Evaluarea, superficialitatea și coronița

Într-o nu-știu-care-țară, într-o nu-știu-care-școală, într-un nu-știu-care-catalog, un oarecare profesor constată că pe 12 iunie nu are rubrica completată la opțional. Și cum trebuie să plece în concediu, ia repede calendarul, vede datele, scrie de sus până jos niște note în dreptul copiilor, bazate pe te-miri-ce aduceri aminte din singura oră pe săptămână pe care o avea cu ei…

Copiii se trezesc cu mediile gata încheiate, neavând habar nici ce note au, nici cum le-au luat, nici de ce nu le pot îndrepta… așa cum civilizat se procedează când vrei să închei mediile… Popescu, îți iese 9, vrei mai mult? Nu? Ok, felicitări, stai jos.  Întotdeauna am spus media cu voce tare înainte s-o scriu. Ori pentru că copilul poate are 8-8-9, și dacă vrea, poate să o îndrepte, ori pentru că a greși e omenește, nu sunt atentă o clipă, și poate am calculat greșit!

Am avut mulți „scriitori în catalog” (iertare, dar nu-i pot numi dascăli!) care dădeau o lucrare, apoi dublau nota, sau puneau și ei ce vedeau în stânga și în dreapta rubricii lor. Aiasta… nu se cheamă evaluare, se cheamă bătaie de joc. Asta în epoca în care ne batem cu pumnul în piept că avem învățământ centrat pe elev, că evaluarea formativă și formatoare contribuie la desăvârșirea personalității acestuia, că venim în întâmpinarea nevoilor lui… vax albina. Nici nu-l cunoaștem pe elevul Popescu căruia, dintr-o unduire de peniță, îi punem lacrimi pe obraz.

Elevul Popescu (ca-n Caragiale, un copil normal), s-a zbătut tot anul. Nu e ușor, într-o lume nebună, să ai 10 pe linie. Ba chiar să ajungi și la olimpiadă, în faza pe Municipiu. Luni, în ultima săptămână de școală, la opțional, culmea, extindere fix pe linia la care a performat (dar cu alt profesor), ți se pun, din burtă, doi de 9… motive? Ah, auzi, a vorbit mereu cu colegul de bancă! Și, într-o zi de luni, coronița lui s-a transformat în abur și s-a risipit în lacrimi pe obraz. Doamna nu e de găsit, fișele în baza cărora „susține” că a pus notele, nu au apărut, mediile generale s-au încheiat… și dânsa își vede liniștită de concediu.

Am scris, recent, un articol despre profesorii care nu ajung modele… azi este despre acei profesori care nu înțeleg rolul lor în evaluare, la catedră. Care, după cum se vede, sunt departe de a înțelege legătura dintre predare, învățare și evaluare, care nu pot păși dincolo de cathedra, și prin aceasta nu înțeleg catedră, ca mobilier, ci piedestalul pe care s-au suit și au impresia că, aflați acolo, sunt mai presus de judecata copiilor.

Elevii au dreptul să ne judece, să ne intre bine în cap acest lucru. Este secolul XXI, au dreptul să ceară un anume nivel de instruire, un nivel de atenție personalizată, evaluare corectă, și mai ales respect! Au dreptul și ei să ne evalueze, iar când ei ne dau Insuficient, n-ar trebui să plecăm în concediu…

Era o replică celebră la Cronicuță, înainte să se ducă pe apa sâmbetei. Rușinică tuturor celor care nu puteți să depășiți condiția de a completa, din burtă, o rubrică din catalog…

 

Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged , , .

10 Comments

  1. Am pățit de multe ori… se trezeau în ultimul moment, că nu avem note, dădeam o lucrare, și ne dubla nota. Nasol dacă nu picai pe subiect, îți hotărai soarta într-o secundă…
    Sau… degeaba învățai, dacă aveai 9 la română și la mate… nu-ți dădea 10…

    • Asta e soarta mai ales a disciplinelor care au o oră pe săptămână… când ai 35 în clasă, în 12 ore, ar trebui să „asculți” 3 copii într-o oră… imposibil… cum să-i cunoști? Soluții? Îi pasă cuiva…?

    • Nu e vorba de copilul meu, ci al unei prietene. Și nu e vorba de goana după note, ci de evaluare de ochii lumii, cam cum se face la noi în sistem…

  2. eu tot nu pot sa cred ca mai exista astfel de dascali. nu pot si pace. dar din pacate se pare ca da… din fericire inca suntem la capitolul invatatoare si tot din fericire copilul meu are parte de un Om despre care am scris cu drag chiar azi. vom vedea cum va fi din clasa a Va dar la cum im cunosc copilul nu va tăcea. ba va trage si pe altii dupa el in revolutia lui.

    • Culmea, încă există. Am dat nas în nas cu ei și la facultate, dar nu te aștepta la prea multă revoluție. Oamenii sunt lași…
      Crezi că din clasă a zis cineva ceva? Au tăcut mâlc, au bătut-o pe umăr… Știi ce era frumos? Să nu-și facă nimeni coronițe, din solidaritate.
      Nu, nu s-a întâmplat. Crezi că i-a spus cineva copilului că la loteria asta rusească, și ei își puteau pierde coronița? Da de unde…
      Empatie, solidaritate, neacceptarea nedreptăților… nu, nu-și învață copiii asta!

  3. La Dante la scoala nu se mai dau coronite si premii. se inmaneaza doar dimplomele obtinute de a lungul anului de cate copii, care la ce s a priceput mai bine: arte, romana, matematica. fara ierarhii si departajari. si asta de cand a inceut, de acum trei ani. aud ca la unele scoli inca s emai pastraeaza premiile si toate alea.
    schimbarea cred ca tot de la copii va veni.
    dante a facut petitie ptr ora de engleza: mai multe cantecele si poezii. i a pus pe copii sa semneze. am auzit de alt baiat care a facut la fel ceva de genul. tot clasa a doua. deci … exista speranta.

  4. @Valerica Oprisanu: la clasele primare nu se mai dau coronite si premii. Ar fi si greu sa faci departajarea intre FB si FB.
    La clasele urmatoare, unde notele sunt note si nu calificative, lucrurile stau diferit.
    Nu premiul, coronita sau chiar notelel sunt problema.
    Problema e evaluarea. N-am nici o problema cu nota 9, daca 9 merit. N-am nici o problema cu nota 5, daca 5 merit. Insa am o problema daca imi pui 9 pentru ca tot ce stii despre mine e ca am vorbit cu colegul de banca.

    • Teoretic nu se mai dau la primar… Dar sa vedem practic ce se întâmplă…

      Recent mi-a ajuns la urechi o poveste… doamna, care nu a mai vrut sa dea diplome, sa facă clasica serbare… Ci doar un carnaval cu copiii, a fost invitată de părinți la un loc de joacă, unde s-au gândit ei sa le pregătească copiilor încă o petrecere. Pana aici nimic deosebit.

      Dar… părinții au printat de pe net o serbare, au împărțit roluri, au pregătit tot pe ascuns, și doamna s a trezit spectator la serbarea pe care nu a vrut sa o pregătească.
      De ce au făcut asta? Erau foarte mândri ca au respectat „traditia” și le au oferit copiilor serbarea.

      Eu nu o sa fac serbare. Nu vreau sa aud de coronițe și diplome. Dar nu știu, sincer, care ar fi fost reacția mea în situația de mai sus. Ce învat? Niciodată nu voi socializa în afara scolii. Activitățile organizate sunt una, petrecerile sunt alta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente