Artistul anului: Alexandru

Sunt Alex şi locuiesc în Brisbane. Nu prea sunt lămurit de ce părinţii mei sunt din România, eu născut în Noua Zeelandă şi de ce suntem acum în Australia. Poate am să înteleg când voi fi mai mare sau poate niciodată.

Sunt baiat mare de acum, pentru că am împlinit deja 6 ani. Nu mai sunt demult copil de grădiniţă. Peste câteva luni voi trece în grade 1, iar de luni voi merge singur cu autobuzul la scoala. Sunt un copil responsabil.

Îmi plac excursiile, drumeţiile şi să merg la plajă.

Operele mele:

Alexandru Calin, flori de toamna

"Vaza mea cu flori de toamnă"
Alexandru Calin, flori de toamna

"Florile şi goangele din grădina mea" – Au fost folosite pentru colaj frunze de eucalipt, seminţe,
fructe de plante tropicale şi flori fuschia, gardenia, mandevilla, culese cu mama din grădină.
Florile si goangele din gradina mea

"Dimineaţă însorită pe insula păsărilor" – Cocoşul anunţă vestea mare că găina e mamică. Găina se odihneşte la umbra palmierului. Răţuştele au iesit cu bobocii cu pălărioare protejaţi de soare la lecţia de înot. O păsărică rea zboară pândind să fure ouăle găinii.
Dimineata insorita pe insula pasarilor

"Bim Bidi Bam Bidi Bum"
Pictura:Bostan de Haloween

"Familia mea"

Alexandru Calin, Familia mea, desen in carioca

Cocoşul însetat din Punguţa cu 2 bani s-a oprit să bea apă de la cişmeaua de lângă copacul meu

Colaj din hartie creponata, mototolita

De Sfintul Andrei, câte un Mickey Mouse pentru toţi băieţeii Andrei şi câte o Minnie pentru toate feţitele Andreea de la omiduţa Alex

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Înapoi la pagina principală a concursului.

Povestea Pomului de Craciun

…de fapt, povestea pomului nostru de Crăciun.

Este primul an în care amândoi copiii sunt suficient de mari încât să savureze întreaga poveste de Crăciun. Aşadar, am început luna cu scrisoarea pentru Moş Crăciun. Dezbateri, fapte bune, ce dorinţe trecem pe listă, numai lucruri dificile. Repetiţii pentru serbări, apoi emoţia maximă a întâlnirii cu Moşul la grădiniţă. Pentru că spectacolul a fost la înălţime, am ales să fie singurul Moş cu care ne întâlnim anul acesta. Apoi, şi-a luat la revedere de la copii, spunându-le că mai trece pe la ei in noaptea de Crăciun. Aşa că am evitat celelalte "ajutoare"… şi le-am spus că acela este "veritabilul".

Dar Moşul pune cadourile sub brad. Am rezistat cu stoicism întrebărilor insistente… "Când facem bradul? …facem azi bradul?" Am profitat de acest lucru să stimulăm un pic participarea la concursul de bricolaj, spunându-le că moşul va fi mai mult decât încântat să vadă în brad ornamente făcute de mânuţele lor. Şi azi, într-un final, am tras maşina pe dreapta, şi am luat un brăduţ "potrivit".

"Ai luat braaaaaadddd!!! Îl împodobim azi????" Normal… parcă mai aveam de ales… Deşi sunt adepta împodobirii în seara de Ajun, să nu aştepţi prea mult cadourile, acum bucuria şi nerăbdarea lor atingea cote mult prea înalte pentru a mai putea fi ţinută în frâu.

Am scos cutiile cu globuri şi beteală. Le-au întins pe toate pe covor, alegeau cu mâinile tremurânde fiecare glob, fiecare clopoţel… "Ăsta e frumos? O să-i placă moşului?" "Şi clopoţeii unde-i punem?… Aa, jos de tot, să auzim când pune moşul cadourile…"

Am reuşit să avem o versiune împodobită decent a bradului. Eu am prins sus de tot, Andrei la mijloc şi Iris jos. Am finalizat cu agăţat bomboanele, cu regretul că anul acesta n-am mai găsiit acedele… ştiţi care, bastonaşele acelea împletite, din alb şi roşu…

