Sa plastilinam…

N-am idee încă de ce proba preferată a Năzdrăvanilor este cea cu plastilină. De fapt cred că ar fi în stare să se joace zile întregi cu plastilină şi să nu se plictisească. Aşa că încerc, de câte ori pot, să le fac pe plac. Nu de alta, dar nu se poate ca toate probele să fie cu plastilină…

"Plastilinăm azi?…"
Nu mami, azi modelăm…

Până acum am făcut păsări din plastilină şi oameni de zăpadă. Săptămâna aceasta modelajul nu va fi 3D, ci 2D. Copii au ca temă realizarea unui colaj din plastilină, pe tema "Iarna la săniuş". Aşadar, un tablou care poate fi şi înrămat, despre jucăria lor preferată la zăpadă. Sania.

Nu trebuie să mai spun, nu au voie să folosească şabloane. Ştiu, ar ieşi mult mai simpatice dacă copăceii s-ar decupa cu formele speciale, dar n-ar mai avea farmec. Să vedem ce putem face doar cu mânuţele… cele două din dotare, nu de împrumut. Şi, pentru a avea cât de cât o limită, fundalul tabloului trebuie să fie o coală a4.

Pentru cei interesaţi, creaţiile copiilor şi regulile probei le găsiţi aici.

 

Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont: Alba ca Zapada

M-am întrebat uneori, oare cum şi-au închipuit-o Fraţii Grimm pe Albă ca Zăpada, atunci când au creat povestea? Oare dacă acum s-ar trezi proiectaţi în secolul XXI, şi le-ar pica în mână un stilou, având drept capac căpşorul celebrei prinţese, ar recunoaşte personajul, fără nici un alt indiciu? Pentru că… un copil, de pe la vârsta de trei ani, este în stare să diferenţieze prinţesele… Disney. Mda, pentru că Albă ca Zăpada, Cenuşăreaşa, nu mai sunt prinţesele Fraţilor Grimm, ele au devenit Disney.

Aş fi vrut să pot trăi un dram din emoţia celor care, în 1937, au creat celuloidele pentru lung metraj. Când amestecau cu înfrigurare culorile, şi nu reuşeau să găsească o nuanţă potrivită pentru ten. Ba prea palidă, ba prea roşie… şi acea inspiraţie de moment de a folosi fard pentru bujorii din obraz… Şi iat-o pe Albă ca Zăpada, mereu tânără, şi ale cărei adânci bătrâneţi fericite nu le vom cunoaşte.

Totuşi, mi se pare complet nedrept ca, din raţiuni comerciale, să renunţi la firul original al poveştii. Nu am înţeles… de ce pieptănul şi cingătoarea lipsesc. Parcă îi lipseşte din suspans… şi dispare replica ce mi-a plăcut întotdeauna pe discul Electrecord… Ai grijă, Albă ca Zăpada, căci a treia oară…

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Cred că printre primele cărţi pe care le-am cumparat pentru copii a fost aceasta. Îmi amintesc că am stat în librărie, comparând variantele propuse de Egmont. Cea în varianta Disney Classic, şi cea din Poveşti de neuitat. În primă fază a câştigat cea de-a doua, mi s-a părut mie că păstrează mai mult din textul poveştii, chiar dacă era departe de original. Apoi, când copiii au crescut, a doua a apărut mai atractivă din punct de vedere grafic. Plus că le plac imaginile mari.

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Alba ca Zapada, Colectia Povesti de neuitat, Editura Egmont

Si totuşi, varianta mică, în format A5, fără hârtie lucioasă, în 96 de pagini, încă mi se pare mai interesantă. Ilustraţiile sunt pe pagina dublă, şi par a fi cadre din film.

În schimb nu o mai citim seara la culcare… căci timpul de lectură se duce spre 45′. Iar ai mei copii nu adorm. Chiar dacă ştiu povestea pe dinafară, aşteaptă, cuminţi, să termin de citit. Uneori aşa îmi doresc să adoarmă şi ei după câteva pagini… ca-n filme… dar… viaţa bate filmul.

 

 Biblioteca Năzdrăvanilor
Info preţ:


Alba ca zapada si cei sapte pitici

Alba ca zapada si cei sapte pitici

Ne place matematica, Editura Caba

Ne pregătim de şcoală… mda, şi ne dăm silinţa, copii şi părinţi, să lucrăm şi-acasă. Şi, cum liniuţe şi semne grafice n-ar face nici mort, m-a rugat să-i iau ceva cu “matematică”. Trebuie menţionat că urăşte să coloreze…

Aşa că am dat iama prin cărţi. Şi pentru vacanţa de iarnă a avut în lucru Ne place matematica, caietul de lucru pentru grădiniţă. Indicaţia de vârstă era pentru grupa mare, nu pregătitoare, dar răsfoindu-l, mi-am zis că este ok.

Ne place matematica, Activitati matematice in gradinita, Caiet de lucru, Editura Caba Educational

I-a plăcut şi lui, l-a devorat în două săptămâni. Cu o singură observaţie… de ce matematica asta cere să colorezi atâtea piese? Nu merge doar să le facem aşa, câteva linii… să se vadă răspunsul corect?

Mie mi-a plăcut caietul. Chiar dacă în interior e doar grafică de contur, îl prefer celor tipărite prost, în două culori, cum am văzut pe la grădiniţă. Desenele sunt drăguţe, realizate cu grijă.
Şi mi-a plăcut şi coperta. Titlul scris pentru copii… cu un font amuzant. Deci… se poate. 🙂

Biblioteca Năzdrăvanilor

A, B, C…

Hmmm… vi-l mai amintiţi pe Martinel? Cel care ne-a învăţat sunetele când eram mititei…
Ei bine, l-am descoperit, părăsit printr-o ladă în vechiul garaj al bunicilor. L-am şters uşor de praf, şi l-am pus la “muzeu”, a se citi raftul cu cărţi preţioase, pline de amintiri, neaccesibile copiilor.

Martinel invata A, B, C

Lor le-am cumparat alta. Mai colorata, mai interesantă, şi pliabilă, cum le place în ultimul timp.
Alfabetul A, B, C, de la Editura Gama. Mai bine zis, Andrei a ales-o, eu am plătit-o. Aşa că am început să exersăm sunetele…

Alfabetul A, B, C - Editura Gama

Ba chiar am inventat un joc. Un fel de fazan… spunem amândoi cuvinte care încep cu o literă, până nu mai mai ştim… apoi schimbăm litera. E distractiv, mai ales când plecăm la drum… Şi totul a pornit de la A, B, C… o cărţulie cartonată, lucioasă, de 15.5x17cm.

Limba engleza, optional

Am o problemă… şi  nu ştiu dacă o pot şi trata.
Opţionalele de la grădiniţă.

Ok, recunosc importanţa activităţilor opţionale la orice vârstă, şi mai ales importanţa de a învăţa de mic o limbă străină. Aşadar, nu mi se pare nimic în plus în programă, prin faptul că se introduc cursuri opţionale.

Dar, ca de obicei, la capitolul formă stăm bine, însă… când vine vorba de conţinut îţi vine să-ţi faci bagajele şi să pleci. Peste graniţă.

În primul rând mă scoate din minţi modul în care se fac opţionalele la grădi. De exemplu, la grupele mici şi mijlocii, programa prevede un opţional. Adică din cinci zile, în două au, pe lângă activităţile curente, şi jumătate de oră de opţional. La grupele mari şi pregătitoare, sunt prevăzute două opţionale, adica 4 zile din 5 au jumătate de oră « opţională ».

 Toate bune şi frumoase, oferta este generoasă. Dans, muzică, engleză, pictură, calculator.

Acum să revin la nervii mei. Un copil, la grupa mijlocie, înscris la patru opţionale. Oare s-a gandit cineva care este programul copilului?

  • Dimineata, de la 8.30 la 9, masa.
  • De la 9 la 9.30 activitate organizatorică. Sunt pregătiţi pentru opţional.
  • 9.30-10, primul optional.
  • 10-10.30 se reîntorc de la opţional, se alcătuieşte grupa pentru următorul opţional, mai au timp de 2 guri de apă.
  • 10.30-11, al doilea opţional.
  • 11-12: copiii revin de la opţional, se apucă de ceva activitate la clasă.
  • 12… se pregătesc pentru masă.

Programul de mai sus este improvizat, luând în calcul durata opţionalelor, şi un timp mediu de organizare pentru 30 de copii (în cazul în care nu sunt mai mulţi).
Dar, în linii mari, patru zile pe săptămâna, acesta este. În cazul în care una din zile nu se înjumătăţeşte, să fie şi a cincea zi ocupată. Poate am exageat eu cu timing-ul, dar corectaţi-mă daca greşesc. Şi extins la o grădiniţă mare, cu 8…10 sau chiar 13 grupe…

Acum, nu mă opresc la muzică, desen… sau ce poţi învaţa un copil despre calculator la 4 ani (scheme logice sau joacă?), ci la engleză. Am văzut în şcoală cât de greu era să stăpâneşti 30 de copii. Nu ştiu cum se descurcă o profesoară (sper!) cu 30 de copii mici, pe care nu-i cunoaşte. Şi mai ales când sunt şi grupe combinate (daa… fir-ar, că se practică!) Şi, mai ales, ce reuşeşte să-i înveţe în 30 de minute.

O limbă străină se învaţă în grupe mici… dacă vrei într-adevăr să faci ceva. Nicidecum în turmă.

Dar nu pot să nu mă întreb… dacă nu ar fi mai practic ca, în loc de vânzoleala de mai sus, copiii să stea frumuşel împreună cu educatoarea. Să numere, să cânte… să modeleze sau să deseneze. Sau să se joace Dechide urechea bine. Nu ar fi oare mai câştigaţi? Sau părinţii să aleagă pe principiul unanimităţii, toată lumea face engleză şi dans. Şi profesoara vine la clasă, nu se plimbă copiii, educatoarea este şi ea în sală, pentru impresionarea neastâmpăraţilor.

Am auzit şi scuza cu… Aşa au ales părinţii. Dar oare li s-a spus părinţilor care e programa? Ce anume trebuie să facă copilul la grupă? Sau direcţiunea se uită întâi la comisionul încasat din opţionale, şi apoi la binele copiilor?

Şi, în încheiere, voiam să prezint un alt mod de a face engleză. Tot opţional, tot jumătate de oră. Dar cu manual.

Limba engleză pentru grupa pregătitoare, Editura Aramis. A fost alegerea profesoarei. Pentru că am cerut să schimbăm metoda. Să încercăm altceva. Şi pun pariu că-i este şi ei mai uşor, şi copiilor, şi nouă. Când am cumpărat-o am tras-o şi la xerox. Aşa o are şi acasă, şi o folosesc şi eu, să văd ce-au mai învăţat. Şi sunt maxim 20 de copii în grupă, lucrează la ei în sală, iar cărticelele şi le iau de fiecare dată din raft… Iar planşele de colorat le rezolvă cu doamnele educatoare.

Limba engleza pentru grupa pregatitoare, editura Aramis

Pentru că se poate face şi altfel. Iar la sfârşitul anului, când te intrebi pe ce ai dat 200ron, să vezi că ştie ceva mai mult decât să numere…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Limba engleza pentru gradinita Limba engleza pentru clasa I Limba engleza - Sally & Mike. Manual clasa a II-a

elefant.ro librarie.net

Scriitori cu Sufletul

După cum deja ştiu toţi cei care comentează pe-aici, moderez comentariile. Şi zilele trecute l-am găsit pe acesta:

Doina Popescu
January 25th, 2010 at 23:11

Buna,
Am vizitat bloguletul vostru, mi-a placut si l-am premiat. Intrati pe http://doinapopescu.wordpress.com ca sa va ridicati premiul.

