Lapte scolar. Da sau nu?

lapte-scolar

Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la o întâlnire mai pe gustul meu şi al cititorilor mei, sau mai bine zis mai aproape de grupul de vârstă care ne interesează, acela al preşcolarilor şi şcolarilor mici. Întâlnirea, la care au mai participat mămici de „vârstă” apropiată, avea ca punct central programul de consum al laptelui la copii, şi în special programul din şcoli şi grădiniţe. Campania este susţinută de Tetra Pak, lider în industria procesării si ambalării alimentelor, şi îşi propune să contribuie la creşterea nivelului de informare a părinţilor şi cadrelor didactice despre necesarul nutriţional al copiilor şcolari şi preşcolari şi despre felul în care bunele obiceiuri alimentare sunt formate şi încurajate în familie, în grădiniţe şi şcoli.

Pentru că nu sunt prima care scrie despre eveniment, vă invit să vedeţi şi alte puncte de vedere, nu doar al meu. Au mai scris Mamica Urbană, Meseria de părinte, Tu şi bebe, cel puţin ce am apucat şi eu să citesc până acum. Am ţinut musai să ajung la întâlnire, pentru că eu mă lovesc cumva în fiecare zi de laptele din şcoli, şi pentru că anul trecut am reţinut concursul din machete de lapte, la care nu ştiu până la urmă cum a participat clasa noastră.

Nu reiau informaţiile generale, le găsiţi în articolele fetelor. Pentru mine a fost prima întâlnire abordată diferit: am avut în spate, aparent cufundate în tainele jocurilor, o pereche de urechiuşe care au auzit şi reţinut mai mult decât mi-aş fi imaginat. Era o întâlnire în care se discuta modul prin care noi, ca părinţi vom reuşi să ducem mesajul la receptorul potrivit: este important să consumi lapte, pentru motivele X, Y, Z. Am pus copilul să stea cuminte, i-am zis să se joace, să facă ce vrea ea, dar să stea liniştită, căci ce se va discuta acolo nu este pentru copii. A fost suficient pentru a-i trezi antenuţele, şi nu m-am înşelat.

Discuţia a ajuns la faptul că un copil are nevoie de a doua cană de lapte pe zi, iar pe lângă acestea, şi alte preparate din lapte. A doua afirmaţie a fost aceea că copiii nu trebuie să sară peste micul dejun. Masa aduce 30% din necesarul energetic al zilei, îi „trezeşte” şi îi menţine în formă dimineaţa în timpul activităţilor.

Pornind de la acestea, sunt câteva comportamente ce trebuie schimbate – şi nu e vorba de cele ale copiilor, ci de ale părinţilor.

  • Dimineaţa te organizezi în aşa fel încât copilul să aibă timp să mănânce acasă. Pui ceasul mai devreme, laşi hainele pregătite de seara, nu contează, eşti adult, se presupune că eşti responsabil. Copilul trebuie să stea la masă şi să-şi primească laptele, cerealele, sau orice variantă potrivită vârstei sale. O ronţăială în maşina, sau minuscula gustare de la grădi nu vor înlocui micul dejun din bucătărie. Să fim serioşi, vouă v-ar ajunge o felie de pâine, slab unsă cu ceva ce ar putea fi pate sau branză, şi o cană de ceai? Nici un sendviş în maşină nu schimbă nimic. Apoi, ce strecori în ghiozdan? Un măr, o banană, sau un corn cu ciocolată, că sigur îi place şi îl mănâncă? Asta ca să stea probabil neuronul tău liniştit, că ţi-ai făcut datoria de a hrăni copilul dimineaţă. Primele două sunt o variantă corectă. Normal, mai există şi aceea a banilor de buzunar, cu care mai mult ca sigur îşi va lua pufuleţi sau chipsuri… Dar poate vă mai gândiţi. Tu, ca părinte, trebuie să dai exemplu. Să te aşezi dimineaţa la masă, să laşi cafeaua şi tigara pentru cele 5 minute de adaptare la birou, şi să-ţi iei, corect, micul dejun. Stând pe scaun, mâncând liniştit, mestecând.
  • Ajungem la a doua cană de lapte pe zi. (În cazul fericit în care dimineaţa a primit totuşi o cană de lapte, sau un bol de cereale, şi putem considera că prima cană a fost.) Ce facem cu cea de-a doua? Mulţumită programului „lapte şcolar”, copiii au ocazia să primească prima cană, sau cea de-a doua, asta dacă au fost educaţi corect sau sunt încurajaţi în acest sens.
    Despre ce vorbesc… despre miile de copii care se duc la şcoală cu ideea, luată de acasă, că dacă este gratis, este prost. Dacă este gratis, poţi să-ţi baţi joc. Căci asta se întâmplă… în fiecare clasă, laptele rămâne, copiii nu îl beau. Unii beau câte două, căci profită că este. Ştiţi banala întrebare, Ce-ai făcut azi la şcoală? Cu ea îi aştept la prânz. Am completat-o de multă vreme cu Ti-ai băut laptele? Dacă nu l-au băut, ai mei îl aduc acasă. Îl folosesc tot ei la cereale, sau îl găsesc seara gata băut, după ce l-au combinat cu ceva la o gustărică de amiază. La fel şi cornul – care numai corn nu e, e mai mult pâine. Îl aduc acasă, şi la prânz îl mănâncă. Întotdeauna e mai moale decât pâinea de ieri.

Sunt grădiniţe – şi sunt multe -, cele cu program scurt, care sunt în programul de lapte, şi care, la gustarea de la ora 10, când fiecare copil desface pacheţelul de acasă, nu îi lasă pe copii să mănânce laptele. Îl pun în ghiozdănel, să-l ia acasă. Aşadar, în loc să-i învăţăm de mici să bea acel lapte la ora 10, sabotăm programul în faşă… Laptele ajunge acasă, unde nu este dat copiilor. Mama îl foloseşte la cafea ori la prăjituri. Copilul primeşte alt lapte, de calitate, nu cumva să i se dea cel gratuit. Nu cumva să se obişnuiască că în acea cutie e o cană de lăptic numai bun de băut. Cine te opreşte să-i dai a treia cană de lapte? Care să aibă pe el văcuţe, floricele sau alte decoruri! Dacă legea ar permite, ar fi şi pe ambalajele de la şcoală, care, apropo, sunt tot ale marilor producători de lapte ambalat, dacă citiţi datele. Care e diferenţa între Dorna la cutie de un litru şi Dorna la 200ml? Ambalajul ce pare ieftin? Nu este ieftin, este acelaşi ambalaj Tetra Pak. Doar că nu este imprimat, colorat, făcut să atragă privirea la raft.

Dacă părinţii, din nepăsare, nu încurajează programul, pasăm responsabilitatea la cadrele didactice.

Tineţi minte vremurile în care ceea ce spunea doamna era sfânt? Mama nu avea drept de replică? Păcat că tot părinţii – da, noi – am contribuit la devalorizarea acestei imagini. Câţi copii se duc la şcoală pornind de acasă cu ideea, asimilată din discuţiile părinţilor, că la catedră stă o fraieră care abia are ce mânca din salariul ăla de nimic, că dacă ar fi fost ceva de capul ei, nu era acolo, spărgându-şi plămânii şi tocându-şi nervii să le conecteze cele trei sinapse ale odraslei, sinapse ţinute la căldurică prin ţări pe care amărâta respectivă le vizitează doar cu gândul. Aşadar, cum să îţi convingă tocmai ea odrasla că laptele ăla nu e otravă, când tocmai l-ai învăţat tu că nu îi datorează respect? Că laptele este singura sursă corectă de calciu pe care o poţi primi? Că suplimentele de pastile nu sunt o soluţie?

Nu, nu vreau să fiu în locul persoanei de la catedră, care îşi doreşte să schimbe lucrurile, dar este legată de mâini şi de picioare. Cum să le explice valoarea, când copiii calcă laptele în picioare, la propriu, iar ea trebuie să spele apoi clasa, căci reducerile de personal şi salariile nu aduc prea mult personal auxiliar în şcoală… Fotbal cu cornuri, bombe de la fereastră… vai de trecătorii care se nimeresc pe-acolo. Dacă aţi văzut acest spectacol sinistru, poate reuşiţi să vă întrebaţi din banii cui se plăteşte acel lapte. Nu este gratis, îl plătim noi, cu cei peste 60% taxe şi impozite pe venit. Dacă vă amintiţi povestea Banul muncit (după Alexandru Mitu, pe vremea noastră se studia), poate nu e încă timpul pierdut să vă învăţaţi copilul să vă respecte munca. Să vadă şi să aleagă ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Să îl învăţaţi să aleagă ceea ce mănâncă şi să mănânce sănătos.

Dacă nu ştiaţi de ce, vă spun… căci la mine „fixarea cunoştinţelor” a avut loc pe drum, când Iris îmi spunea că habar n-a avut că folosim calciul în atâtea locuri în corp: pentru oase, pentru dinţi, pentru muşchi… şi că le va povesti a doua zi şi celor două prietene ale ei care nu beau laptele, să le convingă şi pe ele.

Acum, după ce m-am răcorit un pic, trag linie: un bol de cereale dimineaţa, lăpticul de la şcoală, iaurtul de seara, brânzica şi caşcavalul, şi stăm bine. Nu bem sucuri colorate, şi alegem apa. Mă bucur că i-am făcut să descopere limonada, şi le place şi s-o prepare la storcător, şi s-o consume. Nu luam chipsuri, dar recunosc, nu ne abţinem la ciocolată şi îngheţată. Şi citim etichetele. Nu ne permitem să mâncăm bio, dar nu ne lipsesc fructele, legumele, şi măcar ne străduim. Nu devenim indiferenţi, nu acceptăm realitatea pentru că nu o putem schimba. Încerc să îi învăţ că în lumea asta mare, tu eşti cel care decide pentru tine, şi nimeni nu te poate obliga să accepţi lucrurile care te deranjează. Dar întâi tu trebuie să faci două coloane… Trece pe cea de recomandări şi lăpticul de la şcoală!

Vezi si LapteScolar.ro

Posted in De-ale casei, De-ale școlii.

26 Comments

  1. despre lapte ca si aliment nu zic, ca am eu teoriile mele. dar despre mic dejun si despre importanta lui, despre mesele in familie, cu toti membrii la masa, da. zic. e important. iar laptele acela deca este oferit copiilor nostri cu siguranta nu este de cea mai proasta calitate, iar unii copii se bucura sa il aiba si pe acela.
    ai mare dreptate, ceea ce le spunem noi duc ei mai departe. si ceea ce le aratam. eu tin minte cat de simplu a fost sa ii explic lui Dante ca doamna de la gradinita care il va astepta in fiecare zi acolo este ca si o mamica care il iubeste si are grija de el. de atunci asocierea asta l a facut sa indrageasca fiecare doamna pe care a avut-o. iar respectul si colaborarea pe care eu le am cu doamnele fac si pe copil sa le priveasca cu acelasi respect.
    copiii au niste antene incredibile si un cuvant scapat la intamplare in prezenta lor poate face mult rau dar nu suntem foarte atenti la ce spunem. dar, dupa cum ai constatat si tu, poate face si bine :).

  2. Sunt educatoare intr-un sat din judetul Botosani SI SA STITI CA SUNT PENTRU CONSUMUL LAPTELUI (CEL DAT DE LA SCOALA). Intotdeauna pun lapticul la incalzit si cand servesc gustarea , desfac prescolarilor laptele. DA! DA! DA!

  3. Da, trebuie sa recunosc ca m-ai pus un pic pe ganduri. Ca parinte, chiar adineauri i-am spus fetitei sa bea lapte din cel proaspat fiert, dar ea l-a preferat pe cel din cutie. O las sa bea, desi eu consider ca tot mai bun este cel integral, proaspat, de la bunica, decat cel semidegresat. Ca educatoare, fac si eu parte din randul celor care ii trimit cu laptele acasa, din mai multe motive: nu avem femeie de servici sa stranga dupa noi, iar ei varsa laptele si pe mese si pe covor (cand il inteapa cu paiul, dar si cand il strang in mana) si nu il beau pe tot (arunca cutia pe jumatate plina in cosul de gunoi) iar acum iarna nici nu l-ar putea bea pt ca este tinut intr-o magazie si e foarte rece cand il primesc. Acasa este bine primit (chiar daca fiind la tara multi au vaci acasa sau in vecini) si chiar ma intreaba daca nu le dau si pt fratiorii mai mici.
    Deci in principiu, sunt de acord ca e bun si laptele si programul guvernamental. La gimnaziu intr-adevar am vazut ca se facea bataie de joc, dar nu stiu acum daca mai sunt inclusi in program si ei. O nedumerire aveam insa in legatura cu marea firma producatoare: de ce uneori apare sris pe cutii ca laptele este imbogatit cu lapte praf reconstituit?(nu totdeauna, acum de exemplu, nu scrie) Laptele praf reconstituit stiu ca se consuma imediat, nu stiu cat e de bun amestecat cu laptele lichid…

    • Ah, cel de la bunica… si eu il prefer in orice moment. Dar lapte proaspat de la tara nu pot primi mereu din pacate, iar o vacuta la bloc e exclus 🙁 .

      Voi incerca un raspuns la intrebarea ta. Acum ceva vreme am mers in vizita la fabrica de iaurt Danone. Si ei spuneau ca sunt perioade din an in care adauga lapte praf in laptele recoltat, pentru ca unii parametri de calitate sunt sub limita stabilita din pricina furajarii animalelor. Laptele praf aduce parametri la normal, si intra in productie. Probabil si aici este vorba de aceasta varianta.

    • E o.k. explicatia ta si nu incercam oricum sa obtin raspunsuri „oficiale”…era doar un semn de intrebare in necunostinta de cauza…Laptele oricum e binevenit pt ca fetita mea il bea ca atare deoarece i se pare mai interesant, fiind la cutie…Cel de casa il bea doar cu cacao, ceea ce nu e chiar ok.

    • O, stai calma, nu e vorba de `oficial`, cat despre un raspuns avizat, de la cineva care chiar ar sti ce sa raspunda; eu doar imi dau cu parerea.

      eu la ai mei nu le dau cacao seara, dar dimineata si mie imi place lapte cu miere si cacao, mai ales ca nu sunt bautor de cafea.
      Nu stiu daca e ceva in neregula cu consumul de cacao, poate imi scapa mie ceva, dar un varf de lingurita nu cred ca e o problema.

      http://ro.wikipedia.org/wiki/Cacao#Con.C8.9Binutul_boabelor_de_cacao

    • Uite si raspunsul:

      „Conform Regulamentului European este interzis ca laptele de consum (pasteurizat si ultrapasteurizat) sa se faca din lapte praf reconstituit. Insa, in conditii exceptionale, in perioada de iarna (30 noiembrie – 30 martie) in situatii de criza de materii prime, se acorda o derogare pentru folosirea de lapte praf reconstituit. Insa, nu exista nicio diferenta intre laptele pasteurizat lichid si laptele praf reconstituit. Laptele praf este lapte de vaca din care se scoate apa prin vaporizare. Laptele praf reconstituit este lapte obtinut prin proces invers. Cele doua produse nu sunt incompatibile. Singura diferenta este APA. Laptele praf reconstituit in fabrica este supus pasteurizarii inalte, deci este aseptic. Laptele praf reconstituit acasa trebuie consumat imediat deoarece nu este produs in conditii aseptice, deci poate sa nu fie steril. In schimb, produsele acidofile precum iaurturile se “imbogatesc “ cu lapte praf 1-2% pentru reglarea procentajului de proteine. Deoarece laptele de vaca are parametrii de grasime si proteina fluctuanti, in functie de alimentatie, microclimat si starea fiziologica. In aceste conditii laptele trebuie sa fie uniformizat conform standardului de comercializare (etichetare).”

      Dorin Cojocaru, Presedinte APRIL

  4. Da,sunt pentru laptele scolar.Ca invatatoare, si eu ii trimit cu laptele acasa,unde stiu ca este folosit.De acum o sa ii intreb daca vor sa il bea in clasa – o sa aduc niste pahare de unica folosita sau o sa le spun sa aiba o cana pentru a-l bea ,si,pentru cine o sa vrea,o sa pun laptele pe calorifer sa se incalzeasca un pic.

    • 🙂 cu putin exercitiu, si un servetel dedesubt, cred ca se descurca cu paiul. doar sa inteleaga sa nu stranga de cutie… sunt scolari totusi. trebuie sa invete sa coordoneze niste miscari.

      cu incalzitul pe calorifer nu stiu ce sa spun. in timpul discutiilor s-a ridicat si problema laptelui care este stricat in momentul consumului, iar problema este de transport/depozitare in conditii improprii. oricat de UHT este el, daca il expui la temperaturi ridicate se altereaza. am cerut deja o parere avizata pentru a-i putea da Miei un raspuns, sper ca si aici sa putem primi unul.

  5. Copiii mei de la gradi sunt foarte incantati de laptele primit. Al nostru e UHT, produs de Lactag.Nu mi se pare diferit de cel din comert.
    Nici eu nu prea ii las sa-l consume la pranz, deoarece e foarte rece si oricum, nu-l pot consuma pe tot.
    Copiii imi povestesc ca prefera sa-l ia acasa si sa-l prepare cu orez/fidea/cacao. Sigur nu ajunge la gunoi, desi sunt copii din mediul rural.
    In ceea ce priveste masa de dimineata, la noi lucrurile sunt mai complicate.Foarte putini mananca acasa. O mamica nu-si lasa copiii nici sa se duca la toaleta dimineata acasa, de masa nu mai vorbesc. Eu pentru ce as putea fi platita acolo? Nu-i duc eu?

    • DIn cate stiu la program scurt, unde au laptele inclus, copiii nu au alta masa la gradinita. Ei iau la gustarea de la 10 ceea ce au la pachet.
      Copiii in cauza stau nemancati dimineata?! Ne-altceva nici nu mai intreb, ca e de plans…

  6. Laptele care este adus pentru ziua in curs il pun pe calorifer cu o jumatate de ora inainte de servirea gustarii si nu este nici o problema, nu are cum sa se altereze…daca le-as da laptele asa rece din frigider va dati seama ce s-ar intampla…parerea mea.

  7. Eu sunt învatatoare si sunt cam intrigata de comentariile de aici. De ce? Fiindca elevii mei, acum sunt cls.a IV-a, mereu consuma laptele primit, în loc de apa, înca din cls.I. Nimeni nu arunca nicio cutie, am si exceptii, dar mie mi-e mai mare dragul sa-i vad, îl beau cu paiul, la temperatura camerei, si nu au avut niciodata vreo problema de digestie, ba mai mult, sunt activi, sanatosi si le cresc dintii repede. Am discutat de câteva ori despre importanta calciului, dar n-a trebuit sa insist, pentru ca le place, ar fi o mare greseala sa se scoata acest program din scoli, macar pentru copiii nevoiasi, si nu numai!

    • Adina, incep cu sfarsit. Nu cred ca intentioneaza cineva sa suspende programul. Eforturile campaniei „Lapte scolar” sunt in sensul incurajarii consumului.

      Sunt si exceptii printre copii, problema apare cand intr-o clasa 1-2 beau, si sunt luati peste picior de ceilalti, mai `smecheri`. Acolo trebuie incurajati si intervenit, atat pentru a intelege utilitatea unei cani de lapte in plus, cat si pentru a insufla respectul fata de munca.

      Mie cel putin nu mi-a picat deloc bine sa aud ca un copil de clasa a IIa ia laptele sa-l dea la catel acasa… caci lui ii da mama altul.

  8. Programul in sine este salutar! Problemele apar abia atunci cand este distribuit copiilor! Putem spune ca sunt copii, care il consuma cu placere, care il dau la altii, care il iau si-l dau acasa la pisici, caini etc, care nu l consuma niciodata, fiind foarte mofturosi! Altii il depoziteaza…pe jos, pe tabla si pe te miri unde! Am incercat mereu constientizarea lor; laptele e platit de parintii lor, de bunici, frati mai mari! Degeaba insa! Eu as propune ca in fiecare scoala, distribuirea sa se faca intr-un loc anume( spatiul insa…), de unde cei ce doresc sa-l consume sa se duca individual sa si-l ia; daca mai ramane…sa se duca sa mai ceara, asa ca la un bar! In acest mod cei ce nu l doresc, sa nu l mai risipeasca! Nici biscuitii nu au o soarta mai buna!! Sunt calcati in picioare, uneori se mai bat si cu ei!

  9. M-am nimerit si eu aici, am citit cu rabdare si articolul si comentariile. Eu sunt contra lapte in scoli si contra cornului acela care nu este corn ci paine. Din cauza acestor aspecte am avut ceva de munca anul trecut cand Denissa mea, vazand alti copii voia si ea sa guste. I-a fost rau, zilnic ajungea acasa si se plangea de dureri du burta. Desi ii explicam ca de acolo e, pentru ca de cand era mica se intampla asta, ea tot voia sa bea, alaturi de colegi. Am lasat-o si intr-un final a renuntat singura, i-a trecut pofta. Nu i-am dat lapte nici acasa si calciul e acolo unde trebuie. Mi-am facut si eu griji, dar m-am documentat mai bine si laptele acesta nu e cea mai buna sursa de calciu pentru organism, de fapt are calciu dar in organism ramane foarte putin. Mai curand ar fi ok sa fie inlocuit cu un iaurt, ar fi mult mai bun si benefic pentru organism. Si nu, nu are intoleranta la lactoza, am mers in amanunt. Pur si simplu nu tolereaza organismul acest lapte din comert(si bine face).
    Nu vreau sa fac polemica aici la tine, in nici un caz. Doar ca unele comentarii m-au deranjat, mai ales ultimul …. copiii sunt mofturosi. Nu nu am copil mofturos, nu il consider asa. Daca nu mananca unele alimente nu inseamna ca e mofturos. Si da, am transmis si la scoala sa nu insiste la ea sa manance. Si ea nu e singura care nu bea acest lapte (in clasa) din aceleasi motive sau mai grave. Inainte sa arunce cineva cu vina in parinti ar trebui sa se gandesca si la acei parinti (din care fac si eu parte) care duc o munca titanica acasa sa ajute copilul sa inteleaga de ce el nu trebuie sa bea acest lapte sau sa manance acel corn.
    Mie mi se pare bataie de joc din partea sistemului sa continue cu laptele in scoli si gradinite. Sunt atatea cazuri de copii alergici, cu intolerante si ne miram de ce copiii nu-l beau. Pentru ca e mai mult daunator decat benefic, el clar trebuie inlocuit cu altceva.

    • Alina, tu esti exceptia. Copilul are o intoleranta. Si a mea face uneori niste reactii ciudate de la ciocolata, si stie asta, o evita singura.

    • Nu-l tolereaza e clar, alergie sau altceva nu e. Si mai sunt cel putin 10 exceptii ca mine in clasa, din care una cu grave alergii. Ideea e ca sunt multi copii in situatia asta, unii nici nu stiu, poate, dar dezvolta mai tarziu si nu stiu de unde. Sunt bani efectiv irositi cu laptele neconsumat. Chiar propusesem la un moment dat la scoala sa-l doneze, dar cica e ceva mai complicat.
      Am dat publicare si am uitat ca voiam sa scriu de micul dejun. Aici sunt perfect de acord, micul dejun e obligatoriu, iar noi facem in asa fel incat acest mic dejun e luat acasa, in bucatarie. Chiar daca de multe ori presupune un efort din partea mea; raman multe zile din saptamana singura cu ei si trebuie sa ma impart in mai multe. Nu as gasi nici o scuza din partea mea sa nu fac acest lucru posibil.

  10. Desi am fost cadru didactic, pe langa sunt mama, insa pot spune ca sunt una din persoanele care nu sustin acest program.In primul rand nu dau copilului lapte cu „floricele” din cutii frumos colorate, ci de la sursa atunci cand am, adica de la tara, de la vaca.De ce nu dau pe cel de la gradi?Cate din cele care sustin ati gustat acel lapte ?! Cate ati constatat ca acel lapte are gust de lapte praf sau nu are nici un gust ca-i plin de apa?! Sunteti de acord sa sustineti asa ceva?!Sincer ca mama mi-e greu sa cred asta.Nu vreau sa intru in polemici, fiecare are dreptul la opinie, dar asta nu inseamna ca sunt eu mofturoasa ori copilul.Drept dovada ca atunci cand copilul meu nu a mai vrut sa suga din varii motive am acceptat laptele praf gratuit dat de stat.Eu nu am o problema cu gratuitatea de la stat, ci cu calitatea produsului.Pe langa faptul ca nu-i de calitate mai este si rece acum pe timp de iarna, deci mi se pare normal ca doamnele sa le puna in ghiozdanel. Daca le gandim la rece gasim, dar nu acesta e scopul, insa e trist si nu mi se pare corect sa spunem ca „parintii din nepasare nu incurajeaza”. 🙁

  11. D-na elena din Botosani
    as vrea sa va intreb daca a ti gustat laptele primit de copiii- dupa ce il incalziti pe calorifer! e oribil(noi primim lapte de la Dorna)

    • sincer nu l-am incalzit niciodata pe calorifer, l-am folosit la temperatura camerei sau rece.
      dar de baut am tot baut.
      nu l-am comparat insa niciodata cu laptele de la tara. acela va ramane unic, pana se inventeaza vacuta de apartament.

  12. Fata mea nu bea niciodata laptele de la scoala,si eu gandeam la fel,ca e prea mofturoasa/rasfatata.Pana i l-am incalzit cateva zile la rand dimineata si am incercat sa i-l dau cu cereale si se tot plangea de gust.L-am gustat cu gandul ca poate s-a stricat cumva si are un gust oribil de lapte praf combinat cu apa.Este absolut oribil nici eu nu l-am putut bea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *