Pitic Destept, locul doi la sectiunea concursului Piticot

Uneori mi se par inutile concursurile de la grădiniţă, mai ales cele care sunt o formă mai mult sau mai puţin legală de a strânge bani de la părinţi. Însă acum doi ani Andrei mi-a făcut o surpriză de milioane, când a luat locul trei pe grădiniţă la Pitic Deştept. Anul trecut, prin decembrie, a fost o nouă ediţie a concursului Piticot. Şi… normal, am participat iarăşi.

Acum au venit rezultatele. Andrei are locul doi. Ne-a sunat doamna educatoare să ne spună, şi l-am văzut cum se luminează la faţă. Nici lui nu-i prea venea să creadă că a câştigat.

Mami, sunt iar deştept!

Nu mami, aşa eşti tu defel, dar eşti atât de leneş… mereu trebuie să trag de tine să terminăm ceva. Premiul: role.

Dar am role… nu-i nimic, contează că am câştigat!

Aşa e, contează că a participat, şi mai ales că a confirmat performanţa de anul trecut.

Eiii, dar cum să nu mă laud eu?! Nici nu ştiu la ce categorie să includ subiectul, căci nu am creat pe blog secţiunea "Momente în care stă să-mi crape pipota de mândrie".

Ne place matematica, Editura Caba

Ne pregătim de şcoală… mda, şi ne dăm silinţa, copii şi părinţi, să lucrăm şi-acasă. Şi, cum liniuţe şi semne grafice n-ar face nici mort, m-a rugat să-i iau ceva cu “matematică”. Trebuie menţionat că urăşte să coloreze…

Aşa că am dat iama prin cărţi. Şi pentru vacanţa de iarnă a avut în lucru Ne place matematica, caietul de lucru pentru grădiniţă. Indicaţia de vârstă era pentru grupa mare, nu pregătitoare, dar răsfoindu-l, mi-am zis că este ok.

Ne place matematica, Activitati matematice in gradinita, Caiet de lucru, Editura Caba Educational

I-a plăcut şi lui, l-a devorat în două săptămâni. Cu o singură observaţie… de ce matematica asta cere să colorezi atâtea piese? Nu merge doar să le facem aşa, câteva linii… să se vadă răspunsul corect?

Mie mi-a plăcut caietul. Chiar dacă în interior e doar grafică de contur, îl prefer celor tipărite prost, în două culori, cum am văzut pe la grădiniţă. Desenele sunt drăguţe, realizate cu grijă.
Şi mi-a plăcut şi coperta. Titlul scris pentru copii… cu un font amuzant. Deci… se poate. 🙂

Biblioteca Năzdrăvanilor

Limba engleza, optional

Am o problemă… şi  nu ştiu dacă o pot şi trata.
Opţionalele de la grădiniţă.

Ok, recunosc importanţa activităţilor opţionale la orice vârstă, şi mai ales importanţa de a învăţa de mic o limbă străină. Aşadar, nu mi se pare nimic în plus în programă, prin faptul că se introduc cursuri opţionale.

Dar, ca de obicei, la capitolul formă stăm bine, însă… când vine vorba de conţinut îţi vine să-ţi faci bagajele şi să pleci. Peste graniţă.

În primul rând mă scoate din minţi modul în care se fac opţionalele la grădi. De exemplu, la grupele mici şi mijlocii, programa prevede un opţional. Adică din cinci zile, în două au, pe lângă activităţile curente, şi jumătate de oră de opţional. La grupele mari şi pregătitoare, sunt prevăzute două opţionale, adica 4 zile din 5 au jumătate de oră « opţională ».

 Toate bune şi frumoase, oferta este generoasă. Dans, muzică, engleză, pictură, calculator.

Acum să revin la nervii mei. Un copil, la grupa mijlocie, înscris la patru opţionale. Oare s-a gandit cineva care este programul copilului?

