Dragostea de cărți se cultivă de la vârste mici, odată cu dragostea de oameni și animale. Dacă n-ai învățat-o devreme, cu greu sau deloc o vei mai învăța mai târziu. E drept că există și excepții, copii pentru care părinții s-au străduit, dar pur și simplu materialul nu era compatibil cu cărțile. Însă pentru alți foarte mulți copii, a nu avea cărți în preajmă e un handicap ce cu greu poate fi recuperat. Sunt copii care au maldăre de jucării, dar cărțile sunt undeva, puse sus, că „le rup”. Da, știu senzația, am simțit că-mi rupe mie sufletul când a făcut praf „Albă ca Zăpada”, însă am sacrificat-o pe ea ca să salvez altele, mai târziu. Cu timpul a început să aibă grijă de ele, să nu le mâzgălească, să le coloreze doar pe cele de colorat.
Biblioteca de acasă a fost importantă, și este în continuare. Însă un rol fantastic l-a avut cea de la grădiniță, unde fiecare aducea, definitiv, sau doar pentru o săptămână, o carte, poveste sau enciclopedie, pentru a o arăta colegilor, și a o discuta cu toată lumea. Mi-am propus ca în clasa mea să dau colțului de lectură importanța pe care trebuie să o aibă, și, pe lângă contribuțiile copiilor și părinților, voi avea și eu partea mea. A fost unul din motivele hotărâtoare pentru care am ales „În mijlocul naturii. Descoperă cele patru anotimpuri”, de Susanne Riha. Cei mici, care încă nu știu să citească, vor descoperi secretele cu ajutorul părinților (și pentru mulți dintre aceștia vor fi secrete descoperite împreună cu cei mici!). Cei mari vor avea plăcerea să buchisească singuri texte scurte, informative, cu informațiile esențiale despre vietățile din jurul nostru, plante sau animale.
Copiii au nevoie de aceste texte informative, nu doar de literatura pentru copii. Trebuie să se obișnuiască cu ele, să filtreze informația, să rețină esențialul. Altfel, când vor începe orele de științe, apoi istorie, geografie și celelalte, vor avea o mare problemă în a asimila datele. Se vor crampona în memoratul de paragrafe întregi, fără sens și fără utilitate, pe care le vor uita instant. Lucrul cu texte informative permite structurarea noțiunilor, alcătuirea de clase, criterii, ce le va permite ulterior folosirea rapidă și la obiect a acestora. Abia atunci putem spune că „a învățat ceva”.
Ce putem învăța În mijlocul naturii ? În primul rând se consolidează, dacă nu se formează acum, noțiunile generale despre curgerea timpului. Este un volum ce poate fi folosit ușor în etapa calendarului naturii, iar printre sutele de imagini cu „copacul anotimpurilor” ce circulă pe net, coperta volumului mi se pare foarte reușită, cu zăpada așternută și frunzele care cad. În interior, urmează pagini duble dedicate fiecărei luni a anului, grupate pa anotimpuri și cu coduri corespunzătoare de culoare. Informațiile despre plante și animale sunt prezentate pe imagini asemănătoare dioramelor de la muzeul Antipa, în care surprinzi un instantaneu de natură, apoi analizezi cine e prezent, cu ce se ocupă, ce culoare are, și oferi un minim de informație despre fiecare.
Spuneam mai devreme că este utilă la orice vârstă. Științele naturii nu au fost pasiunea mea, și nici în familie nu am avut încurajări în acest sens. Dar când au început să apară primele „de ce-uri” ale copiilor, le-am simțit lipsa. Ce copac e acela, cine face fructele ca ghemotoacele ori aripioarele de libelulă, ce floare e asta…? Vă sună cunoscut?
Pe lângă temele generale dedicate fiecărei luni, se adaugă:
- Arborele cu frunze căzătoare pe parcursul anului (imaginea de pe copertă, completată cu explicații despre modul de creștere, hrănire și înmulțire al plantelor.)
- Circuitul apei în natură
- Păsările călătoare
- Hibernarea și repausul de iarnă
În plus, lucru pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut în alte enciclopedii, există rubrica „Ocrotim natura” pe fiecare pagină, în care se dau sfaturi utile – cum ar fi utilizarea mușuroaielor de cârtiță pentru ghivecele cu flori, sau specii ce trebuie protejate deoarece sunt pe cale de dispariție.
