Sa pastram Romania curata!

Dacă vrei să fii la curent cu articolele de pe blog, abonează-te şi le primeşti pe mail.

Agenda de lucru

martie 2015
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Feb    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Cutiile din pod

Teserea cu fasii de hartie - Idei creative 106

idei-creative106-casa1

Primăvara a făcut să înflorească în colecţia de la editura Casa o mulţime de Idei creative. Este greu să le sortez, să lucrez, pentru că aş vrea să am timp să le realizez pe toate! M-am oprit la numărul 106, Ţeserea cu fâşii de hârtie. Tehnica nu este nouă, şi pe blog, de-a lungul timpului am mai prezentat activităţi de genul acesta. În schimb cartea de la editura Casa aduce modele noi şi mai atractive pentru copii.

Pentru că tot se apropie Paştele, am ales unul din modelele dedicate, suportul cu iepuraş. Suportul l-am lucrat singură, însă oul buclucaş l-am lucrat la dublu. Întâi Iris, cu versiunea proprie. Apoi eu am schimbat tactica. Am văzut că varianta cu acuarele n-a dat chiar un rezultat bun, aşa că am încercat cu pastă corectoare, care a dat un alb mult mai contrastant cu decorul. Şi, în ciuda faptului că modelul presupune o singură decoraţiune, Iris a hotărât să schimbăm…

Mai multă bătaie de cap mi-a dat suportul, partea pentru introdus panglica printre fâşiile de carton, fără să le rup. Pentru şablon, ar trebui să măriţi de două ori modelul propus în carte. Eu l-am prelucrat pe calculator, căci panglica pe care am găsit-o era un pic mai lată decât cea indicată în articol, şi am mărit modelul… fără să las şi câţiva milimetri de eroare… ultima panglică s-a introdus greu!

Faţă de tehnica de creare a modelelor (mai jos sunt câteva recomandări) despre care am mai povestit deja, cartea vine cu o soluţie la care nu m-am gândit. Este folosită la fluturii de pe copertă, şi anume lăsarea unor spaţii între iţele de hârtie. În schimb nu am găsit încă hârtie colorată şi transparentă, pentru a crea acel efect de lumină, aşa că sunt câteva modele încă în aşteptare.

În carte se vorbeşte despre acul de ţesut. Îmi amintesc cum arată, de la seturile din copilărie, însă nu am văzut pe nicăieri în ultimii ani. La modele din hârtie eu am folosit un beţisor de lemn (se dau la McD la cafea) pe post de spată, apoi am introdus direct banda de hârtie. Fâşiile le puteţi tăia singuri, sau achiziţionaţi hârtie de quilling. Se menţionează şi de seturi complete pentru ţesut, cu fâşii, foi pretăiate şi ac, dar nu ştiu să fie şi la noi.

idei-creative106-casa2
idei-creative106-casa1

În carte găsiţi mai multe modele, pentru fiecare anotimp. Temele sunt: întâlnire veselă pe câmp (fluturi şi alte mici necuvântătoare), parada penelor colorate (ouă şi pui, ghirlandă pascală), coşuleţul de Paşti, diverse felicitări, peştişori, cozoroc de viking, bufniţă, semne de carte, monstruleţi cu clopoţei, suport pentru lumânare, decor de toamnă cu arici, îngeraş, carduri pentru cadouri cu temă de iarnă, cutii pentru cadouri.

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa, sau la elefant.

Alte modele:

Sa tesem frumos cu hartie Sa tesem frumos cu hartieSa tesem frumos, D-Toyshttps://frunzalaura.files.wordpress.com/2015/03/felicitare-tesuta.jpgfelicitare-ou-tesut

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Natura prin camere live

Rare sunt momentele în care văd ceva ce mă lasă fără replică, şi dau instant share. În seara aceasta am stat şi am privit fascinată o poiană dintr-o pădure, undeva pe Terra. National Geographics e mic copil faţă de senzaţia pe care mi-a dat-o camera live din poiana cu cerbi . Am primit linkul când poiana era goală. Cred că era cam 19.30 când au apărut primele căprioare. Sunt curioasă dacă vin la aceeaşi oră în fiecare seară, dar aşa ar trebui! Un filmuleţ demo care intra înainte de încărcare arăta şi un mistreţ… Pe lângă camera din poiană, pe acelaşi site este una montată în vârful unui copac, lângă cuibul unui codalb. Pasărea stă pe ou, căci are unul singur. Se pare că este undeva în Letonia…

Nu ştiu dacă veţi avea norocul să le vedeţi. Însă, dacă aş avea calculator la clasă, cu internet, l-aş lăsa pornit. În marea majoritate a timpului nu se va întâmpla nimic, însă dacă se întâmplă, va merita cu prisosinţă să întrerupi orice activitate pentru 20-30 de minute. Nu cred că poţi învăţa mai bine decât în direct, observând natura. Dacă cu plantele e uşor, cu animalele sunt momente unice!

Mai jos sunt câteva poze. Întâi a venit un singur cerb, apoi şi căprioarele. Pe final a mai apărut încă un cerb matur. Aproape că s-au luat în coarne (este poza mai jos), dar nu am prins o luptă, căci au fost politicoşi. Dacă mai ştiţi astfel de linkuri, lăsaţi-le vă rog în comentarii, cu o scurtă descriere dacă se poate!

 

cerb_live1

cerb_live2

cerb_live3

cerb_live4

Soseste al doilea cerb matur

Soseste al doilea cerb matur

Momentul în care am crezut ca începe lupta

Momentul în care am crezut ca începe lupta

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)

Darul lui Mibs, de Ingrid Law - editura Gama

192_0

Sunt o mulţime de teorii despre cum să deschizi pofta de lectură a copilului. Prima – şi probabil cea care oferă cele mai mari şanse de reuşită – este aceea de a-i oferi copilului un model. Nu va citi decât în rare cazuri, dacă nu va vedea pe cineva – un adult pe care îl admiră – citind. Mai mult, trebuie să-i creezi impresia că acea carte este ceva nemaipomenit, fără de care el nu va trăi o experienţă specială.

Una din problemele mele în momentul de faţă este împăcarea listelor vechi de lectură cu dorinţele actuale ale copiilor. Pur şi simplu ne este greu (ştiu că nu sunt singura) să înţelegem de ce nu le plac cărţile cu care noi am crescut. De exemplu, Tom Sawyer. Faza cu pisica şi cărămida n-o s-o uit poate niciodată, chiar dacă multe din detalii s-au estompat. Dar lui Andrei nu i-a plăcut cum începe… şi n-a trecut de primele pagini. Nu-l condamn, şi eu fac la fel. Dacă nu-mi plac primele pagini… trebuie să existe o mulţime de constrângeri, de orice tip, ca să trec mai departe.

Ieri aveam chef de puţină distracţie. Cum televizorul nu mai oferă de multă vreme nimic relaxant, cărţile pentru copii sunt genul de alternativă pe care o folosesc din ce în ce mai des. Darul lui Mibs stătea în teancul de lectură încă din toamnă, şi aştepta cuminte. N-am avut nevoie de mai mult de câteva ore, şi am avut senzaţia că mă uit la un film SF mult mai educativ decât toate porcăriile care rulează acum la tv. Nu vă povestesc cartea, rezumatul îl găsiţi pe site-ul editurii Gama (aveţi acolo un link de detalii, pe care nu vi-l recomand decât dacă vreţi să faceţi cartea cadou fără să o citiţi, precum şi seria [citeşte mai departe]

Oscar si Tanti Roz, de Eric Emanuel Schmitt

Oscar-si-tanti-Roz

Povestea mea cu „Oscar” este una un pic mai lungă. Am auzit de carte anul trecut, când a intrat în topul lecturii pentru bloggeri. Am pus-o atunci vag pe lista mea, căci titlul nu mi-a sărit în ochi. E drept că nici eu nu i-am dat atenţie, nici n-am căutat prezentări, pur şi simplu am uitat de ea. (Nici acum n-am căutat impresiile altor cititori, faptul e consumat.)

Luna trecută eram cu Iris în librărie, şi o răsfoiam. I-a citit prima pagină şi a decis că e super-amuzantă şi că o vrea. De obicei citesc cărţile înainte lor, nu de alta, dar îmi place să fiu la curent cu subiectul când vor să discute. De data aceasta nu am reuşit. Andrei a citit-o primul, şi deja mi-a spus despre ce este vorba. Eu am stat pe gânduri dacă a fost o decizie bună să-i încurajez s-o citească. Iris a luat-o imediat în primire, şi aşa se supărase că nu a fost prima. Am aşteptat cu inima strânsă reacţia, mai ales că la capitolul „cărţi triste” nu stau deloc bine… am jelit în hohote la Singur pe lume, nu mai spun la Ultimul mohican… iar mai nou abia dacă pot citi cu voce tare Fetiţa cu chibrituri.

Iris a terminat de citit, şi eu tot nu-mi făceam curaj să mă apuc. I-am cerut să scrie ea articolul pentru blog, căci cartea i-a plăcut. „Cum să-l scriu?” Scrie-l în aşa fel încât să-i convingi şi pe alţii că merită s-o citească!

Am rămas fără aer când am citit prezentarea ei, cel puţin finalul, care m-a luat total prin surprindere. Era şi ea nerăbdătoare să-mi vadă reacţia, căci a muncit vreo trei ore să scrie pe calculator fragmentul de mai jos. „E convingător?” A fost atât de convingătoare, [citeşte mai departe]

Cutie de ceai din lemn decorata cu tehnica servetelului

cutie_lemn_ceai_tehnica_servetelului

De când am descoperit această tehnică îmi dau silinţa să realizez cadouri personalizate. Dacă se poate ca acestea să fie şi funcţionale, sunt mai mult decât fericită. Poate un suport de creioane sau de şerveţele, dar de data aceasta am pregătit un cadou special, pentru o persoană specială: o cutie pentru pliculeţe de ceai. Îmi place enorm ideea, aproape că aş vrea să am eu una, cu pliculeţe din toate combinaţiile posibile… Pentru că tot se apropie sărbătorile Pascale, am ales s-o decorez cu noile şerveţele care mi-au îmbogăţie colecţia. Am decupat migălos împreună cu Irisuca, şi, pentru că şerveţelele erau pe fundal galben, am ales să nu acopăr cutia cu grund acrilic alb, pentru că galbenul, pe fundal de lemn natur, nu se observă.

Pentru exterior am ales elementele decupate, deşi Iris ar fi vrut să folosim şerveţelul întreg. Nu prea sunt încântată de această variantă, căci este aproape imposibil să întind perfect şerveţelul. Este însă opţiunea pentru interiorul capacului, unde am folosit varianta în care lacul era aplicat doar peste şerveţel. Oricât m-am străduit să mă mişc repede, înainte de a se înmuia şerveţelul, nu prea am reuşit, şi s-au făcut cute. O altă parte dificilă a fost cea a decoraţiunilor laterale, care trebuiau tăiate să pot deschide cutia. Mi-a fost foarte teamă să nu transform iepuraşii în „Lăţi-Lungilă”, tovarăşi cu Harap Alb. Cu un ac şi un cutter am reuşit să le menţin faţa în proporţiile iniţiale. Am mai încercat varianta de a lăsa să se usuce întâi, şi abia am mai putut deschide cutia. Dar s-o deschid la început era altă problemă, căci şerveţelul aluneca şi era tras de capac, aşa că trebuia lucrat cu grijă.

Tehnica am „învăţat-o” din cărţi. Nu am văzut pe nimeni lucrând, în schimb am avut eu atelier [citeşte mai departe]

Livada de primavara - pictura pe obiecte de lemn

oglinda copacel pictura pe obiecte lemn

Dacă tot intru în linia proiectelor de primăvară, pregătisem pentru ieri oglinjoare din lemn, să le pictăm. Eram sigură că fetele vor fi încântate, şi profitam de ocazie să le cer să picteze cu beţisorul, pentru a mai pune la încercare răbdarea. În timp ce pregăteam materialele, o colegă mă întreabă de unde am copăceii din lemn… eu casc ochii, căci pentru mine, de vreo doi ani, modelul acesta e de floare. Nici prin cap nu mi-a trecut să caut o altă semnificaţie. Ei bine, ideea cu copacii era şi mai bună decât a mea cea cu florile, aşa că am schimbat. Le-am întrebat pe fete ce văd prima dată când se uită la obiect. Prima reacţie – o floare. „Alte idei?” Un copac! Altele n-au mai fost, nici la mine, nici la ele. Dar a rămas copacul. Tema s-a potrivit de „minune” cu vremea mohorâtă de afară, au înflorit instant copacii noştri, şi a explodat primăvara.

Pictăm fără să folosim apă. Nu am spălat nici măcar pensulele în timpul lucrului, aveam suficiente cât să le schimbăm. Încerc să-i obişnuiesc ca atunci când pictăm pe obiecte – fie ele de ipsos sau de lemn, să nu diluăm culorile şi să nu afectăm obiectul. În plus, fără apă, culorile tempera se usucă mult mai repede, dacă sunt şi bine întinse.

Florile le-am realizat cu scobitoarea. Ba chiar au şi cinci petale, şi pistil auriu. Frunzele – verde închis – au fost adăugate ultimele. Dialogurile sunt inevitabile, şi am început să zâmbesc când se văita Alexandra că ea nu are răbdare, e prea migălos… N-a fost nevoie să răspuns eu, Ana era pe fază: Păi tu de ce crezi că avem tema asta?? Crezi că nu se vede că n-avem răbdare? Asta învăţăm azi!!

Ele au exersat. Eu am început [citeşte mai departe]

Incepe primavara oficial cu o actiune de reciclare de Ziua Mondiala a Apei

tupperware

Nu mai e nicio scuză, weekendul acesta începe oficial primăvara. Dacă din curte deja aţi adunat ultimele frunze moarte, aţi greblat gazonul ce stă să încolţească şi aţi toaletat pomii, Tupperware propune o acţiune de reciclare a ambalajelor de plastic cu ocazia Zilei Mondiale a Apei (22 martie).

Aşadar, vineri, 20 martie, în Braşov (partener Rian Consult), sâmbătă, 21 martie, în Constanţa (partener MM Recycling) şi duminică, 22 martie, în Bucureşti (partener Rosal SA), Tupperware Romania, va organiza la sediile distribuitorilor săi autorizaţi* o acţiune de colectare a sticlelor de plastic (PET). Fiecare persoană care va aduce minim 10 sticle de plastic va primi cadou** o Sticla ECO Tupperware de 500 ml, un produs excelent atât pentru adulţi cât şi pentru copii.

Intenţia Tupperware este de a educa consumatorul în direcţia reciclării, dar şi a renunţării la sticlele de unică folosinţă. Pentru aceasta, între produsele oferite ca soluţii sunt sticlele eco de 1 l, 500 ml, 750 ml . Sticlele eco sunt soluţia perfectă pentru a păstra apa şi orice alt lichid rece necarbogazificat. Sticla are inerţie termică şi va păstra pentru o perioadă mai îndelungată temperatura, şi pot fi folosite oriunde. Este realizată dintr-un material care nu permite transferul de particule şi nu se pătează. Sunt practice şi se închid etanş, şi, mai ales, sunt refolosibile.

Principalul motiv pentru care sticlele de plastic „normale” se aruncă este acela că încep să miroasă. De sticlele Tupperware am auzit de vreun an de zile, şi le-am considerat „alte sticle”, fără să aprofundez subiectul. Anul trecut însă Tupperware a sponsorizat crosul din toamnă al copiilor, unde toţi participanţii au găsit în pachetul de start sticla pentru sportivi. Copiii au îndrăgit-o imediat, căci nu au şanse să-i piardă dopul, se deschide şi închide rapid. Se umple uşor, şi are şi ceşcuţă detaşabilă [citeşte mai departe]

Despre drepturi de autor - inca odata, si nu pentru ultima oara...

cocos ipsos

De când am pornit blogul acesta – şi sunt ceva ani, acum, când mă uit în urmă, cea mai mare problemă am avut-o cu respectul şi bunul simţ al unor utilizatori, sau vizitatori, cum preferaţi să le spuneţi. Deşi în Regulament am scris clar că „Materialele prezentate în secţiunea "Blog" a site-ului sunt materiale originale, care nu pot fi redistribuite fără permisiunea autorului. Utilizatorul le poate folosi în interes propriu şi personal, poate cita ideea, cu link către pagina în care a fost prezentată. Pentru folosirea imaginilor de prezentare aveţi nevoie de permisiunea scrisă a administratorului.”, normal, nimănui nu-i place să citească, şi cred că foarte puţini au vizitat vreodată această pagină.

Nu ştiu dacă sunt mulţi cei care au idee cam ce cantitate de muncă depune un singur om pentru a întreţine acest blog. Nu că mă laud, dar ţin la el ca la al treilea copil, şi a-mi fura pozele si materialele nu e de ici de colo pentru mine!

Cele mai mari probleme le-am avut cu zânele anotimpuri, şi cu cadrele didactice care înţeleg să-mi „respecte” munca dând mai departe zânele în format .pdf, fără un link de recomandare. Zânele sunt ideea mea, pusă în practică de graficianul Emanuel Pavel, iar pentru forma finală modulară am muncit zile în şir. Este efortul meu, şi pentru el am solicitat un singur lucru: să nu fie postate nicăieri. Rezultatul? Le-am sters de pe scribd, de pe didactic, de pe grupurile de facebook, şi când mai am timp şi dau câte-un search, tot le mai găsesc pe undeva. E atât de greu să se înţeleagă că este un material pentru folosinţă particulară? Îl primeşti, îl printezi, îl păstrezi, şi NU ÎL DAI MAI DEPARTE! (şi da, am scris cu majuscule, ceea ce înseamnă că „vorbesc” mult prea tare, poate se [citeşte mai departe]

Ziua tatalui... de ce nu?

Mi-am făcut un obicei să-mi consult copiii de la opţional cu privire la tema ce urmează a fi abordată. Tehnica e stabilită de mine, căci avem, acolo, pe lista de achiziţii, câteva lucruri ce trebuie bifate până la sfârşitul anului. Dar în ceea ce priveşte subiectul, îi întreb şi pe ei. Le-am spus că urmează să lucrăm ceva pentru „mama”, că se apropia tradiţionala zi de 8 martie. Fetele au refuzat, şi au avut şi argumente care au stat foarte bine în picioare: pentru mama lucrează la şcoală, la abilităţi, lucrează la after-school, cu mine vor să facă ceva… pentru tata! Una dintre ele, cu părinţii separaţi, mi-a spus că ea urmează să-şi petreacă weekend-ul cu tăticul ei, şi ar fi foarte fericită să-i arate şi lui că îl iubeşte. Aşa că s-a votat, urma să lucrăm pentru ad-hoc-stabilita-zi-a-tatălui.

Idei pe net sunt cu duiumul, care-mai-de-care mai sofisticată şi mai atrăgătoare, însă eu aveam la dispoziţie 50min, copii între 5-9 ani şi un buget nu extraordinar de generos. Aşa că am rămas la o tradiţională felicitare origami, cu cămaşă şi cravată. Cămaşa am realizat-o după indicaţiile cu dolarul, numai că am pregătit coli A5, să iasă proporţionale cu cravatele. Acestea le-am realizat dintr-un cub cu post-it-uri normale, 9×9 cm, acelea care nu sunt adezive. Hârtia origami are cu totul alt preţ, pe cub – dublu ca număr de foi – am dat 5 lei. Doar că trebuie să verificaţi cu rigla, la milimetru, că este tăiat corect, am mai avut unul care avea eroare de 2mm, şi care la origami conta.

Le-am lăsat să decoreze cămăşile cu markere (deşi mi se zbârlea părul când vedeam ce gusturi au!), şi au confecţionat câte cravate au vrut, pe care le-au prins în interiorul felicitării, căci orice bărbat care se [citeşte mai departe]

Fenomenul bullying în România în 2014

Alex Velea - Fii prietenos nu rautacios 03

Zilele trecute v-am povestit despre iniţiativa Cartoon Network România de a promova o campanie antibullying. Nu este prima, nu este singura, şi cu siguranţă nu va fi ultima, căci fenomenul tinde să ia amploare. Am urmărit şi comentariile pe această temă, şi am văzut persoane „sceptice”, ca să nu spun mai mult, cu privire la compatibilitatea campaniei cu mesajele transmise copiilor prin serialele de desene animate. Surpriza mea a fost însă alta. La două zile după lansarea spoturilor, am mers la grădiniţă îmbrăcată cu tricoul campaniei. Copiii ştiau toţi despre ce este vorba, am văzut şi noi, doamna, desenul ăla cu copilul răutăcios, iar două dintre colege m-au întrebat despre ce este vorba. Am testat şi cu ai mei, a doua zi seara, când le-am arătat spoturile de pe youtube, şi reacţia a fost: le-am văzut după-amiază!

Aşadar, să mai pun întrebarea cât de eficientă este transmiterea unui mesaj pentru copii, prin intermediul canalului lor preferat, în orele de audienţă? Mai este însă nevoie de intervenţia adulţilor, de lansarea de discuţii în familie sau în grup, pe această temă.

Însă nu aceasta este tema pe care voiam s-o abordez astăzi, însă nu m-am putut abţine să nu încep cu o paranteză. Revenind la subiectul propus, aş dori să mă opresc la Telefonul copilului, o linie telefonică gratuită de care cei mici au auzit într-o mai mică sau mai mare măsură. Începând cu anul acesta, în urma parteneriatului cu Ministerul Învăţământului, numărul 116 111 apare şi în manualele şcolare, pentru ca un număr cât mai mare de copii să afle şi să aibă acces. Dar iată statisticile privitoare la fenomenul bullying, aşa cum reiese el din convorbirile cu copiii.

În 2014, la linia telefonică gratuită dedicată copiilora fost înregistrat un număr de 1.046 de situaţii care au făcut referire [citeşte mai departe]