Operele noastre de artă din categoria colaje din mărgele de polietilenă încep să se înmulţească.
Am progresat niţel, adică nu mai stau aşa mult lângă ei. Rolul meu devine încet încet de culegător de biluţe. Adică trebuie să aleg din imensitatea de borcan şi să le pun, pe culori, în borcănele mai mici. Dacă mă chinui să le educ lor răbdarea prin jocul ăsta, se întoarce cumva împotriva mea… Dar cine ştie, poate că o să-mi fie util. Sau poate că în curând îşi vor pregăti singur materialele…
De Iris sunt tare mândră. Ea când se apucă, chiar dacă e migălos, termină. Aşa cum a făcut şi acum, singurică, tot tabloul. Pentru a fi pe înţelesul tuturor, acolo sunt trei prinţese lebede pe un lac. Iar sus… galben sigur e un soare. Cu verde e şi un pom, dar şi o mulţime de broaşte care s-au speriat şi-au sărit din apă. În rest, trebuia neapărat să fie ceva "roz".
La Andrei mai greu. A lucrat cu model maşina şi semaforul. Iar deasupra trebuia să fie o clădire cu geamuri roşii, dar a devenit din mers un portbagaj suspendat. Culoarea de fond… galben… era de la gazele de eşapament, dar nu aveam noi alte variante de culoare. În scchimb el nu are răbdare. Începe un lucru, cu entuziasm, apoi îl abandonează. De ex, a făcut maşina şi semaforul. Era încântat. Dar ca să le lipim, trebuia să mai umple spaţiul… ei bine, asta a fost o lungă muncă de lămurire. Prefera să strice maşina decât să o termine.
Să sperăm că va începe şi el să fie mai ambiţios… mai răbdător…
În schimb îi place la nebunie etapa finală, când le lipesc cu fierul de călcat. Ei, dacă ar vrea să ajungă mai des aici…