Ursuletul Pooh si beneficiile mierii

De câteva zile încerc să conving copilul cât de bună este mierea, ce aliment sănătos este şi cum va fi ea mai puternică şi mai sănătoasă dacă înghite o linguriţă de miere pe zi.

Aseară întreabă de unde avem noi miere, că nu avem albine. Şi, bine-nţeles, dacă albinuţele au fost de acord să ne-o dea, că tocmai îi spusesem că o luăm din căsuţa lor. Şi… normal că nu cerusem voie, cum ar face orice copil politicos!

Am lămurit problema. I-am spus că de fapt am făcut schimb. Că albinuţele nu aveau căsuţă, mama lui Lori le-a făcut una şi albinuţele la schimb îi dau miere. Schimbul este permis, şi e acceptat de copii.

Mami, facem şi noi o căsuţă pentru albine? Avem loc în balcon de una mică!

În seara asta îşi aminteşte că vrea miere. Îi spun că borcanul e pe masă, să se servească. Protestează, că e mică. Figuri. Dau repede exemplu pe ursuleţul Pooh, care mănâncă singur miere.

Daaa??? Pooh mănâncă cu mâna! Aşa vrei să mănânc şi eu…?

nuuuu 🙁

Ninge IAR!

Ce chestie, e iarnă afară! Mda, nu ştiu ce s-ar fi aşteptat lumea să fie în ianuarie…
A nins IAR! Wooow, dar de cand iarna e cu zăpadă?!

E drept că în ultimii ani ne-am obişnuit prost. Să vedem puţină zăpadă, să ne bucurăm de ea şi… cam atât. Ce contează c-am făcut febră musculară dezăpezind maşina (preventiv, să fie)… că drumul până la grădi a fost de două ori mai lung… Zăpada scârţâie prea frumos sub bocanci.

Copiii sunt încântaţi. Şi nu mă satur să-i privesc cum sar prin zăpadă ca apucaţii. E bucuria lor, cine sunt eu să le-o stric?! De ce-a durat drumul până la grădi de două ori mai mult? Pentru că… piticii n-au mers, ca oamenii normali, pe bruma de potecă bătătorită. Nuuu… fix pe margine. Prin nămeţi. Şi, dacă se putea, pe unde era zăpada mai mare. Aa, s-a împiedicat? A căzut cu nasul în zăpadă? S-a ridicat şi a reluat înotul. Ce-mi plac obrăjorii trandafirii… şi satisfacţia din ochii lor.

Şi trebuie să-i mulţumim lu’ nenea paznicul de la grădi. Pentru că ieri le-a făcut copiilor un prieten de joacă. Un om de zăpadă, pe care nu-l va strica nimeni, cum s-a-ntâmplat cu cel de după blocuri…

Aseară am râs… auzind prognoza meteo la telefon…
„Maie, ştii, la noi a nins. A nins şi mai demult, dar a venit soarele şi a luat zăpada. Şi omul nostru de zăpadă. … Daaa, şi a nins mult! A venit iar multă. E bună de sanie. … Daaa, facem altul. Dar avem unul la grădi, e mai mic, dar e frumos!!”

Mi-e dor de cazemate…

Colectia "Carti de colorat", Editura Crist

Ne-am făcut un obicei… nu ştiu dacă e bun sau dacă e prost…
Dar când mergem cu copiii la cumpărături dăm o raită pe la „cărţi”. Nu-mi place să fac asta pe la jucării, prefer să plec acasă cu o cărticică de colorat decât cu o maşinuţă mică. Nu am considerat niciodată că poţi „arunca” banii pe cărti, fie ele şi de colorat.

Din categoria „ieftine, practice şi acceptate de copii” fac parte şi cărţile de colorat de la Editura Crist. Scrisul mare permite şi unui copil mititel să citească cu uşurinţă. Şi când spun mare, înseamnă că un caracter mic are aproape 6mm pe înălţime. Şi bunica ar vedea la dimensiunea asta.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Apoi, povestea este scurtă, poate fi citită cu uşurinţă înainte de culcare. Vreau să zic… că nu adorm eu citind, şi nici nu casc în disperare la jumătatea poveştii cum mi se mai întâmplă.

Textul are ilustraţie color, folosită şi ca model pentru pagina de colorat de pe partea dreapta. Grafica nu este una sofisticată, putând fi colorată fără dificultăţi de la 4 ani. Spaţiile sunt mari, şi definite complet.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Ce mi-a plăcut, fiecare pagină conţine şi o întrebare, pentru a verifica cât de atent a fost copilul în timpul lecturii.

Cu un format mare (22x33cm), şi  margini ondulate, din colecţie fac parte:

  • Cenuşăreasa
  • Albă ca Zăpada
  • Frumoasa şi Bestia
  • Alice în Ţara Minunilor
  • Bambi
  • Scufiţa Roşie
  • Hansel şi Gretel
  • Cei trei purceluşi
  • Mica Sirenă
  • Pinochio
  • Răţuşca cea urâtă
  • Şoricelul de la ţară şi şoricelul de la oraş