Acum na, sunt şi eu ca bufniţa… "copilul" meu e cel mai frumos din pădure. Dar când ţi-o spun şi alţii, parcă sentimentul este altul. Şi… când vine de la cineva cu totul străin (hai să nu fiu rea, am schimbat câteva replici prin comentarii), parcă nu mă mai simt bufniţă… ei, nu mă simt egretă, dar măcat acolo un sticlete mic sper că-mi daţi voie :D.

Aşadar, dacă am înţeles cum trebuie, trebuie să aleg, la rândul meu, alte cinci bloguri… şi regulile.

Mai departe vă prezint cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat. (cine reuseste aici sa-mi dea un semn 🙁 )

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Şi… Am stat ceva pe gânduri, iar premiile de Scriitor cu Sufletul (aşa îmi pare că sună mai bine) merg la:

Mihaela, călător de profesie, Lumea Mare a Roxanei, Masa Pustie, Lynne Lynx, Cerise

I-aş fi dat şi Adia’s Blog, dar avea deja unul.

Criterii… m-am gândit la primele cinci pe care de regulă le citesc când nu am altceva de făcut. Şi care să se încadreze cât de cât temei. Altfel… ar fi multe…

Distractie de seara

Nu mă pot abţine… zău aşa.

Am de învăţat, că mă găsii şcoala la bătrâneţe. Am "deportat" copiii la bunici, căci pe gerul ăsta, o expediere de 2 săptămâni aduce a Siberia. La bunici e bine şi cald în schimb.

Încercam să citesc câteceva, şi… BUZZ, prietenul cel mai bun al lu’ fi-miu. 6 ani. Ce face Andrei, de ce nu e la grădi.

Mă uit în lista. Bunu, online. Dau şi eu buzz, chem copilu’ la pc. Tocmai voiam să înlesnesc un schimb de id-uri, dar… nuuu….. n-ar mai fi amuzant deloc. Creez o conferinţă şi-i las să vorbească. Iar eu… stau pe margine şi mă prăpădesc… de râs… şi de dor… ce goală e casa!

PS. Aştept să văd când întreabă fi-miu ce face iubita lui… deh, foc mare la inimioară…

Cunostinte despre natura, Editura Gama

Cred că nu există copil care să nu adore, la vârsta preşcolară, cărţile pliate. Cu animale mai ales. Pare că dai pagina, dar le poţi întinde ca pe-o harmonică. Şi mereu te încurci, nu ştii cum să le strângi la loc…

Şi mie mi-au plăcut. Mai ales când par a fi făcute cu cap.
Este ceea ce am descoperit în depozit, la raftul Editurii Gama. Cunoştinţe despre natură, în patru variante: Animale subacvatice, Păsări, Animale de la poli, Insecte.

Animale subacvatice: homar, delfin, căluţ de mare, peştişorul auriu (ai mei îi spun simplu, Cleo ;)), caracatiţa (eu i-aş zice sepie…), broasca ţestoasă, meduza, rechinul, broasca şi balena.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Animale  subacvatice

Păsări: păunul, lebăda, barza, ciocănitoarea, pelicanul, bufniţa, acvila, papagalul, rândunica, pupăza.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Pasari

Animale de la poli: morsa, ursul polar, foca, renul, vulpea argintie, hermina, balena ucigaşă, albatrosul, pinguinul.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Animale  de la poli

Insecte: buburuza, furnica, albina, rădaşca, omida, libelula, cărăbuşul, greierele (lăcustă mai degrabă), bondarul, fluturele.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Insecte

Colecţia mai cuprinde şi Animale domestice, Flori, Fructe, Legume, Animale din savană, Animale din pădurea noastră, Animale din junglă, Pui de animale.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această colecţie este că grupează animalele. Dacă ne uităm pe cele de la pol, atunci au în comun mediul de viaţă. La fel, în cazul tuturor categoriilor, făcând asocierea mai uşoară.
Şi, încă un lucru care le-a făcut brusc interesante, nu numai pentru trei anişori, ci şi pentru 6, a fost faptul că denumirile sunt bilingve. Apar şi numele în engleză, ceea ce a trezit şi interesul lui Andrei.

La o dimensiune de 9×9.5 cm, dintr-un carton nu foarte gros, au însă un finisaj suficinet de solid pentru a rezista „mâniei” celor mici.

Şi… îmi place cum se joacă pitica mea cu ele… le întinde complet, construieste un fel de labirint, prin care plimbă uneori păpuşile, ca la Zoo, arătându-le animalele. Colecţia face aşadar toţi banii, mai ales că nu au fost foarte mulţi.

Vizitează Biblioteca Năzdrăvanilor

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Trebuie să recunosc că nu l-am achiziţionat eu. Nu prea sunt adepta cărţilor de genul "primul meu…", "prima mea…". L-am primit când eram mititei, şi… de folosit la adevărata lui valoare abia acum am început. Dar până acum foloseam desenele, să învăţăm animalele sau obiectele.

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Asta cel puţin mi-a plăcut. Grafica este bunicică, iar desenele sunt destul de reuşite şi expresive. Uneori par chiar naive şi fără perspectivă, dar copii le-au plăcut. Şi cel puţin n-au avut probleme în a recunoaşte noţiunile pe care le ştiau deja.

Cred totuşi că detaliile gramaticale sunt în plus, pentru un dicţionar care se adresează copiilor de 3-9 ani. Explicaţia şi plasarea în context ar fi fost suficiente. Piticul cel mare a început să citească, şi a făcut o pasiune din cititul cuvintelor. Dar acum întreabă ce este acela un substantiv… Dacă l-am ajutat să înveţe literele, mi se pare deja prea mult să-l învăţ şi elemente de gramatică. I-am spus să citească doar explicaţiile. Poate n-ar fi rău să se coboare limita de vârstă şi să se simplifice proiectul…

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Info preţ: Editura Litera.ro, elefant.roBiblioteca Năzdrăvanilor

Flori… de iarna

O probă nouă la Talente. Năzdrăvanii nu s-au trezit încă din hibernare, şi deja bate la usă o nouă vacanţă. Aşa că am hotărât să păstrez proba specială pentru vacanţă, şi săptămâna aceasta să aleg ceva uşor.

Uşor… aşa zic eu, că este…

Acum ceva vreme dezbăteam că piticii desenează, dar când vine vorba de colorat, aşa au un "chef", că nu ştii pe unde s-o apuci. M-am hotărât atunci să le dau şi o probă în creion. Ieri eram hotărâtă pentru o temă. Tot în grafit, şi păream mulţumită. Oricum nu am renunţat încă la idee, poate mai apucăm ceva din ea iarna aceasta.

Dar afară e un ger de crapă pietrele. Tocmai închideam tot ce se mai putea prin balcon, când mi-a venit ideea… Flori de gheaţă!

Daa, minunat! În fiecare anotimp desenăm flori. Flori primăvara, flori vara, flori toamna. Fantezie de forme şi culori. Şi totuşi, încă nu am găsit nicio specie care să întreacă măiestria Iernii de a crea flori. Anonime, trecătoare şi unice în acelaşi timp. Şi atât de fragile, căci le distrugi cu o atingere. Şi totuşi, o frumuseţe pe care nu te saturi s-o priveşti.

Aşa că… nu m-am putut abţine. Ce-ar fi dacă i-aş lăsa pe copii să încerce? Ce văd ei din această frumuseţe de-o clipă?