Cum spuneam mai deunăzi, partea amuzantă a sfârşitului de an este recuperarea dosarului cu lucrări de la grădiniţă. Ne-am chinuit şi am recuperat şi de la Iris creaţiile… o mapă impresionantă.
Juma’ de zi a tot răsfoit la ele, şi-mi mai arăta câte una… apoi ajunge ea la concluzia că le pot arăta şi "copiilor". Nu că nu le-aş fi arătat, dar i-am promis că o las pe ea să aleagă ordinea în care vrea să le expunem. Ca o paranteză, la Andrei nu le-am recuperat încă, sperăm să nu le pierdem…
Aşadar, pentru astăzi, o pictură cu degeţele, creaţie din octombrie. Ahh, ştiam eu de ce vreau al Năzdrăvani o probă de pictură cu degetele, strugurele ăsta mi-a dat idei!
Ca să adaug şi comentariile artistului, struguraşul are doi ochi şi o gură, pe partea cealaltă :D, nu se văd… şi l-am pictat eu cu degeţelul!!!
Mie îmi plac foarte mult frunzele. Legat de strugure, trebuie să mai meargă la cules…
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024
Frumosi strugurasii! Sunt tare dragalasi copilasii atunci cand sunt lasati sa picteze asa cum le place lor … cu degetelele! Si micuta mea (are aproape 2 ani) a pictat ieri, cu maini, degetele, gurita, rochita … cu tot ce a prins langa ea.Mai putin cu pensula … Dar a iesit o pictura super. Gurita ei era verde, ca un extraterestru! Si se distra alaturi de sora sa. Acum „opera” ei sta la loc de cinste pe frigider sustinuta de inimioara primite de tati de ziua lui.
ne pregatim sufleteste pentru o astfel de pictura. speram sa nu avem martieni si nici covoare cu modele noi prin casa.
Imediat ce am cumparat covorul din camera Adelei, alb-crem, si au si rasarit foarte repede floricele, frunzulite de tot felul, din tempera, ca sa nu se mai duca la spalat …
inseamna ca e un candidat bun de expus la arte plastice, in mod sigur face mai mult decat investitia initiala…
Ah, m-a zapacit de cap cate felicitari mi-a facut in perioada 1-8 martie! Lipite, colorate … tot felul de modele!
e bine ca-i place.
de la piticul cel mare am primit replica… „eu oricum te iubesc, de ce trebuie si o felicitare?!” … pentru ca asa le place fetelor, nu numai sa auda, ci sa vada si ca te straduiesti nitel.