Ridichea uriasa, Editura Eduard

Sunt pretenţioasă. Recunosc că la cărţile pentru copii mă uit întâi la grafică. Îmi place să vad desene viu colorate, realizate cu suflet. Urăsc ilustraţiile ieftine, de duzină, făcute „să fie”, repede, şi mai ales ieftin.
Ca o paranteză, aici intră caietele de lucru pentru preşcolari şi şcolari, marea majoritate cu ilustraţii de toată jena. Eu înţeleg că sunt ieftine, dar la tirajele pe care le au, au putea să se gândească puţin şi la copiii care un an întreg lucrează cu ele.

O surpriză extraordinar de plăcută am avut-o la raftul Editurii Eduard, cu Ridichea uriaşă.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Povestea cred că o ştie toată lumea, e în programa de grădiniţă de zeci de ani. Loredana Ştefan şi Ecaterina Nicolescu au realizat povestea în versuri. Chiar dacă rimele si ritmul nu sunt perfecte, ele sunt accesibile. Iar ilustraţiile, semnate Zgubi, sunt printre cele mai reuşite pe care le-am găsit în ultimul timp.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Cartea, în format A4, cu 16 pagini, este realizată într-un format grafic ce trebuie lăudat, cu o hârtie de calitate şi tipar excelent. Fontul foarte mare (28p.) permite o lectură uşoară. Şi nu este un eveniment singular, editura având şi alte titluri asemănătoare la raft.

Info preţ: Librarie.net, elefant.ro | Biblioteca Nazdravanilor

Colectia "Carti de colorat", Editura Crist

Ne-am făcut un obicei… nu ştiu dacă e bun sau dacă e prost…
Dar când mergem cu copiii la cumpărături dăm o raită pe la „cărţi”. Nu-mi place să fac asta pe la jucării, prefer să plec acasă cu o cărticică de colorat decât cu o maşinuţă mică. Nu am considerat niciodată că poţi „arunca” banii pe cărti, fie ele şi de colorat.

Din categoria „ieftine, practice şi acceptate de copii” fac parte şi cărţile de colorat de la Editura Crist. Scrisul mare permite şi unui copil mititel să citească cu uşurinţă. Şi când spun mare, înseamnă că un caracter mic are aproape 6mm pe înălţime. Şi bunica ar vedea la dimensiunea asta.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Apoi, povestea este scurtă, poate fi citită cu uşurinţă înainte de culcare. Vreau să zic… că nu adorm eu citind, şi nici nu casc în disperare la jumătatea poveştii cum mi se mai întâmplă.

Textul are ilustraţie color, folosită şi ca model pentru pagina de colorat de pe partea dreapta. Grafica nu este una sofisticată, putând fi colorată fără dificultăţi de la 4 ani. Spaţiile sunt mari, şi definite complet.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Ce mi-a plăcut, fiecare pagină conţine şi o întrebare, pentru a verifica cât de atent a fost copilul în timpul lecturii.

Cu un format mare (22x33cm), şi  margini ondulate, din colecţie fac parte:

  • Cenuşăreasa
  • Albă ca Zăpada
  • Frumoasa şi Bestia
  • Alice în Ţara Minunilor
  • Bambi
  • Scufiţa Roşie
  • Hansel şi Gretel
  • Cei trei purceluşi
  • Mica Sirenă
  • Pinochio
  • Răţuşca cea urâtă
  • Şoricelul de la ţară şi şoricelul de la oraş

Puzzle – ghicitori – de colorat

Moş Crăciun ne-a făcut anul acesta o surpriză plăcută, şi ne-a adus trei cărţi-jucării de la Editura Aramis. Sub numele autoarelor Daniela Mogoş şi Corina Chiran, ilustrate de Emanuel Pavel, am pentru cei doi pitici ai mei Pagini dulci şi aromate, cu ghicitori presărate, Ghiceşte de vrei să ştii animale mii şi mii, Eu îţi povestesc un pic – tu ghiceşti ce vreau să zic.

Ideea mi-a plăcut. O ghicitoare, răspunsul de colorat, şi un puzzle. Realizate din carton caşerat, după colorare, piesele se pot desprinde şi amesteca. Şi paginile pot fi scoase cu uşurinţă din arc, pentru un joc mai interesant.

Dacă conceptul, textele şi grafica sunt minunate, nu acelaşi lucru îl pot spune însă despre realizarea acestuia. Lasă foarte mult de dorit tiparul, iar finisajul este cu mult sub standardele unei edituri precum Aramis. Poate că am eu pretenţii când vine vorba de lucrări pentru copii, dar nu cred că sunt exagerate. O hârtie de bună calitate, care să pună în valoare imaginile, şi finisaje realizate cu grijă. De exemplu, piesele de puzzle sunt tăiate incomplet, la apăsare rupându-se cu imaginea de pe verso.

O eroare pe care am sesizat-o ulterior este fontul folosit Este mult prea grafic pentru un copil mic, chiar şi pentru un adult fiind greu de citit. Lucrarea se adresează copiilor de grădiniţă, dar trebuie să ţinem cont că mulţi dintre aceştia, încă de pe la vârsta de 5 ani, încep să citească. Este inutil, părerea mea, să folosim fonturi inaccesibile pentru ei. Nu sunt adept a scrierii cu majuscule, dar cred că piticii s-ar simţi minunat să poată buchisi ghicitorile.

Copiilor însă le-au plăcut cărţile, ei au avut ideea să le scoată arcul şi să le poată potrivi mai uşor.

Voinicel in lumea cea mare

De curând a fost nevoie să răspund la o întrebare.. De care carte din copilăria voastră vă este dor? Am răscolit amintiri… care anume, căci îmi e dor de toate. Îmi e dor de colţişorul în care mă închideam şi nu-mi mai păsa de nimic, şi sorbeam cu nesaţ aventura dintre coperţi. Şi acum, când citesc, regret acel timp când puteam să ignor totul în jur, câteva zile la rând, citind. Şi totuşi nu am pierdut nimic din pasiunea copilului care a plâns alături de Remy, sau l-a îngropat în bocete pe ultimul mohican.

Dar, nu ştiu de ce, în acel moment mi-a fost dor de alta… „Voinicel în lumea cea mare”, de Irina Teodorescu, şi ilustrată de Viorel Pîrligras. Am încercat, timid, să văd dacă autoarea mai este încă în viaţă. Am găsit multe Irine, dar se pare ca nu pe ea.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Am găsit în schimb cartea, în răftuleţul meu din bibliotecă, alături de Cheiţa de Aur, Aventurile lui Buratino, Făt Frumos certat cu gluma, Cei trei Grăsani… şi multe altele.
Şi… nu ştiu de ce, m-am apucat s-o recitesc. Îmi aminteam de acel prinţ care, în căutarea binelui, a pornit în lume. Îmi aduceam aminte şi de furnici, şi de grăsani, şi de faptul că a reuşit în încercarea lui de a deveni un om mai bun, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi.
Aşadar, am recitit… habar nu am a câta oară ar fi, paginile acum îngălbenite de vreme.

Voinicel, fiul crudului Negru împărat, a plecat în lume în căutarea dreptăţii, a milei, a armoniei, lucruri pe care nu avea cum să le înveţe de la războinicul său părinte.
L-am însoţit din nou pe Voinicel în şcoala vieţii, totodată un ritual de iniţiere, de maturizare. Am învăţat În Ţara furnicilor că munca nu aduce fericirea, că un echilibru trebuie găsit, şi că de multe ori grija excesivă şi inflexibilitatea îi pot răni pe cei din jur. În ţara lui Buzdugan-Împărat am văzut cum băieţelul de la început se transformă, între buzdugane şi săbii, în bărbat, capabil să apere şi să se apere. În Ţara Lupilor am avut de-a face cu aparenţele înşelătoare, cu minciuna şi complotul.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Şi… ce ar fi o poveste fără ca prinţul să se îndrăgostească de o prinţesă? Zorina, Crăiasa Munţilor, i-a vrăjit inima lui Voinicel. Frumoasă, învăluită de mister, a devenit visul pe care tânărul voia să-l transforme în realitate.
Numai că el nu-şi împlinise destinul, a plecat mai departe în căutarea acestuia. În Ţara lui Lăcomilă împărat a avut de-a face cu excesele alimentare. Viaţa are şi alte rosturi ale ei, mai frumoase…
Fericirea nu înseamnă a mânca fără măsură şi a crede în bucate mai mult decât în frumuseţea florilor şi gingăşia trestiilor…

S-a întâlnit apoi cu Vârtej împărat şi cruzimile sale. A văzut câtă suferinţă poate aduce celor din jur domnia fricii şi a terorii, pentru ca apoi să aibă ocazia să vadă Dreapta cârmuire a lui Bun Împărat. A descoperit în ţara acestuia ce înseamnă cinstea, omenia, dreptatea, compasiunea pentru cei din jur, şi ce atribute ar trebui să aibă un bun cârmuitor.

Povestea, ca orice poveste, are final fericit, Voinicel şi Zorina cârmuind cu înţelepciune ţara lui Negru împărat, după moartea acestuia.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

După ce am închis cartea, m-am gândit mult la momentul în care le voi vorbi de ea copiilor… sau… poate… aşa cum sper, să o descopere singuri şi să-mi vorbească ei despre ea.

Colectia Disney, Editura Egmont

Lansată în urmă cu ceva ani, colecţia Disney, editată într-un format grafic excepţinal de Egmont, s-a bucurat anul acesta de un succes fulminant în urma contractului de colaborare cu „Adevărul”. Distribuite la mai puţin de jumătate din preţul lor iniţial, cărţile au ajuns în rafturile multor copii care altfel nu s-ar fi bucurat de ele.

Nouă ne mai lipseau 4 din toată colecţia, şi acum le-am achiziţionat. Copiii sunt încântaţi de ele, şi le iubesc atât de mult, încât au dezvoltat o grijă excesivă faţă de cărţi. Nu le colorăm, nu le îndoim, dăm paginile cu grijă. După ce le răsfoiesc, le aşează frumos la locul lor pe raft. Sper ca grija aceasta să treacă de la colecţia Disney şi la celelalte cărţi din bibliotecă. Aici cred că mă moştenesc. Foarte greu împrumutam o carte, şi numai dacă stiam că acea persoană are grijă de ea. Am simţit că-mi arde inima când am mers în vizită şi am găsit cartea împrumutată pusă pe burtă, pe caloriferul de la baie… nu mai spun, când i-am împrumutat (nu eu, mama) unei rubedenii un volum din „Singur pe lume” şi mi l-a adus înapoi în „3”… volume. Aveam doar vreo 10 ani… şi-am plâns, mai ceva ca atunci când am citit cartea! De atunci le împrumutam gata îmbrăcate, şi sub ameninţarea cu execuţia. 😀

Aceeaşi grijă pentru cărţi încerc să le-o cultiv şi copiilor. Îmi creşte inima când îi văd că se bucură atunci când primesc o carte cadou. Şi îi învăţ să aibă grijă de ele; cărţile nu sunt jucării, sunt porţi fermecate către o lume de basm. Ca urmare, Moş Niculae a poposit şi el la raftul cu cărţi. Luase o jucărioară, nişte dulciuri…şi lipsea ceva. Egmond i-a oferit o surpriză plăcută. Colecţia Disney a fost îmbogăţită cu patru noi volume. Maşini (Cars), Pinocchio, Dumbo şi Pisicile Aristocrate.

Chiar dacă povestea este mai mult un rezumat, imaginile ajută la completarea ei. Iar timpul de lectură este suficient pentru ca aceasta să reprezinte o minunată poveste seara, înainte de culcare.

Am început cu Maşini şi Pinocchio. Dar imediat le-au întors pe spate, să vadă ce-a mai apărut. Şi, normal, le-au trecut pe listă…

Masini, Editura EgmontPinocchio, Editura Egmont


Masini – Lumea pe roti

Masini - Lumea pe roti

Prima mea carte de Craciun, Editura Crisan

Prima mea carte de Craciun

Tare greu să alegi cadoul potrivit de Crăciun. Chiar şi cu anul de criză. Şi parcă acum, mai mult ca oricând, cântaresc mai bine ce anume va conţine cadoul.

Dar până la cadou, m-am oprit IAR la cărţi. Cărţi pentru copii, normal, se apropie Sărbătorile, şi copilul din mine vrea şi el. Ce nu aveam încă în casă, sau mai bine zis nu aveam "ediţie de colecţie", era o poveste despre Moş Crăciun. Una suficient de scurtă, să o poţi citi seara la culcare, si frumos ilustrată, să nu-ţi pui prea multe întrebări ce anume animal este desenat acolo.

Şi am găsit-o. Prima mea carte de Crăciun, Editura Crişan. Preţul moderat, potrivit cu ceea ce oferă din punct de vedere al aspectului grafic. Am citit-o pe loc. Iniţial m-a deranjat pentru că este scrisă cu majuscule, am învăţat să asociez majusculele cu ţipete pe net, iar în carte am avut iniţial aceeaşi senzaţie. Apoi mi-am dat seama că nu este chiar deranjant, şi băieţelului meu îi va fi usor să buchisească alături de mine. Povestea este amuzantă, Moşul pare un bunic, ce întregul an are grijă de spiriduşi, o gaşcă zgobie de copii. Apoi, când încep să sosească scrisorile copiilor, toţi îşi iau rolul în serios şi încep fabricarea jucăriilor.

Mi-a plăcut călătoria în jurul lumii, şi instantaneul surprins din viaţa fiecărui copil. European, japonez, australian, african, chiar şi eschimos, toţi copiii sunt la fel, fiecare are o dorinţă pentru Moş Crăciun.

Abia aştept s-o citim împreună, şi să descoperim fiecare element de ilustraţie. Căci la noi cam aşa decurge o poveste…

În prima seară o citim. A doua seară o recitim. A treia seară o studiem. A patra seară o povestim după imagini. A cincea seară încep ei, singurei, să refacă textul… Deja după o săptămână o ştim pe dinafară, şi mai aud…. "Ia uite mami, ai văzut iepuraşul ăsta unde era ascuns??"

Dacă nu aveţi încă idei de cadouri, opriţi-vă la raftul cu cărţi.

Prima mea carte de Craciun, editura Crisan

Info preţ: elefant.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor