Condițiile de examen: alt subiect de dezbinare în societate

Nu îmi amintesc ca în alți ani luna iulie să fi fost atât de fierbinte ca cea de acum. Spiritele s-au încins și s-au inflamat atât de mult încât cuptorul climateric părea mic copil pe lângă cel din societate. E drept că de undeva de sus se aruncau paie pe foc cu declarații incendiare și parcă cineva stătea să savureze spectacolul. Ultima săptămână am avut în sfârșit timp liber, că vacanță e greu să-i spun când stai și rupi filele din calendar până să apuci să te liniștești. Examenele și concursurile din învățământ au ținut capul listei știrilor, până când tragedia de la Caracal a mutat aceeași discuție a incompetenței în altă sferă.

Dar la învățământ se pricepe toată lumea, din moment ce toată lumea e implicată, mai mult sau mai puțin direct în acest sistem care ar dori să creeze, pe parcursul anilor de învățământ obligatoriu, un cetățean util societății.

Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii. (Legea Educației Naționale, 1/2011, Art. 2, al.3.)

Aș mai scoate câteva din Constituție și din Declarația Drepturilor Copilului, căci statul este obligat să protejeze copiii și să le asigure dreptul la educație, printre multe altele. Cum se achită statul român de această „obligație“ față de toți copiii săi, mai mult sau mai puțin norocoși? Știm bine că nu pot pune geană pe geană cei care își asumă aceste îndatoriri de grija copiilor care adorm nemâncați, care nu au cu ce să scrie, care abandonează școala renunțând la șansa unei vieți decente. Pe lângă acestea, statul, și în speță Ministerul Învățământului, ar trebui să se dea peste cap să se asigure că are cadre didactice pentru a respecta dreptul la educație al tuturor copiilor.

Legea cererii și ofertei în educație

O dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că nu ne-am desprins de comunism este faptul că nu înțelegem capitalismul și una din legile care îl guvernează: legea cererii și ofertei. Dacă cererea este mare și oferta scăzută, prețul crește. Dacă cererea este scăzută și oferta este mare, prețul scade. În cazul sistemului de învățământ, ministerul are o ofertă copleșitoare de locuri de muncă, mai ales în mediul rural, zonele acelea defavorizate pe care se bate cu pumnul în piept că le salvează. Oamenii care să vină în învățământ sunt puțini (în ciuda miilor vehiculate la examene, deficitul este de zeci de mii) și nimeni nu se agită să le crească numărul, așadar cererea este scăzută. „Prețul“ în această ecuație este de fapt nivelul calitativ al pregătirii cadrelor, care scade îngrijorător.

Ca o paranteză, angajatorii români de azi, mai ales cei din construcții, sunt disperați că nu găsesc forță de muncă la un nivel bun de calificare. Dar și atunci când găsesc „ceva”, se străduiesc să îi califice, să îi învețe meserie. Ce face onor ministerul nostru de resort când are oameni care își doresc să devină profesori? Face hârtii prin care îi perfecționează, să o bifeze și pe-asta, dar eficient nu este capabil să îi formeze.

Se vaită că vin oameni „nepregătiți“. Cine i-a pregătit? Aceleași instituții școlare aflate în subordinea ministerului. Cine le-a dat diplomă? Instituțiile de învățământ superior acreditate de minister. În loc să caute cauzele acestui dezastru – superficialitatea în pregătire – se aruncă cu noroi și se pun etichete.

Când am intrat la facultate (învățători și educatori) unul din discursurile inaugurale menționa cu mândrie că la finalul studiilor nimeni nu va fi șomer, există cerere, toți vor avea un loc de muncă. Și atunci, la ce bun să te mai agiți? La ce să te zbați să înveți dacă nu e niciun fel de competiție și locul este asigurat? Speculezi nevoia unui angajator disperat și nu trebuie să „corespunzi“ prea mult profilului ideal, treci ca gâsca prin apă prin facultate și te așteaptă oricum un loc călduț.

Încercarea ministerului de a refuza acum această forță de muncă de slabă calitate este o dovadă clară de management distructiv, fără logică, fără viziune. A realizat (în sfârșit) că are o problemă, că trebuie să facă ceva. Însă ce director idiot și-ar concedia peste noapte un sfert din angajați, fără să se asigure că fabrica lui va funcționa în continuare? E clar că, dacă o face, își asumă reducerea producției. Dar ghici ce… Ministerul nu poate „reduce producția“, căci nu poți trimite copiii acasă să le spui să vină anul viitor, când găsești tu profesori.

E mai greu să repari decât să construiești

Normal că te costă mult mai mult să repari un lucru făcut prost decât să o iei de la capăt cu altul nou. Surpriză… ca să creezi un om de calitate durează cam 22 de ani, de când o înveți pe maică-sa în maternitate bazele puericulturii, apoi la grădiniță și până îl scoți de pe băncile facultății să-l integrezi în sistem. Ministerul nu a inventat saltul în timp, așa că ar trebui să aibă, pe lângă acest plan bine stabilit pe care să-l urmeze cu sfințenie, și măsuri de criză. Și aici încep reparațiile costisitoare.

Avem nevoie de oameni și avem 3 000 care ar vrea să lucreze în sistem, dar nu sunt pregătiți. Chiar ai nevoie de ei? Ooo, încă cum, dar nu recunoști. Ai aflat la jumătatea lui iulie că oamenii ăștia nu „corespund standardelor“. De ce nu te-ai gândit, încă din luna mai, când ai avut un moment de inspirație și ai intuit problema, la o soluție? Dragi oameni, dacă nu luați 5 vă prezentați la școala de vară. Te apuci frumos și îi instruiești, îi pui toată vara cu burta pe carte, iar înainte să înceapă școala îi testezi. Nu promovează nici acum? Îi pui să achite cursurile de pregătire și le urezi succes până la examenul viitor, căci la noi, la români, așa merge. Dacă e gratis, e prost. Dar dacă te ustură pe tine la buzunar, te dai peste cap să fie bine.

Dar nu te culci pe o ureche, căci mai ai o problemă. Care e diferența între un candidat care a luat 4.99 și unul care a luat 5.00? Dacă te îmbeți cu apă rece că al doilea e exact ce căutai, e clar de ce e dezastrul acesta. Și pentru ceilalți e nevoie să faci ceva: școli de vară, cursuri de perfecționare serioase, în centrele universitare, la care grupele de lucru să fie stabilite în urma unei testări inițiale. Centrarea pe elev e și la nivelul acesta. De ce să pui în aceeași oală oameni diferiți? M-am trezit trimisă la cursuri care te luau de la zero, dar eu aveam nevoie de la 4. Până la final, s-a ajuns la 3. Pentru mine a fost pierdere de timp, dar am mai pus o adeverință la dosar! Vede cineva asta? Mă îndoiesc.

Incompetența scoate leii în arenă

Ce faci când ești depășit de probleme? Nu caut un răspuns logic, pentru că la noi contează să dea bine la public. „Fă-te că muncești” este deviza clasică, să te vadă tot prostul că te agiți, te consumi, chiar dacă pe tine te taie de fapt să te duci la budă. Eventual atacă sistemul la rădăcină, lovește în parteneriatul școală-familie, singurul lucru care mai împiedică ici-colo câteva corăbii să se scufunde. Întărâtă taberele, asmute-i unul împotriva celuilalt și savurează spectacolul. Asta e ceea ce văd de aproape două săptămâni: profesori nemulțumiți, profesori mulțumiți, care îi atacă pe primii, sindicate care, ca de obicei, dorm, dar părinți și mai nemulțumiți care au găsit acum o țintă să arunce cu piatra în toți, căci dacă nu sunt proști puși pe listă, sigur sunt șpăgari, bătrâni sau plictisiți.

Când sunt alegeri, societatea se scindează, părinții își renegă copiii, prieteniile se desfac din motive stupide. Așa și acum, un carnagiu grețos în care vinovatul stă la tribune și își freacă mâinile. Romanii vărsau sânge în arenă ca să potolească plebea. Ne-am moștenit străbunii, avem în ADN această dorință. N-am evoluat prea mult față de schingiuirile publice din Evul Mediu.

Dar cel mai greu este când faci parte din ambele tabere: și a profesorilor, și a părinților. Dacă deschizi gura în vreo discuție ești mort, linșat din prima, clar ești „trădător“, nu contează cine acuză. Totuși, din acest dublu rol ingrat am văzut despicat un subiect de ambele tabere implicate.

După examenul de definitivat o colegă a avut curajul, într-un grup teoretic de profesori, să arate cu degetul condițiile inumane în care s-a desfășurat examenul de definitivat în București la Colegiul „I.L.Caragiale”, unde în săli mici candidații erau înghesuiți câte doi în bancă (discipline diferite, pentru a face economie la supraveghetori), în săli expuse la soare, pentru câteva ore bune. Nu fusesem niciodată în această instituție, dar mă gândeam că, fiind o clădire veche, va respecta arhitectura școlară de odinioară, cu săli mari și spațioase. Apoi, fiind un colegiu de top, ultra-central, sălile să fie dotate cu aer condiționat. Cum și la mine la școală, mai spre marginea orașului, există dozator cu apă rece pe culoar, aici nici nu mă gândeam să nu găsesc.

Ei bine, fals. În afară de toalete, care erau refăcute, mai nimic nu mi-a inspirat ideea de școală de top din secolul al XXI-lea. Nu m-am grăbit să ajung în sală, era aproape plină când am intrat și, deși toată lumea se plimba, deja atmosfera era încărcată. Om fi noi animale mai spălate ca restul de pe planetă, dar avem o amprentă. Partea bună cu mirosul, ca și cu auzul, e că organul de simț se adaptează și în final te obișnuiești. Era deja cald, soarele bătea direct pe fereastră, perdelele gri deschis nu făceau față, plus că, dacă deschideai geamurile, trebuia să ridici perdelele… Am avut noroc, am nimerit între ferestre, la umbra peretelui, nu mă bătea soarele, dar trebuia să stau cu capul un pic aplecat, căci fereastra se deschidea chiar deasupra mea și riscam câteva cucuie dacă nu eram atentă. Alții au stat în soare. Oamenii s-au văitat că le bătea soarele în ochelari și nu vedeau ce scriu. Apă rece… nu era.

După jumătate de oră parcă ne-a pus Dumnezeu mâna în cap când ne-au dat foile de examen. Am putut să folosim ciornele pe post de evantai, căci în sală intri cu stiloul în mână, cartea de identitate și cu un pachet de șervețele, dacă ai noroc, căci nici acestea nu se acceptau până de curând. Sticla cu apă dacă n-o ai, ești mort, căci în loc să fierbi, te coci la foc mic. O oră de stres în plus, pe lângă cele patru de examen care urmau. La un moment dat a venit în sală, mă abțin să spun cu ce dispoziție, o doamnă cu ecuson, să întrebe „cui i s-a făcut rău“. Nu era la noi. Am aflat ulterior, pe facebook, că în altă sală cineva a avut probleme, dar că nu i se permitea să plece pentru că semnase deja procesele verbale de intrare în examen și abia după 11 putea ieși, chiar dacă mai era o oră jumătate până atunci și nu veniseră subiectele. În final, după ce s-a dezbătut aprins între comisie și supraveghetori, fără să se ia o decizie, a decis să rămână. Să mai întreb unde era echipajul de salvare obligatoriu la examene? Sau dacă omului, de emoție i se oprea inima…? Mă luase pe mine amețeala când mi-a sărit tensiunea din cauza unei doamne bine intenționate, care a început să ne spună că, dacă desenăm cu creionul se consideră semn, în condițiile în care terminasem geometria cu vreo 5 pagini în urmă. A revenit aproape imediat, că e semn dacă e desenat cu stiloul, și-a cerut scuze, dar ce mai conta? Am băut apă, am inspirat adânc… uite-așa mori cu zile.

Nu mai contează că patru ore au urlat sirenele, șoferii apăsau claxoanele de parcă respirau cu ele, zgomotul străzii intra netulburat în sălile de la etajul 3 și bănuiesc că jos era mai rău. După vreo trei ore terminasem litrul de apă. Când am predat lucrarea mi-am dat seama că nu mai aveam voce, răgușisem fără să vorbesc. Am ieșit la aer și n-am putut să nu mă întreb cum se învață acolo, cum rezistă copiii, probabil că e ca la mine la școală, unde soarele bate liniștit de pe la 10 până după-amiaza, astfel încât în clasă e înfiorător de cald. (Asta la parter, mi-e groază din toamnă, la etaj, unde soarele bate încă de la răsărit.)

Am empatizat cu colegii care se văitau de condiții, căci știam despre ce vorbesc. Dar surpriza avea să vină de la părinți dornici de reformă care au preluat mesajul colegei și și-au vărsat ofurile.

Dacă sunteți nemulțumiți, plecați din sistem!

Ce ușor se spune! Și apoi la fiecare început de an dau din colț în colț să intre, nu contează cu ce preț, pe lista unei anumite doamne, că în rest… e dezastru. Ce mă nemulțumește? Condițiile de lucru? Nici n-am motive. Câți se duc la muncă cu calculator de-acasă? Pixuri, hârtie și nu numai? La patron, pe căldură, trebuie să îți asigure condiții decente, apă rece, altfel zaci pe birou. Culmea, la clasă nu-mi permit să ies la aer când simt că mă sufoc. Uneori n-am cum să mă duc la toaletă când mă taie, că cine știe, am dat un test, nu-i pot lăsa singuri. Ba și în pauză dacă îți permiți să te duci la cancelarie, ești inconștientă, ai lăsat copiii singuri, dacă se omoară, că știu doar de frică…

Dacă nici profesorii n-au vacanțe…

Altă stupiditate, dar asta e în mentalul colectiv de multă vreme. Profesorii au 62 de zile de concediu pe an, așadar au un tupeu fantastic să se plângă că „nici ei n-au concediu”. Dorel când dă cu târnăcopul se gândește la berea pe care o bea la pauză sau la domnișoara cu fustă scurtă care tocmai a trecut pe trotuarul celălalt. Alții mai au trei ferestre deschise de facebook, își mai relaxează mintea după 5 mailuri citite cu o știre sau o bârfă cu prietenii. Câți ajung acasă și mai pierd ore bune ca să pregătească ziua de mâine la muncă și printează/decupează materiale pe cheltuiala lor? Câți adorm gândindu-se ce fac dacă iar nu pornește cine știe ce aparat și tot scenariul făcut pentru a doua zi trebuie schimbat la fața locului?

Profesorii – și să se înțeleagă, aici mă refer strict la cei care înțeleg exact ce au de făcut când trec pragul clasei – nu își permit acest lux, căci au 50 de minute în care să fii atenți la alte 30 de nevoi, să fie multi-tasking… Și da, au nevoie de zilele astea de concediu, pentru că abia după o lună ce începi să îți simți mintea că se relaxează, e din nou odihnită și creativă, gata să creeze noi experiențe de învățare.

Mulți cred că te duci la școală, reciți lecția și pleci acasă devreme. Ești mult mai mult de-atât. Ești mamă surogat, dai îmbrățișări la nevoie celor care nu primesc sau n-au de unde să primească, îi trimiți să se spele pe mâini, legi șireturi și închei fermoare, la nevoie te joci de-a doctorul, iei o febră și suni după părintele prea ocupat să vină sau pansezi vreun picior rănit că n-are cine. Pui suflet și plângi cu ei și te doare.

Și da, după toate acestea, ai o vară să te odihnești și să fii doar părintele copiilor tăi. Ai tăi! Acei copii pe care îi îmbraci în prima zi de școală și le explici cu lacrimi în ochi că „mama nu poate veni” cu ei, pentru că mama se duce să le zâmbească altor 30 de copii. Mama se duce la alt careu să se uite cum părinți fericiți trec linia și intră în față să-și fotografieze copilul, stând cu posteriorul întors către prezidiul unde directorul se spetește să țină o cuvântare alături de ceilalți profesori. Speră să-și vadă și ea copilul în pozele altor părinți, cum stătea emoționat la careu! Acei copii pe care nu ți-i vezi la premiu, căci tu ești în altă parte, să premiezi alți copii… Rănile acestea se mai închid în vacanță, dar nu se vindecă. Ele rămân în sufletul părinților și al copiilor de profesori. Sarcastic era aruncată o urare, Bine ați venit în lumea celor care muncesc! Ahh… Să nu-ți dea Dumnezeu cât poți duce, omule…

Toți profesorii sunt hoți

Alta bazaconie zvârlită în silă. Dacă a îndrăznit să se plângă, această „cucoană“ sigur e din seria celor care te măsoară întâi să vadă cât poți da și sigur nu doar că primește, dar mai și cere poșete, parfumuri, rate plătite la bancă… Întrebarea mea pentru toți nemulțumiții de cadouri e următoarea: Când ți s-a cerut ultima dată, ai reclamat? Dacă nu, cu ce ești mai bun? De ce nu încerci să dai un exemplu și să schimbi ceva? Nu îți place să ieși în față, să-ți asumi, dar e ușor să îi bagi la grămadă pe toți!

Profesorii vor doar pentru ei

Un ultim reproș la care mă refer – deja e destul – e acela că profesorii nu ar trebui să se plângă de condiții, că o duc alții și mai rău în mine și oțelării. Dacă în clasă e cald de leșini, clar nu trebuie să ai pretenție de aer condiționat, căci tu poți să suporți. Și copiii suportă, cu stoicism. Cum se comportă un copil care „nu se simte bine“? E agitat, nu se concentrează, nu are chef de nimic. Și atunci, cum să ții tu lecția, să produci învățare în acele condiții? Dar uite, domnule, ce fițe și figuri, se coace la catedră și vrea aer condiționat! De acord, nu părinții trebuie să cumpere, dar de ce părinții nu iau pe sus consilierii locali pe care i-au votat și care răspund de dotarea școlilor, să îi pună să-și facă treaba măcar o săptămână în sălile fără perdele, fără aer condiționat și în plin soare, câte doi în bănci în care îți agăți mânecile sau scârțâie enervant la fiecare mișcare? Să vedem atunci, ce e mai important? Borduri puse vertical sau aerul condiționat?

Iris: cusături tradiționale

Cusături și la alt nivel

Școala românească nu încetează să mă uimească. Concursurile școlare sunt iarăși, un moment în care pui în balanță avantajele și dezavantajele pentru copil. Nu am forțat copilul să participe, dar nici nu l-am împiedicat atunci când și-a dorit să meargă. Anul acesta a vrut la biologie. A învățat și s-a agitat de parcă dădea la medicină. I-a plăcut mult și chimia, dar nu a vrut la olimpiadă. În schimb, cam pe când tezele îi dădeau bătăi de cap, vine încântată cu o nouă propunere: doamna de tehnologie vrea să îi trimită la un concurs „tradițional”. Așa a început nebunia inițială, trebuia să se ducă în costum tradițional. Copilul meu care umblă numai în blugi și adidași… a făcut un efort fantastic să își cumpere o pereche de balerini. Apoi mi-am dat seama că, deși avem amândouă o colecție bunicică de cămăși artizanale, niciuna nu e o ie adevărată, de „costum”. Nu mai zic de fotă… aveam un costum de fetiță de 8 ani, cu fotă luată de mama de la Agapia și o ie de la bunica, dar de adult nu. Am improvizat… o bluză artizanală și o fustă neagră, simplă.

Am dus-o dimineață la concurs. Când am oprit mașina am paralizat, erau acolo în fața școlii fete gătite de parcă acum ieșiseră dintr-o vitrină de la muzeu. Am înghițit în sec. Am sperat atunci – și sper încă – să nu fi contat decât ca un criteriu de admis-respins. Mi s-a părut oricum și organizarea defectuoasă: anunți copiii că au două ore… apoi când expiră cele două le spui că de fapt au trei! Trecem peste asta, România eternă și fascinantă!

Una din probe presupunea să vii de acasă cu „ceva” făcut de tine. Ne-am gândit mult amândouă ce să facă… și am stabilit să fie ceva „credibil”. Știți voi, să nu suspecteze juriul că nu e făcut de ea. O săptămână a lucrat la o mică gentuță tradițională, în care, vorba ei, încape telefonul. Apoi am sfătuit-o ca la concurs să coasă ceva cu același model, pentru a demonstra încă o dată că ea a lucrat. Culmea, mi-a povestit apoi că juriul a fost impresionat de caseta în care și-a luat cele necesare pentru lucru. Dar mai bine o las pe ea să vă povestească cum a fost!

Caseta cu pricina…

La olimpiadă

Să lămurim, de fapt… n-am fost la olimpiada de tehnologie, am fost la un concurs de meșteșuguri cu tema: Tradiții în România. 

Profesoara de tehnologie a întrebat într-o pauză în clasă cine ar vrea să meargă la olimpiada de tehnologie. Mi-am zis că e ticnită că ne întrebă, întrebarea cea bună era:

Copii, învățați la tehnologie, nu?

NU!!!

Cine învață la tehnologie(?), de parcă nu-mi ajung celelalte materii… Și oricum tot ce face ea la ore e să dicteze sau să pună pe unul dintre noi să scrie la tablă lecția, iar apoi să ne asculte. Dacă te surprinde sau nu cu ascultarea – fiecare cu norocul lui. La unele lecții nici nu trebuie să înveți, cum ar fi mijloace de transport. Foooooarte greu de zis lecția…

Revenind la subiect. Reacția clasei a fost un luuuung șir de râsete. Toți râdeam: Olimpiadă la tehnologie! Ce glumă bună! Până și profesoara râdea… M-am oprit din râs când ne-a zis că nu trebuie să învățăm nimic, deoarece e probă practică. Așa că am întrebat-o, pentru că eu chiar nu știam la ce se referea ea prin probă practică și mi-a explicat că e un fel de concurs de meșteșuguri. Am devenit interesată. La finalul programului mi-a zis tema concursului și m-a rugat să-i aduc ceva făcut de mine, să-mi vadă si ea așa-zisul talent. 

Ca să înțelegeți, la acest concurs trebuia să te duci cu ceva făcut de tine și să faci cu aceeași tehnică ceva și acolo.

La o zi după anunțarea olimpiadei m-am întâlnit cu ea în cancelarie să-i arăt ceva făcut de mine. Mi-a zis că aș putea să mă duc și cu modelul acela pe etamină (un mărțișor mai complicat), dar mie mi se părea prea puțin, adică nu era chiar ceva cu care să mă laud. La concurs aș fi vrut să mă duc cu alt tip de meșteșug, nu cusătură pe etamină… ci bobinare pe sticlă, dar profa’ mi-a zis că nu-i tradițională, iar eu ca o elevă conștiincioasă n-am contrazis-o. Nu mai zic că au văzut și alți profesori ce i-am adus profei de tehno (inclusiv profu’ de mate :)))) ) și toți m-au întrebat dacă eu le-am făcut, le-am zis că da și au fost surprinși, deși pentru mine nu e mare lucru…

La concurs m-am prezentat cu jumătate de oră mai devreme cu o gentuță (meșterită de mine, normal), iar acolo am realizat un semn de carte. Cum știam că am la dispoziție doar două ore – greșeala profei – am făcut un model simplu, pe care l-am terminat la 11 fără ceva. Eram fericită că m-am încadrat în timp și că îmi ieșise cât de cât OK. Mai trebuia doar să aștept evaluatorii (care se plimbau din sală în sală) și după ce vedeau lucrarea mea, eram liberă să plec acasă! Chestia e că de fapt aveam trei ore la dispoziție, iar eu am aflat la 11:40. Iar dacă nu terminai modelul te depunctau… Dacă știam de la început cât timp aveam de fapt aș fi făcut ceva mai interesant.

Ajung la 8:30 în sală, cum intru observ că sunt doar fete, aproximativ 13. Intră o doamnă care nici nu ne-a băgat în seamă, una dintre noi o întreabă dacă putem să stăm cum vrem. Ea a întrebat deoarece venise cu sora ei… ne-a zis că putem să stăm cum vrea inima noastră. Toate ne-am aranjat materialele, unele eram cu etamina, altele cu brățări și altele care nu știu exact ce făceau. Se face 9 fără și noi tot fără supraveghetor în sală suntem… Ne uităm pe lista cu participanți și descoperim că suntem aproape toate, așa că am decis să începem. La 9 și ceva vine cineva și ne spune că nu ne-am așezat, așa că ne-a întrerupt din lucru ca să stăm „cum trebuie”. Dacă acea persoană ar fi fost supraveghetorul nostru cred că înnebuneam. 

Au fost câteva minute de tăcere, iar apoi toate am intrat în discuție: Cum te cheamă? Ce clasă ești? La ce școală?… După ce trecem de partea cu întrebările obișnuite am început să discutăm despre profesori, manelele din clasă, colegii nebuni, medii, teze. 

Am fost întrerupte de intrarea unui băiat. Venise la concurs. Toate am tăcut. S-a așezat în ultima bancă. Ce caută aici? mă gândeam. În momentul în care a scos o pernă, apoi pe a doua, a treia și un tablou, toate realizate de el, toate făcute din etamină și cusute foarte frumos m-a dat pe spate. Una dintre noi chiar i-a zis, în glumă, că piața-i mai încolo. După ce a venit și el am început să vorbim de unde luăm modelele de etamină. Pinterest, Instagram, în general de pe net. Maestrul din ultima bancă le lua din cărțile bunicii – nu ne-a mirat. Toate am mai făcut asta din când în când. Dar nuuuu… el le lua (pe majoritatea) de la modelele tradiționale care erau puse de decor la raionul de carne la Kaufland. Am început să râdem, aceeași persoană care a făcut și gluma de mai devreme, l-a întrebat dacă îi mai merge netul și dacă are nevoie de hotspot…

Nu contează că am făcut un semn de carte, pot face oricând. Dar să râd cu niște persoane necunoscute, este ceva ce mi s-a întâmplat prima dată!

Iris: cusături tradiționale

P.S.: Ce nu mi-a plăcut la acest concurs a fost că a trebuit să vin îmbrăcată în costum tradițional, adică și cu pantofi și cu fustă, ia era singura care nu mă deranja. Pot să spun că mi-am distrus picioarele, și nu eram singura, majoritatea fetelor se văitau de pantofi…

P.P.S.: Cusăturile mele sunt pe instagram aici.

Hai la teatru, la Excelsior! – concurs

Sunt câteva lucruri despre care scriu cu drag și m-aș da peste cap, dacă este cazul, ca să schimbăm ceva. Sper să vă placă ceea ce urmează să se întâmple, săptămânal, aici pe site!

Am descoperit Teatrul Excelsior din București în urmă cu câțiva ani și merg acolo cu enormă plăcere. Îmi place trupa tânără și entuziastă, îmi place sala și îmi plac fotoliile. Îmi place abordarea și punerea în scenă, mai ales pentru copii, cu bun simț și potrivit vârstei. Așadar, să trec la subiect:

Teatrul Excelsior București, împreună cu Talente de Năzdrăvani, te invită la spectacol. Studiază programul din acestă lună, vezi detaliile spectacolelor pe site, apoi alege unul la care ți-ai dori să mergi împreună cu copilul tău. Argumentează alegerea inclusiv din punct de vedere al vârstei copilului (vezi pentru ce vârstă e recomandat spectacolul) și scrie mesajul tău într-un comentariu la acest articol.

Concursul se încheie joi, 14 februarie 2019, ora 21:00, iar vineri vom anunța câștigătorul unei invitații de două persoane la teatru, la un spectacol la alegere din program.

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugați un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu. Nu va fi salvat în nicio bază de date și nu va fi păstrat după încheierea concursului și validarea câștigătorului).

Premiul va fi atribuit de către echipa Teatrului Excelsior. Se va ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, acestea devin vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiți numele real complet (acesta va fi și numele de pe invitație) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfășura între 8-14 februarie 2019, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 24h de la încheierea concursului și vor avea la dispoziţie tot 24h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiul nerevendicat, va fi desemnat alt câştigător. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiul se anulează. Invitația va fi disponibilă la casa de bilete a teatrului înaintea spectacolului ales și comunicat de câștigător.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condițiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic) și nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câștigătorii nu vor fi anunțați personal, vă rog să accesați pagina concursului în ziua de 15 februarie 2019. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

Prin participarea la acest concurs confirmați că aveți vârsta de 18 ani.

Vizionare plăcută!

În război cu pisicile – concurs

Mi se pare extraordinar în ultimul timp cum, dacă le dai copiilor o carte groasă de cinci degete, se blochează, jelesc, și orice încercare de a-i încuraja să se apuce de ea e… sortită pieirii. Dar dacă le dai de citit o serie cu 10 volume, care puse unul peste altul au cel puțin 30 cm înălțime, nu au nicio problemă. Pentru că le iau pe rând.

Nu am pisici, am veverițe. Dar Pisicile războinice de la editura ALL au aterizat la noi, în picioare, ca orice pisici, de ceva ani. Andrei le-a însoțit în lupte… apoi a început Iris să își petreacă timpul cu ele.

Până acum am citit primele șase volume: „În inima pădurii” (unde pisoiul de casă este primit în clan), „Foc și gheață” (pisicile din clanul Tunetului se înfruntă cu niște probleme), „Pădurea secretelor” (se descoperă trădătorul), „Furtuna” (o rudă a secundului vine în clan), „O cale primejdioasă” (unul dintre conducători își pierde a noua viață), „Vremuri întunecate” (apare un nou dușman).

Cele patru clanuri respectă un cod al onoarei, doar că pe unele pisici nu le interesează acest cod. O pisică apucă calea de pisică războinică de când este pui. La câteva luni (6-7 luni) este luat în ucenicie cu titlu de Labă de gheață (doar un exemplu), războinic sub numele de Blană/Inimă/ Gheară de gheață, poate secund (același ca la războinic), și cu puține șanse Stea de gheață, ca lider. Pisoi de casă li se zice doar pisicilor care locuiesc lângă „două picioare” (oameni) și mănâncă „răhăței de șoareci” (mâncare specială pentru pisici).

Roșcovanul este un pisoi care a reușit să primească toate titlurile prezentate mai sus.

Ce nu mi-a plăcut:

  1. Unele din personajele mele preferate au murit.
  2. Cărțile se traduc prea încet.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: 

  1. În carte apar animale.
  2. Au acțiune de lungă durată.
  3. Vezi (unii) oameni așa cum ar trebui.

Tocmai a apărut cel de-al optulea volum, pe care editura ALL l-a lansat în cadrul festivalului de carte Bookerini. Copiii au fost provocați de ilustratorul Octav Ungureanu să deseneze pisicuțe. Războinice, teoretic, dar numai bune de smotocit în realitate. La final, în urma unui concurs organizat pe loc, cinci copii talentați au primit ca premiu ultimul volum. A fost prima dată când am acceptat să fac parte din juriu… știți că, încă de când am concursurile pe blog, am delegat cu mare plăcere această responsabilitate. Nu pentru că nu aș putea s-o fac, ci pentru că sunt puțin cam exigentă pentru gustul publicului. De data aceasta, ca să nu exagerez, am luat-o cu mine și pe Iris. Am fost amândouă „cu ochii pe pisici” la eveniment. Mai amuzant a fost după, când, la școală, mi-am luat într-o zi tricoul… și m-am trezit cu o fetiță care m-a întrebat dacă nu cumva am și cărțile… că nu găsește primul volum!

Toată această largă introducere nu are ca scop decât să vă provoace la concurs. Puteți câștiga unul din cele 10 premii: volum la alegere din seria „Pisicile războinice” și câteva accesorii dacă răspundeți la următoarea provocare:

Imaginați-vă că aveți o pisică (dacă nu aveți deja una). Un miracol se produce peste noapte, pisica dumneavoastră începe să vorbească. Vine de dimineață, se urcă pe plapumă și cu o atitudine „războinică” (ca să fim în ton cu subiectul) vă trezește cu o lăbuță peste față… ce vă spune când deschideți ochii?

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). 

Fiți creativi! 

Cele zece premii vor fi atribuite în cadrul editurii ALL. Se vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet (acesta va fi și numele de pe pachetul expediat) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 8-18 noiembrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie tot 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiile se anulează. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 21-23 noiembrie 2017. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

 


Edit, 20 noiembrie, ora 20:00. Câștigătorii aleși de echipa editurii ALL sunt:

  • 1. Grigorescu Emanuela
  • 4. Popa Roxana
  • 6. Gheorghe Maria Corina
  • 7. Ovidiu-Sergiu Dorobanțu
  • 9. Gabriel Lung
  • 16. Rodica Voicila
  • 25. Manolache Giulia Fabiana
  • 27. Pavel Karina
  • 34. Enescu Catalina
  • 36. Cheoseaua Aurelia

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 23 noiembrie, ora 20:10.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!


Edit, 27 noiembrie, ora 15:00. Avem două premii nerevendicate, termenul a expirat, așadar au fost atribuite următorilor clasați. Aceștia sunt:

  • 13.  Panait Anamaria
  • 21.  Elena Dorina Munteanu

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 30 noiembrie, ora 15:00.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Încotro duce drumul de etică și moral?

Acum câteva zile puneam pe hârtie câteva gânduri despre inutilitatea unui curs de etică la 25 de ani sau mai târziu și nici nu-mi trecea prin cap, când am scris, ce urmează să mi se întâmple la nici 30 de ore după… Am cobit că ar fi trebuit să se introducă de la grădiniță – și nu e prima dată în viață când o fac și merge prost!

Am organizat, de ziua școlii noastre, un concurs pe echipe împreună cu clasa vecină, încercând să învățăm un pic mai mult despre personalitatea celui ales să ne identifice cu numele în marea masă de școli din capitală. Din fericire pentru mine, un personaj istoric. Am pregătit copiii, le-am dat de citit materiale, am pregătit întrebările pentru concurs, ne-am organizat. Toate bune și frumoase, echipele stăteau împreună la masă, colaborau. În ziua de dinaintea concursului am stat puțin cu câțiva dintre participanți, le-am explicat cum e cu axa timpului, cum calculăm anii de domnie, căci suntem clasa a III-a, concuram cu a IV-a, care deja studiază istoria. Una din fetițe m-a întrebat, cu tonul așteptării unei confirmări, dacă „la concurs vom avea voie cu foile”. Normal că nu. E concurs. Îți iei pixul și capul pe umeri.

Nu mi-am propus să fiu polițist și, fiind atât de mulți copii în clasă, nu mi-am închipuit nici o secundă ce va urma. La final, când am rămas doar noi, un băiețel a venit la catedră și mi-a povestit cum la una din echipe au folosit telefonul să caute răspunsurile. Am simțit că mor. O altă fetiță a confirmat acuzația. Acuzatul a recunoscut. Am avut primele minute dintr-o lungă serie care va urma de discuții pe tema „ce înseamnă să fii un om cinstit/corect”.

Am început întâi cu cei care au văzut și nu au spus imediat. Într-un concurs (și nu numai!) cel de lângă tine concurează pe același loc. Dacă el trișează… și îți va lua locul… te vei simți cum?! Datoria ta este ca atunci când cineva trișează să spui. Nu înseamnă că ești pârâcios. Înseamnă că cel care concurează împreună cu tine nu te respectă și nu trebuie să tolerezi acest comportament. Apoi, în cele câteva minute care mi-au mai rămas, am judecat comportamentul necinstit… frauda… însă copiii erau îmbrăcați de plecare, obosiți, pe mine situația mă dăduse peste cap. Trebuia ceva mai multă strategie în abordare și încă nu știu de unde s-o apuc! Deși echipa a obținut ultimul loc, am decis să nu le acord nici măcar diplome de participare.

Am o săptămână de vacanță în care să mă gândesc ce fac, cum fac, dar mai ales, când fac! Momentele mele cu ei, în care nu am de parcurs o programă, sunt atât de puține… Mi-am amintit cum la una din evaluări am fost întrebată de un copil dacă poate lua manualul, că nu e sigur de un rezultat. Stau și mă întreb dacă acel „cărțile și caietele în ghiozdan”, înainte de teste, sunt suficiente pentru ei pentru a aprofunda gestul, pentru a-i duce cu gândul la cum este corect să te comporți la un examen/test/concurs. Scopul scuză mijloacele? Te faci frate cu dracu până treci puntea? Sau… încotro s-o iau…?

Nu m-am așteptat la o asemenea provocare la început de an… Aveți sfaturi? Idei?

Concurs: Nemi face „Vraja dorințelor”

Nemi te invită la concurs!Dacă reîntoarcerea la școală a trecut de momentele ei cele mai grele și lucrurile încep să intre „în normal”, bufnița Nemi vă propune un mod plăcut de a petrece câteva momente împreună cu colegii, de data aceasta cu un scop nobil: acela de a utila biblioteca clasei cu câteva noi volume din colecția specială pentru copii a editurii Nemira.

Pentru cei dornici să exploreze, editura a pregătit 10 premii, constând fiecare în câte 6 volume, astfel:

  1. Vraja Dorințelor (Seria Tărâmul Poveștilor, partea I), Chris Colfer
  2. Proscrisul, Michael Morpurgo
  3. Regatul lui Kensuke , Michael Morpurgo
  4. Băiatul care vorbea cu corbiiAtacul roiului (Seria Neîmblânziții), Jacob Grey
  5. Gregor pământeanul (Seria Cronici din subpământ), Suzanne Collins

Sunt aproape sigură că nu le-ați citit și nu le aveți în biblioteca clasei. O puteți completa, dacă o aveți, sau o puteți deschide acum, dacă răspundeți următoarei provocări:

Priviți „harta” de mai jos. Reprezintă Tărâmul poveștilor, despre care puteți citi câteva informații aici. Pornind numai de la informațiile oferite de imagine, construiți singuri o poveste. Exercițiul de scriere creativă va fi realizat în clasă, cu colegii, iar povestea rezultată va fi scrisă de copii.

Pentru înscrierea la concurs urmează pașii:

  1. Trimiterea materialelor se face numai de cadrul didactic care supraveghează grupul.
  2. Povestea va fi scrisă pe pagini dictando de copii (clasa a II-a poate folosi două pagini tip dictando junior, de aici), numerotate.
  3. Scanate sau fotografiază la rezoluție bună și trimite pe mail paginile la adresa admin@talentedenazdravani.ro . Dacă sunteți nevoiți să faceți poze cu telefonul, încadrați pagina de sus (nu în perspectivă!) și fotografiați la lumina zilei, la fereastră sau afară.
  4. După expedierea pe mail, adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, care să conțină numele real și adresa de mail (în câmpurile speciale ale formularului) de la care ați expediat povestea. Scrieți în mesaj școala de proveniență, clasa, un număr de telefon de contact (nu va fi publicat pe site, dar este obligatoriu), și mesajul „Am expediat pentru concurs povestea cu numele …” .

Fiți creativi! 

Cele zece premii vor fi atribuite în colectivul de redacție al editurii Nemi. Se va ține cont de calitatea și originalitatea poveștii, precum și de așezarea în pagină. Pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului și primirea mailului cu atașament, printr-un mesaj în acest sens în pagina concursului, și afișarea numărului/numelui de concurs.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 2-22 octombrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie trei zile pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeași adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător. Va fi inclus în mesaj (pentru identificare) numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Concurenții care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, adresa de email, numărul de telefon, datele de identificare) și nu sunt însoțite de email. Nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 26-28 octombrie 2017.


Câștigătorii celor 10 premii oferite de editura Nemi sunt:

  • Clasa a III-a, Şcoala Primară din Groşii Noi, comuna Bârzava, județul Arad, profesor îndrumător: DOBRESCU ADELINA, „Povestea Scufiței Roşii”.
  • Clasa a IV-a A, Liceul Tehnologic ”P. P. Carp”, Țibănești, jud. Iași, profesor îndrumător: Cocea Angelica, „Tărâmul celor douăsprezece mistere”.
  • Clasa a V-a A, Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi- Brașov, profesor îndrumător: Nedelcu Violeta Daniela, „O aventură de poveste”
  • Clasa a II-a, Școala Gimnazială Nr. 1, comuna Rediu, județul Neamț, profesor îndrumător: Purcariu Carmen, „Aventuri în Lumea poveștilor”
  • Clasa a III-a B, Scoala Gimnazială Sfântul Grigorie Teologul, Galati, rofesor îndrumător:  Rodica Zlatan, „Vraja din regatele fermecate”
  • Clasa a VIII-a, Liceul Tehnologic, com. Valea Ursului- Structura Școala Gimnazială Chilii, jud. Neamț, profesor îndrumător:  Simon Ștefania „O călătorie diferită”
  • Clasa a III-a B, Colegiul Național ,,Constantin Cantacuzino”, Târgoviște, Dâmbovița, profesor îndrumător: Miricioiu Carmen Alexandra, „Tărâmul Poveștilor”
  • Clasa a II-a, Scoala internationala Clas – Snagov, profesor îndrumător: Mihai Miruna Mihaela, „Aventurile celor trei cavaleri mareți”
  • Clasa a II-a, Scoala Gimnaziala Nr. 1, I.L.Caragiale-structura Scoala Gimnaziala Nr 1 Ghirdoveni, sat Ghirdoveni, Jud Dambovita, profesor îndrumător: Irimia Anca,  „Poveste din Taramul de Basm”
  • Clasa a II-a, Școala Gimnazială ”Ene Patriciu”, comuna Smulți, județul Galați, Muntenița Carmen, profesor îndrumător: „Insula cu multe regate”.

Felicitări tuturor participanților!

Câștigătorii sunt rugați să revendice premiile până la data de 29 octombrie 2017, ora 7:00 am, conform detaliilor de mai sus.


29.10.2017, ora 19:30. Din păcate, două dintre premii nu au fost revendicate. Acestea au fost pierdute. Următorii clasați sunt:

  • Clasa a II-a, Școala gimnazială „Matei Basarab”, comuna Brebu, județul Prahova, profesor îndrumător: Căpățînă Vasilica.
  • Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială Tuta – Structura gimnazială Târgul Trotuș, profesor îndrumător Demușca Livia.

Premiile pot fi revendicate până la 1 noiembrie, ora 19:30, conform detaliilor de mai sus.


Al doilea termen de revendicare a expirat. Pentru că ne confruntăm prima dată cu această situație, am decis, împreună cu editura Nemi să nu anulăm premiile și aceștea să ajungă totuși la copii. Așadar, sunt două premii nedistribuite. Primii doi din cei patru rămași care revendică corect premiul în această lună îl va și primi.

Succes!

 

Halal concursuri școlare…

Știu că pornesc aceste rânduri cu generalizări, poate nedrepte. Că voi considera o categorie mare, de cadre didactice, din care nu se poate alege așa ușor grâul de neghină. Îmi cer anticipat scuze celor care nu se încadrează în generalizările de mai jos, știu că sunt, și am tot respectul pentru munca lor. Dar sunt și practici care nu-și au locul, sunt sub demnitatea unul cadru didactic model, așa cum îl văd și îl consider eu. Și azi mă refer la concursurile școlare, de ce tip vreți, dar de creativitate mai ales, cu duiumul în această perioadă pre-pascală. Că, de ce nu, dă bine să participi!

Noi suntem în goană nebună după adeverințe. Suntem ahtiați să avem „dosare”, să „dăm bine în hârtii”, pentru că, nu-i așa, munca la catedră se măsoară cantitativ. Și trec peste colecțiile de diplome în alb, care circulă pe net – să nu-mi spuneți că nu, că mi-a picat în mână o arhivă de-asta! – cu care se falsifică participări, asta e deja minciună și furt, două valori ce nu vor produce nicio schimbare în societate; și ajung la participările false la concursuri.

Umila mea părere este că sunt concursuri pentru „nume de copii”, nu pentru copii. Avem o obsesie bolnavă pentru perfecțiune, să fie cel-mai-cel produsul înscris. Întrebarea mea e una singură:

Ce învață, stimabilă doamnă, copilul acela căruia îi colorați / pictați / decupați dumneavoastră pentru concurs?

De ce e copilul acela la școală/grădiniță? Să mi-l învățați dumneavoastră să fure și să trișeze? Așa mi-l pregătiți pentru viață? Bună, rea, „frumoasă”, „nereușită”, e lucrarea lui. Juriul va decide, dacă nu merită, nu câștigă. Dacă nu se străduiește suficient, nu trece mai departe. Poate că nu depun profesorii un jurământ al lui Hipocrate,  dar bun-simț nu mai există?

Cum vă permiteți să lucrați dumneavoastră fișa copilului, pentru că e numele lui pe ea, doar ca să aruncați praf în ochii părinților, și să-i îmbătați cu false reușite și performanțe ale copilului? Ca apoi să ne mirăm cum a picat bac-ul…

Din fericire nu e vorba aici de copilul meu. Ceea ce fac de ani de zile pe acest site se vede. Știe că nu trebuie să trișezi, că nu valorează nimic o diplomă obținută fără muncă. Că la concursuri uneori câștigi, alteori pierzi, dar e o fotografie din viața lui, care nu-l caracterizează în întregime. Da, suferi, dar te întărești și mergi mai departe.

Este vorba de alți copii, ai altor părinți, care probabil habar n-au… Pentru că, împreună cu colegele mele, am ajutat niște copilași să participe la un concurs „de Paști”. Piticul repartizat mie s-a descurcat. Eu – pe o foaie, el pe alta, imitându-mă. N-a ieșit nici Da Vinci, nici Picasso. Dar pentru un copil mic, frustrat că ceilalți se joacă în fața lui, pe covor, și el trebuie să lucreze în plus, pentru că „vrea doamna la concurs”, s-a descurcat. În schimb, colegele mele au primit dispoziție „să coloreze ele, așa, cum face copilul, ca să iasă lucrarea”!

Mă bucur că uneori mă stăpânesc mai bine decât sper, și că știu să-mi țin gura. Dar sentimentul de dezgust pe care l-am trăit este cu mult peste ceea ce pot descrie aici.

Și dacă îmi poate explica cineva, logic, că n-am de ce să simt gust amar, poate voi înțelege. Și să nu-mi spuneți că așa e sistemul. Sistemul suntem noi, și noi îl putem schimba. Doar să vrem!

martisoare cusute paiete

Copiii pot. Doar să ai răbdare să le explici, și curaj să-ți asumi reușita lor.

Pisicile războinice – Erin Hunter – concurs

concurs_galaxia_copiilor3Ne apropiem cu pași repezi de vacanța de iarnă, dar până atunci mai avem câteva surprize… Editura ALL a pregătit pentru fanii seriei „Pisicile războinice” cel de-al treilea volum al seriei, care va ieși proaspăt din tipar chiar înainte ca târgul de carte Gaudeamus să-și deschidă porțile, și îl veți găsi la stand. Tocmai de aceea vă provocăm la concurs: premiile sunt în număr de cinci, fiecare cuprinzând primele trei volume ale seriei Pisicile războinice, de Erin Hunter: În inima pădurii, Foc și gheațăPădurea secretelor

Despre Pisicile războinice, de același autor, am povestit deja pe blog, și constat, explorând lumea virtuală, că sunt din ce în ce mai mulți fani ai felinelor. Andrei chiar îmi povestea de grupul dedicat pe facebook, și cât așteaptă să vadă continuarea… Menționez că nu este o carte pentru preșcolari, ci pentru copii care deja citesc cursiv, și o carte „fără poze” nu îi deranjează.

Ca să nu mai pierd vremea, iată ce aveți de făcut pentru a câștiga unul dintre premiile oferite de Galaxia Copiilor:

Desenați o pisică, cât puteți de „războinică”. La gât pisica va avea obligatoriu un medalion, pe care scrieți un număr, vizibil, format din ultimele două cifre ale numărului de telefon cu care participați la concurs. Scanați sau fotografiați desenul, urcați imaginea într-un loc vizibil publicului (pentru a o putea vedea și juriul).

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real, în care să adăugați linkul la care poate fi văzută vedea imaginea, și spuneți ce nume are pisica desenată și cu cine, dar și de ce se războiește.

Fiți creativi! 

Cele cinci premii vor fi atribuite în cadrul editurii Galaxia Copiilor, vă asigur că sunt persoane cu simțul umorului, le puteți impresiona.

Comentariile care vor intra în concurs (adică îndeplinesc condițiile de mai sus) vor primi un număr de ordine la aprobare. Dacă urcați imaginea pe facebook sau alte rețele, verificați să fie publică, nu doar pentru „prieteni”.

Copiii care participă la concurs trebuie să menționeze în comentariu și numele adultului care le-a dat permisiunea, și care va ridica premiul în eventualitatea în care sunt câștigători.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). Concursul se va desfăşura între 13-22 noiembrie 2015, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 48h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 23-24 noiembrie 2015.

Galaxia Copiilor

Muzeul Pompierilor „Foișorul de Foc” te provoacă la concurs

 

concurs desen Muzeul PompierilorV-am povestit că toamna aceasta încerc să pun în practică câteva planuri frumoase. Unul dintre acestea este și parteneriatul cu Muzeul Pompierilor, în virtutea căruia veți mai găsi aici pe blog și alte proiecte deosebite. Astăzi vă voi povesti despre unul dintre ele, un concurs desfășurat pe durata lunii noiembrie, și în muzeu, dar și online, aici, pe site. Concursul este unul de desen, pentru copii de toate vârstele (maxim 18 ani, nu și pentru părinții/educatorii care încă se simt copii!)

Ce aveți de făcut: luați o coală de hârtie (A4 sau A3, cum preferați) și realizați un desen pe tema „Scenă din viața unui pompier”. Țineți cont că pompierii nu sunt doar cei care sting incendiile, sunt și cei de la SMURD, și cei de la descarcerare. Puteți folosi acuarele, creioane colorate sau carioci. Nu este un concurs de colaj, așa că vă rog să respectați materialele indicate!

Pentru a participa la concursul desfășurat în muzeu, trebuie să trimiteți desenul prin poștă (plic simplu, nu recomandat! Sau îl puteți duce personal, dacă vă este în drum), la adresa: Muzeul Pompierilor „Foișorul de Foc”, Bulevardul Ferdinand I nr.33, București, sector 2, în atenția dnei prof. Loredana Oprica. Scrieți pe spatele desenului nume, prenume, vârsta copilului, adresa, numărul de telefon, email. Un număr de 30 de desene, cele mai inspirate și reușite, vor fi alese pentru a fi expuse în holul muzeului (de aceea vă rugăm să nu scrieți pe față, vor avea etichete speciale, doar cu numele și vârsta!), iar autorii lor vor fi anunțați aici pe site și vor primi o invitație de patru persoane la un tur special, ghidat, în muzeu. Muzeul se află în București, la Foișorul de Foc, iar dacă sunteți câștigător, invitația este valabilă un an.

Dacă ați terminat de desenat, scanați desenul și participați cu el și la concursul online. Acesta este deschis tuturor copiilor, din toată țara. Un juriu va alege trei desene, iar autorii lor vor fi premiați. Trei premii, pregătite de Talente de Năzdrăvani și Muzeul Foișorul de Foc vor porni către trei copii talentați ori cu foarte multă voință. Premiile pentru participanții online includ: machetă mașină pompieri de colecție, plachetă aniversară a Muzeului Național al Pompierilor „Foișorul de Foc”, obiecte promoționale ale muzeului (breloc, magnet frigider, insignă), și un set de piese de ipsos cu tematică de Crăciun din partea Talente de Năzdrăvani.

Concursul (în cele două variante) se desfășoară în perioada 1-30 noiembrie 2015. Sunt acceptate desenele trimise cu data poștei cel târziu 30 noiembrie, care sunt predate personal la muzeu până la această dată inclusiv, sau care sosesc pe adresa de mail admin@talentedenazdravani.ro până la data menționată. Nu se acceptă în concurs desene copiate, planșe printate și colorate, indiferent de vârsta copilului. Desenele sosite la concursul online vor fi publicate în această pagină pe măsură ce sosesc. Desenele nu vor fi înscrise în ambele concursuri decât cu această mențiune din partea autorului, iar pentru concursul din muzeu, desenul trebuie trimis fizic.

Rezultatele concursului vor fi afișate în cadrul acestui articol, pe 8 decembrie, iar câștigătorii concursului online au la dispoziție 3 zile pentru a revendica premiile. Câștigătorii concursului desfășurat în muzeu vor primi invitațiile la adresa de mail menționată pe spatele desenului, nu este nevoie de revendicarea premiului.

Dacă vă plac activitățile cu și despre pompieri, vă recomand să accesați Pagina copiilor de pe site-ul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, de care aparține și Muzeul Pompierilor. Aveți aici materiale atât informative, cât și planșe de colorat, jocuri, sau diverse proiecte tematice.

Sperăm că provocarea noastră va fi acceptată, și cât mai mulți copii vor afla la timp de acest concurs. Dacă vi se pare interesant, puteți printa afișul A4 de aici, pentru a-l distribui la școală. Mulțumesc anticipat tuturor pentru sprijin!


Edit, 8 decembrie 2015.

După îndelungi dezbateri, am decis că cei trei câștigători ai premiilor oferite în acest concurs sunt:

  • Mădălin I., Vălenii de Munte, 16 ani
  • Livia G., Câmpina, 9 ani
  • Cristina I., Câmpina, 9 ani

Premiile au fost decise de un juriu format din 20 de persoane, reprezentanți ai Muzeului Pompierilor, copii și părinți din programul „Talente de Năzdrăvani”. Le mulțumesc tuturor pentru sprijin, știu că este cumplit de greu să decizi.

Am primit și mesaje de la juriu, dar cel cu feedbackul cel mai cald a fost acesta: „Absolut toate desenele au fost SUPERBE ! Toți copiii participanți s-au străduit (după cum se vede), a fost extrem de greu să aleg numerele câștigătoare!” (Timea)

Cei trei câștigători au la dispoziție trei zile pentru a revendica premiul (vedeți mai sus regulamentul). În cazul unui premiu nerevendicat, acesta va fi atribuit următorului clasat. Din motive obiective (experiența concursurilor precedente îmi spune că proverbul „să moară capra vecinului” nu este o dovadă de fair-play), nu voi afișa niciun clasament.


 

Concursul desfășurat în paralel, în Muzeul Pompierilor, a decis care sunt cei 30 de câștigători ai invitațiilor pentru un tur ghidat. Lista este mai jos. În maxim 2 săptămâni veți primi pe mail și invitația personalizată, pentru a o putea printa. Dacă vă grăbiți să ajungeți, puteți merge, tabelul nominal cu câștigătorii va fi disponibil la intrare. Invitația este valabilă un an. De menționat că, pentru a beneficia de ghidaj, trebuie să programați vizita la telefon 021 252 28 84.

Felicitări tuturor!

Bană Inona-Luiza, 9 ani, București
Căldăraru Diana, 9 ani, Câmpina-Prahova
Căpățână Andra, 8 ani, Telega-Prahova
Cojocaru Eduard, 7 ani, Telega-Prahova
Dobias Mara, 12 ani, București
Dobre Ionuț, 9 ani, București
Dobrescu Antonia, 9 ani, Câmpina-Prahova
Dumitrașcu Diana, 8 ani, Telega-Prahova
Grădeanu Mihai- Robert, 8 ani, Telega-Prahova
Graziani Livia, 9 ani, Câmpina-Prahova
Ifrim Cristina, 9 ani, Câmpina-Prahova
Ivan Miruna, 9 ani, Prahova
Ivașcu Mădălin – Gabriel, 16 ani, Vălenii de Munte-Prahova
Ivașcu Silviu- Dumitru, 11 ani, Vălenii de Munte-Prahova
Jitaru Andra, 9 ani, Câmpina, Prahova
Lamba Daniel, 14 ani, Telega-Prahova
Militaru Andra, 10 ani, București
Nechifor Mihnea, 9 ani, Telega-Prahova
Nedelcu Daria-Gabriela, 8 ani, Telega-Prahova
Onica David, 8 ani, București
Oprea Diana – Florentina, 11 ani, Băicoi –Prahova
Panait Diana, 7 ani, Telega-Prahova
Parascan Maya-Maria, 10 ani, București
Pavel Diana, 9 ani, Buzău
Popa Ilinca, 9 ani, Câmpina-Prahova
Repede Delia, 9 ani, Câmpina-Prahova
Rotau Luca-Horia, 9 ani, București
Stancu Rianna, 9 ani, Câmpina-Prahova
Stoicana Ciprian, 9 ani, București
Szabo Bianca, 9 ani, București

*Copiii care nu și-au primit încă invitațiile pe mail sunt rugați să semnaleze acest lucru printr-un comentariu la acest articol. Unele adrese nu au fost suficient de lizibile și mailurile s-au întors.


 

Participanți:

Diana Florentina O. 11 ani Băicoi, PH

Diana Florentina O., 11 ani, Băicoi, PH

Daria S., Bragadiru, 8 ani

Daria S., Bragadiru, 8 ani

Andrei S., Bragadiru, 6 ani

Andrei S., Bragadiru, 6 ani

Maria G., București, 9 ani

Maria G., București, 9 ani

Luca M., 6 ani 9 luni, Bucuresti

Luca M., 6 ani 9 luni, Bucuresti

Mario Dimitrie E., Drăgăneasca (GR), 7ani

Mario Dimitrie E., Drăgăneasca (GR), 7ani

Alexia Ana Maria D., București, 10 ani

Alexia Ana Maria D., București, 10 ani

Lucas Christian D., București, 7 ani

Lucas Christian D., București, 7 ani

Gabriel P., 8 ani, Schela (GL)

Gabriel P., 8 ani, Schela (GL)

Ana Adela B., 8 ani, Schela (GL)

Ana Adela B., 8 ani, Schela (GL)

Andrei B., 8 ani, Schela (GL)

Andrei B., 8 ani, Schela (GL)

Camelia D., 8 ani, Schela (GL)

Camelia D., 8 ani, Schela (GL)

Livia G., Ploiești, 7 ani

Livia G., Ploiești, 7 ani

Eduard B., Ploiești, 7 ani

Eduard B., Ploiești, 7 ani

Amalia B., Ploiești, 7 ani

Amalia B., Ploiești, 7 ani

Maysa C., Ploiești, 7 ani

Maysa C., Ploiești, 7 ani

Miruna I., Cornu, 9 ani

Miruna I., Cornu, 9 ani

Carla C., Câmpina, 9 ani

Carla C., Câmpina, 9 ani

Cristian C., Câmpina, 9 ani

Cristian C., Câmpina, 9 ani

Andra J., Câmpina, 9 ani

Andra J., Câmpina, 9 ani

Diana C.,9 ani, Câmpina

Diana C.,9 ani, Câmpina

Ilinca P., Câmpina, 9 ani

Ilinca P., Câmpina, 9 ani

Antonia D.,Câmpina, 9 ani

Antonia D.,Câmpina, 9 ani

Andreea B., clasa a IVa, Bacău

Andreea B., clasa a IVa, Bacău

Rianna S, 9 ani, Câmpina

Rianna S, 9 ani, Câmpina

Cătălin B., Clasa a IVa, Bacău

Cătălin B., Clasa a IVa, Bacău

Bianca R., Clasa a IVa, Bacău

Bianca R., Clasa a IVa, Bacău

Andreea L., Clasa a IVa, Bacău

Andreea L., Clasa a IVa, Bacău

Antonio C., Cocorastii Caplii, 9 ani

Antonio C., Cocorastii Caplii, 9 ani

Eduard F., Brebu,9 ani

Eduard F., Brebu,9 ani

Andrei P, Câmpina,10 ani

Andrei P, Câmpina,10 ani

Izabela P, Câmpina,10 ani

Izabela P, Câmpina,10 ani

Iustina S, Câmpina,10 ani

Iustina S, Câmpina,10 ani

Călin S, Câmpina,10 ani

Călin S, Câmpina,10 ani

Paula V, 9 ani, Jina (SB)

Paula V, 9 ani, Jina (SB)

Dănuț A., Clasa a IIa, Giurgiu

Dănuț A., Clasa a IIa, Giurgiu

Vladimir S., Baia Mare, clasa I

Vladimir S., Baia Mare, clasa I

Cristina I., Câmpina, 9 ani

Cristina I., Câmpina, 9 ani

Delia R., 9 ani, Câmpina

Delia R., 9 ani, Câmpina

Cristina Mihaela C., Limanu, 4 ani

Cristina Mihaela C., Limanu, 4 ani

Cosmin C., Campina, 9 ani

Cosmin C., Campina, 9 ani

Gabriel L., Costeiu, clasa a VIa

Gabriel L., Costeiu, clasa a VIa

Alexandru D., Baia Mare, 7 ani

Alexandru D., Baia Mare, 7 ani

Theodora C., Ștefești, clasa a IIIa

Theodora C., Ștefești, clasa a IIIa

Alina B., Ștefești, clasa a IIIa

Alina B., Ștefești, clasa a IIIa

Cristi B., Ștefești, clasa a IIIa

Cristi B., Ștefești, clasa a IIIa

Ana Maria P., Ștefești, clasa a IIIa

Ana Maria P., Ștefești, clasa a IIIa

Andrei G., Ștefești, clasa a IIIa

Andrei G., Ștefești, clasa a IIIa

Andrei S., Ștefești, clasa a IIIa

Andrei S., Ștefești, clasa a IIIa

LIvia G., Câmpina, 9 ani

Livia G., Câmpina, 9 ani

Alexandru, Bacău, 6 ani

Alexandru, Bacău, 6 ani

Andreea-Narcisa U., 9 ani, Matca (GL)

Andreea-Narcisa U., 9 ani, Matca (GL)

Valentina S., 9 ani, Matca (GL)

Valentina S., 9 ani, Matca (GL)

Luca P., 9 ani, Matca (GL)

Luca P., 9 ani, Matca (GL)

Larisa-Andreea P., 9 ani, Matca (GL)

Larisa-Andreea P., 9 ani, Matca (GL)

Erik C., 7 ani, Tăuții Măgherăuși (MM)

Erik C., 7 ani, Tăuții Măgherăuși (MM)

Maya P., Baia Mare, 7 ani

Maya P., Baia Mare, 7 ani

Alexandru M., 7 ani

Alexandru M., 7 ani

Mădălin I., Vălenii de Munte, 16 ani

Mădălin I., Vălenii de Munte, 16 ani

Silviu I., Vălenii de Munte, 12 ani

Silviu I., Vălenii de Munte, 12 ani

Casian I., Vălenii de Munte, 12 ani

Casian I., Vălenii de Munte, 4 ani

Andra C., 8 ani, Telega (PH)

Andra C., 8 ani, Telega (PH)

Denisa G., 8 ani, Telega (PH)

Denisa G., 8 ani, Telega (PH)

Diana D., 8 ani, Telega (PH)

Diana D., 8 ani, Telega (PH)

Adelina B., 8 ani, Telega (PH)

Adelina B., 8 ani, Telega (PH)

Valentina D., 8 ani, Telega (PH)

Valentina D., 8 ani, Telega (PH)

Lavinia C., 8 ani, Telega (PH)

Lavinia C., 8 ani, Telega (PH)

Natalia R., 8 ani, Telega (PH)

Natalia R., 8 ani, Telega (PH)

Cristina P., 8 ani, Telega (PH)

Cristina P., 8 ani, Telega (PH)

Cosmina P., 8 ani, Telega (PH)

Cosmina P., 8 ani, Telega (PH)

Daria N., 8 ani, Telega (PH)

Daria N., 8 ani, Telega (PH)

Ana Maria G., 8 ani, Telega (PH)

Ana Maria G., 8 ani, Telega (PH)

Andra P., Baia Mare, 7 ani

Andra P., Baia Mare, 7 ani

Teodora D., Telega, PH, 8 ani

Teodora D., Telega, PH, 8 ani

Mihai G., Telega, PH, 8 ani

Mihai G., Telega, PH, 8 ani

Ruxandra T., Telega, PH, 8 ani

Ruxandra T., Telega, PH, 8 ani

Rares T., Baia Mare, 7 ani

Rares T., Baia Mare, 7 ani

Alexandru B., București, 10 ani

Alexandru B., București, 10 ani

Maria P., București, 10 ani

Maria P., București, 10 ani

Tudor M., București, 10 ani

Tudor M., București, 10 ani

Andrei V., București, 10 ani

Andrei V., București, 10 ani

Alessia C., București, 10 ani

Alessia C., București, 10 ani

Ionuș Ș, Baia Mare, 7 ani

Ionuș Ș, Baia Mare, 7 ani

Marc A., Baia Mare, 7 ani

Marc A., Baia Mare, 7 ani

Andrei I., FUndeni, clasa a VIa

Andrei I., Fundeni, clasa a VIa

Florin N., Fundeni, clasa a VIa

Florin N., Fundeni, clasa a VIa

Florentina M., Fundeni, clasa a VIa

Florentina M., Fundeni, clasa a VIa

Florin Constantin R., Fundeni, clasa a VIa

Florin Constantin R., Fundeni, clasa a VIa

Andreea M., Fundeni, clasa a VIa

Andreea M., Fundeni, clasa a VIa

Angela S., Fundeni, clasa a VIa

Angela S., Fundeni, clasa a VIa

Roxana Viorica T., Fundeni, clasa a VIa

Roxana Viorica T., Fundeni, clasa a VIa

Doris Z., Fundeni, clasa a VIa

Doris Z., Fundeni, clasa a VIa

p95_Bianca_T

Alexandru T., Pașcani, 9 ani

Alexandru T., Pașcani, 9 ani

Bianca T., Pașcani, 5 ani

Bianca T., Pașcani, 5 ani

Cristian T., Curcani (CL), 12 ani

Cristian T., Curcani (CL), 12 ani

Dana A., Curcani (CL), 12 ani

Dana A., Curcani (CL), 12 ani

Ruxandra A., Curcani (CL), 12 ani

Ruxandra A., Curcani (CL), 12 ani

Remus M., Telega (PH), 7 ani

Remus M., Telega (PH), 7 ani

Sebastian B., Telega (PH), 14 ani

Sebastian B., Telega (PH), 14 ani

Daniel L., Telega (PH), 14 ani

Daniel L., Telega (PH), 14 ani

Cosmin B., Telega (PH), 7 ani

Cosmin B., Telega (PH), 7 ani

Diana P., Telega (PH) 7 ani

Diana P., Telega (PH) 7 ani

Eduard C., Telega (PH) 7 ani

Eduard C., Telega (PH) 7 ani

Cristian R., Telega (PH) 7 ani

Cristian R., Telega (PH) 7 ani

Luigi G., Sibiu, clasa a VIa

Luigi G., Sibiu, clasa a VIa

Adina Maria U., Subcetate (HR), 9 ani

Adina Maria U., Subcetate (HR), 9 ani

Elisa Eva T., Solca (SV), 5 ani

Elisa Eva T., Solca (SV), 5 ani

Iustin I., București, 6 ani

Iustin I., București, 6 ani

Zile de toamnă – concurs susținut de Editura Casa

Luna aceasta a început bine, pe plan creativ. Ca lună de toamnă – mai puțin, căci plimbările în parc, cu frunzele foșnind sub pantofi, s-au transformat în salturi de broscuțe, și cizmulițe de cauciuc. Însă vremea rea este propice lucrului manual, la gura unei sobe virtuale.

Săptămâna trecută am reluat temele săptămânale pentru copii, și, pe cât m-am bucurat eu, pe atât au fost încântați și ei, căci mulți dintre năzdrăvanii pe care i-am văzut „crescând” prin intermediul site-ului s-au bucurat de revedere și mi-au spus-o, motiv pentru care bucuria mea a crescut înzecit în weekend. Nu mă vait de muncă, pentru că merită! Mă felicit pentru ideea de a cere poza-martor cu creația, căci așa reușesc să mă bucur și de zâmbetele ștrengărești pe care cei mici mi le trimit. Vă mulțumesc încă odată!

Concursul „Zile de toamnă” este organizat clasic, cu premii trase la sorți. Editura Casa ne susține și de această dată, cinci norocoși putându-și alege, la finalul celei de-a treia teme, un volum din colecțiile Idei creative sau Micul atelier. Ambele colecții s-au îmbogățit peste vară, iar până la încheierea concursului sper ca editura să ne facă noi surprize, pe placul creativilor.

Ioana Antonia R., 5 ani, Gura HumoruluiRevenind la tema abia încheiată, copiii au realizat o sperietoare de ciori. Unele se apropie mai mult, altele mai puțin de modelul „clasic” de sperietoare, cel promovat mai mult prin povestea lui Oz, pe care toți o cunosc. Altele sunt mai „moderne”, înfricoșătoare, iar altele sunt atât de prietenoase… însă cum nu le putem testa eficacitatea, le spun felicitări tuturor copiilor, care au muncit după posibilitățile vârstei. Apreciez mai ales cazurile în care colajul a trecut dincolo de colorat și decupat un model tipărit, este ceea ce mi-aș dori să văd la fiecare lucrare: să nu alegem cea mai ușoară cale de realizare a unei teme. Creațiile pot fi admirate aici.

Pentru săptămâna următoare am anunțat deja tema: confecționăm zmee (nu zmei!), tot ca decorațiuni pentru ghivecele cu flori. Detaliile temei le găsiți aici.

De asemenea, (copiii care au mai participat știu deja), rezolvarea temei este însoțită de un exercițiu de evaluare. Începând cu acest concurs încerc, și sper să funcționeze, un exercițiu de sinceritate: părinții vor putea vedea în timp real evaluările copiilor, și au acces la editarea fișierului. Dacă experimentul funcționează, și putem evalua corect fără să calculăm cine și cui dă puncte, o să consider că acest program are o mare bilă albă. E ca și cum la un examen ai fi singur în clasă, ai avea toate materialele, și ai alege să fii corect, în primul rând cu tine însuți.

Comentariile la acest articol nu vor fi posibile. Vă rog ca pentru comunicare să folosiți câmpurile destinate comentariilor din articolele temelor. Mulțumesc pentru înțelegere! 🙂