Uneori am impresia că rămân fără timp, şi nu ştiu cum să-l împart. Alteori am impresia că „pierd timpul”, sau că aş putea face alte lucruri mai bune cu el. Sunt şi dăţi când am impresia că timpul e împotriva mea… şi cam aşa a fost anul acesta la Gaudeamus. Mi-am dorit enorm să ajung miercuri. Însă şcoala, programul, temele, m-au dat peste cap… miercuri nu am putut ieşi din casă, mai ales că era singura zi în care mai puteam pregăti materialele pentru atelierul de sâmbătă, de la târg. Aşa că m-am consolat cu ideea că oricum ajung sâmbătă.
Am ajuns, direct la atelierul organizat împreună cu editura Casa şi magazinul online Mustash. A fost primul meu atelier de origami. Ca niciodată, din punct de vedere al atelierelor, organizatorii târgului s-au întrecut pe ei înşişi de data aceasta. N-am alergat după mese, n-am plâns după scaune, nu ne-am întâlnit (şi disputat locaţia) cu cei care organizau următorul eveniment. Lejer şi relaxant! Origami 3D… o muncă grea, chiar dacă modelul părea simplu. Am avut şi ceva discuţii cu vreo doi părinţi, care ţineau musai ca piticii – aşa, de 2-4 ani – să participe. Nu voiau să priceapă şi pace că exerciţiul nu este de copii mici… Chiar şi cei înscrişi, trebuie să spun, s-au descurcat singuri şi încadrat în timp cei de 9-10 ani.
Uite fac aici o paranteză, atât de drăguţă a fost doamna de la Gaudeamus care se ocupa de spaţiu, că mi-a servit toţi participanţii cu bomboane… moment în care sper că nu mi-a surprins privirea. Nu a existat moment mai prost, copiii tocmai îşi intraseră în mână, se concentrau, iar farfuriile cu bomboane i-au rupt de ritm. Mda, recompensele se dau la final… dar cine să se gândească?
Revenind la activitate, pentru cei mai mititei, 6-8 ani, mămicile au susţinut din plin efortul. Erau aşa nerăbdători să ajungă la partea de pus clopoţel şi decorat că nu ştiau cum să atingă mai repede limita minimă de 30 de piese. Au avut la dispoziţie fulgi de nea, paiete colorate, steluţe, şi ciucuraşi sclipitori, iar de lipit am lipit cu silicon. Poate că ar fi stat paietele şi cu lipici normal, dar nu am riscat pentru materialele de plastic, mărgele, paiete.
Poze am doar câteva, nu am reuşit să ţin pasul şi cu aparatul de fotografiat, şi cu explicaţiile, mai ales că îndoiam şi eu piese cum nu aveam nimic de explicat, să îi ajut totuşi să termine. Am reuşit să fotografiez aproape toate coroniţele, căci i-am rugat pe copii să nu plece fără să mă atenţioneze să le fotografiez. Dacă vă plac, puteţi confecţiona una şi pentru concursul ce începe săptămâna viitoare, şi ale cărui premii sunt oferite de editura Casa.
După atelier am vrut să plec în târg… deşi aglomeraţia era înspăimântătoare. Jos în centru lumea se călca pe picioare, aşa că am rămas un pic de vorbă cu Adina, la standul Usborne, aflat chiar lângă spaţiul rezervat pentru atelier. Adina are o mulţime de cărţi frumoase, şi puteţi completa cadourile de sărbători cu cărţi de poveşti, craft, interactive, în funcţie de vârstă şi dorinţe. Le găsiţi aici, alături de o selecţie pentru cărţi de Crăciun, pentru a uşura căutarea.
Am reuşit cu chiu cu vai (îngrozitor de aglomerat!) să ajung la editura Gama – v-am spus că vreau memoratorul de istorie de-a cincea. Joi seară, când am ajuns terminată acasă după 12 ore, de la facultate, iar Andreiul meu avea pentru a doua zi Cultura în Orientul antic, am cedat nervos. În caiet erau – s-o spun româneşte – făcute varză! „Ramaigana la egipteni, Testamentul la fenicieni”, şi uite-aşa am ajuns eu să predau lecţia… să fac repede din google suport vizual – că, deh, la şcoală nu le-a arătat nicio imagine, iar în capul lui fi-miu templul de la Luxor era totuna cu piramidele. Aşadar am ajuns la Gama, am deschis memoratorul, şi când am văzut că schema era fix ce muncisem eu jumătate de oră joi, l-am luat. În plus, ca să nu se plictisească copilul, i-am luat şi două cărţi SF, cu reducere specială la târg: Darul lui Mibs şi Adăpostul.
Am răsfoit şi colecţiile pentru cei mai mititei, şi în special am vrut să văd Atinge copacul, apariţia nouă de care am legat şi concursul de săptămâna aceasta (dacă nu aţi participat încă, aveţi detalii aici, premiile sunt 6 seturi IQ Fun.) Cartea este recomandată pentru trei ani, şi ilustrează minunat tema timpului şi a anotimpurilor, concept foarte greu de asimilat la vârstele mici. Printr-un joc aproape imperceptibil vine primăvara, vara, culegem merele toamna şi apoi aşteptăm bucuroşi prima zăpadă. La grădiniţă cartea ar fi minunată într-o aplicaţie, să transformi acel „atinge” în ceva real. Finalul – bate din palme şi începe să ningă – mi-a adus un zâmbet larg.
Următorul punct pe harta mea – editura All, şi în mod special, Galaxia Copiilor, unde colecţia începută anul trecut, cu Trolul fără inimă şi Prinţul dorinţă este completată acum cu două poveşti foarte frumoase, Zăpezica şi Piticul Nas Lung. Editura nu are reduceri doar la târg, ci şi pe site-ul propriu, iar cărţile le puteţi găsi aici. Pentru cititorii mai mari, începe o nouă serie – Pisicile războinice, despre care voi reveni cu detalii imediat ce le citesc. Împreună cu Galaxia Copiilor v-am pregătit şi o surpriză, despre care veţi afla detalii mâine. 🙂
Am mers apoi la Polirom. Am sperat să aibă ceva lădiţă la reduceri cu apariţii mai vechi, sunt câteva de care am nevoie la şcoală, şi nu sunt reeditate. N-a fost, aşa că, până se va inventa ebook-ul şi pentru cărţile de acum 10-15 ani, mai folosesc xeroxul. În schimb nu m-am lăsat până n-am răsfoit şi cărţile pentru care domnul profesor Pânişoară ne-a convocat special în amfiteatru, Medaliile succesului. Am citit prezentările de pe ultima copertă, şi mi-am cam dat seama de ce ni le-a pus nouă pe lista de lectură obligatorie :). Mă bucur însă de un lucru: nu se încearcă doar transformarea viitoarelor cadre didactice, a şcolii, aşa cum ne-o dorim, ci se „atacă” cumva şi din spatele frontului. Degeaba pui la catedră un om dezgheţat la minte, dacă părinţii şi copiii au aşteptări ca acum 100 de ani, cadrul didactic nu a „făcut nimic” dacă s-a jucat toată ziua cu ei şi nu le-a trântit şi o căruţă de teme. Şi despre acestea, într-un episod viitor. Nu le-am cumpărat pentru că reducerea nu mi s-a părut satisfăcătoare, plus că verificasem pe elefant – există în format ebook, mai ieftin, şi la promoţie (sau le pot citi şi la bibliotecă).
Ce vă spuneam mai devreme? Că se călca lumea pe picioare… la propriu? Ei bine, „ghinion de neşansă”, un bocanc 45, (ne)stăpânit de un domn pe măsură, care probabil de la cei 2.20 metri ai lui nu vede şi piticaniile de 1.60 pierdute în mulţime, mi-a aranjat ghetuţa… şi m-am văzut brusc cu o „deficienţă”, transformată în incapacitate de mers şi apoi în handicap de a-mi face loc prin mulţime. M-am gândit cu groază la lungul drum către casă, la bagajele pe care le trăgeam după mine… noroc că am mai avut două panglici iar lipiciul cu silicon de la atelier şi-a făcut treaba, cât să mai apuc să ies din târg. Aşa că am lucrat creativ într-un colţ, am improvizat şi am luat-o spre casă, aproape plângând că nu pot continua vizita prin târg. Nedrept, dar anul acesta atât a fost. Socoteala mea de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. 🙂
Profitaţi însă de reducerile din acest weekend, răsfoiţi librăriile online începând cu rubrica de carte pentru copii, sau porniţi de la programul târgului – pentru a vedea noutăţile lansate. Orientativ, am pus zilele trecute şi un articol cu informaţiile oferite de edituri, îl găsiţi aici.