  • Dimineata, de la 8.30 la 9, masa.
  • De la 9 la 9.30 activitate organizatorică. Sunt pregătiţi pentru opţional.
  • 9.30-10, primul optional.
  • 10-10.30 se reîntorc de la opţional, se alcătuieşte grupa pentru următorul opţional, mai au timp de 2 guri de apă.
  • 10.30-11, al doilea opţional.
  • 11-12: copiii revin de la opţional, se apucă de ceva activitate la clasă.
  • 12… se pregătesc pentru masă.

Programul de mai sus este improvizat, luând în calcul durata opţionalelor, şi un timp mediu de organizare pentru 30 de copii (în cazul în care nu sunt mai mulţi).
Dar, în linii mari, patru zile pe săptămâna, acesta este. În cazul în care una din zile nu se înjumătăţeşte, să fie şi a cincea zi ocupată. Poate am exageat eu cu timing-ul, dar corectaţi-mă daca greşesc. Şi extins la o grădiniţă mare, cu 8…10 sau chiar 13 grupe…

Acum, nu mă opresc la muzică, desen… sau ce poţi învaţa un copil despre calculator la 4 ani (scheme logice sau joacă?), ci la engleză. Am văzut în şcoală cât de greu era să stăpâneşti 30 de copii. Nu ştiu cum se descurcă o profesoară (sper!) cu 30 de copii mici, pe care nu-i cunoaşte. Şi mai ales când sunt şi grupe combinate (daa… fir-ar, că se practică!) Şi, mai ales, ce reuşeşte să-i înveţe în 30 de minute.

O limbă străină se învaţă în grupe mici… dacă vrei într-adevăr să faci ceva. Nicidecum în turmă.

Dar nu pot să nu mă întreb… dacă nu ar fi mai practic ca, în loc de vânzoleala de mai sus, copiii să stea frumuşel împreună cu educatoarea. Să numere, să cânte… să modeleze sau să deseneze. Sau să se joace Dechide urechea bine. Nu ar fi oare mai câştigaţi? Sau părinţii să aleagă pe principiul unanimităţii, toată lumea face engleză şi dans. Şi profesoara vine la clasă, nu se plimbă copiii, educatoarea este şi ea în sală, pentru impresionarea neastâmpăraţilor.

Am auzit şi scuza cu… Aşa au ales părinţii. Dar oare li s-a spus părinţilor care e programa? Ce anume trebuie să facă copilul la grupă? Sau direcţiunea se uită întâi la comisionul încasat din opţionale, şi apoi la binele copiilor?

Şi, în încheiere, voiam să prezint un alt mod de a face engleză. Tot opţional, tot jumătate de oră. Dar cu manual.

Limba engleză pentru grupa pregătitoare, Editura Aramis. A fost alegerea profesoarei. Pentru că am cerut să schimbăm metoda. Să încercăm altceva. Şi pun pariu că-i este şi ei mai uşor, şi copiilor, şi nouă. Când am cumpărat-o am tras-o şi la xerox. Aşa o are şi acasă, şi o folosesc şi eu, să văd ce-au mai învăţat. Şi sunt maxim 20 de copii în grupă, lucrează la ei în sală, iar cărticelele şi le iau de fiecare dată din raft… Iar planşele de colorat le rezolvă cu doamnele educatoare.

Limba engleza pentru grupa pregatitoare, editura Aramis

Pentru că se poate face şi altfel. Iar la sfârşitul anului, când te intrebi pe ce ai dat 200ron, să vezi că ştie ceva mai mult decât să numere…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Limba engleza pentru gradinita Limba engleza pentru clasa I Limba engleza - Sally & Mike. Manual clasa a II-a

elefant.ro librarie.net

Se apropie… momentul 0

Sâmbătă ger. Duminică ger. Luni… covor alb. Şi viscol.

Şi noi ne hotărâsem ca, orice-ar fi, luni depunem dosarul de înscriere în clasa întâi. Aşa că am decis să nu ne lăsăm doborâţi de un pic de viscol, şi să ne urmăm planul. Cu copiile xerox bine adăpostite, şi cu viitorul şcoler de mână am purces la drum. Piticul sărea ca un ied, din nămete în nămete. Nici nu plecasem de lângă bloc şi deja arăta de parcă mersese o zi prin zăpadă.

Iuuupiii, merg la şcoală!

Am mers pe viitorul lui drum zilnic. Am intrat în curte…

Şi aici o să învăţ eu? Aici e şi Iulia? Şi Matei?

Întrebare după întrebare, cu un pic de glas tremurat.

Am intrat la secretariat, o doamnă tare drăguţă, îl privea pe pitic cu un pic de zâmbet nostalgic în colţul gurii. Am completat cererea, am depus actele, şi gata!

Plecăm. Pe drum:

Mami, ai scris acolo că eu nu stau decât până la 12, da? Nu rămân până la 4!

Of. E un Leu căpos. De un an dezbatem problema. Nu vrea şi pace la afterschool. Pe motivul că toţi copiii "normali" stau până la 12… Vom mai vedea… Acum se laudă că-i băiat mare, că nu-i e frică să stea singur acasă, şi că nu e mare lucru să încălzeşti puţină mâncare la mw…

Şi dacă el o să fie un copil "normal", eu clar o să fiu un părinte sărit de pe fix, din cauza stresului.

Dar… uite că începem să fredonăm "La revedere, grădiniţă"… momentul se apropie.

Refren:

La revedere, grădiniţă
La revedere, noi plecăm
De-ai ştii tu dragă, ce rău ne pare,
Şi cât de mult noi regretăm.

Şi cu ghiozdanul-n spate
Cu lacrimile-n ochi
Noi ne luăm adio
Şi o pornim din loc.

Draga educatoare
Cea care m-a-nvăţat
Îţi mulţumim din suflet
Adio şi-am plecat.

Refren…

O bună directoare
Cea care m-a-ndrumat
Îţi multumim din suflet
Adio şi-am plecat.

Refren…

O bună asistentă
Cea care m-a tratat
Îţi multumim din suflet
Adio şi-am plecat.

Refren…

O bună îngrijitoare
Cea care m-a hrănit
Îţi multumim din suflet
Adio şi-am plecat.

Refren…

Buna mea bucătăreasă
Cea care m-a-ngrijit
Îţi multumim din suflet
Adio şi-am plecat.

Refren…

Excursie cu metroul

Am plecat în excursie cu metroul, la « doctor ». Aşa am descoperit de ce sunt bune avizele medicale de la grădiniţă, mai scot şi eu copilul din cartier…

« de ce mergem mami la doctor ? nu sunt bolnavă ! »
Nu eşti, dar trebuie să-ţi dea o hârtiuţă pe care să scrie că nu esti, să te primească la grădiniţă.
« dar doamna asistentă de la grădi nu vede că nu sunt bolnavă ? »
Nu, nu vede.
« aaa, trebuie sa citească… am înţeles »

Pe mine să mă pici dacă am înţeles logica asta! dar dacă un copil o poate pricepe, atunci, clar, doamna de la gradi trebuie să vadă scris negru pe alb, căci în carne şi oase nu e suficient.

Ajungem astfel la una din marile – scuzaţi – porcării birocratice ale sistemului grădiniţelor de stat. Aviz medical, cu menţiunea “apt pentru revenirea în colectivitate”. Ok, înţeleg că, la început de an, se cere avizul şi analizele. Nu e rău din când în când să faci copilului o verificare. Exudatul chiar îl fac pe bune. Dar coproparazitologicul… ca să-l faci pe bune, nu e suficientă o singură probă. Aşadar, îl facem ca să spunem că l-am făcut. Încă un “bifat” birocratic la fişa copilului.

Aş înţelege prezenţa avizului dacă în grădiniţă nu ai fi tot timpul o asistentă. Ok, nu e doctor, dar cred că are suficientă pregătire să vadă dacă un copil este sau nu bolnav. Şi, chiar dacă copilul are aviz “valid”, şi îl suspectează de ceva, oricum îl trimite acasă. Aşadar, de ce avem nevoie de acea hârtiuţă?

4 ianuarie, luni. N-ai aviz, nu intri. Este prima zi lucrătoare a anului, la ora 8 eşti la grădi cu copilul, căci la 8.30 se încuie poarta. La 8.30, medicul de familie îşi începe programul. Avizele medicale sunt valabile 48h.

Aşadar, întrebarea dimineţii… AVEŢI AVIZ??
De unde… BIP… îmi spun eu în gând să am aviz? Am un medic corect. Nu îmi dă reţete dacă nu am nevoie de ele, doar “să fie” acolo, în casă, un medicament. Nu îmi dă avize în alb, nici ante- sau post-datate.

ALŢII AU AVIZ ! Păi de unde, Doamne iartă-mă, au avize, şi cu data de azi ?? Medicul lor lucrează de noapte ?
Aşa că m-am enervat, i-am răspuns cât de calm am putut că eu nu falsific avize, şi nici medicul meu nu face asta. Aşa că să aştepte să-mi fac programare la cabinet, ca abia începe omul lucrul pe anul ăsta. Şi să iau şi copilul de la grădi, căci nu pot să-i cer omului să semneze în alb că am acasă un copil sănătos, dacă ea, după ce îl vede, se îndoieşte de acest lucru şi vrea ţidula cu parafă.
A doua parte nu i-am spus-o, dar mi-aş fi dorit.

Acum doamna asistentă vrea să înţelegem că are “controale”, şi că trebuie să fie cu actele în regulă. Căci asta contează la noi… actele…

Dar la noi e ţara tuturor posibilităţilor. Unii părinţi au teancul de avize, doar cu parafe, să le folosească la nevoie. Alţii, le au completate, pun doar data, iarăşi, la nevoie. Alţii sunt corecţi, şi nu înţeleg DE CE, pentru că nu pot avea un aviz corect, copilul lor nu poate intra în grădiniţă, dar cei care au fost « prevăzători » şi şi-au procurat avizele de acum două săptămâni, nu au nici o problemă.

De ce în ţara asta, dacă eşti corect, trebuie să pătimeşti ?

De curiozitate, ce s-ar întâmpla dacă ar verifica cineva avizul ?? Mers la medicul care l-a eliberat, şi verificat fişa copilului şi condica de consultaţii…

Şi ca să închei, excursia cu metroul a fost delicioasă.

“Cenuşăreasa, ţine-te de băţul ăsta, să nu cazi!”
Nu se cheamă băţ mami, i se spune bară.
“Şi celălalt băţ e tot o bară?”

[Atenţie, se închid uşile!] “Mami, de ce spune că se închid uşile?”
Pentru copiii care nu sunt atenţi, să nu stea în uşă si să-i prindă acolo.
[Se închid uşile, se mai aude odată: Atenţie, se închid uşile!] “Şi de ce-a mai spus odată… ? S-au închis deja!”
Şi… eu m-am blocat.

Vorbea cu voce tare. Îi atrag atenţia că nu e frumos, trebuie să vorbeşti încet să nu deranjezi ceilalţi pasajeri. “Dar şi nenea ăla de-acolo are muzica tare şi mă deranjează! Lui de ce nu-i zici?”
Am explicat că pe nenea trebuia să-l înveţe mama lui… aşa cum eu o învăţ pe ea.
“Săracul… cred că nu avea mama!”

Povestea dintisorului lui Danut

Dănuţ este un băieţel foarte cuminte, merge la grădiniţă la grupa mare. Singurul lui defect este că seara se grăbeşte să meargă la culcare şi uită adeseori de cele două prietene de seară, Periuţa şi Pasta de dinţi. Aşa se face că pe cel mai mititel dintre dinţişorii lui şi-a găsit căsuţă un gândăcel, pe nume Carie.

Carie şi-a făcut întâi un adăpost lângă gingie. Era fericit, mereu găsea printre dinţişorii lui Dănuţ puţină ciocolată, jeleu, sau chiar resturi de bomboane! Noroc că Dănuţ uita de Periuţa cea frumoasă, cu cap de ursuleţ şi Pasta cu gust de căpşuni… aşa toată noaptea, în timp ce băieţelul dormea, avea timp să mănânce şi să prindă putere.

Carie, gadacelul cel rau
Căsuţa lui Carie din dinţişor a devenit astfel din ce în ce mai frumoasă. Întâi doar un colţişor din smalţ, apoi o locuinţă confortabilă în dentină, partea interioară a dintelui. Deja Carie avea acum un adăpost sigur, când îşi amintea Dănuţ să se spele pe dinţi. Cum simţea mirosul plăcut de pastă se ascundea în căsuţă şi Peria nu putea să-l alunge.
Când căsuţa lui Carie s-a mărit, pe Dănuţ a început să-l doară dinţişorul. Orice bucăţică de ciocolată, ceai cald sau îngheţată îl chinuiau, şi băieţelul începea să plângă.

A avut însă noroc când, la grădiniţă, a venit în vizită Doctorul Măseluţă. Tocmai le explica copiilor cum, când şi de ce trebuie să se spele pe dinţi, când l-a observat pe Dănuţ în spatele clasei cu lacrimi în ochi. Au plecat împreună la cabinetul stomatologic, punând la cale cea mai straşnică strategie pentru alungarea lui Carie, musafirul nepoftit.

Dănuţ s-a aşezat cuminte pe scaun şi a deschis guriţa mare. Doctorul Măseluţă a aprins un bec puternic, să-l vadă mai bine pe Carie, în caz că încearcă să scape cu viaţă şi să ajungă la alt copil. A pregătit apoi instrumentele… o oglindă, cu ajutorul căreia să-l orbească pe Carie, punându-i lumina în ochi. Un cârligel cu care să-l agaţe, şi, cel mai important, Freza. E adevărat că face un zgomot puternic, dar numai aşa reuşeşte să-l scoată pe Carie din ascunzătoare!

Dănuţ a stat cuminte, cu guriţa deschisă şi nu s-a mişcat. Doctorul Măseluţă a reuşit să-l prindă pe Carie şi l-a închis într-o cutiuţă. Apoi a reparat dinţişorul lui Dănuţ, acoperind cu o plombă gaura făcută de carie.

Întâlnirea cu gândăcelul cel nesuferit i-a fost învăţătură de minte lui Dănuţ. Acum mănâncă mai puţine dulciuri, a renunţat la jeleuri şi bomboane. Şi se spală pe dinţi după fiecare masă.

Pentru mai multă siguranţă, primăvara şi toamna îi face o vizită la cabinet Doctorului Măseluţă, care cercetează cu atenţie dinţişorii, nu care cumva un văr de-al lui Carie să fi venit în vizită!

Drepturile de autor asupra acestei poveşti aparţin City Pharma. Povestea a fost publicată în ianuarie 2009 în Suplimentul "Gify Club", nr. 2.

L-am intalnit pe Mos Craciun

Anul acesta Moş Crăciun a venit iarăşi la noi. Am privit cu emoţie faţa transfigurată a copiilor mei, când moşul a intrat pe uşă, la grădiniţă. Mi-am spus cu lacrimi în ochi, "Uite, încă un an magic! Încă un an în care încă nu mă întreabă cine se ascunde sub mască! Încă un an în care cred în el din tot sufletul!"

I-am privit cu emoţie, cum se fâstâceau când începeau poezia, şi le era teamă să-l privească pe Moş în ochi. Irisuca a nimerit lângă el. Îmi făcea semne discrete şi-mi arăta: "Uite mami, Moşul!" Îi zâmbeam complice, şi o invidiam… că poate visa. Îmi amintesc prima şi singura mea întâlnire cu moşul, la grădiniţă, înainte de revoluţie… când mi-am dat seama că era educatoarea de la grupa vecină. Îmi aduc aminte dezamăgirea copilului din mine, şi este motivul pentru care nu am fost şi nu voi fi niciodată de acord ca un cunoscut să joace acest rol. Un Moş Crăciun închiriat, cu un costum frumos, nu improvizaţii ieftine, merită efortul.

Anul acesta Moşul la grădi a fost la înălţimea aşteptărilor. Am avut "moşi" şi în cei trei ani precedenţi. Dar toată prezenţa scenică, remunerată, "ovcors", s-a limitat la un HO HO HO la intrare, bine v-am găsit, şi la final, un apel ca la armată, pachet-nume-copil-livrare. Anul acesta Moşul a fost mai aproape de copii. Şi la pauză, în timpul schimbării costumelor, a stat de vorbă cu ei, au glumit… iar finalul a fost precedat de o poveste de Crăciun, şi pe lângă clasicele îndemnuri de cuminţenie, s-au strecurat şi cele legate de timpul la tv, pc…

Şi… oferirea darurilor a fost chiar şi peste aşteptările copiilor. Obişnuiţi să treacă la locul lor după ce au primit cutiuţa enigmatică, au fost foarte surprinşi să vadă că Moş Crăciun stă de vorbă cu ei, ba îi mai ia şi în braţe; şi, în plus, le oferă o amintire de neuitat. Apreciez acest lucru cu atât mai mult cu cât depăşisem deja timpul rezervat în agenda Moşului, şi avea încă o serbare la care trebuia să ajungă.

Am vorbit cu copiii, au fost încântaţi că Moşul nu s-a "grăbit" ca de obicei. Mustrările nu au fost pe gustul lor… dar le-am amintit că Moşul ştie tot, depinde de ei să fie cuminţi.

Amintiri cu Mos Craciun

Personal mă bucur că anul acesta am reuşit să găsesc pe cineva care pune şi pasiune în ceea ce face, nu se uită doar la câştig.

Mulţumim, Dragă Moşule!

Politice… in copilarie

Se anunţă un weekend plin în România. Iar, din nou, alegeri. Pe bune că m-am cam saturat, aproape că încep să susţin monarhia constituţională, cu parlament uninominal, unicameral, pe 7 ani. Sau poate pe 10. Aşa am simţi că alegerile sunt ceva deosebit, şi merită să ieşi pe ploaie şi pe vânt să-ţi exprimi dreptul contituţional.

În naivitatea şi entiziasmul meu de tânăr absolvent la catedră, puneam mare pasiune în a-mi învăţa elevii să fie cetăţeni cinstiţi şi oneşti. Să-şi îndeplinească datoria cetăţenească. Vaaai, sper că nici unul dintre ei nu mă citeşte acum, să-mi atragă atenţia… "Mai ştiţi, doamna, când ne spuneaţi că trebuie să mergem la vot? Că suntem datori ca români să o facem??" Ioi, ce de lecţii învaţăm la istorie şi din istorie! Iar eu trebuia să le ştiu, că doar ani de zile am înghiţit praful din bibliotecile universităţii.

Şi constat cu stupoare că în ultimii ani mi-a pierit tot entuziasmul, şi la vot am ajuns de gura copiilor, care voiau să meargă. Am decis că toţi îs o apă şi-un pământ, şi că e loterie. Aşa că i-am pus să zică un număr… şi am numărat casetele, am pus stampila în cea aleasă de copil. Poate are el ceva inspiraţie, că mie mi s-a cam terminat. Scrutinul trecut… nu mai ştiu când a fost, am mers în familie. Ne-am nimerit la ţară, şi deh, daca tot mergea tot satul la vot, ne-am îmbrăcat şi noi şi ne-am dus.

La oraş, secţia de vot e în faţa blocului. Dar aşa mă apucă o lene…

Campania asta electorală mi se pare sfidătoare. Nu înţeleg de ce se cheltuie atâţia bani. Ar fi mai ieftin ca fiecare candidat sa-şi pregătească un afiş A3 cu ce are de spus, şi toate aceste afişe, unul lângă altul, să fie puse în ordinea de pe buletinul de vot la intrarea în secţia de votare. Vine omul, cască ochii, citeşte, apoi alege. Nu afişe pe toţi stâlpii, clădirile, de ajungi să ţi se facă lehamite. Andreiu meu vine şi-mi spune că noi votăm cu Băsescu. Ei na, de ce mamă? Pentru că are cele mai multe poze în drum spre grădi!

Halal motiv! Zilele trecute, printre multele linkuri pe care le primesc pe mess, a fost şi acesta. Amuzant, pentru persoanele nehotărâte. De fapt, răspunzând la întrebări, mi-am dat seama că românii nu au o problemă în a-şi alege un reprezentant, ci în a şti ce anume vor cu adevărat. Ei bine, mi-a ieşit Oprescu. Ei bine, NU. Pe el nu-l votez. L-am votat din toată inima la primărie, şi-a promis că nu pleacă la Cotroceni. Apăi să stea la Cişmigiu, că şi acolo e verdeaţă!

Locul 2… Antonescu. Hmmm… s-a descurcat bine. Întâmplător mi-am întrecut limitele de rezistenţă şi nu am pus mâna pe telecomandă săptămâna aceasta . Parcă totuşi are un pic mai multă decenţă. Sau consilieri foarte buni, şi joacă un teatru excepţional în numele Bunului-Simţ pe care îl susţine.

Am avut parte şi de sondaj IRSOP la uşă, şi ca "propretar" la adresă, am răspuns la câteva întrebări. Sondajul pentru turul 2 era B+G sau B+C. Să aleg? Păi… B+G=B, B+C=C Niţică algebră, nu? Dacă G şi C nu sunt identici, nici rezultatul nu poate fi acelaşi!

Azi în schimb am stat un pic şi m-am uitat în jur… dincolo de garduri. Ce sunt românii azi? Cei din România zic.

Am revăzut de curând Bamby, desenul animat (Disney dacă e cineva care nu ştie despre ce e vorba). Şi mă opresc un pic la scena în care pădurea ia foc. Toate animalele alergau îngrozite care-ncotro, iar la primul semn, "Pe-aici", au ales imediat, fără să stea pe gânduri. Nu ştiu de ce, şi alegerile acestea parcă fiecare încearcă să înspăimânte cât mai mult oamenii, pentru a-i face "maleabili şi ductili", adică să-i tragi în orice tip de formă le este mai util. Şi, după ce cu ajutorul crizei au dărâmat şi tot ce mai mergea prin ţărişoara asta, ne-au înglodat în datorii externe, pe care numai Dumnezeu poate ştie cum şi de unde o să le plătim, au considerat că nu este destulă panică, mai este nevoie de ceva.

Gripa porcină. Cred… şi voi crede probabil şi după ce o voi trata pe propria-mi piele cu paracetamol şi apă de mare, că este o găselniţă publicitară, un nou mod de a mai direcţiona din banii publici. Către cine? Păi, am făcut o listă, dar din pacate nu am şi cifre… dar poate ne va răspunde vreunul dintre guvernanţi cât ne-a costat gripa până acum.

Afişele informative de toate mărimile, prin toate scările blocurilor. Oare câte scări de bloc are România? Şi ce tipografie a fost fericita câştigătoare a licitaţiei?

Spaţiile media, radio şi tv, la ore de audienţă maximă. Cine a încasat comisioanele? Sau e un mod de a mai pompa ceva bani in televiziuni falimentare? Tot plătim abonament obligatoriu, mai sprijinim puţin efortul cultural.

Vaccinuri. Aici nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce interese au companiile farmaceutice să ne convingă că nu supravieţuim fără acest vaccin. Am supravieţuit de 10 ani fără să fac nici un vaccin antigripal. Şi n-am făcut nici o gripă. În ultimii 10 ani am răcit (cu febră) o singură dată, în miezul verii, şi era o amigdalită. Capetele mai luminate spun că e o gripă ca oricare alta, ba chiar mai uşoară decât altele. Dar, clar, nu supravieţuim fără vaccin…

Însă, dacă ne încăpăţânăm să nu ne vaccinăm, tot trebuie să cheltuim banii pe ceva. Doar suntem societate de consum, nu? Trebuie să ne protejăm cu geluri dezinfectante pe mâini şi măşti chirurgicale. Şi nu ştiu dacă îşi cumpără fiecare dintre noi măşti, e mai înteresant câţi bani se cheltuie pentru aprovizionarea şcolilor, grădiniţelor, instituţiilor publice cu rezerve de gel şi măşti.

Şi poate că şi peste asta aş fi trecut, dacă guvernanţii noştri, în disperarea lor că nu suntem suficient de panicaţi, nu ar fi lovit acolo unde ne doare cel mai tare. În copiii noştri. Şi cum poţi lovi mai tare într-un copil decât sabotându-l pe Moş Crăciun. Căci cazurile de gripă "s-au înmulţit" (haha, cred ca nu a fost toamnă să nu fie spitalele în carantină pentru că era vreo epidemie de gripă), trebuie să luăm măsuri suplimentare. Întâmpinăm copiii la grădiniţă cu măşti pe faţă. Nu mai lăsăm părinţii în grădiniţă, şi îmi spune copilul astăzi să nu mai intru la ei la clasă, că au gripă şi mă îmbolnăvesc. Schimbăm copiii pe holul de la intrare al gradiniţei, în frig şi în curent, pentru că e carantină. Ce contează că îi dezbraci în frig în chiloţi şi în maieu, ca părinte responsabil trebuie să înţelegi, E CARANTINĂ şi porţi mască.

Şi dacă protestezi, ţi se răspunde că la alte grădiniţe, copiii sunt lăsaţi la uşa de la intrare. Dar aş vrea să vad si eu cum se descurcă 4 îngrijitoare (care pregătesc porţiile pentru micul dejun la acea oră), 8 educatoare şi două asistente în trei sferturi de oră cu 300 de copii. Care trebuie dezbrăcaţi, descălţaţi, puse hăinuţe de interior şi încălţaţi. Ah, putem să scădem 70 de copii de la grupa mare şi pregătitoare, cred că ei se mai descurcă singurei. Dar putem adăuga că aceste hăinuţe trebuie aşezate în dulăpioare.

Şi tot nu e destul. Facem serbare de Moş Crăciun, DAR fără părinţi. NU voi înţelege cum sunt serbările fără părinţi. Cine îi încurajează cu aplauze? Cine îi ia în braţe la final, să-i pupe şi să le spună că au fost minunaţi? O să pară o repetiţie generală, cu costume. Să sperăm măcar moşul să primească aviz epidemiologic, să ajungă cu cadouri la copii. Aşa poate nu se vor mai simţi singuri. Îi va aplauda Moşul, îi va strânge moşul în braţe. Şi sper ca emoţia momentului să fie suficientă şi să nu ne simtă lipsa.

Ce oameni fără suflet pot decide aşa ceva? Ce oameni pot decide interzicerea serbării de Crăciun??? Pentru foarte mulţi copii, Moşul de la grădiniţă este singurul cu care se vor întâlni. Nu toată lumea îşi permite să aibă un Moş acasă… După ce că părinţii se chinuie de cel puţin o lună să le explice că pe Moş Crăciun l-a afectat criza, şi că lista trebuie scurtată, acum trebuie să le explice că l-a afectat şi gripa? Şi nu mai vine? Pentru că serbare făceam pentru Moş. Dacă nu facem serbare, înseamnă că nu vine Moşul.

Până unde ducem toată această paranoia? Suntem o ţară în criză, în carantină, în campanie electorală, în căutarea a tot ceea ce-am pierdut. Acceptăm să ne mintă, să ne fure, dar vom accepta să fure şi bucuriile copiilor noştri? Chiar nu putem face nimic? Chiar trebuie să suportăm, ca oile duse la tăiere, adevărurile altora? Chiar nu putem şti şi noi ce e mai bine pentru copiii noştri?

Un părinte care vrea să spună DESTUL!