Email - lectie la clasa a treia

Emailul: aplicație la clasa a III-a

E a doua oară când mă întâlnesc, în clasă, cu acest conținut. La seria trecută de elevi, știu că lecția mi s-a părut tristă. Câțiva dintre ei aveau telefoane, dar le utilizau parțial. Am discutat atunci despre email mai mult „pe caiet“, iar tema, mai aplicată, nu a fost la îndemâna tuturor: să îmi scrie mie un mesaj electronic.

La seria actuală, lucrurile s-au schimbat. Nu aș fi îndrăznit să sper acum cinci ani că voi avea, în sfârșit, „material didactic“. După cum am mai povestit, toți copiii au primit tabletă la școală și, deși nu mă leg zilnic de activități interactive la clasă, folosim cel puțin de câteva ori pe săptămână platforma pentru teme și comunicare.

Lecția despre email a avut nevoie de puțină pregătire specială.

Întâi de toate, am deschis o temă pe classroom la care i-am rugat să comenteze scriindu-și numele și adresa de email. Am rugat și părinții să fie un pic atenți, căci o literă greșită în adresă înseamnă un email care nu ajunge la destinatar. În felul acesta aveam acum o listă disponibilă tuturor cu adresele corecte ale colegilor.

Spre dezamăgirea lor, lecția a început cu o discuție teoretică și notițe în caiet. Ce este o adresă de email? Un rând care se face albastru! Așteptam acest răspuns, căci urma să le explic de ce au scris ei adresele înaintea orei. Dar întâi am dezbătut cu ce seamănă mesajul unui email. Concluzia: cu ce vrei tu – invitație, bilet, felicitare, scrisoare, căci nu ai un suport fizic să facă diferența. Am stabilit cum aliniem rândurile, că nu e chiar ca la scrisoare sau bilet, toate sunt la stânga și că nu e nevoie să lăsăm și alineatul la început de paragraf, cel care ne mănâncă sufletul pe caiete.

Apoi le-am explicat ce scriem la TO (Către), CC (carbon copy, deși nu prea știau ce e aceea hârtie indigo) și BCC (blind carbon copy). Dacă la CC au priceput repede că mai vede cineva acel email, pentru BCC a avut nevoie de o poveste:

Să presupunem că Gigeluș a făcut o boroboață azi și eu n-am apucat să vorbesc cu el la școală, așa că îi scriu un email:

Gigeluș, 

Am auzit că în ora de engleză te jucai cu Nicușor. Te rog, ai grijă să nu se mai întâmple!

Cristina

La destinatar (TO) trec adresa lui Gigeluș, dar la BCC trec adresa tatălui băiatului. Zvăpăiatul ajunge acasă, vede mailul meu și-l șterge, să nu fie certat, dar el nu știe – căci nu poate vedea – că și tatăl lui a primit o copie a mesajului. Se pare că au înțeles foarte bine exemplul, pentru că imediat am primit replica: Doamna, dar de ce ați face așa ceva? Nu e destul că-l certați dumneavoastră?

Pfff… și eu care am vrut să le atrag atenția că niciodată nu știi cine se poate afla în BCC la un mesaj! Pe de alta, le-am explicat că, atunci când destinatarii nu se cunosc între ei, punem adresele în BCC, nu în TO sau în CC. Sunt mulți adulți care nu știu acest lucru banal și mă trezesc uneori cu mailuri primite, informări diverse, la care adresa mea se pierde între alte câteva sute. Nu mai zic de GDPR, dacă persoanele nu știu să schimbe un câmp de adresă, sigur n-au auzit nici de asta.

După ce am explicat câmpurile, am deschis tabletele.

Le-am pregătit niște post-it-uri pe care și-au scris numele, le-am amestecat și le-am reîmpărțit, cu următoarea sarcină: Găsește în listă adresa colegului de pe bilet, dă click pe ea și se va deschide o fereastră nouă în care să scrii un email. În CC pune adresa mea, la „Subiect: Primul email“, iar în mesaj salută și spune-i cum ți se pare activitatea. 

Mailurile au început să curgă cu mesaje de parcă vorbeau pe whatsapp, fără punctuație și ortografie, iar eu le deschideam pe proiector și corectam din greu. După ce s-au liniștit, am explicat funcțiile „Răspunde (Reply)“ și „Răspunde tuturor (Reply all)“ și am asistat la un nou val de mesaje, căci foloseau Reply all, să văd și eu ce scriu.

Tema pentru acasă a fost să își aleagă un coleg căruia să-i trimită un mesaj electronic cu subiectul „Lectură suplimentară“ în care să îl anunțe care e ultima carte pe care a citit-o. Cu mine în CC, normal. Iar colegul e obligat să răspundă la mesaj.

Email - lectie la clasa a treia

Deja bună parte dintre emailuri fac ping-pong între destinatari și expeditori.

Probleme sunt la punctuație, mai ales la „Bună, Ionel!“, unde lipsesc cu desăvârșire. Apoi, ghilimelele ne mănâncă sufletul, pe Android nu le găsesc pe cele „românești“ și nu mai pun deloc la titlul cărții. Iar semnătura… e cam ultima pe lista celor incluse, din moment ce „se vede de la cine vine mailul“. S-au lovit și de autocorrect, unul dintre copii a fost rebotezat, iar eu mă întrebam cine e Tania la mine în clasă, că nu știu să am o fată în plus.

Trăgând linie, parcă în sfârșit am lucrat în secolul al XXI-lea. Mai e mult până departe, căci aplicații precum PearDeck, chiar și Kahoot, care ar putea transforma lecțiile în activități cu adevărat interactive, sunt pe bază de abonament și nu unul la îndemână. Dar… cine știe?! Am trăit o minune, deja sunt mai optimistă, o aștept pe următoarea!

Temele elevilor, Brainly și A.I.

Glumele din popor spun că membrii familiei unui profesor au nevoie și ei de suport special pentru a face față crizelor existențiale ale personalului didactic. Nici familia mea nu face excepție și, când mă enervez, ei sunt sacul meu de box care trebuie să rabde cu stoicism descărcarea. Ei și pisica!

Azi corectez cu sârg caietele copiilor, doar e weekend și n-o să stau degeba. Abia am început să împărțim texte în fragmente, să facem planul de idei. Cred că suntem la a treia aplicație și m-am gândit să le dau un pic de lucru, să facem flipped-classroom și să îi las să se mai frământe acasă, să văd ce sunt în stare.

La școală, a doua zi

George și cheia secretă a Universului parcă era cartea lor de noapte bună, s-au descurcat foarte bine cu ea. Aproape toți cu tema făcută, știind ce și cum împart, de-am zis că ninsoarea de la fereastră nu era singura minune a zilei. Cum tema a fost mai lungă, am decis să iau caietele la corectat.

 

Dar tot citind „planurile“ lor, parcă am început să am o senzație de deja-vu, până când una dintre teme, corelată cu numele posesorului caietului, parcă urla din toți rărunchii că nu e locul ei acolo. Vocabularul folosit era mult peste posibilitățile reale ale copilului. Și-mi trăsnește mie să dau căutare pe net, căci știam că are un dispozitiv la îndemână. Proastă idee, căci m-am enervat și-am lăsat-o baltă, m-am dus la masă, povestind cu aprindere cum ăștia mici de clasa a treia deja exagerează (nu mai pun la socoteală temele făcute de părinți, că am și de-astea).

Ca să mă binedispună probabil, omul meu pune gaz pe foc și mă întreabă cum au căutat ei pe net de-au găsit rezolvarea. Și… îmi arată cu ce se juca atunci. Cu progrămelul acela de inteligență artificială! Între timp mă mai liniștisem și eu, așa că m-am apucat să văd ce poate face… (văd că nu scrie cu diacritice, vă rog să fiți îngăduitori):

Așadar, tema era: Scrie un plan de idei pentru George și Cheia secretă a Universului

Introducere: introducerea personajului principal, George, si prezentarea problemelor sale in viată, cum ar fi lipsa de sens si de scop.

Descoperirea cheii: George intalneste un stranie care ii da o cheie misterioasa si ii spune ca aceasta cheie ii va deschide „secretul universului.”

Cautarea sensului: incepand sa exploreze posibilitatile cheii, George incepe sa caute sensul vietii si al universului, ajungand la intrebari profunde despre existenta si destinul omenirii.

Obstacole: George intalneste diferite obstacole in drumul sau, cum ar fi scepticismul celor din jur si propriile sale temeri si incertitudini.

Revelatia: dupa un drum lung si dificil, George descopera adevarul despre cheie si secretul universului, care ii ofera un nou sens si scop in viata.

Concluzie: George invata ca adevarul nu poate fi gasit in afara noastra, ci in interiorul nostru si ca importanta este sa-l cautam si sa-l acceptam pentru a ne descoperi adevarata noastra esenta.

Aici mi-am dat seama ce poate face, așadar am insistat, am intrat în joc și am dat informații suplimentare:

Scrie un plan de 5 idei pentru cartea George si cheia secreta a Universului, fragmentul despre intalnirea lui George cu Annie, Eric si calculatorul Cosmos

Intalnirea: George intalneste Annie, Eric si calculatorul Cosmos intr-o excursie la observatorul astronomic. Ei discuta despre univers si despre posibilitatea existentei vietii extraterrestre.

Pasiunea lui George: George isi exprima pasiunea pentru univers si pentru intrebari existentiale, in timp ce Annie si Eric se arata mai putin interesati.

Calculatorul Cosmos: Calculatorul Cosmos este prezentat ca un dispozitiv avansat, capabil sa raspunda la intrebari despre univers si sa genereze simulări ale universului.

Discutia despre Cheia: George mentioneaza Cheia misterioasa primita de la stranie si cum ar putea ea sa deschida „secretul universului” si Annie si Eric se arata curiosi si intrigati.

Intrebarea finala: George formuleaza o intrebare finala privind sensul universului si al vietii, la care calculatorul Cosmos nu poate raspunde, lasandu-i pe toti cu un sentiment de nedumerire si curiozitate.

Mai incearca. Nu este chiar corect ce ai scris

Intalnirea: George se intalneste cu Annie si Eric, doi colegi de la universitate, si cu un calculator cosmic avansat numit „Einstein”, care este capabil sa simuleze universul si sa raspunda la intrebari despre el.

Discutia despre Cheia: George povesteste celor trei despre Cheia misterioasa primita de la un strain si cum ar putea ea sa deschida „secretul universului”. Annie si Eric se arata sceptici si nu cred in existenta acestei chei.

Utilizarea calculatorului cosmic: George propune sa foloseasca calculatorul cosmic pentru a incerca sa descopere mai multe despre cheie si secretul universului, dar Einstein nu poate gasi nicio informatie despre aceasta cheie.

Descoperirea unui cod: George descopera un cod ascuns in Cheia sa, si propune sa il decripteze utilizand calculatorul cosmic. Annie si Eric se alatura acestui efort.

Descoperirea secretului: Dupa multe incercari si analize, ei reusesc sa descifreze codul si sa descopere secretul universului, care le schimba radical perspectivele asupra vietii si a universului.

Calculatorul se numește Cosmos, nu Einstein, si ii poate teleporta oriunde in Univers

Intalnirea: George se intalneste cu Annie si Eric, doi colegi de la universitate, si cu un calculator cosmic avansat numit „Cosmos”, care este capabil sa simuleze universul si sa ii permita lui George sa se teleporteze oriunde in univers.

Discutia despre Cheia: George povesteste celor trei despre Cheia misterioasa primita de la un strain si cum ar putea ea sa deschida „secretul universului”. Annie si Eric sunt intrigati de aceasta cheie si sunt dispusi sa il ajute pe George sa descopere mai multe despre ea.

Utilizarea calculatorului cosmic: George propune sa foloseasca calculatorul cosmic pentru a incerca sa descopere mai multe despre cheie si secretul universului, utilizand teleportarea pentru a vizita diferite locatii din univers.

Descoperirea unui cod: George descopera un cod ascuns in Cheia sa, si propune sa il decripteze utilizand calculatorul cosmic. Annie si Eric se alatura acestui efort.

Descoperirea secretului: Dupa multe teleportari si analize, ei reusesc sa descifreze codul si sa descopere secretul universului, care ii schimba radical perspectivele asupra vietii si a universului.

Annie este fiica lui Eric, amandoi fiind vecinii lui George. Cosmos este calculatorul lui Eric

Intalnirea: George se intalneste cu vecinii sai, Annie si Eric, care sunt tata si fiica. Eric este un inginer in tehnologie si deține un calculator cosmic avansat numit „Cosmos”, care este capabil sa simuleze universul si sa ii permita lui George sa se teleporte oriunde in univers.

Discutia despre Cheia: George povesteste celor trei despre Cheia misterioasa primita de la un strain si cum ar putea ea sa deschida „secretul universului”. Annie si Eric sunt intrigati de aceasta cheie si sunt dispusi sa il ajute pe George sa descopere mai multe despre ea.

Utilizarea calculatorului cosmic: George propune sa foloseasca calculatorul cosmic al lui Eric pentru a incerca sa descopere mai multe despre cheie si secretul universului, utilizand teleportarea pentru a vizita diferite locatii din univers.

Descoperirea unui cod: George descopera un cod ascuns in Cheia sa, si propune sa il decripteze utilizand calculatorul cosmic. Annie si Eric se alatura acestui efort.

Descoperirea secretului: Dupa multe teleportari si analize, ei reusesc sa descifreze codul si sa descopere secretul universului, care ii schimba radical perspectivele asupra vietii si a universului.

Sper că v-ați amuzat și voi. Mie experiența mi-a dat fiori. „Perlele“ de la examene vor fi din ce în ce mai „artificiale“, nu vom mai găsi nici măcar perle autentice ale elevilor.

Concluzia: cine m-a pus să le dau temă? Temele ar trebui scoase! Doar cu ce facem la școală mai rămân copiii…

Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti

Legende despre Cuza Vodă

Una dintre valorile pe care școala românească ar trebui să le formeze, mai ales în primii ani, este patriotismul. Este trist, foarte trist aș spune, că se consideră azi „demodat“ să îți mai iubești patria, aducând ca argumente integrarea și pierderea identității în spații mari geografice. 

Totuși, un popor se definește prin istoria sa și a ști cine ești și de unde vii înseamnă să cunoști faptele înaintașilor tăi. O spun doar pentru că mulți se întreabă ironic în spațiul public la ce le folosește studierea istoriei în liceu, din moment ce istoria românilor se studiază în clasa a patra și a opta. Mie mi se pare esențială acea aplecare, la 18-19 ani, asupra faptelor pe care un copil de 10 ani nu le poate înțelege, pentru formarea unui viitor cetățean care abordează critic faptele de viață.

De ce lecturi istorice?

Programa de istorie sare la clasa a patra de la Mihai Viteazul la Alexandru Ioan Cuza, introducându-ne în timpul unui personaj istoric fără să știm nimic despre realitatea socială și politică pe care el trebuia să o rezolve. Și dacă lucrurile nu erau suficient de complicate, manualele de limba română din clasele primare parcă se ambiționează să evite toate textele care ar avea oarece impact asupra moralei și culturii istorice a copiilor. Nu mai găsești pe nicăieri nicio legendă istorică, ceva care să formeze o brumă de informație de care să te legi în momentul în care abordezi tema în cadrul lecției de specialitate. 

La seria aceasta de elevi mi-am propus, încă din clasa a II-a, să folosesc activitățile de lectură pentru înțelegerea măcar a evenimentelor majore care au marcat cursul istoriei poporului român: Mica și Marea Unire, precum și Independența statală. 

Anul acesta, pentru că sunt deja mari (așa consider clasa a III-a), au primit de citit câteva legende și povestiri legate de Marea Unire. Un test surpriză înainte de minivacanță nu mi-a arătat decât că interesul este extrem de scăzut, că, deși de-a doua zi intram în vacanță cinci zile, lor nu păsa de ce și ce anume sărbătorim, iar lectura textelor indicate (câteva pagini) e ceva… așa, opțional. 

Pregătiri pentru Mica Unire

Cum la noi o zi liberă nu vine niciodată singură, și 23 ianuarie 2023 tocmai s-a anunțat punte. Am zis că, la atâta timp disponibil, trebuie să acordăm atenție pe măsură evenimentului. Așadar, am selectat de pe internet câteva legende, acolo unde site-urile prezentau un text cât de cât în regulă pentru cititori mici, și mi-am comandat și Legende despre Cuza Vodă, după ce am văzut câteva pagini online și aspectul de mărturie istorică al povestirilor. Din volum le-am mai recomandat câteva, pe care le-am considerat mai importante, referitoare la atitudinea demnă a domnitorului în relațiile externe.

Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti

Legende despre Cuza Voda, Editura Rosetti: eMag, Cărturești, Libris, Librăria Delfin, Librărie.net 

Va urma, cu siguranță, un test care să verifice în primul rând seriozitatea lecturii, atenția și înțelegerea cuvintelor întâlnite. La revista clasei deja se lucrează la un mic articol despre evenimentul celebrat, trecut până acum prin multe chinuri, căci informațiile din online sunt, de regulă, pentru cititori experimentați, iar cei mici aleg cu greu datele esențiale. 

Școala, cu timpul ei limitat

Aș vrea uneori să se dilate timpul. Ar fi atât de multe care ne-ar putea face „viața mai frumoasă“ la școală, însă încerc anul acesta să nu uit esențialul. Nu poți construi și decora ceva ce nu există și aici trebuie să lucrez în primul rând. Țin cu dinții de timpul de învățare – să scriem corect, să socotim, iar tot ce nu încape în timpul școlar, externalizez pe platformă. E greu să ai materiale pentru toți, dar toți au tablete și pot citi un text în format electronic. 

Mi-aș fi dorit să fim la școală și pe 23, și pe 24. Să citim împreună. Însă la noi toată lumea „de sus“ are impresia că putem rezolva, din pix, din „mers“, câteva lecții neținute. De cele mai multe ori, este în defavoarea elevului, pentru că nu se taie din timpul de predare, ci din cel de consolidare, de care unii au mare, mare nevoie. 

Ca să închei optimist, obiectivul meu este ca, în urma lecturilor, copiii să rămână cu un portret al domnitorului. Chiar și așa, idealizat, cum s-a păstrat el în mentalitatea colectivă. În fond și la urma urmei, dincolo de noi rămâne amintirea noastră. Este cea din documente, pentru cei pasionați de exactitatea evenimentelor, dar cea mai puternică este cea păstrată de cei care ne-au apreciat pentru ceea ce am fost și pentru faptele noastre. Și, din acest punct de vedere, Cuza surclasează alte nume care au marcat istoria acestui mic popor agățat de cotitura Carpaților.

Voi ce pregătiți pentru 24 Ianuarie?

soseta_DACO_craciun

Șoseta, ghetuța, cizmulița sau cu ce se mai încalță Moș Nicolae

Ne-am mișcat greu cu asociația de părinți și, ca să se strângă acolo câțiva bănuți, nu e de ajuns ca doar câțiva să completeze acel complicat formular de redirecționare a impozitului. Însă și 1000 de lei dacă îi ai la dispoziție, tot găsești ce să faci cu ei.

Iarna aceasta am reușit să cumpărăm câteva accesorii pentru proiectele de Crăciun, pentru toată clasa, să încercăm și altceva decât proiecte low-cost, cu reciclate sau hârtie. Înainte de Moș Nicolae, proiectul a fost unul de sulfilat/cusut. După același model am organizat, mai demult, un atelier, pregătind din fetru șosete/cizmulițe pentru lucru manual. Acum, dacă tot erau disponibile la set, cu toate accesoriile, am avut eu mai puțin de lucru.

soseta_DACO_craciun

De ce anume ne-am lovit la școală

Întâi, de entuziasm. De câte ori avem un kit pentru proiecte, abia așteaptă. Și succesul e aproape garantat, dacă urmezi indicațiile. Apoi, cu generația aceasta am tot cusut, teoria o cam știu toți (mai lipsește dorința, în unele cazuri), mai greu este să ne folosim neuronul. Este, pentru mine, un fenomen inexplicabil. Cum să te apuci să lucrezi ceva fără să te intereseze măcar ce trebuie făcut, în ce ordine, cum arată produsul final? Lucru de mântuială, să te faci că lucrezi, numai ca să poți să te vaiți apoi că „ție nu-ți iese”.

Însăilarea celor două bucăți de fetru nu a fost treabă grea, însă începutul i-a doborât. Cum adică să legi ața la început? Cum să o faci „să nu iasă”. Sunt atât de obișnuiți să apese butonul „help”… M-am bucurat însă că, după ce le-am arătat, copleșită de numărul mare de cereri, am avut ajutoare: „Îți fac eu, am înțeles cum!”. Așa se învață… arătându-le altora.

Adăugarea vârfului și călcâiului (ceea ce clar arată că e o șosetă, deși am botezat-o în diverse moduri) a fost următoarea piatră de încercare. Dar, cu chiu cu vai, s-a trecut de ea. Finalul – apoteotic. N-am avut de lucru și i-am făcut agățătoare primului care a cerut. „Doamna, nu pot, dar vreau și eu!” … și am rezolvat, pe rând, toate proiectele.

Chichița

„Doamna, nu avem silipici la noi! Cum lipim nasturii?”

Nu aveam, că nu le-am spus să ia, deși pentru fetru și accesorii era alegerea corectă. Măcar atât au învățat până acum, să folosească tipul potrivit de adeziv în funcție de material. Și nu aveam silipici dintr-un motiv foarte întemeiat. Setul includea o bucată de bandă dublu-adezivă pentru atașasarea decorațiunilor.

La proiectele trecute m-am străduit să folosesc pătrățele dublu-adezive, ca să înțeleagă și principiul de funcționare și cumva să generalizăm, ei bine, n-a mers. Bucățica aceasta de bandă a fost momentul de coșmar. Greu, foarte greu i-au dat de cap. Mă gândesc așadar serios să o trec pe lista de materiale la viitoare proiecte, să aibă fiecare rola lui și să exersăm un pic cu ea.

La final, toată lumea era fericită, cu o decorațiune nouă pentru brăduțul de anul acesta. Din colecția de mai jos mai lipsesc câteva… prea grăbite să-și găsească loc acasă.

 

Sesam, deschide-te! Sau cum se intră pe poarta școlii

Ghinionul face la localul școlii unde zi de zi îmi desfășor activitatea să aibă un acces auto destul de dificil. Poarta e la trei metri de trecerea de pietoni, trei benzi pe sens în curbă, o fericire! Numai emoții intense…

Dar nu emoțiile sunt problema, ci bizonii-de-București, această specie unică de șoferi care au impresia că orice le este permis.

Ca să intru în curte, chiar de la semafor trebuie să fac dreapta în unghi drept și să mă strecor pe poartă. De când avem grădiniță… sau de când face experimente primarul cu acest local pe care ni l-au „răpit” pe jumătate, avem și foarte mulți părinți ce au impresia că pruncul lor merită tot confortul disconfortul pe care îl creează celorlalți.

Se dă primul caz.

Primul pe care am avut prezența de spirit să îl fotografiez, că doar nu era primul cu care aveam de-a face. Vii să lași copilul și… parchezi la oră de trafic fix în poartă. De ce nu? Doar ai dreptul să îți duci copilul la grădiniță, restul lumii poate aștepta, nu-i așa?

Specimenul din imagine se întorcea totuși la mașină, deși pe banda din spatele meu e stația STB și la 7:45 e muuultă lume nervoasă cu mâna blocată în claxon… Poliția locală a ridicat din umeri când am trimis sesizarea.

Al doilea l-am ratat (la foto). N-a apucat să coboare și, cum ajunsesem și eu și încă o colegă, portarul a deschis până la urmă, bizonul a intrat în curte. Și rolul îl știam deja: „Stau 3 minute, cât las copilul, n-am loc de parcare, bla-bla-bla”. Efectiv nu mai pot! Cât de tâmpit să fii să parchezi în poarta școlii?!

Al treilea… recent.

A intrat înaintea mea, că, deh, dacă e poarta deschisă, intră cine vrea. Colega de la pază încerca să parlamenteze cu bizonul, el efectiv n-avea treabă. A lăsat mașina deschisă, s-a dus să-și facă treaba, a lăsat femeia vorbind singură! Când s-a întors, eu parcasem și vorbeam cu dânsa, să închidă poarta și să sune la poliție…

Eeee… și s-a aprins domnul, că am eu o problemă nerezolvată de dimineață, ce mă bag unde nu-mi fierbe oala, să mă duc să-mi văd de treabă, că habar n-am eu cine e el, dacă se legitimează, îmi taie și cauciucurile fără să pățească nimic! Efectiv cred că sărea să-mi dea și una dacă nu erau atâția în curte. E problema mea, eu sunt grea de cap și nu vreau să pricep că el n-are unde să parcheze ca să lase copilul la grădiniță! Ce dacă nu e voie să intri în curte… el face ceva pe regulile noastre!

După care s-a suit în mașină, a întors și-a demarat pe lângă paznic.

Mie România asta… că abia fu ziua ei… nu-mi place!

Dar nici nu știu ce să mai fac s-o schimb, parcă nimeni nu vrea, mă trezesc urlând singură în pustiu. Autoritățile… ridică din umeri. Noi, profesorii, suntem preș de șters picioarele. Părinții au impresia că ne sunt stăpâni, ne dau ordine și uită să pună, în propoziție, un simplu „vă rog”. Încurajați de-acasă, și copiii au impresia că totul li se cuvine și tu ești acolo doar să îi lauzi. Dar deviez, mă opresc.

Triste vremuri trăim, dar mai triste urmează… optimismul s-a dus demult pe apa Sâmbetei.

colaj cu seminte, flori de toamna

Adio, Toamnă! – colaj cu semințe, frunze pictate și alte idei

Ultimele teme dedicate toamnei în acest an au fost cu elemente din natură. Nu știu dacă am mai spus, dar ador faptul că pandemia ne-a forțat să fim un pic „altfel”. Faptul că adaug în platformă cu o săptămână înainte necesarul pentru clasă, cu liniuțe și explicații, ajută enorm ca la activitate să am ce trebuie.

Să nu credeți că toți au, mereu.

„Doamna, am uitat să verific!”

 „Păi… când ți-ai făcut ghiozdanul, nu ți-ai amintit că ai arte?”

„…”

Eu ce să înțeleg? Că temele nefăcute, caietele lipsă, materialele nepregătite, de fapt înseamnă că la prânz ghiozdanul e aruncat după ușă, de unde pleacă la școală a doua zi, neatins… Doamne, și cum  mă mai stresa tata acum patru decenii, în fiecare seară: Ți-ai făcut ghiozdanul pentru mâine? Ai tot ce v-a cerut? Ca să  nu mai zic că mă punea să verific în fața lui, cu orarul lângă, până m-am obișnuit!

Revenind…

Antepenultimul proiect a fost o felicitare cu frunze.

Am vrut să testez noua mea jucărie de decupat și le-am pregătit un kit de felicitare, format din suportul gridat și frunzele necesare. A fost un experiment și pentru a utiliza la clasă pătrățele dublu-adezive, ca să montăm în relief. Mă gândesc la efectul acesta pentru viitoarele felicitări (de Halloween am pus eu, acum i-am lăsat pe ei). Pentru că mai voiau frunze, le-am dat perforatoarele, să își producă necesarul. Uitasem că am și ghindă și au adăugat ei, făcând ghindele din frunzele uscate pe care le aveau la ei.

Una peste alta, trebuie să fiu atentă, căci au uitat cum „se deschide” corect o felicitare, iar mesajul a redevenit, pentru unii, o necunoscută… Și nici „cum vă place” nu e o idee bună… prea mult sclipici, prea multă dezordine pentru gustul meu.

Felicitare cu frunze de toamnă

Penultimul proiect a fost pictură pe frunze.

Am văzut pe net niște modele superbe și le-am arătat și lor. Asupra temei au decis singuri. Condiția a fost să nu folosească apă, ci doar pasta din borcănașe, nediluată. „Ce bine că am frunză mare!” Am zâmbit… le cerusem să aducă o frunză mare (cât mai mare!) presată și uscată. Nu e greu să urmezi indicațiile…

frunze pictate

Ultimul proiect mi se pare cel mai greu, ca migală: colaj cu semințe.

A fost proiectul la care, din motive extra, eu am fost și foarte supărată pe ei, nu i-am lăsat să unească băncile și să lucreze în grup, așa că fiecare a fost nevoit să se descurce cu ce-a adus de-acasă. Surpriză, mulți n-au adus nimic. Dar nimic! Și cum nu eram destul de necăjită, am mai auzit „eram sigur că găsesc să împrumut!”, moment în care le-am reamintit că nici greierașului din „Baladă” nu prea i-a ieșit calculul, a rămas fără… grăunțe!

Bineînțeles că nu ne-am încadrat într-o oră, a rămas să terminăm a doua zi. („Doamna, să le încuiați în dulap, să nu ni le strice ăia mari!” – trist, tare trist!)

Am continuat și au ieșit minunățiile de mai jos, iar eu m-am gândit cu nostalgie la proiectele (de acum un deceniu și mai bine) ale năzdravanilor, aici, pe site.

colaj cu seminte, flori de toamna

Printre cerințe a fost și ca numărul de flori să fie impar, iar vaza să fie decorată.

Am încheiat sezonul de toamnă, declar așadar deschis sezonul de sărbători! Și abia aștept, căci am pentru ei câteva surprize, pregătite cu ajutorul părinților din asociație.

decor fereastra frunze laminate

Frunze de toamnă – decorațiuni pentru ferestre

În căutare de teme de toamnă pentru finalul de sezon, am scos din străfundurile memoriei un proiect propus de Simona B., undeva la începutul anului școlar. Știam că îi pusesem un steguleț, „de ținut minte”, dar când să văd exact în ce consta… ia-l de unde nu-i. În dosarul cu „idei salvate” marcat pe facebook nu era, deși eram sigură că îl pusesem la păstrat. Probabil îmbătrânesc, încep să uit.

Bine că măcar „drepturile de autor” erau marcate, măcar știam la cine să cer ajutor!

Așadar, în ce consta proiectul:

  • Se ia una bucată foaie de hârtie cu un contur de frunză, îngroșat cam la 1 cm, se decupează pe interior și pe exterior. Ușor de zis… cam un sfert dintre ai mei au reușit să rupă conturul la decupaj. Dar au finalizat. Pentru că era o coală mare, am forțat și le-am mai strecurat o frunză mai mică… cu mențiunea „cine vrea”. Probabil a fost atât de greu decupatul că un singur copil „a vrut”.
  • Se taie pătrățele (sau ceva pe-acolo) din hârtie colorată. Simona a făcut proiectul cu hârtie creponată, eu am cumpărat special hârtie de mătase (în mai multe culori, aici), mai subțire și mai de efect la fereastră. Copiilor le-am dat pe bancă benzi de 5cm lățime, ei urmând să taie bucățile. Unii au vrut să rupă… alții au considerat că, așa, inestetic, „merge”…
  • Se așază conturul de frunză într-o folie de plastifiat, se decorează cu hârtie colorată, se închide folia și se laminează. După aceea, se decupează la un centimetru de hârtie și se așază la fereastră.

Atât de simplu… dar din cauza lucrurilor simple albești!

decor fereastra frunze laminate

Întâi a fost partea cu decupatul. Apoi, așezarea hârtiei colorate. Cât de greu e să le pui una lângă alta, nu una peste alta? Se pare că misiune imposibilă… la fel ca și a nu lăsa locuri goale.

Însă bomboana pe coliva proiectului avea să fie laminatorul meu. N-am stat chiar cu ochii pe el… și o folie s-a făcut toată armonică înăuntru! Ce să mai deblochez rolele, ce să trag, că nu aveam ce… Noroc că, de când m-am rugat de mecanicul școlii să îmi dea și mie o șurubelniță în cruce să îmi repar ceasul (au dat cu el de pământ „cei mari” și i-au sărit limbile) și n-a avut, umblu și cu o șurubelniță în penar.

Am desfăcut repede jucăria, am scos folia, am montat la loc… dar a trebuit să rezolv și frunza smotocită a copilului, ca să nu se pună pe plâns că i-am distrus opera și el nu pleacă cu nimic acasă! (Am mai trecut-o de două ori prin aparat și s-a mai îndreptat.)

Laminatorul încă funcționează. Sper. Că altul n-o să-mi iau prea curând… dar sigur nu-l mai las nesupravegheat!

Pentru expoziția noastră, le-am lipit pe fereastră. Prima serie joi, căci n-am avut timp să le termin pe toate (deh, m-am mișcat bine cu șurubelnița, dar nu suficient de repede) și am mai lăsat și pentru vineri, când a ieșit și soarele. Ar fi fost frumos să le lăsăm pe geam, dar… ultima dată când am lăsat niște proiecte faine expuse, „cei mari” le-au făcut bumerang de la fereastră și am plâns după ele. Acum luăm totul acasă… păcat că n-am reușit să-i învăț mai profund (în patru ani au uitat, că tot ai mei au fost!) să respecte munca colegilor mai mici!

decor fereastra frunze laminate

PS: din resturi sperăm să facem „geamuri” la o felicitare de Crăciun și poate un felinar transparent cu restul de hârtie de mătase.

Revista clasei – un proiect de suflet

Acum mulți-mulți ani, pe când era Iris „mică”, am văzut prima dată o revistă a clasei. Ea și colegii ei s-au mobilizat, au pregătit articole, jocuri, și îmi vine să plâng de ciudă că n-am păstrat atunci, măcar scanate, numerele revistei. Știu însă că se consumau mult, în clasa a patra, cum să facă să iasă „citibilă”.

Anul trecut, când copiii mei de la școală erau clasa a doua, am avut prima activitate la „revistă”, ca scriere creativă, la finalul anului. Au scris fiecare despre ce le-a plăcut mai mult în anul școlar care se încheia, dar de machetat în pagină m-am ocupat eu. Am vrut să îi implic pe cei care se mai pricep un pic la Slides și să aranjăm revista online, însă voluntarii au lipsit… munca nerecompensată nu e favorită, iar eu nu sunt dornică să premiez cu calificativ orice mic efort.

Ce facem cu revista în clasa a treia?

Dacă am găsit un nume și a apărut primul număr, nu puteam renunța. Am anunțat că vor primi o notă la portofoliu, la limba română, ca și până acum. Doar că, dacă în anii trecuți portofoliul era doar o colecție ordonată de fișe, anul acesta are trei secțiuni, fiecare cu un nivel de calificativ recompensat. Minim obligatoriu este partea de fișe lucrate la școală, apoi pentru următorul nivel – cea de lectură obligatorie, iar pentru „Foarte bine” secțiunea cu activități opționale, unde intră și articolele scrise pentru revistă.

Ca să avem etapa de corectură a unei scrieri „de autor”, procedăm în felul următor:

  • Anunț deschiderea numărului revistei pe Classroom. Copiii au la dispoziție cam două săptămâni să aleagă un subiect, inspirat din activitatea noastră la clasă.
  • Autorii scriu în Google Docs. Încet-încet îi învăț diverse detalii de tehnoredactare – cum lăsăm spații după semnele de punctuație, cum generăm alineat fără să introducem zece spații la început de rând, cum scriem cu diacritice, cum punem ghilimelele corect românește, nu englezește.
  • Când trimit tema, eu o printez (la un rând jumătate, ca orice manuscris), o corectez și le-o restitui la școală. Autorul trebuie să își facă singur corecturile, iar fișa o adaugă în portofoliu la „suplimentar”.
  • În varianta sa finală, adaug articolul pe macheta revistei.

Intenționez ca, pe lângă „Jurnalul clasei” (de care ne străduim să ținem cu dinții în fiecare zi), revista să fie o activitate permanentă până la finalul clasei a patra. Așa vom avea, prin ochii lor și ilustrate cu fotografii, cele mai interesante activități, școlare sau extrașcolare.

E greu să te lupți cu o foaie albă

Mi-aș dori ca la acest proiect să participe cât mai mulți copii, însă lupta cu o foaie albă nu este câștigată întotdeauna și de foarte multe ori bătălia e pierdută fără să înceapă. Să scrii un text coerent și plăcut celorlalți nu este deloc simplu. Unii au deja acest exercițiu și se descurcă bine și aproape foarte bine, sunt necesare doar câteva sfaturi la corectură și pot aranja un text decent pentru publicare.

Alții… mai greu, dar mă bucur că nu renunță și se străduiesc. Înțeleg mai încet că nu poți doar arunca cuvinte pe foaie, trebuie să îți faci un „plan” și să povestești, pe rând, toate detaliile. Mă bucur însă că, acolo unde această cerință depășește puterile copilului, nu am avut amestecul părinților. Lucrăm încă la acest capitol, dar suntem aproape de reușită.

Îmi doresc ca, la un moment dat, să îi las singuri. Însă știu că trebuie să își dorească și ei, nu doar împinși de la spate sau pentru o recompensă!

Revista clasei

Puteți citi acest număr dacă dați click pe imagine. Cărțile recomandate le găsiți aici: Operațiunea Iepurașul, Jurnalul prințesei Zina

S-a lansat aplicația gratuită „Educație fără bullying”

 Comunicat de presă – București, 26 octombrie 2022 – Asociația Părinților Isteți și Fundația Vodafone România lansează „Educație fără bullying”, singura aplicație care ajută la prevenirea și combaterea bullying-ului în România. Aplicația, care se poate descărca gratuit din Google Play sau App Store, păstrează anonimatul utilizatorului și este foarte ușor de folosit de toți cei interesați: copii, părinți, profesori, indiferent de tipul de telefon pe care îl dețin. Proiectul este finanțat de Fundația Vodafone România prin Fondul pentru Fapte Bune.

La nivel european, România se situează pe locul al treilea in ceea ce privește bullying-ul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Răspunsul la întrebarea: „Ce pot face în cazul agresiunilor din mediul școlar?” este acum la un click distanță. Aplicația este creată de specialiștii care au lucrat la legea de prevenire a bullying-ului în unitățile de învățământ preuniversitar. Acest instrument extrem de util face parte din Campania Strategică Națională de Conștientizare, Prevenire și Combatere a Bullying-ului demarată în 2017 de Asociația Părinților Isteți, împreună cu Itsy Bitsy, cu scopul obținerii unui climat propice învățării și dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic, în mediul educațional din România.

Aplicația oferă acces facil la legislația în materie de bullying și ajută utilizatorul să ajungă direct la instituțiile abilitate să îi ofere soluții în cazul agresiunilor, sau specific de bullying și cyberbullying, fiind concepută ca un instrument de întrajutorare a victimelor, dar și a celor aflați în poziția de martori ai bullying-ului.

Pentru că cel mai important este să previi fenomenul de bullying, și pentru că în societate există încă multă confuzie în privința tipurilor de agresiuni în rândul copiilor și a modului în care legile din România protejează copiii, aplicația oferă informații corecte, clare și practice, sub formă de scurte videouri, specific concepute pentru categoriile sociale: copii, părinți și profesori. Materialele video sunt realizate de psihologi specializați în lucrul cu copiii și pe teme de bullying: Adriana Mitu și Gabriela Maalouf.

Care sunt diferențele între agresiune, bullying și abuz? Cum poți acționa ca victimă sau martor conform legilor în vigoare? Cine te poate ajuta, dacă ești copil, profesor, părinte sau martor de orice fel? Cum poți preveni violențele de orice fel în mediul școlar? Sunt doar câteva dintre întrebările pentru care aplicația oferă răspunsuri rapide direct pe telefonul utilizatorului.

Cauza antibullying și aplicația „Educație fără bullying” sunt susținute atât de influenceri relevanți pentru copii și adolescenți, precum Mimi și Andra Gogan, cât și de influenceri îndrăgiți de părinți și profesori: Andra și Cătălin Măruță, Andreea Marin, Călin Goia, Tily Niculae. Creatoarea de conținut on-line Mimi, care știe din proprie experiență cât este de greu să fii o victimă a bullying-ului, să te simți rănit, singur și neajutorat, recomandă acum tuturor elevilor să folosească aplicația „Educație fără bullying: „Există tot timpul cineva care își dorește să te ajute, trebuie doar să îndrăznești să ceri ajutor”.

Andreea Marin recomandă și ea aplicația ca instrument de ajutor foarte util părinților, profesorilor, copiilor: „Poți să descarci gratuit aplicația Educație fără bullying și să primești ajutor pe loc, în orice fel de situație de agresiune asupra unui copil. Mi-ar fi fost de mare ajutor acest instrument în copilărie, când m-am confruntat cu bullying-ul, chiar dacă nu știam că se numește așa”.

Elevii se pot înscrie aici pentru a participa la conferința online gratuită Educație fără bullying de sâmbătă 5 noiembrie, în intervalul orar 10:00 – 12:00.

Cadrele didactice se pot înscrie aici pentru a participa la una dintre conferințele online gratuite Educație fără bullying: sâmbătă – 12 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 0-4) sau sâmbătă – 19 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 5 – 12).

Conținutul aplicației are la bază Legea 221/2019 și Normele Metodologice de aplicare/iunie 2020, care au rezultat din colaborarea celor mai buni specialiști din țară, reprezentanți ai instituțiilor și organizațiilor implicate în prevenirea și combaterea fenomenului de bullying. Aplicația este creată de Asociația Părinților Isteți, cu sprijinul Fundației Vodafone România, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Consiliul Național al Elevilor și Itsy Bitsy.

 

Asociația Părinților Isteți militează de peste 5 ani pentru prevenirea și combaterea bullying-ului, fiind co-inițiatoare a Campaniei strategice naționale de prevenire si combatere a bullying-ului, împreună cu Itsy Bitsy FM. Asociația Părinților Isteți face parte din echipa care a elaborat Normele metodologice de implementare a legii de prevenire a bullying-ului, lucrează în continuare la ghidurile de implementare a acestor norme în toate instituțiile de educație preuniversitară din România.
Asociația a organizat până acum campania socială «Bullying-ul începe acasă și se continuă la școală» (2017), campaniile de prevenire a bullying-ului adresate cadrelor didactice, Grădinițe fără Bullying (2017), Școli fără Bullying (2018), a realizat cartea-resursă “Cum să fii cool la școală – Educație fără bullying” (2021), campania “Creștem în siguranță” (2021), campania “Școli cu toleranță 0 la violență” (2022).
Fundaţia Vodafone România este o organizaţie neguvernamentală românească, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operațiunile comerciale ale companiei, înființată în 1998. În cei peste 20 de ani de activitate, Fundația Vodafone România a finanțat 1.168 de programe derulate de 765 de ONG-uri din întreaga țară, în domeniile sănătății, educației, serviciilor sociale. Proiectele au avut peste 3 milioane de beneficiari – copii, tineri, vârstnici, persoane defavorizate fizic, social sau economic.
Până în prezent, Fundaţia Vodafone România a investit 31 de milioane de euro în proiecte desfăşurate de organizaţiile non-profit partenere. Mai multe detalii despre programele fundaţiei sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro, http://jurnaldebine.fundatiavodafone.ro/ și www.facebook.com/fundatiavodafone.
felicitare halloween

Pregătiri de Halloween

După ceva ani, în sfârșit vacanța de toamnă se încadrează mai bine ca niciodată, lăsând ziua de Halloween ca zi de școală. Putem acum să ne facem nițel de cap cu costume. Cine dorește, normal, căci libertatea de exprimare este totală, dacă o consideri o sărbătoare păgână, nu te obligă nimeni să te costumezi sau să participi. Iar cei care vor să se distreze – o pot face, e libertatea lor. Doar e democrație!

Ca să intrăm un pic în atmosferă, am schimbat oleacă orarul, urmând ca luni să avem o oră de arte și abilități. Idei potrivite ocaziei sunt o sumedenie pe internet și e greu de ales… dar, inventariind materialele pe care le am la dispoziție, am ales în cele din urmă o felicitare și un păianjen din sârmă plușată. Față de modelele pe care le-am mai folosit aici pe blog, a fost nevoie să intervin nițel și să le modific, adaptând pentru ceea ce aveam la îndemână. Însă rezultatul este mulțumitor pentru a avea niște copii încântați de propriile creații.

Păianjen din sârmă plușată

În anii trecuți am folosit mărgele sau jumătăți de bile de polistiren. Acum am rămas la un model pentru care să folosesc doar sârmă plușată, deloc greu de realizat, dacă urmăriți filmulețul de mai jos. Pe net găsiți și modele mai complicate, mai atrăgătoare, însă mi s-au părut dificile pentru a fi realizate cu toată clasa. Cu doar trei fire de sârmă puteți avea o gânganie înspăimântătoare (sau o jucărie demențială pentru pisică, prima încercare a mea sfârșind tragic în ghearele Tinei).

Pânza pe care să-și găsească liniștea e o poveste lungă… în funcție de abilitățile copilului, puteți opta pentru pânze din benzi subțiri de hârtie, lipite pe un carton închis la culoare, pânze cusute, sau, cum este modelul de mai jos, din hârtie pliată și tăiată precum clasicii fulgi de zăpadă.

Felicitarea de Halloween

Pentru felicitare am constatat că nu am nici prea mult carton portocaliu, ca să le fac suport dintr-un carton A4 (peisajul s-ar fi așezat mult mai bine pe un spațiu mai mare), dar nici cartonul negru nu mă dă afară din c(l)asă. Decorațiunile sunt toate predecupate automat, cu noua mea „jucărie” cu care pot pune în practică proiecte mai complicate pentru copii mici, cu decupaje fine, greu de realizat cu foarfeca ori cutterul.

E prima încercare de pop-up cu ei, doar gardul este în afară. Casa am lipit-o cu pătrățele autoadezive. Sper ca stilul acesta de felicitare să le placă și să continuăm și de Crăciun!

felicitare halloween