Am o problemă… şi nu ştiu dacă o pot şi trata.
Opţionalele de la grădiniţă.
Ok, recunosc importanţa activităţilor opţionale la orice vârstă, şi mai ales importanţa de a învăţa de mic o limbă străină. Aşadar, nu mi se pare nimic în plus în programă, prin faptul că se introduc cursuri opţionale.
Dar, ca de obicei, la capitolul formă stăm bine, însă… când vine vorba de conţinut îţi vine să-ţi faci bagajele şi să pleci. Peste graniţă.
În primul rând mă scoate din minţi modul în care se fac opţionalele la grădi. De exemplu, la grupele mici şi mijlocii, programa prevede un opţional. Adică din cinci zile, în două au, pe lângă activităţile curente, şi jumătate de oră de opţional. La grupele mari şi pregătitoare, sunt prevăzute două opţionale, adica 4 zile din 5 au jumătate de oră « opţională ».
Toate bune şi frumoase, oferta este generoasă. Dans, muzică, engleză, pictură, calculator.
Acum să revin la nervii mei. Un copil, la grupa mijlocie, înscris la patru opţionale. Oare s-a gandit cineva care este programul copilului?
- Dimineata, de la 8.30 la 9, masa.
- De la 9 la 9.30 activitate organizatorică. Sunt pregătiţi pentru opţional.
- 9.30-10, primul optional.
- 10-10.30 se reîntorc de la opţional, se alcătuieşte grupa pentru următorul opţional, mai au timp de 2 guri de apă.
- 10.30-11, al doilea opţional.
- 11-12: copiii revin de la opţional, se apucă de ceva activitate la clasă.
- 12… se pregătesc pentru masă.
Programul de mai sus este improvizat, luând în calcul durata opţionalelor, şi un timp mediu de organizare pentru 30 de copii (în cazul în care nu sunt mai mulţi).
Dar, în linii mari, patru zile pe săptămâna, acesta este. În cazul în care una din zile nu se înjumătăţeşte, să fie şi a cincea zi ocupată. Poate am exageat eu cu timing-ul, dar corectaţi-mă daca greşesc. Şi extins la o grădiniţă mare, cu 8…10 sau chiar 13 grupe…
Acum, nu mă opresc la muzică, desen… sau ce poţi învaţa un copil despre calculator la 4 ani (scheme logice sau joacă?), ci la engleză. Am văzut în şcoală cât de greu era să stăpâneşti 30 de copii. Nu ştiu cum se descurcă o profesoară (sper!) cu 30 de copii mici, pe care nu-i cunoaşte. Şi mai ales când sunt şi grupe combinate (daa… fir-ar, că se practică!) Şi, mai ales, ce reuşeşte să-i înveţe în 30 de minute.
O limbă străină se învaţă în grupe mici… dacă vrei într-adevăr să faci ceva. Nicidecum în turmă.
Dar nu pot să nu mă întreb… dacă nu ar fi mai practic ca, în loc de vânzoleala de mai sus, copiii să stea frumuşel împreună cu educatoarea. Să numere, să cânte… să modeleze sau să deseneze. Sau să se joace Dechide urechea bine. Nu ar fi oare mai câştigaţi? Sau părinţii să aleagă pe principiul unanimităţii, toată lumea face engleză şi dans. Şi profesoara vine la clasă, nu se plimbă copiii, educatoarea este şi ea în sală, pentru impresionarea neastâmpăraţilor.
Am auzit şi scuza cu… Aşa au ales părinţii. Dar oare li s-a spus părinţilor care e programa? Ce anume trebuie să facă copilul la grupă? Sau direcţiunea se uită întâi la comisionul încasat din opţionale, şi apoi la binele copiilor?
Şi, în încheiere, voiam să prezint un alt mod de a face engleză. Tot opţional, tot jumătate de oră. Dar cu manual.
Limba engleză pentru grupa pregătitoare, Editura Aramis. A fost alegerea profesoarei. Pentru că am cerut să schimbăm metoda. Să încercăm altceva. Şi pun pariu că-i este şi ei mai uşor, şi copiilor, şi nouă. Când am cumpărat-o am tras-o şi la xerox. Aşa o are şi acasă, şi o folosesc şi eu, să văd ce-au mai învăţat. Şi sunt maxim 20 de copii în grupă, lucrează la ei în sală, iar cărticelele şi le iau de fiecare dată din raft… Iar planşele de colorat le rezolvă cu doamnele educatoare.
Pentru că se poate face şi altfel. Iar la sfârşitul anului, când te intrebi pe ce ai dat 200ron, să vezi că ştie ceva mai mult decât să numere…
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
In gradinitele pe care le cunosc eu optionalele se fac obligatoriu cu toata grupa, nu se impart copiii. Parintii voteaza la sedinta optionalele alese, se supun majoritatii.
Iar de la engleza si dansuri am fost impresionata de cate au invatat, chiar in turma fiind, i-am vazut la serbare 🙂
Dar… carte de engleza la gradinita? Ia s-o rasfoiesc si eu…
Teacher-a lui Cristi mi-a placut enorm, i-a invatat ceva vocabular de baza doar prin catece, poezii si jocuri de miscare.
Exemplu:
„Up is the ceiling
Down is the floor
Left is the window
Right is the door”
Copii indicau de fiecare data directia si obiectul, mi s-a parut super-fain pentru varsta lor.
asa am lucrat si noi, inainte de „carte”. dar… grupa de 10-15 copii.
la cealalta gradi, e grupa noastra, in proportie de 90%, si am inteles ca o mai cupleaza cu inca una…
iar cand am cerut sa asistam la optionale, sa vedem si noi o lectie, directoarea s-a eschivat…
a doua chestie care m-a scos din sarite anul trecut, stia ceva poezii, cuvinte, dar cand il intrebam, what’s your name?, in loc sa raspunda, el repeta…
depinde foarte mult de profesorul cu care fac limba straina. „pe vremea mea”, si normal ca râd când spun asta, pentru ca asa era dreptul mamei sa zica, nu al meu, dar uite ca mi-a venit si mie rândul… deci, atunci, cu secole în urma, profesorul m-a învatat atata franceza ca m-a determinat sa dau la facultate la romana – franceza. în timp ce fiul meu a fost la gradinita cu predare în germana si n-a învatat o boaba pentru ca doamnele tinere erau cu un ochi spre occident, iar cea în vârsta se pregatea de pensionare. am si acum manualele de germana dupa care au lucrat si sunt precum o rana dintr-un accident pentru mine… sa nu stie copilul nici macar sa numere… nu neg ca si acum, pe vremurile astea, sunt profesori sau educatori care sa se ocupe serios de copii, dar ar trebui sa fie … mai desi… nu ca florile la inceput de primavara. ce ma face sa rad e altceva… imi spun… macar eu n-am dat pe bani la gradinita aceea. era de stat, n-a invatat nimic, dar nici n-am pierdut bani. am prietene care dau bani seriosi pe gradi particulare si copiii sunt… complet nepriceputi la „optionale”. of, unde-i dascalita lui Goga…
Hmm… cand eu ti-am zis ca mai bine emigrezi… Din pacate, ai viziunea educatorului prin formare, viziunea parintelui prin interes direct… Si te ciocnesti de o non-viziune a profesorului/educatorului care face lururile pentru ca TREBUIE si nu pentru ca ii place, pentru ca MERGE SI ASA si oricum sistemele sunt asa de idioate, incat nimeni nu il trage cu adevarat la raspundere… Ba mai mult…. parinti de-aia ca tine sunt niste „rase disparute”, daca ai noroc sa te bage in seama, s-ar putea sas e uite urat la tine, cam ai tupeu sa pui intrebari… Dar MACAR TE-A BAGAT IN SEAMA…
Gradinite de stat versus gradinite private… e o discutie lunga si, din pacate, tine de norocul fiecaruia. Macar la privat, cineva te arde la salar’ daca nu faci ce trebuie sa faci. Daca mai prinde si copilul, bine. Dar macar se face. La stat… e discutabila chestiunea, si, din pacate, supusa 100% hazardului … Daca ai noroc, nimeresti peste o „ratacita” de educatoare care MAI CREDE INCA in meseria ei…
Problema invatamantului romanesc nu este orarul, durata, programa… Ci faptul ca se bazeaza 100% pe memorare si deloc pe imaginatie (din nou, daca ai la clasa o „ratacita” dintre cele mai devreme, esti un norocos, copilul va lucra si imaginatia…). Problema este ca educatorul nu are nici o treaba cu empatia. Hmm… Copilul tau lucreaza ceva, e bucuros, vrea sa impartaseasca si colegilor, profesorului.. „Mda, e interesant, dar nu e ce ti-am cerut eu. Stai jos, DOI!” Si asa mai departe.
Din pacate, e obositor pentru parintele care VREA CEVA. Daca vrei sa faca ceva copilul tau, apai tebuie sa te lupti, sa te lupti, si sa nu mai termini de luptat, desi lucrurile astea ar trebui sa fie asa de simple…
ce sa fac mai anca, io eram ala care statea la catedra din pasiune. si chiar daca am plecat de-acolo, nu inseamna ca trebuie sa-i inghit, si mai nou, sa-i platesc pe cei care au impresia ca „a-ti bate joc” e sport national.
iar cu emigratul, inca ma gandesc ;).
Poate ca acum nu ti se pare ca ar fi o „investitie” buna, poate ca ti se pare ca eforturile tale sunt zadarnice dar gandeste-te ca si engleza trebuie invatata treptat, pas cu pas, asa cum am invatat si limba romana. Poate ca ar fi bine sa nu iti doresti un rezultat spectaculos extraordinar, poate ca ar fi bine sa-i lasi pe ei sa prinda aripi si sa poata spune ceva coerent, poate ca este prea devreme…
Si asa as putea sa scriu in continuare o gramada de „poate” dar ma opresc si trag concluziile: nu te pripi ci gandeste-te ca ei au sansa sa fie macar cu un pas mic inainte. Eu personal am avut surprize placute cu toate ca eram convinsa, ca si tine acum, ca arunc banii pe fereastra.
Va pup cu mult drag.
pai… nu m-am pripit. optionalul de dansuri il face la scoala de dans, unde si la 4 ani si-a dat seama ca invata mai multe decat la gradi. macar daca dau un ban, stiu pe ce. iar engleza invatam in joaca, zi de zi. aici inca nu am luat masuri, suplinesc cat pot.
dar daca tot vezi ca banii se duc un an pe ala sambetei… sa le mai dai drumul inca un an…?