Volumul îl puteți achiziționa direct din librăria editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi primele pagini), sau din librăriile online eMag, Libris, librarie.net. Am fost curioasă cine este autoarea, ce lucrări a mai publicat, și am descoperit cu mare plăcere că are o întreagă serie de lucrări pentru copii pe tema științelor naturii, ceea ce explică și diversitatea informațiilor din enciclopedia pe care eu am răsfoit-o în traducere din limba germană.
Lectură plăcută!
Dacă ați mers în ultimul timp într-o librărie, și ați încercat să alegeți un cadou, munca nu este foarte grea. Oricum pe sărbătorit îl cunoașteți parțial, bifați evenimentul și datoria, și mergeți mai departe. Când însă trebuie să alegi ceva pentru propriul copil, care are pitici bine așezați în materie de lectură, munca devine dificilă. Cam aici eram eu când am „pariat” pe Mica vrăjitoare. Nu știam cartea, deși a mai fost publicată la noi în 1981.
Mă conving pe măsură ce trece timpul că lecturile copiilor din ziua de azi sunt cu totul altceva decât erau lecturile pe vremea noastră. Nu pentru că nu ar fi la fel de atrăgătoare, sau pentru că poveștile „noastre” i-ar depăși, dar ei pur și simplu nu mai sunt atrași de realitatea de odinioară. În vârtejul schimbărilor actuale, când ziua de mâine nu mai poate fi nicicum anticipată, imaginația lor se proiectează spre viitor, SF, și alte povești asemănătoare.
Una din aparițiile de iarnă de la editura Casa este Figurine nostime din capace. Deși este foarte haioasă, și entuziasmul general când am răsfoit-o a fost repede temperat de două probleme: prima – să găsesc capace neinscripționate, și mai ales după culorile dorite, nu așa, oricum. Mi-aș fi dorit să găsesc roz, voiam foarte mult să realizez pompierul de pe copertă, dar a fost imposibil. Toate erau scrise 🙁 . M-am descurcat în schimb cu cele albe și albastre, de la cutiile de lapte, care au scăpat nemarcate.
În schimb a doua problemă a apărut de la hârtia buretată necesară pentru proiecte. Nuanțele necesare pentru a pune în practică ideile creative din volum nu fac parte din pachetele standard de pe piață. A fost primul moment în care m-am bucurat că există de ceva ani „cutia cu de toate”. Am păstrat în timp, de la seturile creative, toate resturile de spumă (din fericire și autoadezivă), și am reușit să improvizez. Altfel nu știu de unde aș fi scos, de exemplu, gri…
Una dintre realizările mele mai puțin vizibile este aceea că am reușit, cel puțin în cazul câtorva copii, să le cultiv pasiunea pentru lucrul făcut cu cele două mânuțe din dotare. De la felicitări aniversare pe care le desenezi/realizezi tu, până la mărțișoare făcute în casă, cu drag, pentru cei dragi. Pe unul dintre ei l-am sărbătorit în ianuarie, și cum eram în toiul sesiunii, nu am avut timp să caut, ca de obicei, seturi și accesorii hobby cum l-am obișnuit.
Deja la modă acum sunt cărțile de colorat pentru adulți. Nu știu de ce această nouă pasiune cuprinde încet – poate din nevoia de relaxare, de regăsire… Dacă ați citit continuările la „Jocul lui Ender”, era într-unul dintre volume o fetiță care se concentra urmărind în lemnul din podea și pereți fibrele. O ajuta să persevereze în munca sa de cercetare, și este și comportamentul care i-a garantat reușita. Am primit cartea de colorat în toiul sesiunii, când numai la distracție nu-mi stătea mintea, și am testat-o în condiții de stres. Așa relaxant a fost să colorez pene… până a apărut Iris. Vreau și eu. Normal, i-am dat și ei. Crezi că e mai bine așa ori așa? Și de aici eu am abandonat. Am lăsat-o să coloreze ea. Dar când prindeam cinci minute singură, mai coloram un pic.
Am primit chiar ieri de la editura Casa ultimul număr al colecției Idei creative (120) – Figurine din turtă dulce, și a picat, ca să spun drept, la „fix”. Una din isprăvile mele de anul trecut în bucătărie a fost pe această temă… și așa bună aducere aminte are fii-mea, încât vrea s-o repetăm și anul acesta. Ne-am distrat, ce-i drept, foarte bine, și până la urmă asta contează. Am „lucrat” amândouă, rezultatul a fost comestibil, am lăsat-o să-și facă damblaua la decorat. Am trecut peste faptul că orice rețetă ce la mine presupune coacere e un dezastru, și m-am jurat că a doua oară nu mai fac…
