Halal concursuri școlare…

Știu că pornesc aceste rânduri cu generalizări, poate nedrepte. Că voi considera o categorie mare, de cadre didactice, din care nu se poate alege așa ușor grâul de neghină. Îmi cer anticipat scuze celor care nu se încadrează în generalizările de mai jos, știu că sunt, și am tot respectul pentru munca lor. Dar sunt și practici care nu-și au locul, sunt sub demnitatea unul cadru didactic model, așa cum îl văd și îl consider eu. Și azi mă refer la concursurile școlare, de ce tip vreți, dar de creativitate mai ales, cu duiumul în această perioadă pre-pascală. Că, de ce nu, dă bine să participi!

Noi suntem în goană nebună după adeverințe. Suntem ahtiați să avem „dosare”, să „dăm bine în hârtii”, pentru că, nu-i așa, munca la catedră se măsoară cantitativ. Și trec peste colecțiile de diplome în alb, care circulă pe net – să nu-mi spuneți că nu, că mi-a picat în mână o arhivă de-asta! – cu care se falsifică participări, asta e deja minciună și furt, două valori ce nu vor produce nicio schimbare în societate; și ajung la participările false la concursuri.

Umila mea părere este că sunt concursuri pentru „nume de copii”, nu pentru copii. Avem o obsesie bolnavă pentru perfecțiune, să fie cel-mai-cel produsul înscris. Întrebarea mea e una singură:

Ce învață, stimabilă doamnă, copilul acela căruia îi colorați / pictați / decupați dumneavoastră pentru concurs?

De ce e copilul acela la școală/grădiniță? Să mi-l învățați dumneavoastră să fure și să trișeze? Așa mi-l pregătiți pentru viață? Bună, rea, „frumoasă”, „nereușită”, e lucrarea lui. Juriul va decide, dacă nu merită, nu câștigă. Dacă nu se străduiește suficient, nu trece mai departe. Poate că nu depun profesorii un jurământ al lui Hipocrate,  dar bun-simț nu mai există?

Cum vă permiteți să lucrați dumneavoastră fișa copilului, pentru că e numele lui pe ea, doar ca să aruncați praf în ochii părinților, și să-i îmbătați cu false reușite și performanțe ale copilului? Ca apoi să ne mirăm cum a picat bac-ul…

Din fericire nu e vorba aici de copilul meu. Ceea ce fac de ani de zile pe acest site se vede. Știe că nu trebuie să trișezi, că nu valorează nimic o diplomă obținută fără muncă. Că la concursuri uneori câștigi, alteori pierzi, dar e o fotografie din viața lui, care nu-l caracterizează în întregime. Da, suferi, dar te întărești și mergi mai departe.

Este vorba de alți copii, ai altor părinți, care probabil habar n-au… Pentru că, împreună cu colegele mele, am ajutat niște copilași să participe la un concurs „de Paști”. Piticul repartizat mie s-a descurcat. Eu – pe o foaie, el pe alta, imitându-mă. N-a ieșit nici Da Vinci, nici Picasso. Dar pentru un copil mic, frustrat că ceilalți se joacă în fața lui, pe covor, și el trebuie să lucreze în plus, pentru că „vrea doamna la concurs”, s-a descurcat. În schimb, colegele mele au primit dispoziție „să coloreze ele, așa, cum face copilul, ca să iasă lucrarea”!

Mă bucur că uneori mă stăpânesc mai bine decât sper, și că știu să-mi țin gura. Dar sentimentul de dezgust pe care l-am trăit este cu mult peste ceea ce pot descrie aici.

Și dacă îmi poate explica cineva, logic, că n-am de ce să simt gust amar, poate voi înțelege. Și să nu-mi spuneți că așa e sistemul. Sistemul suntem noi, și noi îl putem schimba. Doar să vrem!

martisoare cusute paiete

Copiii pot. Doar să ai răbdare să le explici, și curaj să-ți asumi reușita lor.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , .

37 Comments

  1. Sunt de acord, aceasta este si parerea mea. La concursuri de arte plastice eu trimit numai lucrari ale copiilor realizate in clasa, nu acasa de parinti, iar selectia o fac in vazul clasei, pe baza criteriilor enunțate la inceput, uneori cu un juriu format din elevii promotiei anterioare sau cu un juriu format din părinți.
    Ani de zile, la concursurile de matematica si romana, elevii mei au primit punctajul meritat, chiar dacă a fost mai mic, insa a fost real _ cu acoperire in capacitatea lor de a rezolva cerințele. Am invitat părinți ca asistent pentru a convinge pe toata lumea de rigurozitate și de seriozitate. Copiii pot, trebuie sarguinta.

    • Uite asta cu părinții asistenți la concursuri e nouă, și cred că ar trebui folosită!

  2. Ooo, ce sentimente asemănătoare ne încearcă … Același dezgust pentru lucrările perfecte despre care copiii nici măcar nu știu ca sunt „ale lor”. Colegi care vor dosar încărcat de diplome, dar cu clasele pline de copii care nu știu să picteze sau să țină foarfeca în mână. Anul trecut am avut numeroase participări, anul acesta am renunțat. Copii mei au 8 ani, nu pot concura cu adulții deghizați în copii …

    • De asta mi-e și mie cel mai teamă. Pentru că unii participă pe drept, pun suflet… alții…
      Și îți revine greaua misiune de a le explica că lumea e nedreaptă, dar că de ei depinde să o schimbe.

  3. Doamna, admiratie si respect din parte tot unui cadru didactic si parinte!
    Dar sa stiti ca ne luptam cu morile de vant. Eu am avut ”tupeul” sa cer normalitate si calitate, competenta si corectitudine. Si? s-au ridicat si s-au coalizat toate ”pilele”, adica toti acei parinti ajunsi pe agenda dnei inv. din diferite motive la inscrierea copilului, deoarece ei au copiii fericiti, numai eu m-am gasit sa cer vorbirea unei limbi romane corecte de catre o basarabeanca dezisa de graiul ei, respectarea curriculumului scolar, trecerea la extindere numai dupa ce s-a aprofundat baza, respectarea logicii interne a disciplinei astfel incat invatarea sa aiba loc (dna are o predare haotica), respectarea legii privind fotografierea minorilor, realizarea de activitati practice de catre copii, nu de catre parinti, acasa, incetarea umilirii copiilor prin critica excesiva, prin aruncarea obiectelor personale la cosul de gunoi, datul elevului afara din clasa cu cartea pe hol, folosirea unui limbaj articulat si nu a semnelor (doamna a stabilit cu cei mici un limbaj surdo-mutesc pentru tot ceea ce ar trebui sa comunice frontal cu clasa), incetarea glumitelor si ironiilor deoarece copiii mici nu fac diferenta dintre adevar si zeflemea si ei trebuie sa invete corect notiunile etc.etc etc. Lucruri normale, intr-o scoala normala. Si credeti ca am rezolvat ceva? Si eu sunt din acelasi sistem si cunosc foarte bine principiul: elevul/parintele pleaca, noi ramanem in aceasta scoala. Ne acoperim unii pe altii, inchidem ochii, ne facem ca nu vedem, ca nu auzim si nu suntem altceva decat COMPLICI la viitorul compromis al unor copii. Mi-e scarba!

  4. Buna ziua ! Va povestesc un caz concret : al Mirunei, fetita mea.Concurs de pictura : Colegul de banca a venit cu desenul facut (pictat) de acasa.Miruna i l-a rupt fiindca a trisat.Ce a spus Doamna : Nu pot sa cred ca a venit cu el pictat de acasa….!!!???.Comper, Gazeta matematica….colegul a venit cu testele completate de acasa….a luat 100 puncte.Ce pot spune…Imi pare rau ca nu sunt mentor/ cadru didactic sa am testul de seara si sa-l trimit pe copil cu el facut de acasa !!! Asa probabil Miruna nu va mai spune ca nu a invatat suficient si e ” slab pregatita”. Glumesc…Asta este Scoala romaneasca….Competenta si Performanta! Mult succes ! Eu una,ma intristez pe zi ce trece.Am doi copii : un baiat de clasa aIIIa si fetita clasa pregatitoare…..deci : Multa rabdare , caci scoala normala , doar in povesti gasiti!

    • Anca, mă bucur că urmărești blogul. Dacă ai răbdare vreo câțiva ani, va deveni palpitant. Am eu un feeling că n-o să am deloc viață ușoară la catedră 🙂

    • Cum adica vine cu testul completat? Frumoasa educatie primeste de acasa, educatie la care contribuie si doamna…

    • Eu am intrebat o colega ce punctaje au obtinut copiii. Mi-a raspuns ,,Mai sunt si de 90 si de 85 ” Cum …,,mai sunt ” ? Pai …i-am ajutat, mai , ca sunt mici . Restul au 100 😀

    • Știu că atunci când a venit vorba de plătit concursuri, la ședință s-a spus clar… plătim, dar nu îi ajutați deloc.

    • Iti dai seama cati ar intra daca ar vedea ca poarta e deschisa? Mi se pare incredibil, cat tupeu, sa iesi apoi in piata si sa spui copilul meu e destept uite ce de diplome are. Ca la asa educatie probabil ca inteligenta copilului este raportata la numarul de diplome. Si daca parintele e cadru didactic probabil ca si dumnealui are un portofoliu stufos numai bun de depus la gradatie.

    • Boală lungă și grea a sistemului 🙁 . O dependență ce se tratează numai cu foarte multă dorință de a schimba ceva.

  5. Buna seara , acele profesoare invatatoare care fac lucruri de tipul merita date afara imediat, un copil pune pasiune in ceea ce face inutil facut acasa, lasa-ti sa faca tot , fara fraze de genul dar este copilulu Domnului X care la randului este director nu stiu pe unde, haide-ti sa terminam cu frasele acestea ….

    • De dat afară să presupunem că le dai. Ce pui în loc?
      Văzând generația „ce vine”, sunt pesimistă până la a pica în depresie…

    • E o glumă, nu :)) ?
      Dar la modul cel mai serios, erau cca 120 de diplome în alb. Le-am verificat de teamă să nu fie și diplome date de mine, aici, la concursurile de pe site.
      Le-am făcut eu mai greu falsificabile, dar nu se știe niciodată….

  6. Si acum lasand gluma (de altfel serioasa la o parte ). Trebuie sa recunoasteti ca invatamantul e plin de impostori. Nu e de ajuns ca au facut ,,Facultatea de invatatori ” Acum ne-am umplut de ,,doctorite „. Numitul Manolescu Marin e unul din principalii vinovati . Noua ne vin ,,colege ” care alta data nu ar fi intret la liceu cu ce stiu ! Dar , aceste domnitze va bat pe toate la dosate . Iar directorii-UNII – se ocupa numai de astfel de aranjamente !

    • Am evitat să dau nume în articol, ori să pun chiar poza cu minunata creație pe care piticuțul de 3.5 ani a realizat-o cu mine…
      Dar da, ai dreptate. Superficialitatea cu care sunt pregătiți viitorii profesori de primar și preșcolar este incredibilă, și ești privit strâmb și arătat cu degetul dacă te străduiești să faci lucrurile „altfel”… de fapt, nu „altfel”, ci „așa cum trebuie”!
      Aș da un alt nume, dar prefer să nu, pe care l-am tocat mărunt să-mi verifice portofoliul pagină cu pagină, și să-mi spună în față ce mai e de lucrat, unde mai am de muncă… a făcut-o… și mi-a zis că sunt prima studentă care îi cere asta de ani de zile!

    • Și apropo de facultate, ca plan și pur teoretic, nu e rea. Ar putea compensa pedagogicul, dacă s-ar face toate orele la modul cel mai serios cu putință. Însă nu se face… și e o bătaie de joc incredibilă.

  7. ERata : intret= intrat, dosate=dosare. Eu nu vorbesc de continutul din cursuri…Sunt convinsa ca si la fac de drept pe la privat sunt manuale serioase .Dar a terminat dreptul si Simona Senzual si Morosanu … La fel si aici. Stiu prof care au refuzat sa predea acolo sau care au fugit dupa un semestru. De acolo ar trebui sa iasa CADRE DIDACTICE ! Eu stiu ,,doamne invatatoare” care au terminat liceu industrial , au luat bacul cu 6,80 si au terminat USE. Cine le-a mai invatat sa scrie in fac daca la liceu nu prea stiau…? Nimeni. Scriu ,,miau,, ca pisica -legat. Si daca vizualizezi adresa mea de mail poti sa-mi trimiti arhiva .Eu am 4 concursuri si simpozioane nationale … poate ,,am dat „si eu diplome. Oricum la Bucuresti nu se mai puncteaza .

    • Greșelile de litere intrate anapoda în cuvinte nu le corectez, e clar greșeală din grabă, mi se întâmplă și mie. Le-aș asimila cu folosirea scrierii cu diacritice, care încă nu e obligatorie.
      Cu altele nu am nivel de toleranță, https://talentedenazdravani.eu/blog/2015/09/12/despre-zane-decoruri-si-comunicare-pe-email/ , după cum vezi… am mulți pitici.
      Nu știu pe unde e arhiva, nu mi-am ocupat spațiul cu ea. Însă dacă aveai fondul uniform la zona datelor de identificare… poți să „dormi liniștită. FNI veghează…”

    • Nu știu cum arată la tine pe diplomă zona în care se scrie numele, localitatea etc. Dacă e scrisă pe o zonă uniformă, se șterge cu grație în paint și nici nu se vede. Eu în zona aceea pun flori și alte decorațiuni, dacă încerci să ștergi numele, se vede că s-a umblat la ea. Bănuiesc că cine falsifică diplome de genul ăsta nu-și permite graficieni de top să-i facă treaba…

  8. Regret,nu putem schimba”sistemul cantitatii”.Scrieti o scrisoare deschisa ARACIP-ului pe tema”hartiilor”si mai vorbim.Ati amestecat multe aspecte in postare!De fapt care era esenta?Concursuri cu lucrari ale copiilor realizate de catre parinti/doamne,diplome in alb,diplome falsificate(nu stiam ca se poate si asa ceva),prea multe concursuri,documente???!!!

    • Da, sunt mai multe, însă au un singur element comun: superficialitatea si hoția pe aceasta tema a concursurilor școlare. Si nu, nu le putem trata separat, pentru că se întrepătrund si alcătuiesc sistemul. De ce apar concursurile? Pentru că avem nevoie de diplome. Poti munci pentru diploma, sau o poți fura. Poti munci cu copilul, sau poți lucra în locul lui. Toate sunt alegeri personale. Alegeți ce punct doriți din articol si veti ajunge la celelalte.

    • Cu plăcere :). Turma de oi albe are și destule oi negre, nu trebuie să ne simțim singure, nu?

  9. La clasa mea, din echipa de supraveghere la concursuri,fac mereu parte si parinti. Si ne bucuram pentru orice tip de punctaj sau premiu castigat,pentru ca e clara munca puilor nostri. Mi-e jena de jenanta atitudine a altor colegi….. Asta e din pacate….

  10. Acesta este motivul pentru care prefer concursurile cu participare directa si nu prin lucrare expediata…Ce ma enerveaza,de cele mai multe ori, este ca cei care jurizeaza se fac ca nu vad realitatea.

    • Pentru ca evaluarea să-și atingă scopurile, trebuie respectate câteva principii de bază… printre acestea, obiectivitatea, imparțialitatea și corectitudinea evaluatorilor e esențială.
      Vă mai mirați că la BAC se închid ochii la copiat? Păi dacă așa i-am crescut…

  11. Si app de lucratul altcuiva in locul copilului. Eram la gradi, aveam in jur de 4 ani, trebuia sa pictam niste farfuriute. Doamnei nu i-a placut farfuriuta mea, asa ca mi-a sters ce mazgalisem (desi pe cuvant ca mie imi placea) si a pus-o pe vara-mea sa-mi picteze mai,, frumos,, . De atunci am urat pictura (si astazi evit sa pictez). Si de atunci nici pe varamea nu o prea am la suflet desi nu ea a fost cea vinovata.
    Dupa ani de zile de-abia acum ii pot multumi pentru prostia pe care a facut-o, desi eu nu pictez, asta nu ma opreste sa-mi sustin elevii, indiferent de ce creeaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente