E trecut de miezul nopţii, şi eu pic de somn. Copiii nu, căci de vreo oră mănâncă ciocolată. "Numai un pic", căci e ciocolată specială, adusă e Moşu’. Daa, căci a venit (şi) anul acesta Moş Crăciun pe la noi. Moşul a văzut în cartea lui cu fapte bune că mami a fost cuminte, şi merita o surpriză… ce surpriză mai mare decât să văd doi pitici învârtindu-se ca titirezul prin casă o seară întreagă? Şi apoi uitând de tot şi de toate în faţa cadourilor?
Moşul a fost minunat, aşa cum îl ştiam, păcat că e tare bun la suflet şi iertător, şi nu i-a "scărmănat" suficient (sunt sadică, dar păcat că nu mă puteam eu costuma, ce-aş mai fi scos o listă lungă de obrăznicii, să-i pun să-şi ceară iertare pentru fiecare:) !). A fost atât de simpatic, că zgâtiile mici au prins curaj la dialog şi dat replici. Cadourile au ieşit pe rând, asta după ce moşul s-a scotocit prin buzunare după scrisorelele lor. Cu asta i-a dat gata… i-a pus să citească siguri scrisorile, Andrei s-a descurcat, deşi scrie mai ceva ca nemţii, toate cuvintele cu literă mare. L-am certat… explicaţia a fost fără replică: să vadă moşul că stiu şi literele mari! S-a străduit el să facă şi literele pe care nu le învăţase, până şi-a pierdut răbdarea şi a trecut la litere de tipar. Pe spatele scrisorii era un desen, un brad cu patru cadouri. Cel mai mare, cam de două ori mai mare decât următorul ca dimensiune, era, normal, al lui… urma al lui Iris, apoi al lui tati, cu ciocolată, şi cel mai mic al meu, cu un inel… Pfai, ce-am ratat! Dacă scria şi Andrei acolo, ce să-i aducă moşul mamei… uite cu ce mă alegeam. Aşa, fără legendă moşul n-a înţeles…
A venit rândul Irisucăi să-i spună moşului ce a scris. Eu n-am scris nimic, decât IRIS, am desenat… pe Cenuşăreasa şi pe Bell. Ea le ceruse pe cele cântătoare, moşul doar cu Belle s-a încadrat în buget… A fost foarte fain, a pus-o să închidă ochii, şi i-a pus păpuşa să cânte. Aproape că nu mai avea Iris nevoie de alte cadouri. A ieşit din sac şi Cenuşăreasa. Andrei a vrut un set de făcut cristale. Sper să iasă, şi să nu păţim ca Andra. Măcar noi am luat altă versiune! Pe listă au mai fost celebrele boabe de fasole atotputernică, cu tot cu pistă. Pistă n-a găsit moşul, deşi a alergat prin toate supermarket-urile… dar acum avem minunile alea, şi nu înţeleg de ce îi fascinează atât!
Au fost şi cadouri bonus. În primul rând, o maşinuţă pentru Andrei. Deşi îs şofer, la capitolul mărci de maşini mi se potriveşte noţiunea de "paralel". Ei bine, deşi maşinuţa e mică, de 6cm, cum o scoate moşul, Andrei e în delir. Wow, un Corvette! M-am uitat, să văd şi eu dacă aşa e… îl întreb de unde şi-a dat seama… după faruri! Măi să fie, chiar sunt în urmă rău!
Apoi au urmat cadourile care mie, şi nu numai, mi-au plăcut foarte foarte mult; cadouri pe care moşul le avea de la Editura Teora. Pentru Iris, povestea Cenuşăresei, 3D, o cărticică cu instrucţiuni pentru confecţionat brăţări (ei, să vedeţi distracţie cu astea, abia aştept să încerc!), şi Cartea Junglei, tot poveste 3D. Pentru Andrei, o machetă cu Titanicul, o carte cu dinozauri, tot pop-up, şi o enciclopedie foarte frumoasă despre corpul uman. Sper că acum mai capătă câteva răspunsuri la întrebări din seria de ce şi pe unde. Le voi dedica săptămâna următoare un articol, căci sunt minunate!
Moşul a plecat, are o noapte lungă înainte, noi am rămas să comentăm… să desfacem cadourile, să analizăm. Citez de la Andrei, Moşul nu uită nimic! Şi-a amintit şi că anul trecut aveam părul lung! Am încercat să-i amintesc ce a promis, să fie cuminte… ascultător… Se trezeşte apoi vorbind. Of, mai am doar 365 de zile până vine iar!
Of, da, sper din tot sufletul, la anul să-l aşteptăm cu aceeaşi nerăbdare, şi aceeaşi credinţă oarbă. Crezi, deci există Moş Crăciun!