Se pare că surprizele la proba de mărţişoare abia încep. Andra tocmai a trimis la expoziţie trei mărţişoare deosebite, realizate din hârtie răsucită. M-a impresionat.
Mulţumim Andra pentru exemplul din filmuleţul demonstrativ!
Se pare că surprizele la proba de mărţişoare abia încep. Andra tocmai a trimis la expoziţie trei mărţişoare deosebite, realizate din hârtie răsucită. M-a impresionat.
Mulţumim Andra pentru exemplul din filmuleţul demonstrativ!
Mi-au placut foarte mult şi mărţişoarele cu care s-a înscris în final la proba năzdrăvanilor, dar am ţinut să vi le arăt şi pe cele care nu s-au încadrat cerinţelor. Mărţişoarele sunt realizate din din frunze şi flori uscate în cuptorul cu microunde. Iar mie îmi plac foarte mult.
Se pare ca vulpea geometrică a fost considerată foarte interesantă, cel putin dacă iau în considerare feedbackul privat. Aşadar, am scos din cutiuţă şi am doilea model pe care l-am primit de la grădi. De data aceasta, un căţel. Pentru cine are chef de joacă cu şabloanele geometrice, iată încă un model.
Când Irisuca se apucă de lipit, ideile îi vin continuu… În febra ce ne-a cuprins săptămâna asta, privind confecţionarea mărţişoarelor, un episod aparte a fost cel "pentru doamna".
De ajutat, am ajutat-o puţin. Adică i-am decupat fluturaşii, albinuţa, şi floricica din stânga. Plus suportul. Apoi a lipit singurică. Floricica din dreapta este realizată din confetti. Le-am găsit la articole pentru party, la punguţă. Caut încă steluţe, dar parcă au intrat în pământ.
Cred că e evident, felicitarea-mărţişor reprezintă un peisaj de primăvară. Soarele străluceşte sus pe cer, nu avea cum să lipsească ustensila ei preferată, lipici-glitter. Apoi pixul cu sclipici… (se asigură de câte ori îl foloseşte că îi cumpăr altul când se termină :D).
Fiecare fluturaş stă pe o floare. Am convins-o să-i lipească puţin lângă, să se vadă şi floricelele. Apoi a cerut o albinuţă. Care… are miere pe picioruşe (cele două paiete).
La final, nu putea lipsi din peisaj o zână, şi cine alta decât Clopoţica.
Acum să vedem, ce va spune doamna când va primi mărţişorul. Dar ea este încântată de realizare.
Năzdrăvanii s-au pus pe treabă la concursul de săptămâna aceasta. Theo tocmai ne-a făcut o surpriză tare frumoasă cu două modele confecţionate din ipsos. O albinuţă şi o libelulă. Setul este special, cu forme, ipsos şi vopseluri. Partea mai grea a fost uscarea ipsosului, două zile s-a tot învârtit pe lângă ele. Şi ca să nu fie doar un mărţişor, albinuţa (Theo zice că e gândăcel) este broşă, iar libelula este o agrafă.
Al treilea mărţişor din concurs este un ursulet din piele. S-a decupat cam greu, dar mami era pe-aproape.
Printre desenele animate achiziţionate toamna trecută a fost şi "Lupul şi cei şapte iezi", un scurt metraj în limb română. M-a amuzat teribil povestea.
Bântuind prin depozitul de cărţi (deh, aşa relaxant mi se pare… liniste, multe cărţi, toate categoriile, miroase a cerneală…) îmi arunc ochii pe un raft şi zăresc o cărţulie… "Lupul şi cei şapte iezi". Editura Ştefan. Nu auzisem de ei.
Cărticica – mică, 24x22cm. 12 pagini. Dar hârtia specială, cred că undeva la 180g, un carton lucios ce pare ceruit, cu striaţii. E o plăcere s-o ţii în mână, şi este şi solidă. Hârtia, în combinaţie cu tiparul, a dat un efect extraordinar: pare că imaginile sunt pictate pe pânză. La 8.5 ron părea de necrezut.
Cartea este tradusă de Dragoş Săceanu, cred că după o variantă rusească, căci ilustraţiile aparţin lui Galin Gheorghiev şi Svetlana Kniazeva.
Am revăzut şi animaţia… şi mi-am amintit ce mi-a plăcut. Capra. În rolul de mamă eroină, cu 7 copii. Pe lângă distracţia de-acasă, suspect, capra cu şapte copii era atât de calmă… cred că trebuie să aflu secretul!
Ne-am mobilizat aseară pentru a termina mărţişoarele. Era de-a dreptul ruşinos, să ştim de atâta timp de proba din concurs şi să nu ne mişcăm.
Aşadar, am ales să confecţionăm trei variante de mărţişoare. Doar nu era să le facem pe toate la fel…
Irisuca şi-a ales o pasăre din lut. A pictat-o cum a putut. Nu i-a ieşit rău deloc şi aduce bine cu un porumbel. Apoi a abuzat de pixul cu sclipici. După tuburile de glitter, pixul asta e noua ei dragoste.
Pentru că tot ne-am aprovizionat cu paiete, a ales să facă un fluture. La câţi fluturaşi are în căpşorul ei mic, nu mă miră. Am desenat împreună conturul cu forma de fluture de la plastilină. Apoi ea a colorat-o cu lipici. Chinul a venit când am pus-o să ia paietele cu penseta să le lipească. Dar se pare că fetele se nasc cu deprinderi gata instalate, căci a prins imediat cum se foloseşte instrumentul (faţă de Andrei, care n-a reuşit). După paiete a fost simplu. Glitter la greu :D.
Ultimul ne-a dat cea mai mare bătaie de cap. Trebuia să facem un animal. Iniţial mi-am zis că e simplu. Un cap de pisicuţă, căţeluş, sau şi mai simplu, ursuleţ. Dar Irisuca a avut ac de cojocul meu…
Eu vreau să fac o vulpe!
Şi m-a încuiat. Model de vulpe ioc. Şi una mică, să încapă în cei 5x5cm…. Dar am avut noroc cu domnişoara educatoare, care ne-a ajutat cu un model de vulpe şireată. Noi nu a fost nevoie decât să micşorăm proporţiile şi să rezolvăm problema. După ce am reuşit cu chiu cu vai să terminăm vulpea, mă trezesc că vulpea e singură şi nu are ce să mănânce… aşadar…
Mami, ce mănâncă vulpea? Pui?
Pui să fie, şi neapărat cu glitter, să sclipească.
Cu Andrei, ca de obicei, un chef de muncă debordant. În traducere, am tras de el… Bine-nţeles că nu putea să se istovească cu noi creaţii. Şi cum pentru 1 martie se pregăteşte de ceva vreme cu mărţişoare, a ales unul din mărgele. Apoi, tractoraşul pictat duminică pe lut. I-am cerut să-l "decoreze" puţin… şi… a apărut o şosea sclipitoare.
Iar pentru modelul de animal, normal, a ales… un ursuleţ. Simplu de făcut, şi fără prea mult stres.
Concluzii de final: Capsatorul a fost instrumentul care le-a atras de data asta. Nu stă la îndemâna lor (logic de ce, nu?), iar acum au avut voie să prindă ei şnuruleţele. Maaare distracţie.
Şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem operele celorlalţi participanţi la concursul de mărţişoare, şi mai ales cui le vom expedia pe ale noastre…
În căutare de soluţie pentru un mărţişor, am găsit ajutor la grădi. Domnişoara educatoare a fost foarte drăguţă şi ne-a ajutat cu un model de colaj geometric, o vulpiţă.
Pentru confecţionare nu e nevoie decât de
Apoi doar urmaţi modelul.
Pentru un tablou deosebit, puteţi ca mai întâi să creaţi, cu acuarele, un decor de pădure. Lăsaţi la uscat şi la final lipiţi vulpiţa în poiană.
E drept că uneori mă chinuie talentul. Azi a fost una din acele zile în care am zis… de ce nu?! Aşa că am încercat să văd ce-mi mai amintesc la categoria modelaje. Copiii nu erau acasă, aşa că am putut să mă desfăşor. Am scos cutia cu forme pentru plastilină, şi ce-a mai rămas din plastilina copiilor. Ce-a mai rămas… pentru că au amestecat-o, nu mai găseşti culoare simplă.
Aşadar, mai mulote tipuri de forme. Clasice, pentru decupat, sau tip cofrag, pentru forme mai elaborate. Neaparat necesar un tub pentru întins "plăcinta" şi un cuţit pentru plastilină (asta pentru copii, căci eu am luat un cuţit serios din bucătărie :D)
Să le iau pe rând, căci a fost o aventură…
Căsuţa. În primul rând, am făcut de fapt două căsuţe din plastilină: una roşie, una albastră. Le-am tăiat şi le-am îmbinat corect. Şindrila de pe acoperiş şi iarba le-am făcut cu un ac. Cred că merge foarte bine şi o scobitoare pentru copii. Fereastra şi uşa le-am făcut ultimele.
La fluturele din plastilină nu credeam că o să ma chinui atât de mult. şerpişorii de pe margine mi-au tocat nervii, erau atât de subţiri, plastilina se încălzise, şi abia i-am pus. la biliţe, noroc cu acul, că le-am putut aşeza la locul lor. Pentru corp, am răsucit un şerpişor. Şi-am fost tare fericită când am terminat!
Îngheţata… am avut un şablon. Pe care nu l-am mai găsit, bine-nţeles, la sfârşit. Secretul a stat la îmbinarea plastilinei, înainte de a tăia cu şablonul. Am potrivit cele trei culori. Apoi le-am tăiat pe toate trei, drept. apoi am tăiat şi plastilina maro. Le-am potrivit, apoi am aplicat şablonul. Şi, la final, puţin topping 😀
Modelul de căpşună.Am greşit un pic… Întâi am umplut spaţiul de codiţă cu plastilina verde. Apoi, corpul cu roşu. Şi am tăiat de pe cofrag plastilina excedentară. Mare greşeală, căci n-am mai avut cum să o scot pe cea din şablon. M-am cam chinuit, cu acul, şi se vede că nu e o căpşună standard, e puţin strâmbă.
Cu lecţia învăţată de la căpşună, am trecut la modelul de căţeluş. Mai întâi, am întins o foiţă foarte subţire de plastilină maro. Şi am tăiat-o pe contur. Apoi am luat plastilină "amestecată" (dacă nu ştiţi de e, citiţi povestea :)) şi am pus cât am putut de multă, am umplut tot capacul. Am apăsat bine… şi căţelul a ieşit. I-am adăugat la final limba, ochii, puţină iarbă la picioare.
Apropo, capacul cu şablon îl am de la cutiile cu plastilină ecologică. Foarte simpatice modelele!
După reuşita cu căţelul, am încercat să modelez şi raţa. Aici trebuia să îmbin culorile. La fel, foiţă foarte subţire de plastilină portocalie. De ce subţire? Pentru ca la presare puternică, să nu se amestece prea mult. Apoi, peste portocaliu, galben. Tot foiţă subţire. Şi în final, multă umplutură. La sfârşit, puţin decor, pentru impresia artistică.
Melcul… Am probat să văd cam ce-ar putea ieşi. Se putea şi mai bine.
La final, modelajele se lipesc pe suportul de carton cu aracet. Sau, dacă se poate, cu un adeziv mai puternic. Lipiciul simplu pentru hârtie nu prea ţine.
Mărţişoarele din plastilină au nevoie şi de ambalaje de acetofan. Altfel nu au şanse să supravieţuiască până la destinaţie, iar cel mai sigur e să le înmânezi personal.
Proba săptămânii care tocmai s-a încheiat la "Talente de Năzdrăvani" a constat în realizarea unei felicitări. Năzdrăvanii au avut de această dată libertate totală. Nu au fost restricţii de materiale sau cerinţe suplimentare, iar creaţiile lor sunt de-a dreptul minunate.
Cei mari, ca de obicei, ne uimesc cu "dorinţa" lor nemărginită de lucru. Mai de voie, mai împinşi de la spate, ca Andra sau Andrei, merită mereu lăudaţi şi încurajaţi.
Nici Piticii nu s-au lăsat mai prejos. Ba chiar au trecut peste cerinţele probei, de a realiza o inimioară simplă, şi au trecut la una mai complicată, ca pentru "grupa mare".
Ca şi concluzii ale probei, trebuie să împrospătez sertarul cu materiale. Musai pe lista paiete şi pietricele, dar neapărat ceva perforatoare speciale, pentru floricele, inimioare, steluţe şi alte decoraţiuni.
Abia aştept să văd în schimb cine va câştiga proba… pentru că ai mei pitici se tot uită la felicitări şi tot nu sunt siguri cum acordă punctele.