Joaca de-a scoala

Dacă există o decize pentru care mă felicit în fiecare clipă că am luat-o, este aceea de a avea doi copii. Şi nu la diferenţă mare, ci mică, să se poată juca împreună. Am trecut de primii patru ani de "pereche", cei mai grei din punctul meu de vedere. Nu număr firele albe, nici nu mă mai gândesc. Îmi e încă greu să răspund la întrebări din seria cum te-ai descurcat, pentru că sincer, habar n-am.

Dar am ajuns la acele momente când zilele ploioase sau cele geroase şi lungi de iarnă nu mai sunt un coşmar, când nu trebuie să mă mai gândesc ce fac cu copilul, pardon, copiii. Pentru că acum copiii se descurcă singuri. Cu jucării sau fără, mă trezesc întâi arbitru, apoi observator. Pur şi simplu nu mai au nevoie de mine… sunt doar ei, cu micul lor univers. Azi s-au jucat de-a şcoala. Andrei a aşezat măsuţa cea mică şi scăunele, a pus tabla în faţă. A liniat cu cretă, "pentru lecţia de semne grafice", şi a invitat-o pe Irisuca să deschidă caietul şi să scrie. Dar literele de mână nu se fac la grupa mare, iar Andrei, profesorul cel "sever", i-a trecut pe caiet un S cât toate zilele… pune mâna şi scrie, că ţi-l trec şi în catalog! Degeaba am încercat să intervin, ca "părinte", că lecţiile sunt prea savante pentru copilul meu cel mititel; insensibil, profesorul a trecut la exerciţii de matematică. Normal, Iris abia ştie să adune 1 cu 2, ce să descompună termeni… s-a ales cu I-insuficient. Şi trecut în catalog.

Dar a venit rândul Irisucăi să fie profesorul. Andrei scrie urât, aşa că Iris a pus mâna pe telefon [na. iar eu m-am tăvălit pe jos de râs… ] Alo, mama lui Andrei? Să ştiţi că copilul vostru nu-i cuminte, scrie urât şi e obraznic! Ooo doamne, daca aş primi şi de la doamna cea adevarată telefoane de-astea aş albi de trei ori mai repede. Iris a ales să predea muzica, şi să repete cântecele pentru serbare. Anderi ştie versurile, dar urechea lui muzicală e de tablă. Cântă… of, nici nu pot descrie. Cert e că domnişoara profesoară îi tot repeta… o ce veeeesteee miiiinunaaaată, elevul era pe lângă, şi nervoasă, i-a aruncat un insuficient azi, să mai înveţi!

Acum sunt amândoi în pauză, probabil spre disperarea vecinei de dedesubt…

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in Cu si despre nazdravanii mei and tagged , , .

5 Comments

  1. Pingback: Recomandarile zilei | Blogatu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente