Tema săptămânii:


Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog, abonează-te şi le primeşti pe mail.

Agenda de lucru

octombrie 2014
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Cutiile din pod

Figurine din cerculete de hartie - runda a doua

V-am povestit în vară despre una dintre apariţiile mele favorite din colecţia Idei creative: Figurine din cerculeţe de hârtie. Favorită nu pentru că anunţă provocări tentante, ci pentru că este unul din numerele pe care le pot folosi la clasă, cu copiii. Am aşteptat toamna cu o nerăbdare greu de descris… Am transformat copiii în fani ai colecţiei, căci le-am pregătit numeroase proiecte, iar cursurile care au pornit de la Idei creative au avut întotdeauna rezultate pe măsură. Iar ziua de azi mi-a depăşit întru totul aşteptările.

Nu a fost o lecţie uşor de pregătit. Poate vi se pare simplu, dar confecţionarea de cerculeţe colorate nu e deloc uşoară. şabloanele de plastic din comerţ au cercuri până la 4 cm, iar eu am destui copii, multă nerăbdare, şi o mare problemă. Plus că nu le decupez eu. Am avut două idei: prima, să confecţionez cercuri de plastic, numerotate, după diametru. Nu mi s-a părut cea mai bună, copiii urmăresc greu un contur pe exterior, în plus o mulţime de cercuri zurdând pe masă nu mi-a surâs. Am ales aşadar să confecţionez un şablon, ca de plastic… Am desenat cercurile, mai mari decât era nevoie, le-am decupat, am plastifiat foile, apoi am redecupat cercul, de data aceasta pe interior, folosind ca ghid ultima pagină a modelului de aici. Aşa am putut lipi folia cum trebuie, şi a rezultat un şablon cu viaţă lungă. I-am întrebat dacă ne-am fi descurcat fără şabloane. Au propus să măsurăm cănile şi paharele, dar sigur nu le vom găsi să se potrivească! Au dreptate… Le-am povestit despre compas, şi l-au identificat cu ciudăţenia aia din trusă. Sunt încă mici, nici nu visez să înveţe să-l folosească.

Să revin la lucru… în afară de ciupercuţele pe care am decis să le lucrez cu cei doi pitici ai mei de 3 ani (la curs toţi sunt ai mei :) ), pe cei mai mari i-am lăsat să aleagă ce-i tentează din carte. Inutil să spun că am sacrificat cartea, i-am desfăcut capsele şi-am transformat-o în fişe… Apoi şi-au luat coli colorate, au desenat cercuri, au tăiat, îndoit, lipit, iar eu am fost atât de prinsă că am uitat să fotografiez masa de lucru… un haos total, dar colorat!

Rezultatele însă m-au lăsat cu gura căscată. Nu m-am aşteptat, recunosc, să iasă atât de bine! În primul rând, piticii… Edi e un blonduţ timid. Când ne-am cunoscut m-am gândit cu groază că trebuie să modific planificarea, să o adaptez celor trei anişori ai lui. Ei bine, Edi m-a pus la punct în două ore: ora trecută a cusut singurel un măr întreg, din proiectul pe care îl folosesc pentru începători. Iar ora aceasta a decupat cerculeţele! Doar l-am mai atenţionat să se apropie mai mult de linie… Am asamblat ciupercuţa şi a plecat mândru cu ea. Ema are mult mai multă imaginaţie. Mi-a declarat din start că ea a venit la opţional să ne jucăm de-a „Art Attack”, motiv pentru care acum vreo două ore voia să toarne tot aracetul din borcan, că aşa face nenea de la TV… apropo, nenea acela poate n-ar fi rău să-i înveţe oleacă cum e şi cu folosirea raţională a materialelor :) . Foarfeca în schimb nu e cea mai bună prietenă a ei, şi decupatul nu ne-a ieşit deloc. După ce s-a străduit toată ora, i-am decupat eu cerculeţele ca să poată asambla ciuperca. Ochii au fost tot ideea ei, nu erau în proiect, dar i-a văzut şi i-a lipit.

cerculete_ciuperci

Prinţesele mele s-au aruncat la proiecte chiar dificile. Au oftat oleacă când şi-au dat seama că puteau să numere întâi cercurile necesare, să nu aibă prea mult de lucru. S-au necăjit, s-au enervat, s-au ambiţionat şi au reuşit. Mai jos aveţi minunăţiile noastre:

cerculete_panda_papagal

cerculete_legume

cerculete_printese

Despre cartea de la editura Casa am mai povestit aici, unde aveţi şi ciupercuţa mea, şi păianjenul, precum şi lista proiectelor disponibile. O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Suntem sau nu toleranti?

Îmi e greu cumva să accept cursul nou pe care l-am imprimat vieţii mele în acest an. Îmi e greu mai mult să mă adaptez noilor cerinţe, programului, solicitărilor, mult mai variate decât am îndrăznit eu să anticipez. Totuşi, calitatea principală a fiinţei umane este faptul că are un caracter educabil si adaptabil la mediu :), aşa că nu-mi rămâne decât să mă descurc…
Dintre noile „task-uri”, cele care îmi fac cea mai mare plăcere sunt acelea care ţin cont de latura mea creativă, dar şi cele care mă provoacă să stau cu laptopul pe picioare şi să scriu. Articolul de mai jos este o temă, realizată pe un subiect impus. Mă bucur că am avut libertatea de a scrie un articol de popularizare, şi nu mi s-a cerut o variantă ştiinţifică. Trebuie să recunosc că, deşi scriu aici pe blog de foarte multă vreme, a fost prima dată când am scris şi am citit apoi unui public pe care la final l-am putut privi. Pe voi, cititorii mei virtuali, nu vă pot „privi” decât dacă îmi permiteţi, prin comentariile la articole; aşa îmi daţi voie să văd reacţia, să ascult criticile.
Mi-a părut rău să las articolul de mai jos pe o foaie, într-un dosar, aşa că am ales să-l public. După ce veţi parcurge textul, dacă aveţi timp, aş vrea să acceptaţi provocarea temei.

Cultivarea spiritului de toleranţă în grupurile de copii

Mă hazardez în acest moment să spun că, în ciuda tendinţelor de „civilizare” pe care toţi ni le dorim integrate în viaţa noastră cotidiană, nicăieri nu suntem învăţaţi să fim toleranţi, să acceptăm diversitatea, faptul că alţi indivizi pot fi altfel, în propriul lor mod, şi că poate acel mod îi face speciali. Nu tolerăm deviaţiile de niciun tip, şi ne este mult mai uşor să marginalizăm şi să etichetăm decât să integrăm, să tolerăm şi să acceptăm.

În funcţie de valorile unei societăţi într-un anumit punct al dezvoltării sale istorice, persoanele diferite, indiferent prin ce natură, au primit un tratament special. Fie erau eliminate fizic, ca în cazul nou-născuţilor spartani, care nu ar fi putut satisface idealul militar al cetăţii, ori consideraţi „posedaţi” de diavol şi arşi pe rug de către Inchiziţie. Ulterior, curiozitatea ştiinţifică, probabil inspirată de Umanism, Renaştere, şi în cele din urmă circulaţia ideilor iluministe, i-au transformat în subiecţi de cercetare, izolaţi şi supravegheaţi.

Indiferent de atitudine, societatea a împins la extreme aceste categorii de persoane. În zilele noastre, prin măsurile legislative, se încearcă o altă extremă: integrarea totală. Dacă nu s-a reuşit într-o extremă, nu înseamnă că se va reuşi în cealaltă, pentru că nu se încearcă schimbarea valorilor ce stau la baza comportamentelor sociale de astăzi. Nu cred că am învăţat să căutăm calea de mijloc.

Aş da ca exemplu simplu reacţia grupurilor de copii la o simplă corectare a unei deficienţe de vedere cu ajutorul ochelarilor. Chiar dacă nu mai este ceva rar întâlnit, extrem de mulţi copii purtând ochelari (accesul la serviciile medicale ajută la depistarea precoce a problemelor), grupul reacţionează negativ. O reacţie puternică apare şi în cazul deficienţelor fizice. Pot argumenta aici cu un exemplu: băieţel, născut fără palma stângă, din cauza unui pliu placentar. Este capabil, în proporţie foarte mare, să se descurce cu toate sarcinile şcolare. Reacţia colectivului este împărţită: sunt colegi care îl ajută – eventual să se îmbrace, să-şi strângă lucrurile, dar şi copii care îl evită, cu scuza nu are o mână. Toleranţa se învaţă în familie. Dacă ţi-ai obişnuit copilul cu sintagme de genul „nu te joci cu el că e ţigan/handicapat/bolnav”, i se pare normal şi lui să elimine din anturaj, pur arbitrar, o persoană diferită.
ochelari
Un alt exemplu este atitudinea copiilor şi a colectivului de părinţi faţă de integrarea la grădiniţă a unui copil cu deficienţe de atenţie şi învăţare, cu un comportament relativ agresiv. S-au făcut eforturi, dar reacţia spre excludere a semănat doar cu un foc mocnit, ce aştepta doar scuza – pala de oxigen – pentru a se impune. O criză, care i-a speriat pe ceilalţi copii, a dus la eliminarea acestuia din comunitate.

Toleranţa este relativ cultivată şi în literatura pentru copii, şi am ales două exemple: Heidi, fetiţa care luptă cu cu propriul ei deficit de învăţare, dat de lipsa accesului la educaţie, şi care, totodată, trebuie să o ajute pe Clara – fetiţa imobilizată în scaunul cu rotile, izolată şi ţinută ascunsă de familie, să se simtă normală. Un al doilea exemplu, care mi se pare mult mai aproape de realitatea de azi, este Puiul lui Brătescu-Voineşti. Prepeliţa reacţionează aşa cum o face şi societatea noastră actuală. Îl ajută, îl acceptă, până la momentul final, când este nevoită să plece cu puii normali. Este ceea ce se întâmplă acum, atitudinea pe care noi o avem faţă de persoanele cu nevoi speciale: dăm minim, atât cât este nevoie să nu ni se spună cumva, de către ţările europene, că îi ignorăm, fără a ezita să-i abandonăm şi să-i sacrificăm la nevoie.

Nu ştiu în ce măsură toleranţa ar putea fi învăţată prin intermediul bisericii, şi cât de mult putem trece peste anumite „valori” impuse de aceasta. Nu a evaluat încă nimeni impactul social al actualei educaţii religioase din şcoli, axiomele profund intolerante încastrate în minţi atât de fragede, precum cea „fă-ţi prieteni asemeni ţie”, dar exemplele pot continua, mergând până la considerarea deficieţelor ca fiind rezultatul practic al păcatelor. Cum poate o instituţie, care tranşează lucrurile simplu, între Rai şi Iad, supunere şi nesupunere, să cultive ideile democraţiei, variaţiei de opinii şi de opţiuni pe care o societate modernă, în secolul XXI, ar trebui să le aibă?

Ca o concluzie, toleranţa va trebui s-o învăţăm singuri, printr-un efort imens de autoeducare, autoimpunere a unor noi valori, şi respect faţă de drepturile tuturor indivizilor. Democraţie înseamnă că libertatea personală se întinde până acolo unde întâlneşte libertatea altui individ. Trebuie să i-o respecţi, dacă vrei ca a ta să fie respectată.

Mi-aş dori, dacă puteţi, să daţi alte exemple din literatura pentru copii prin care sunt încurajaţi să accepte parteneri de joacă cu deficienţe. Circula pe net acum vreo cateva luni un clip – îmi pare rău că nu-l găsesc acum – cu un copil paralizat, care mergea la o şcoală normală, iar o fetiţă se ambiţiona să se joace cu el. Surprindea minunat ceea ce se petrecea dincolo de masca exterioară, aparent insensibilă a băieţelului din scaunul cu rotile. Gândindu-mă la această temă, mi-am amintit de „Căţeluşul şchiop”… cum credeţi că influenţează poezia? Personal nu-mi place partea de etichetare, „copil urât şi rău”, şi nici cea de resemnare şi auto-izolare a căţeluşului.
Aştept cu nerăbdare reacţiile, şi voi reveni cu o completare, căci Irisuca mea tocmai ce mi-a arătat zilele trecute o temă foarte frumoasă la civică (clasa a IIIa), tocmai pe această temă.

Edit (multumesc, Cristina Neacsu!)

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)

Semn de carte din pânza de sac

semn_carte_panza_sac

Am povestit un pic săptămâna trecute despre aplicaţii din pânză de sac. A doua idee este un semn de carte, cusut simplu. Anul trecut am lucrat cu fetele semne de carte pe etamină, dar experienţa nu a ieşit foarte bine, în sensul că proiectul s-a întins în timp pe o durată foarte lungă. Aşa că anul acesta primul proiect cusut trebuia să se încadreze într-o singură oră ca execuţie.

Nu le-am cerut să realizeze şi puncte, ci doar liniuţe, cu aceeaşi ritmicitate. Însă regulile mele sunt doar puncte de la care se porneşte. Mara – căci al ei este semnul ales pentru a ilustra acest articol, a combinat modelul cu ceea ce îşi amintea de anul trecut.

Am folosit pânză de sac, cca 30x6cm, şi am început cusăturile cu linia din mijloc, completând apoi modelul alternativ pe stânga şi dreapta. Am folosit fir de goblen, culori mai închise, pentru a obţine un pic de contrast.

Afara-i toamna - etapa a treia a concursului organizat impreuna cu Editura Casa

Idei creative nr. 60, Figurine din sârma plusata

Am încheiat ce-a de-a doua temă a concursului din această lună, şi mai avem doar o sarcină de realizat până la final. Cea de-a doua temă a fost dificilă, un exerciţiu de „vedere în spaţiu”, desen, şi care le-a dat copiilor destule bătăi de cap… Puteţi încerca, chiar dacă aţi ratat tema, s-ar putea să fiţi surprinşi de rezultat. Detalii în pagina concursului, disponibilă aici.

În săptămâna ce urmează copii vor realiza a treia temă, de data aceasta mai amuzantă, inspirată de volumul 60 al colecţiei Idei creative: Figurine din sârmă pluşată. Vom confecţiona un balaur.

Idei creative nr. 60, Figurine din sârma plusata

Detalii veţi găsi în pagina dedicată probei, aici. Pentru întrebări folosiţi pagina concurenţilor; pentru cei care au mai participat la concursurile noastre şi au deja contul activ, sau formularul de mai jos, pentru cei care participă pentru prima oară.

Concursul se desfăşoară în perioada 6-26 octombrie 2014; este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Prima şi a doua probă s-au încheiat şi nu puteţi recupera. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa, iar fişierul este disponibil în pagina dedicată concurenţilor.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Afară-i toamnă beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cărți din colecția Idei creative. Fiecare premiu conţine două volume la alegere din colecţie, disponibile în librăria online a editurii la finalul concursului.

[citeşte mai departe]

De Halloween, 100 de idei creative!

Idei creative nr. 28, Obiecte decorative din hârtie

Săptămâna aceasta am avut un al 100-lea motiv de bucurie. Colecţia noastră preferată, Idei creative, aniversează 100 de apariţii, ba chiar 101! Pentru a celebra evenimentul, editura Casa organizează un concurs. Poţi câştiga unul dintre cele 10 premii puse în joc, dacă rezolvi tema până la data de 26 octombrie. Mai multe detalii despre concurs găseşti pe site-ul editurii, aici.

Numerele aniversare sunt Quilling – flori şi alte ornamente şi Animale sălbatice din hârtie.

Am trişat un pic şi nu i-am spus Irisucăi de concurs. Am vrut să celebrăm această frumoasă aniversare într-un mod propriu. I-am dat toată colecţia Idei creative (ne lipsesc foarte puţine numere) şi am rugat-o să facă o selecţie de Halloween. Să-şi imagineze că are tot timpul din lume, şi tot ce şi-ar putea dori la capitolul materiale. Toată seara trecută şi-a petrecut-o răsfoind. Am fotografiat apoi toate paginile la care ea a pus un semn. Nu ne-au ieşit chiar 100 de idei recomandate, dar sunt o sumedenie de argumente pentru a vă încuraja să lăsaţi numerele la îndemâna copiilor. Cum le-a ales? A pornit de la ideea că Halloween înseamnă carnaval, petrecere, monştri, scheleţi, şi toată gama de fiinţe supranaturale.

Vă doresc o săptămână creativă!

Idei creative nr. 90, Quilling pentru copii

Idei creative nr. 87, Păpuşi de mână

Idei creative nr. 82, Figurine din roadele toamnei

Idei creative nr. 76, FLori şi zâne din panglici de hârtie

Idei creative nr. 74, Picturi nostime pe sticlă

Idei creative nr. 42, Ornamente din hârtie şi mărgele termo-adezive

Idei creative nr. 52, Figurine hazlii din hârtie

Idei creative nr. 60, Figurine din sârmă pluşată

Idei creative nr. 61, Păpuşi din ouă

Idei creative nr. 73, Jucării din cofraje de [citeşte mai departe]

Energia naturii - Noriel

energia_naturii

Setul de joacă îl avem de anul trecut, Iris l-a primit de ziua ei, şi am reuşit să ne jucăm cu el ocazional. Au fost două „impedimente”. Fie experimentele propuse se desfăşurau mult prea rapid, fie necesitau elemente pe care nu le aveam la îndemână. Este cumva dilema mea în ceea ce priveşte jucăriile de azi, epuizezi cumva prea repede ceea ce poţi face cu ele…

Setul include toate cele necesare, dar mai ai nevoie de mici contribuţii personale. Să iau pe rând experimentele posibile:

Ploaia acidă. Este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în zilele noastre, ale cărui efecte nu le simţim totuşi imediat. Jocul oferă două ghivece, în care să fie crescute separat două plante de fasole. După ce plantele vor fi încolţit, una va fi udată cu apă, una cu soluţie slabă de oţet (acid acetic), o „ploaie acidă” pentru plăntuţa noastră. Se va observa destul de repede că planta are de suferit, şi creşterea ei este afectată.

Topirea. Se folosesc două recipiente, o pâlnie şi cuburi de gheaţă. Experimentul atrage atenţia asupra fenomenului topirii gheţarilor, care urmează să genereze o creştere a nivelului apelor la suprafaţa întregii planete. Este vorba de gheţarii de pe sol, nu de aisberguri, care se formează din apa oceanelor.

Forţa apei. Se foloseşte o eprubetă cu trei orificii, pentru a demonstra presiunea cu care coloana de apă apasă asupra volumui de apă inferior. Se face astfel legătura între presiunea la suprafaţa oceanelor şi presiunea în adâncime.

Roata hidraulică. Se foloseşte un dinam cu led, şi o roată hidraulică. Experimentul poate fi făcut la chiuvetă, dar cel mai bine este la cadă, în partea de jos, pentru a lăsa apa să cadă cu putere pe palete. Dacă veţi căuta schema unei hidrocentrale, veţi vedea că importantă este [citeşte mai departe]

Tehnica servetelului pe scoici

scoici-2

Săptămâna trecută am ales ca activitate de grup tehnica şerveţelului. Pentru o grupă mixtă de 4-8 ani e destul de dificil, mai ales că am avut de luptat cu ceva idei preconcepute despre această tehnică. Prima a fost cea a decupării modelelor de pe şerveţele. Cumva copiii aveau senzaţia că vom folosi şerveţelul în întregime, şi au protestat când au văzut cerinţa de a decupa floricelele. Apoi, le-am dus lac special pentru decupaj, şi ei îmi argumentau că merge şi cu aracet, ba chiar voiau să folosească lipiciul şcolar de la Daco, pe care îl aveam cu mine, pentru că este „transparent”. Le-am explicat că tehnica nu înseamnă doar să foloseşti un şerveţel, ci să îmbini elementele de pe şerveţele astfel încât să obţii ceea ce îţi doreşti.

Am adunat de la mare scoici, şi am fost mai mult decât fericită când am găsit variantele acestea mari. Am lipit floricelele pe scoici, iar ceea ce vedeţi alături este rezultatul unei ore de muncă. Pânza de sac am găsit-o la metraje, şi am planuri mari cu ea anul acesta, mai ales că am luat suficientă :). Ideile pentru decoraţiunile exterioare le aparţin copiilor. M-au întrebat continuu, ce să facă, cum să facă… le este foarte greu să improvizeze. Le-am cerut să-şi imagineze că sunt pe o insulă pustie, şi nu au la îndemână decât ceea ce se găseşte pe masă. Să găsească o soluţie. În cele din urmă au reuşit.

Ca plus al activităţii: am reuşit să-i învăţ să ia lacul doar pe vârful pensulei, să n-o mai înece în borcan. Am utilizat mereu lacul de pe capac, câd se termina, adăugam altul. Au remarcat şi singuri rezultatul mult mai plăcut, fără „băltoace”. Aştept să-i reîntâlnesc vineri, să-mi spună cum arată creaţia uscată, căci le-au luat acasă. Nu mă [citeşte mai departe]

Perspectiva - colectia Micul atelier, editura Casa

perspectiva_ed.casa

Colecţia Micul atelier împlineşte în curând doi ani de la primul număr, o colecţie despre care nu am vorbit aici cred decât în momentul lansării primului număr, Bazele desenului. Mi s-a părut atunci că lucrările se adresează unui public mai măricel, comparativ cu preşcolarii şi şcolarii mici cărora mă adresez eu. Evenimentul de lansare, desfăşurat pe terasa magazinului de hobby Profiart, mi-a confirmat întrucâtva părerea, invitaţi fiind profesori de la universitatea de arte plastice, precum şi studenţi, care ne-au demonstrat practic ce înseamnă noţiunile folosite.

Personal le vad utile şi copiilor de gimnaziu şi liceu, dacă studiază la şcoală la modul serios. Eu, de exemplu, la desen am avut parte numai de suplinitori, care nu ne învăţau mai nimic. Andreiul meu – clasa a V-a, are profesoară de desen, cu acte în regulă, şi îmi place din ce în ce mai mult ce se întâmplă la el la oră. Eu, acum bobocel la facultate, privesc oarecum cu spaimă cursurile de muzică şi desen, şi sunt sigură că îmi vor fi utile două dintre numerele colecţiei, Să pictăm flori în acuarelă şi Peisaje în acuarelă. Probabil studenţii la arte înţeleg mult mai uşor lucrările, dar, nefiind „tratate” stufoase, şi explicând clar noţiunile, susţinute prin exemple, ele devin accesibile unui public preocupat de aceste zone.

Luna aceasta avem în desfăşurare pe portal un concurs pentru copii, organizat împreună cu editura Casa. Este unul din motivele pentru care tema din această săptămână este legată de ultimul număr al colecţiei Micul atelier: Perspectiva. După părerea mea, face pereche bună cu primul număr, menţionat mai sus. Cum talentul meu la desen se opreşte după plante şi un număr limitat de insecte, rămân la părerea că uneori tehnica te poate ajuta să ieşi din bucluc. Reuşeam încă de mică să desenez corpurile geometrice [citeşte mai departe]

Afara-i toamna - etapa a doua a concursului organizat impreuna cu Editura Casa

perspectiva_ed.casa

În săptămâna ce tocmai s-a încheiat i-am provocat pe copii la un colaj de sezon. Deloc dificil, poate doar la nivelul procurării materialelor necesare, au avut ca sarcină confecţionarea unui tablou cu bufniţă. Dacă consideraţi că în natură sunt foarte multe specii, să vedeţi câte au identificat copiii. Aş vrea – poate e posibil în altă dimensiune, să le văd pe toate aliniate, în timp real. Însă… nu este posibil decât virtual, în pagina concursului, disponibilă aici.

În săptămâna ce urmează copii vor realiza a doua temă, de data aceasta mult mai dificilă, inspirată de volumul Perspectiva apărut în această toamnă la editura Casa, care şi susţine cu premii concursul nostru. Temele sunt diferite, pe grupe de vârstă, şi am încercat să detaliez pentru fiecare ceea ce aveţi de făcut. Ajutorul părinţilor este necesar, deoarece suportul trebuie printat sau confecţionat, dacă nu aveţi la îndemână această variantă. Detalii veţi găsi în pagina dedicată probei, aici. Pentru întrebări folosiţi pagina concurenţilor, pentru cei care au mai participat la concursurile noastre şi au deja contul activ, sau formularul de mai jos, pentru cei care participă pentru prima oară.

Concursul se desfăşoară în perioada 6-26 octombrie 2014; este alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Prima probă s-a încheiat şi nu puteţi recupera. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa, iar fişierul este disponibil în pagina dedicată concurenţilor.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi [citeşte mai departe]

Boomerang la Maraton

Boomerang

Sâmbăta trecută ne-am petrecut-o în centrul capitalei, la Maratonul Internationa Bucuresti. A devenit oarecum o tradiţie pentru noi, la început de octombrie, să participăm la maraton, şi, ca să mă exprim corect, să participe copiii, căci eu, spre ruşinea mea, nu sunt în stare să alerg… Nu-mi amintesc să fi reuşit vreodată vreo performanţă sportivă, iar vârsta şi accidentele nu m-au susţinut deloc. I-am încurajat însă întotdeauna pe copii, şi sunt extrem de mândră de ei că au terminat cursa. Sunt şi mai mândră că au fost în pluton, nici primii, nici ultimii. Ei au fost dezamăgiţi, spiritul competiţional e mult mai acut, voiau premii şi voiau să câştige… şi am reuşit să rezolvăm această problemă cu ajutorul celor de la Boomerang.

Nu pot să nu remarc, ca o paranteză, organizarea mult mai bună ca în anii trecuţi. La finish, copiii erau aşteptaţi într-o zonă neutră cu apă şi prăjiturele, suficiente cât să-i ţină ocupaţi până erau „revendicaţi”. Copiii nu mai plecau singuri în căutarea părinţilor, iar agenţii de securitate nu le dădeau drumul din împrejmuire până nu întindeau mâna s-o arate pe mama sau tata. Felicitări autorului ideii, deşi cred că numărul de copii rătăciţi la ediţiile trecute a generat această măsură!

Participanţii la eveniment – mai ales cei cu copii – nu cred că au ratat distracţia de la cortul Boomerang. Am trecut peste numărul mare de copii care se jucau aici – erau cred peste 10 variate de jocuri, şi ai mei au stat cot la cot cu ceilalţi, să-şi dovedească îndemânarea şi viteza de reacţie pentru a obţine cheia ce trebuia să deschidă cufărul magic. Nu mai ştiu câte chei au probat… dar le-au strâns frenetic, chiar dacă nu au reuşit să deschidă cufărul. Ne-am jucat înainte de curse, în cursă (când unul [citeşte mai departe]