Dar, ceea ce m-a amuzat cel mai mult a fost cum Iris a luat de bună povestea despre sufletul bradului. Cum el a plâns, când a plecat din pădure, şi noi trebuie să-l împodobim şi să-l facem să se simtă bine la noi acasă. Aşa că spectacolul nu s-a terminat. Cam la fiecare 10 min, Iris îşi aminteşte că brăduţul nostru se simte singur, şi se duce să-i mai cânte, sau să mai vorbească un pic cu el. Aşadar, din repertoriu, menţionez "O, brad frumos", "Moş Crăciun cu plete dalbe", "Steaua sus răsare", "Trei păstori", "Florile dalbe". Dar avem şi variantă cu coregrafie, "Fulgi de nea", dans învăţat la serbarea lui Andrei. Puteţi să vă imaginaţi ceva în genul indienilor care dansează în jurul focului, atât că este Iris… în faţa bradului. 😀

Şi totuşi, în topul preferinţelor noastre de Crăciun sunt două melodii. Prima, pe care o dansează, a doua pe care o ascultă cu mare plăcere.

Cad fulgi – cantece craciun

Mos Craciun a-ntarziat!!!

Din cugetarile de weekend

Ca părinte, de multe… nu, greşit, de foarte multe ori! m-am simţit cu conştiinţa încărcată că nu mă ocup suficient de copii. Pentru mult timp am fost părinte de weekend, seara ajungeam târziu şi nu aveam timp uneori nici să-i mai întreb ce făcuseră peste zi la grădi. Apoi, programul s-a mai relaxat. A făcut şi criza asta ceva bun. Am reuşit să-mi petrec mai mult timp cu ei, şi am încercat să-i învăţ câteceva din acele mărunţişuri care ne fac viaţa mai frumoasă.

Şi totuşi, nu am reuşit să fac un program organizat de petrecere a timpului liber, de colorat, de decupat, ceva ce să-i mobilizeze. Până când am lansat "Talente de Năzdrăvani". Am reuşit să organizez un program de lucru. O activitate săptămânală, la care ne gândim de lunea, şi de multe ori ne apucă sâmbata lucrând. Avem o "temă" cu care să ne umplem timpul, ceva ce lucrăm împreună. Şi, chiar dacă uneori îmi pierd răbdarea, şi am pretenţii prea mari de îndemânare de la ei, simt că sunt pe calea cea bună.

Ce au învăţat până acum…

… ce înseamnă să ai o temă. Care trebuie terminată până la o dată anume. Şi asta am observat în momentul în care le povestesc noua temă. "Şi până când trebuie să fie gata? … Adică … câte zile?" Încă n-am reuşit să-i învăt să nu-şi facă tema în al 12-lea ceas. "A trimis cineva?" <Nu> "Păi şi atunci eu de ce mă grăbesc?" Aici trebuie să mai lucrăm. Urmează clasa I, nu ne permitem să lăsăm totul pe ultima sută.

… ce înseamnă să evaluezi şi să fii evaluat. La început a fost mai greu. Acum a început să se mai gândească… cam cât timp a muncit, cât de atent a lucrat… şi aşa a început să-şi dea seama şi de ce primeşte note mici… Dacă nu te străduieşti suficient, dacă şi tu recunoşti că se putea mai bine, nu poţi avea pretenţia ca ceilalţi să considere creaţia ta cea mai frumoasă. Dă notele cu mai multă atenţie, şi nu mai plânge când îşi vede evaluările. Nu a învăţat încă să piardă, nici nu cred ca orgoliul lui va învăţa asta, dar cel puţin învaţă să accepte… cu ceva mai multă demnitate. La primul concurs a plâns o seara întreagă. Acum spune destul de rece… "Asta e, aşa au vrut copiii". Învăţăm să respectăm alegerile celorlalţi, chiar daca nu suntem de acord cu ele. Cred sincer că e un mare pas pentru 6 ani.

Şi continuăm. Mai avem multe de învăţat.

Sunt mandru de tara mea!

Ha ha, din categoria "concursuri de grădiniţă", iaca avem unul a cărui temă ne-a dat pe spate… Pitic deştept, la care avem tradiţie de participare. Cum anul trecut am avut locul 3 pe grădiniţă, anul ăsta am zis să încercăm să ne prezentăm onorabil şi la celelalte probe. Cea de fotografie, şi cea de desen. La desen vom reveni cu un alt subiect, deocamdată variantele de fotografie.

Aşadar, tema concursului este "Sunt mândru că sunt român". Mi se pare normal, mai încearcă să le insufle ceva patriotism, numai că nu le merge. Cum văd copiii ceva tări occidentale, cum nu mai vor să se întoarcă. Mi-a fost tare greu să găsesc ceva idei pentru poze, şi muuult mai greu să-i explic copilului ce trebuie să facă. Pentru că nu l-am învăţat să fie mândru de ţara lui. L-am învăţat că fiecare ne naştem într-un popor, şi alegem dacă trăim cu acel popor sau cu altul. Nu ştii niciodată ce aduce viaţa, dacă emigrezi… n-aş vrea să plece cu inima îndoită. Sau să nu plece. Sunt de părere că patria este acolo unde şi ţie îţi este bine.

Mai jos am pus variantele "creative". Am incercat să scot o expresie, şi i-am spus copilului să-şi imagineze că ţine în braţe jucăria pe care i-a cerut-o lui Moş Crăciun. Aşa că, dacă vi se pare că ţine steagul cu prea multă pasiune, îşi imagina că este un Porche GTR1 Race Vision. Mi-e milă de bietul Moş Crăciun, unde găseste o maşină, fără să ştie cum arată…

Harta i-a plăcut. Hărţile sunt pasiunea lui, a inceput cu punctele cardinale, cu legendele, şi adoră să vadă cum poţi ajunge dintr-o localitate într-alta pe trasee diferite.

În încheiere, menţionez că steagul l-a cumpărat Andrei. Dacă ar fi după el, am avea un perete întreg plin cu steagurile ţărilor. Ca paranteză, harta de trafic cu steguleţe din dreapta este tot pasiunea lui, şi mulţumim cu această ocazie vizitatorilor din toată lumea, care îi îmbogăţesc lui Andrei colecţia de steguleţe. Şi Lilianei, în mod special, că şi-a stresat prietenii din Orientul Îndepărtat şi ne-a adus acele steguleţe rare!

Pentru că suntem tare nehotărâţi, vă invităm la vot. Care fotografie din cele de mai jos o preferaţi?

1. Andrei
2. Andrei
3. Andrei
4. Andrei
5. Andrei

Retrospectiva

S-a mai încheiat o probă de concurs şi, deşi părea una dintre cele medii ca dificultate, se pare că piticii au perceput-o ca fiind cea mai grea de până acum. Am stat să mă gândesc unde anume am supraevaluat talentul lor, şi cred că am găsit…

Nu au răbdare. Ei sunt obişnuiţi să termine o lucrare în aproximativ jumatate de oră. Colajul însă presupunea o muncă în etape, nicigând de rezolvare rapidă a sarcinilor.

Mototoalele mici de hârtie creponată le-au dat bătăi de cap tuturor. Niciodată nu păreau suficiente, şi de multe ori după ce le aşezau pe hârtie, constatau că mai au nevoie de câteva. IAAAARRR?? Cred că toţi „asistenţii” de creaţie au auzit această exclamaţie disperată. Iar mototoale? Nu mai vreau să fac… Am avut şi soluţia lui Andrei al meu… daca nu ai destule mototoale pentru un copac mare, nici o problemă, faci un copac mai mic. Practic, nu?

Oricum, la capitolul mototoale, am toată admiraţia pentru Silvia, care a improvizat, înlocuind hârtia creponată cu şerveţele colorate. Când nu găseşti un material, nu te dai bătut, cauţi o soluţie. Bravo!

Tema mozaicului. În primul rând, i-am spus mozaic pentru că se realizează din piese mici, aproximativ identice, alăturate. Nu era chiar un colaj, căci acolo sunt folosite părţi cu formă specială. Chiar dacă acoperirea nu este integrală. Apoi, pentru că era o temă migăloasă, ce presupunea pregătirea materialelor, am ales să indic deja ceea ce trebuie realizat. Dacă ştii că ai de făcut un copac, faci biluţe maro şi verzi (sau culori de toamnă, cum au ales unii concurenţi). Pentru floare, alegi de la început culorile. Aşa se pot pregăti materialele mult mai organizat, şi există o limită. A respecta cerinţe impuse este iarăşi un test. De câte ori nu aţi văzut copii ieşind de la examene, lăudându-se că „au scris” ţânşpe pagini, apoi stupefiaţi nu înţeleg cum au picat…? Simplu. Au scris, e adevarat, dar nu au respectat cerinţele. De aceea concider că este important ca atunci când ai cerinte impuse, să le şi respecţi.

Aici trebuie să menţionez creaţia lui Călin, care a interpretat cerinţa „o pasăre” nu ca pasăre zburătoare, pe cer, ci ca parte din poveste. Şi Roxana, mitica, cu puişorul ei nezburător, la fel. Frumos!

Realizarea. Nu am dat indicaţii speciale, dar Năzdrăvanii au fost inventivi. Deşi creionul nu era trecut pe lista materialelor permise (dar e vina mea, trebuia o lista cu cele interzise ), piticii l-au folosit. Cu mai multă îndemânare, ca Oana (nici nu s-a observat, dar au mărturisit ), sau cu mai puţină, precum Cosmin. Oricum, Cosmin este cel mai mic din grupa de Năzdrăvani, şi la prima participare, aşa că îl încurajăm să persevereze!

Iarăşi, tehnicile de realizare a colajului au fost foarte diferite. Cei mai practici (şi cu experienţă de la grădiniţă), au „pictat” cu lipici, apoi au adăugat bobiţele. Alţii s-au chinuit ceva mai mult, au dar cu lipici fiecare bobiţă, apoi au lipit-o. Sau, au realizat întâi tabloul, apoi au început să le lipească. Oricum le-ar fi realizat, creaţiile lor sunt pline de fantezie. Şi, ca orice opere de valoare, sunt 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.

Felicitări tuturor!

Aici puteţi vedea expoziţia. Vizionare plăcută!

Sa ne jucam de-a concursul!

Ieri am avut o zi de-a dreptul minunată. Am sim ţit pentru a doua oară că jocul de-a concursul este perceput corect de cei mici. (Prima dată am văzut pe-ai mei, dar nu se pune). şi ieri am găsit de la mămica Andrei (Năzdrăvană de-a noastră) următorul mesaj:

„În altă ordine de idei, Cris ne-ai dat de lucru rău de tot
Jocul preferat al Andrei a devenit: să ne jucăm de-a concursul…aşa că-si inventează singură teme şi pe post de năzdrăvani sunt pluşurile ei favorite. Stau toţi în semicerc şi „doamna” fii-mea le explica ce au de facut… apoi tot ea face câteceva pentru fiecare în parte, le expune şi apoi mi le prezintă mie pentru notare. Deci… toată casa sunt hârtii-hârtiuţe, ba cu presupuse lucrări, ba cu foi de punctaj…”

Am pus mâna pe telefon… căci nu-mi venea să cred. Normal, ştiam că cei mici au tendinţa de a imita comportamentul celor mari, mai ales la activită ţile de grup. (Mai fac o paranteză, fii-mea adoră s-o imite pe doamna de la grădi, şi să se joace „de-a prezenţa”). Dar Andra deja e mult avansată. Mă bucur că am putut să le ofer piticilor un joc pe măsura a şteptărilor, şi sper şi de-acum încolo să fiu la înăl ţime.

În continuare, vă las să vă delectaţi cu câteva poze pe care mama Andrei a fost atât de draguţă să mi le trimită.

Concursul Copii Fermecatori. Moderat de Andra

Concursul Copii Fermecători. Moderat de Andra

Concursul Copii Fermecători. Prima probă este să faci din plastilină copii care se joacă cu jucării, fetele cu păpuşi, băieţii cu maşini. Ne vedem! Pa!

A doua probă, de desen

A doua probă este să desenezi pinguini cu familie cu căciulă cu jucării şi cu mâncare şi apă!

A treia proba

A treia probă este să faci un lucru cât mai frumos dar deja desenat modelul de pe foaie. Tu trebuie să decorezi.

Modelaj din plastilină

… şi rezultatele concursului. Aveţi creaţiile şi numele participanţilor.

Dragă Andra, eşti nemaipomenită! Aştept cu nerăbdare să colaborăm.

Tehnici de desenat

Rar mi-a fost dat să râd aşa cum am râs astă seară. Şi mai ales, n-am râs niciodată atât de discret şi cu poftă.

Ne-am apucat să rezolvăm prima tema a celui de-al treilea concurs de talente. O să mă opresc deocamdată la Irisuca. Am analizat întâi tema… cine face parte din familia ei. Mama, tata, flăţiolul. Dar vrea şi pe prietena ei. Ne apucăm cu sârg de desenat.

Desen in carioca

Frăţiorul meu, tati, mami, eu şi Roberta, prietena ei. ROZ. doar e culoarea ei preferată.

Desen in carioca

Tati, Iris, mami şi cea mica e Flavia, de la Brăila. Noua ei prietenă.

Aşadar, am continuat. Cu voinţă, şi neapărat pentru concurs, că trebuia să facem ceva frumos…

fac pe bunu… şi ochişolii? ca ai mei? ce culoale? velzi… îi facem guliţa loz… uite cum râde

bluziţa mare, că e flig. e toamnă
şi plouă. şi uite şi nişte fulgele, şi nişte noli.

acum fac mâinile… cu ce culoale? cu pocaiu!

veau să fac şi ulechi. cu ce culoale… loşu asta nu sclie bine.
mov.

am uitat să fac nasu

am făcut şi nasu, o uleche… o uleche…
i-am făcut şi nişte ulechi.

acum o fac pe buni. înţep.

pacu neglu?
aşa e buni!
am uitat puţin păl, cu balghen. ăsta nu mai sclie… albastlu! tlebuie puţin de pal.

şi guliţa pot să fac cu dinăsta (mov).
îi pun şi dlies lu buni

<„ce e ăla iris?”> ciolapi de-aia de fete!

uleclea cealaltă am făcut-o albastlă!
acum fac mâinile… şi o să fiu loşu!
mâinile lu buni o să fie loşu!

malo… îmi tlebuie malo mami

acum mă fac pe mine…
pacu neglu

ochii mei ce culoale sunt? cled albastlu…

acum mă fac pe mine, fac pacu neglu, ochii negli, io elam lângă buni.
io dansam.

o să fac şi guliţa. încă nu.
îmi fac şi mie dlies.

fac şi păl lung. eu îmi fac pălul ţel mai lung.

mami, tu nu erai la ţală. pe tine nu te fac.

elai cu andlei acasă, nu elai la petlecele. ia uite cum dansăm.

te fac şi pe tine. elai şi tu.
am făcut guliţa, un nas, îmi fac ulechiuşe, îmi fac ulechiuşe.

guliţa lu buni.
buni ale mâini. îmi fac şi mie mâini locii.

„mai schimbă iris roşu ăla, ai şi alte culori!”

eu elam bolnavă, de-aia n-am alte culoli!

am uitat să fac fanfofi. unu, doi, fac fanfofi de balelină!

o fac pe mami. eu fac pacul neglu. ochii. cu loşu, mai schimb şi eu culolile.

mami, tu elai bebeluş. să fac şi guliţa, un nas, mâini, mâini mici [na=degete!]

păi picioale… am uitat picioalele! loz! nişte fafofioli şi dlies.

îţi piace?

acum am împeput cu tati. ochii elau lotunzi ai lu tati

am uitat să fac ulechi. mami, ulechile tale sunt negle.
tati avea şi balbă.

mai tlebuie ţeva, dar nu pot să fac sin cauza ta. mami, tati te ţine în blaţe.

şi tati dansează cu fundul. mami danseze ca mine.

şi lu bunu balbă.

acum fac pe flaţiolu meu.

cand elai tu mică eu te-am ţinut în blatze, ca un bebelush.
flăţiolu meu. îmi tlebuie pocaliu. dacă nu melge pocaliu, fac cu neglu.

fac cu neglu, am uitat mâinile tati.

flăţiolu meu, o sa fac pacu balghen.
ochii negli.
fac şi nas.

aaa, tati n-ale guliţă şi nas. gulitza, nas.

andlei e lotund. ale şi el puţin păl. loz.
am uitat ulechiuşe. am pus lu tati alte două ulechi.
pun şi lu andlei. fac şi mâini.

Desen in carioca

Iris, Buni, Bunu, Mami. Apoi pe verticala, Tati şi Andrei. Cu verde, sus, scrie Iriss

Am încercat să scriu tot ceea ce a spus în timp ce desena. Mă întreba tot timpul de ce râd… a fost greu să-i răspund. Poate când va fi mai mare…

Să pun transcrierea?