Pe urmele iaurtului

Am primit acum o săptămână o invitaţie de a vizita, într-un grup 2.0, fabrica de iaurt Danone din Bucureşti. Invitaţia era doar pentru părinţi, dar cum pica fix în ziua în care aduceam copiii acasă, din programul „vacanţă la bunici”, mi-am zis că nu ar fi frumos deloc din partea mea să îmi petrec ziua fără ei. Şi cum sunt destul de mari ca să înţeleagă când li se spune să tacă, sau să nu se mişte, au primit permisiunea de a participa la vizită.

Eu… m-am dus din curiozitate. Nu neapărat legată de produs, ci curiozitatea aceea, de a vedea şi o fabrică de iaurt. Copiii au trepidat de fericire când le-am spus, mai ales că sunt consumatori danone de mici. Erau curioşi din cale-afară să vadă ce se întâmplă înainte de a alege ei din raft ce au chef să mănânce. Ce s-a întâmplat luni…

(povestire de Andrei H.)
Ieri, pe la ora zece ne pregăteam să mergem la fabrica de iaurt Danone.
La prânz eram deja în microbuz. Peste o oră am ajuns la fabrica de iaurt. Dar intrarea era pe cealaltă parte a fabricii şi şoferul microbuzului ne-a dus pe partea corectă.
Când am intrat în fabrică, personalul fabricii ne-a dus într-o sală de conferinţă unde trebuia să stăm la o şedinţă şi de fapt trebuia să completeze mama o foaie*. Apoi ne-a dat un costum ridicol: un halat de laborator, dopuri de urechi, nişte ochelari protectori, adică din plastic, şi o scufiţă de pânză.
Ne-am dus în fabrică. Am coborât pe scări şi am ajuns într-o  cameră unde era cald. Era camera unde se pasteuriza laptele la 90 de grade şi omorau toţi microbi. A urmat camera unde controlau motoarele din camera de pasteurizare. Personalul fabricii ne-a dus într-o cameră unde mirosea a vacă. Ne-a adus lapte crud. şi nu după mult timp ne-a dus în camera unde se ambalau acestea: Nutriday, Nutriday delicios, Nutriday de băut, Cremosso, Activia de băut şi Casa bună smântână. Am trecut pe unde se făcea iaurtul la pahar adică Cremosso, Nutriday, Nutriday delicios.
Procedau aşa: paharul  se realiza din folie de plastic, iar capacele paharelor sunt tăiate de roboţi de pe o rolă mare imprimată.
Acum vă povestesc despre Nutriday de băut şi Activia de băut. Acolo era o grămadă mare de Nutriday de băut şi Activia de băut mergeau pe un circuit.
Nutriday de băut se umplea pe la capac, iar Activia de băut se umplea pe la fundul sticlei. După aceea m-am uitat pe o tablă unde scria câte tone de iaurt au de la Danone.
După un timp m-am dus la Casa bună. Acolo erau doar cutii de smântână. Nimic interesant la smântână.
După aceea ne-am dus într-o cameră frigorifică. Acolo erau 4 grade şi acolo mai stătea şi toată marfa de la Danone.
După toată plimbarea prin fabrică am ieşit din ea şi ne-am dus la microbuz.


* Declaraţia pe propria răspundere că nu suferim de niciun fel de boală.

Iris a fost încântată de banda „trenuleţ”, linia de ambalare de la activia. Să vezi mulţimea aceea de sticluţe plimbându-se una după cealaltă… şi la final a putut păstra halatul alb, de unică folosinţă. Deja pregătise câteva intervenţii chirurgicale pentru păpuşi, acum că avea echipament.

Dar revenind la vizită… pe lângă cele deja povestite de Andrei,

  • Mi s-au părut normale toate măsurile de siguranţă, inclusiv scoaterea bijuteriilor, pe motiv că nimănui nu-i plac iaurturile cu surprize, indiferent câte karate au. M-am simţit ca în şcoala generală, curioasă aproape la fiecare buton, dar satisfacţia cea mare o aveam când vedeam cum le sclipesc ochii copiilor. Se pot organiza şi vizite la fabrică, din păcate au doar o zi pe săptămână. Pentru cei interesaţi, găsiţi detalii la ei pe site. Ar fi o idee bună pentru „şcoala altfel”, dacă şi fabrica ar accepta mai mult porţile deschise în acea săptămână.
  • Măsurile privitoare la sănătate, vizibile prin afişe în toată fabrica, m-au făcut să mă gândesc la sezonul gripal de toamnă. Ce viaţă pe angajaţii de acolo, n-au nicio şansă la a zace cu nasul roşu, cât un cartof, în faţa unei căni mari de ceai pe birou. Stau acasă în pătură…
  • M-am lămurit cum e cu iaurtul şi termenul de valabilitate. Care de fapt e o poveste lungă cu bacterii şi modul lor de „viaţă”. La 4 grade hibernează, la mai mult încep să se trezească, la 40 grade huzuresc şi mănâncă pe săturate. Cam aşa cu procesarea iaurtului. Lăsat să fermenteze, procesul e controlat, şi nu îl lasă să devină prea acru. Ca cel făcut de bunica… Am aflat prima dată că e un iaurt care fermentează în pahar – cum e nutriday, sau cel care fermentează în container, cum e cremosso, care e cremos pentru că se plimbă de la container la pahar, altfel ar fi şi el masă compactă ca celălalt.
  • Iaurturile cu fructe – pe care le prefer oricând ca desert, sunt de două tipuri: cu piure de fructe, caz în care se adaugă piure de fructe real, sau cu aromă de fructe. (A se citi bine eticheta). M-a amuzat că softul care dozează piureul de fructe numără şi câte bucăţele de fructe cad în pahar, la nevoie. Aşadar degeaba caut eu mai multe :).
  • Toate iaurturile sunt făcute din acelaşi lapte. Dar au preţ diferit, pentru că diferă proporţiile de combinare. Dacă am înţeles bine, laptele ajuns în fabrică este degresat complet. Apoi, după reţetă, se fac cele 0% sau mai grase, cu fructe ori cu arome. Unele au mai multe proteine, şi diferenţele de preţ se citesc pe etichetă.
  • Vizita s-a încheiat cu o prezentare a noului produs danone, brânzică natur. L-am întrebat pe Andrei de ce n-a scris nimic în compunere…Păi a spus doamna de-acolo că oricum o să facă reclamă săptămâna viitoare la tv, o să afle lumea de-acolo! Copiii au mâncat brânzica, dar nu s-au omorât cu ea. Iris mi-a cerut covrigii, că sigur e mai bună aşa!, apoi s-au servit amândoi cu iaurturi cu fructe, delicioase. Acasă au pus brânzica primită cadou pe pâine prăjită, sau au mâncat-o cu linguriţa. Cam moale pentru a fi tartinabilă, căci are iaurt 40% (altfel nu curgea pentru a fi turnată în pahare), nu are zahăr şi este destul de ok, dacă sunteţi în căutare de un astfel de produs. Mie mi se pare prea mică, în păhăruţele de danonino, nu-ţi ajung nici pe-o măsea, deşi este suficient de săţioasă. Produsul este realizat în Polonia pentru piaţa românească, şi are puţine şanse să iasă pe alte pieţe, pentru că obiceiurile noastre alimentare sunt altele… adică românii vor iaurturi albe, fug de culori şi arome, aşa că s-a dezvoltat un produs special, asupra căruia şi-a dat avizul şi Societatea Română de Pediatrie. Adică alb, fără zahăr, săţios, recomandabil copiilor, si suplineste carentele din alimentatia curentă.
  • În încheiere pot spune că am devenit fan iaurt cu mentă şi ciocolată; habar n-am când s-a lansat, eu l-am descoperit acum şi mi-a plăcut la nebunie. Şi îmi place şi noua siluetă a lui Danonino, parcă e mult mai prietenos fără burtă. Mi-am amintit cum a plâns Iris pe la vreo 2 ani, în cora, când a dat nas în nas cu dinozaurul cel vechi.

Şi… nelipsita galerie cu imagini.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in Publicitate and tagged , , .

3 Comments

    • Iartul aduce un pic cu ciocolata after eight, poate de aceea imi place.
      Cat despre poze… am iesit bine, mai ales ca am fotografiat numai prin sticla. Absolut toata linia de productie era izolata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente