ferestrele. De ce? Pentru că… cum intri pe poartă, se vede sala noastră. O văd toţi copiii din grădiniţă. Şi chiar dacă mă zbat şi sacrific destul timp, îmi place munca voluntară la noi la clasă. Mor de plăcere s-o aud pe fii-mea exclamând în prima dimineaţă… clasa noastră e cea mai frumoasă! Satisfacţia ei nu are preţ, aşa că acum am lucrat din timp la o propunere pentru fereastră. Şi… când ai de toate, numai talent la desen nu, ceea ce vedeţi mai jos este rezultatul unei munci titanice…

decor toamna fereastra zana

Rapsodie de toamnă… cu frunze şi fruncte. Toate materialele se pot printa color şi multiplica după nevoi. Zâna se încadrează într-un pătrat 50x50cm, şi este realizată din două părţi, prima, capul şi buclele, a doua – corpul şi mâinile. Restul elementelor sunt independente: frunze, fructe, coşuleţ; se lipesc fiecare în parte. Portativul se desenează cu markerul direct pe fereastră.

Se printează faţă-verso, pentru a fi vizibile şi din interior, se decupează şi se lipesc cu bandă adezivă. Bine-nţeles, se pot pune şi mai puţine frunze… sau pot fi decupate împreună cu copiii.

Şablonul pentru frunze poate fi descărcat de aici, sunt deja aranjate pentru a putea fi printate faţă-verso, pe dimensiune A4. Pentru restul elementelor, puteţi lăsa un comentariu şi le trimit pe mail. Aveți mai jos un buton mare, pe care trebuie să-l accesați. Am toată admiraţia pentru cei care, în condiţiile de astăzi, rămân totuşi la catedră şi îşi fac meseria. O mână de ajutor nu strică niciodată.

Pentru a le lipi pe fereastră vă recomand patafix, sau plastilină repoziţionabilă , nu atât pentru uşurinţa la montaj, cât pentru demontarea rapidă.

Încă o menţiune, am rugămintea să aveţi răbdare cel mult o săptămână de la adăugarea mesajului pentru a primi modelele. Îmi este imposibil să răspund tuturor cererilor în timp real.

Exemple realizate | Umbrelute pentru decor| Atelierul de creaţie


Edit – Lămuriri necesare

Vă rog ca în momentul în care solicitaţi materialele să lăsaţi doar un singur mesaj, la un singur articol din serie. Veţi primi pachetul complet, cu toate cele patru zâne, precum şi decorul cu Moş Timp. Puteţi accesa paginile dedicate dând click pe imaginile de mai jos, aveti exemple de montaj de la colegele care le-au folosit deja.

Mailul îl primiţi în câteva zile, maxim o săptămână, nu este nevoie să reveniţi cu mesaje suplimentare dacă primul a fost aprobat şi apare pe blog. Verificaţi şi în folderul spam al mailului la sfârşitul săptămânii.

Menţionez că primiţi materialele cu drept de folosinţă, adică le printaţi şi le utilizati. Distribuţia acestora este interzisă. Nu urcaţi aceste materiale public pe niciun alt site sau reţea de socializare. Este un material pe care îl ofer gratuit, cu pretenţia de a-mi fi respectată această dorinţă. Vă rog să citiţi în mod special articolul dedicat decorului cu moş Timp, aveţi acolo mai multe explicaţii despre motivele mele.

Mulţumesc pentru înţelegere!

zanavara zana-primavara Zana-Iarna spiridusi

buton-zane

 

Scufita Rosie, poveste cu abtibilduri, Editura Gama

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

De la grădiniţă îmi aduc aminte cu drag două exerciţii: primul era cel de proiecţie de diafilme, cel de-al doilea – poveşti după imagini. Am încercat să le aduc în prezent… Diafilmele cu puţină teamă, căci nu pot concura cu dvd-urile color, dar copiii au fost încântaţi. Păcat că nu avem foarte multe filme…

Cu poveştile după imagini e muncă multă. Dezvoltă abilităţile de comunicare, şi sunt foarte folosite şi astăzi în grădiniţe. Dar pentru o poveste în imagini ai nevoie de planşe suficient de mari. Este ceea ce am găsit în Scufiţa Roşie, poveste cu abţibilduri, de la Editura Gama. Pe lângă imaginile mari, lucrarea conţine şi două pagini cu autocolante, pentru completarea ilustraţiei. Cele 8 pagini din interior sunt grosuţe şi lucioase, expuse pereche, imagine şi text.

Caracterele de text sunt mari, pot fi citite cu uşurinţă de şcolari mici, care abia încep să buchisească. În schimb autocolantele ne-au dat mare bătaie de cap, pentru că decupajul trebuie potrivit exact, nu are margine de siguranţă. Pentru că piticii mei se certau, am împărţit paginile… fiecare câte două. Au găsit destul de uşor piesele lipsă, în schimb lipitul, cel puţin la piticul cel mic nu prea ne-a ieşit. Pentru copii mai mari în schimb nu cred să ridice probleme.

Coperta patru aduce în plus un alt exerciţiu. Figurinele complete, autocolante, pot fi încadrate în patru tablouri de dimensiunea unei cărţi poştale, apoi pot fi folosite pentru reconstituirea poveştii abia citite. Mi-ar plăcea să avem în grădiniţă lucrări asemănătoare… în schimb nu ştiu cum ar putea fi împăcaţi piticii cu autocolantele… să lipească fiecare câte unul probabil.

Lucrarea face parte din colecţia "Poveşti cu abţibilduri" şi este disponibilă în format 24x33cm. Din colecţie mai fac parte: Ursul păcălit de vulpe, Fata babei şi fata moşului, Cei trei purceluşi, Cenuşăreasa şi Capra cu trei iezi.

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

Scufita Rosie, poveste cu abtipilduri, Editura Gama

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Colour me! my first ABC dictionary, Editura Paralela 45

Colour me! my first ABC dictionary, Editura Paralela 45

Uneori mă enervez, recunosc, când văd cum irosim aiurea timpul copiilor, prefăcându-ne că la grădiniţă învăţăm limba engleză (Sunt şi locuri unde chiar se face, dar cu o floare… nu vine primăvara). Apoi ne mândrim cum că uite, toţi ştiu să cânte un cântecel la serbare. Pronunţă fiecare cum poate, şi habar n-au ce spun acolo. De numărat ştiu papagaliceşte, ca pe poezie, dacă îi arăţi degetele de la o mână şi întrebi câte sunt, nu stie să răspundă… sau să îi ceri să se prezinte… doamne fereşte, parcă cine ştie ce-i ceri.

Aşa că uneori îmi dau silinţa să adaug „ceva”. Poate la un moment dat va conta. Şi dacă tot mai am de unde să dau, de ce să nu o fac…? Apreciez în schimb când primesc şi ceva ajutor, căci până la urmă nu sunt profesor de specialitate, şi materialele ajutătoare sunt bine-venite.

Aşa a ajuns la mine Colour me! My first ABC dictionary, Editura Paralela 45, autor: Steluţa Istrătescu. Cartea, în format 20x26cm, se vrea o carte de engleză şi o carte de colorat. Ilustraţiile aparţin lui Lucian Istrătescu, dar nu aş spune că au ceva special. În schimb hârtia de interior este mult prea subţire pentru a fi folosită pentru colorat, poate numai cu creioane şi foarte multă grijă.

Şi, dacă la colorat nu este extraordinară, la partea de engleză mi-a plăcut foarte mult, din două motive: primul, pentru că noţiunile sunt prezentate în perechi rimate. Al doilea, ceva ce nu am văzut de foarte mult timp şi nu înţeleg de ce nu se foloseşte, transcrierea fonetică a cuvintelor. Pe mine cel puţin mă ajută enorm.

Colour me! my first ABC dictionary, Editura Paralela 45

Fiecare pereche prezentată este însoţită şi de un enunţ, mai mult sau mai puţin inspirat după părerea mea. De exemplu: FEET – MEAT (FEET who chopped MEAT).

Colour me! my first ABC dictionary, Editura Paralela 45

Lucrarea are 144 pagini, din care 10, la final, de vocabular, pentru termenii prezentaţi. Se recomandă preşcolarilor şi scolarilor mici.

Info preţ: Libris  eMAG  Paralela45

nor ploaie carton

Ploua… ploua… decor de toamna

nor ploaie carton
Deja luna iulie începe să devină o depresivă lună de toamnă. În loc de raze de soare, dimineaţa am parte de nor şi ploaie. Am schimbat garderoba de vară, şi tot în dulapul cu cea de toamnă-iarnă ajung. Am început fără să vreau să mă gândesc la decoraţiuni de toamnă. I-am promis doamnei educatoare că îmi voi da silinţa să o ajut cu decorarea clasei, în aşa fel încât copiii să aibă o surpriză plăcută când vor sosi în toamnă la grupa mare.

În primăvară copiii au fost încântaţi de mulţimea de fluturaşi, albinuţe şi rândunele prinse în tavan cu fir de naylon. Acum e toamnă. Parcă nu ar merge tot rândunele… deşi aşa cum au venit, pot şi pleca :D. Bun, dar trebuie să facem şi ceva de toamnă. Şi cum vremea de afară m-a „inspirat”, propun un… nor de ploaie.

Materiale necesare:

  • carton alb şi albastru
  • o rolă de naylon de pescuit, subţire.
  • foarfecă, un ac
  • imprimantă pentru şablon

Şablonul poate fi printat şi A3 dacă este nevoie. Dacă se printează A4, trebuie setată imprimanta. Picăturile de ploaie se perforează cu acul, sus şi jos, şi se înşiră pe firul de naylon după preferinţe. Se printează pe carton, pentru mai multă stabilitate, şi pentru ca fiecare parte să fie colorată. Poate fi printat şi pe carton alb, şi pictat ulterior, dar cartonul colorat economiseşte mult efort.

frunzaŞi pentru că tot trebuia să fie ceva de toamnă, m-am gândit la câteva frunze suspendate, cu puţin efect de plutire. Pentru decor în clasă cred că vor arăta interesant.

Materiale necesare:

  • carton maro, sau nuanţe de frunze uscate
  • o rolă de naylon de pescuit, subţire.
  • foarfecă, un ac
  • imprimantă pentru şablon

Se perforează cu acul frunza decupată şi se trece firul de naylon, pentru a arcui frunza, apoi se suspendă de tavan. Cum le-am prins noi? Am legat fire de naylon între aplicele de pe tavan, şi se acestea am agăţat apoi decoraţiunile.

Vezi propunerea pentru ferestre

Atelierul de creaţie

Colaje din paste fainoase

Colaj cu paste fainoase

Printre materialele cu "tradiţie" la lucrul în grădiniţe sunt pastele făinoase. De diferite forme şi mărimi, pictate, pot fi folosite în cele mai diverse moduri. Demult erau nişte paste pătrăţoase, ca nişte cubuleţe. Ieşeau nişte coliere de mărgele minunate din ele, toate păpuşile noastre aveau câte unul. Şi aveam o plăcere sadică să le spargem una câte una când doamna nu era atentă.

Ingredientul de lucru s-a păstrat. Ieftin, şi se lucrează uşor. Am găsit şi în mapa Irisucăi câteva zambile frumos pictate. Prima dată am crezut că sunt lăcrămioare, dar erau colorate… Colajul a fost completat cu câteva frunze din hârtie glasată. Şi a ieşit minunat, pentru patru anişori. Oare ce ar putea face cu mai multe tipuri de paste?!

Adio gradinita…

Adio şi n-am cuvinte nu prea merge. Am terminat grădiniţa, dar ne este dor de ea. Acum dorul se manifestă în diverse moduri. Când ne apucă plânsul în baie, că s-au înnecat toate corăbiile, şi nu se poate trăi fără prietenii de la grădi… când ni se face dor de doamne… şi ne întrebăm ce mai fac.

Acum ne-am gândit să trimitem dorul pe o coală de hârtie. Tare dor ne este de colegi… N-au încăput toţi pe foaie. Gaşca de bază. Şi din patru fete, numai una. Dar are cercei si tocuri, e foarte elegantă. Din 16 băieţi, numai şase. Dar dacă grădiniţa a fost, sperăm că vor fi colegi la liceu. Cel puţin aşa încercăm să mai alinăm dorul… "las că la liceu veţi fi iar împreună!"

La revedere gradinita

Acum să-i iau pe rând. Rareş. Are pe bluză un skateboard, aşa are el o bluză. Gabi are o bluza cu Porche. Lupu are o bluză verde simplă. (Între noi fie vorba, parcă îs fanii Braziliei…)

Rebeca are pe bluză o zână cu baghetă. Radu o bluză cu 101, de la 101 de dalmaţieni. Andrei (autoportret), bluză cu GTS (când o să fie mare, îşi va lua numai maşini de curse, de la Bugatti, Lamborghini, Corvette şi Ferrari în sus. Din salariul lui…). Ultimul, Paul, are o ideogramă japoneză.

În spate e o bancă verde, două autobuze, pentru mers la teatru, două taxiuri. Mai pe fundal, două blocuri şi ceva verdeaţă.

Şi… doamna Cici. Care ne ia pe toţi în braţe…

De la noi, din gradinita…

A început concurenţa între ai mei pitici… cum adică, numai creaţiile Irisucăi îmi plac?! Păi… dacă pe ale lui nu le-am recuperat încă…

Aşa că mi-am dat silinţa şi am răsfoit caietele de lucru, în speranţa că voi găsi ceva. Şi am găsit un desen simpatic, pe care l-am scanat. Hi hi, o idee bună de semne grafice pe pătrăţele… fulgi de nea.

În schimb, mi-a atras atenţia un exerciţiu… "Întreabă, caută pe internet sau în diferite cărti şi află care este componenţa şi modul de aşezare pe instrumente într-o orchestră simfonică. Desenează sau decupează şi lipeşte imagini. Prezintă colegilor tăi lucrarea." Nu ştiu sincer dacă e în programă sau nu. Dar din vaga mea cultură muzicală, sunt aproape sigură ca tipurile de instrumente, precum şi aşezarea în orchestră se învăţau pe la clasa a cincea… a şasea… s-a decalat oare chiar atât de mult programa?!

Apoi… să iau pe rând: "întreabă"… şanse puţine, eu am o vagă idee ce e cu viorile, cu triunghiul şi încă vreo câteva. Poate la grădi ştie doamna mai bine. "Caută pe internet"… aaa, trebuie sa ştie încă de la grădi ce e cu google, goagle, gugle… nu doar să deseneze sau să se joace… şi să aibă în clasă un PC (n-aveau) cu conexiune la net (stiu însă grădi care au). "Caută in diferite cărţi"… cărţi despre ce? sau de unde să le ia? sau daca prin absurd se duce la o bibliotecă, ce să întrebe?

Uneori am impresia că în repezeala cu care vrem să ne trăim viaţa, alergând de colo-colo şi uitând să ne mai oprim, să respirăm, am uitat să avem răbdare şi să lăsăm copiii să crească încet. Ne pricepem de minune să-i bombardăm cu informaţie, dar uităm să numărăm câţi copii sunt în clasă, şi care este modul în care ar trebui să se lucreze… Apoi ne mirăm că sunt neatenţi, superficiali şi dezinteresaţi… oftăm şi sperăm… la ce?!

Iris, autoportret

Pictura. Portret

Aşa cum spuneam ceva mai devreme, mă delectez cu creaţiile Irisucăi de peste an. Îmi plac, şi nu ştiu dacă îmi plac atât creaţiile, cât pasiunea cu care ea vorbeşte acum despre fiecare în parte. În glasul ei e acea nostalgie despre grădiniţă, ca locul minunat în care se duce cu plăcere.

Am avut emoţii mari în prima zi de grădiniţă. A mers la creşă de la un an şi două luni. A împlinit 3 ani în noiembrie, şi am decis ca din ianuarie să ne mutăm la grădi. După ce Moş Crăciun ne-a vizitat la creşă, iar Irisuca s-a comportat minunat (şi nu laud puiul de bufniţa, ci o bucăţică de 3 ani care l-a privit în ochi de la jumătate de metru şi i-a gângurit 4 versuri) – urma prima zi de grădiniţa, în ianuarie. Era foarte ataşată de doamnele asistente, mă aşteptam la orice, inclusiv la plânsete că vrea înapoi.

Dar… a păşit cu încredere, ne-am pupat (asta e, am o copilă pupăcioasă rrrău) şi ne-am întâlnit seara. Era încântată, nu a plâns deloc, şi voia şi a doua zi. Şi de atunci, mereu… Domnişoara educatoare e alături de noi de la grupa mică, şi cu puţin noroc, vom termina împreună grădiniţa. De ce o spun? Pentru că se întâmplă foarte rar, şi puţini sunt cei norocoşi care au aceaşi educatoare doi ani la rând, ca să nu spun patru…

Irisuca vorbeşte întotdeauna cu drag despre "copiii ei", şi despre jocurile lor împreună. Printre minunăţiile realizate la grădiniţă este şi acest portret. Iniţial am crezut că e autoportret. Dar nuuu, este fratele meu!! Pfiii, să nu-mi recunosc odrasla! Când am cerut detalii despre elemente, s-a răzgândit, este autoportret. Sus, galben, e un soare. Chestia roşie aş fi jurat că e o pălăriuţă de soare, dar m-am înşelat, este cordeluţa ei cea roşie (pe care nu o mai are…). De-o parte şi de cealaltă, maronii, sunt codiţele. Ochii sunt negri pentru că nu avea maro. Negru înseamnă tot căprui! La gât sunt înghesuite nişte mărgele…

Din tablou lipsesc eu… mama… de mine nu a mai avut timp.

Pictura cu degetul, un struguras

Pictura cu degetul Cum spuneam mai deunăzi, partea amuzantă a sfârşitului de an este recuperarea dosarului cu lucrări de la grădiniţă. Ne-am chinuit şi am recuperat şi de la Iris creaţiile… o mapă impresionantă.

Juma’ de zi a tot răsfoit la ele, şi-mi mai arăta câte una… apoi ajunge ea la concluzia că le pot arăta şi "copiilor". Nu că nu le-aş fi arătat, dar i-am promis că o las pe ea să aleagă ordinea în care vrea să le expunem. Ca o paranteză, la Andrei nu le-am recuperat încă, sperăm să nu le pierdem…

Aşadar, pentru astăzi, o pictură cu degeţele, creaţie din octombrie. Ahh, ştiam eu de ce vreau al Năzdrăvani o probă de pictură cu degetele, strugurele ăsta mi-a dat idei!

Ca să adaug şi comentariile artistului, struguraşul are doi ochi şi o gură, pe partea cealaltă :D, nu se văd… şi l-am pictat eu cu degeţelul!!!

Mie îmi plac foarte mult frunzele. Legat de strugure, trebuie să mai meargă la cules…