Category Archives: Tehnica servetelului

lemnite DACO AD316 pirogravura

Tablou aniversar în trei acte

Printre produsele noi cu care Daco m-a provocat în acest an sunt și Lemnițele,un set de 6 plăcuțe din lemn, placaj în genul celui folosit la traforaj în vremuri imemoriale sau la pirogravură. Au dimensiunea de 18x7cm și grosimea de 4mm. Ca suport pentru proiecte de art&craft pot avea utilizări aproape nelimitate.

Pentru folosirea lor cu grupuri mari de copii, într-un timp scurt, sunt minunate. Suficient de mari să permită realizarea unui proiect, dar nu atât de mari încât să rămână neacoperite. Se pot picta (mai ales cu acrilice), se pot aplica șervețele cu ușurință, se pot face colaje diverse și aranjamente. Iris și-a dorit o plăcuță pentru ușa camerei, cu mesaj clar: Nu deranjați. Am ales pirogravura. A fost momentul în care am realizat că o coală de indigo ar fi făcut diferența, putând să transfer un model acceptabil pe placaj. Dar… n-am avut. Așadar mi-am pus în valoare bruma de exercițiu la desen (care se limitează la flori, fluturi și căsuțe) și am desenat eu. Cu chiu, cu vai, a mers și pirogravura. O bucată de smilgher a eliminat marginile arse, dar și creionul folosit la contur, iar un strat de lac a schimbat total aspectul. Musai trebuie să găsesc indigo pentru a mai încerca ceva cu plăcuțele!

lemnite DACO AD316 pirogravura

A doua variantă este a unei felicitări aniversare, realizată sub formă de tablou. Am ales să folosesc șervețelul întreg, fără să decupez, căci plăcuțele erau suficient de mici să permită aplicarea lui fără probleme și să nu se rupă. Am aplicat în serie tot peisajul, apoi le-am lipit folosind bețe late din lemn. Pentru mesaj am folosit abțibilduri cu litere.

lemnite DACO AD316 tehnica servetelului

Voi pentru ce ați utiliza aceste plăcuțe?

Atelier de tehnica șervețelului

N-am cuvinte să spun cum ar fi fost ca, în săptămâna altfel, tocmai eu să nu am niciun atelier creativ. Dacă ar fi fost după mine, aș fi avut o săptămână întreagă de astfel de activități, dar motivele pentru care nu se poate le cam știm… trebuie câte puțin din fiecare. Apoi ce m-aș fi făcut cu acei părinți care, cu o falcă în cer și una în pământ, au cerut insistent să nu stresez copilul la arte, că „nu au pretenții”?!

Inițial m-am gândit la un atelier de pictură pe obiecte. Am destule șabloane, și am propus să le turnăm noi, ca să ieșim ieftin. Pentru băieți aveam mașinuțe chiar. Dar… pe principiul că „e doar 5 lei”, de ce să ne murdărim mâinile, au propus să le cumpărăm. Ei bine, dacă varianta low-cost nu e bună, și investiția nu deranjează, am schimbat pe tehnica șervețelului. Tot low-cost. De la Jumbo și-au cumpărat canvas A5, mi se pare vreo 6 lei / 3 bucăți, iar la ultima aprovizionare pentru clasă s-a achiziționat și lipici special pentru tehnica șervețelului, 250 ml. Șervețelele i-am lăsat pe ei să și le aducă, fiecare ce-a avut. Le-am arătat cam cum ar trebui să fie, pentru începători, și i-am încurajat să schimbe șervețele între ei, pentru a avea mai multe variante.

Nu mai lucraseră și eram curioasă dacă ajung și ei la aceeași concluzie la care au ajuns toți copiii cu care am încercat această tehnică: decupajul te omoară, folosirea lacului e floare la ureche! Și da, aceasta a fost concluzia.

S-au străduit după puteri. Unii cu mai multă inspirație și înclinații artistice, alții mai puțin. Însă, la final, toți au plecat cu ceva acasă. Și cum lipici ne-a mai rămas, mă gândesc să repet experiența, poate când avem ceva mai mult timp… Deocamdată vă las să vă delectați cu produsele, la care eu n-am avut niciun amestec, exceptând 2-3 elemente lipite când explicam unui grup cum se procedează. Dar conceptul le aparține. Mă felicit că nu am fost de acord cu achiziționarea „la comun” a șervețelelor, căci am fi avut probabil o singură idee și derivări ale acesteia.

Cu și fără diacritice…

Scrisul cu diacritice este o dilemă ce bântuie internetul de ani buni. Cum să scriem? Cu sau fără? Mi se pare normal cu… Ani de zile, cât încă nu se inventaseră variantele românești pentru site-uri, am scris aici tot cu diacritice, inserate cu coduri, numai să apară corect. Când, în sfârșit, au devenit „banale”, n-au mai fost probleme. Unii încă scriu fără, pe motiv că „google nu știe românește”, nu indexează corect paginile. Mi-am asumat decizia. Știu că nu contează, într-o zi o să învețe și el limba de pe plaiurile mioritice.

Problema e că m-am obișnuit să scriu așa. Și mailurile le scriu, și mesajele. Doar pe mesagerie rapidă îmi scapă fără. Este însă amuzant când tu ești obișnuit cu ele și interlocutorul nu. Atunci iese un dialog foarte interesant. Înainte de aceasta, fac o paranteză cu cea mai bună glumă cu diacritice pe care am auzit-o. Avem de scris un eseu, cu dimensiune fixă: între 5000 și 10.000 de semne, fără spații, cu diacritice. Din sală, proteste, cum că, dacă scrii cu diacritice, se punctează mai multe semne în word… Diacritice nu înseamnă cu tz în loc de ț, ca să numere două. Sper că nu la asta se referea cine a comentat…

Revenind. Discuție pe chat cu nașa mea. Noi programam o vizită, ea ne așteaptă. Cu gasca. „Nu avem gâscă.” Cu gașca! După ce am hăhăit suficient pe tema cum preferă gâsca, eventual vie (și am fost la un pas de a alerga la Obor, căci eram foarte curioasă ce face cu dihania, la bloc, în București), am rămas cu ideea că, dacă mergem la ea, trebuie, clar, să avem gâscă. Și avem. Acum rămâne doar să o livrăm.

Șervețele pentru tehnica șervețelului se găsesc, însă mi-a picat în mână setul începătorului de la Daco, care, ia ghiciți, cu ce m-a lovit fix când aveam nevoie…? Avea inclus în pachet șervețel cu gâște!! Celelalte seturi aveau floricele și orice alte minuni, dar eu aveam nevoie de cel cu gâște.

Am luat de la Ikea un ghiveci alb, metalic, perfect pentru exersat această tehnică și am trecut la treabă. Pentru cei care chiar sunt începători, găsiți în set recipiente și cu lac pentru lipit șervețelul, și pentru finisaj – folosit după uscare, pentru mai multă uniformitate și strălucire. Există și lac pentru crăpare, însă cu tehnica suplimentară eu nu am baftă… nici de data aceasta nu am reușit să am ceva suficient de „crăpat” ca să mă laud cu ele. Deocamdată îmi place să rezolv cadourile într-un mod în care, pentru fiecare centimetru, să adaug un pic de suflet. Ceva făcut de mâna mea. La care se adaugă, normal, felicitare pe măsură.

 

tablou canvas tehnica servetelului

Șervețele de Paști

Una din activitățile creative din Școala Altfel de la Andrei a fost și realizarea unui tablou prin tehnica șervețelului. Nu am organizat eu atelierul, însă rezultatul mi-a plăcut foarte mult.

tablou canvas tehnica serveteluluiAu folosit un suport canvas aproape A5, pe care văd că se așază foarte bine adezivul, și efectul este chiar cel de pictură pe pânză. De asemenea, contează foarte mult și șervețelul ales, ceea ce am eu nu se compară, însă eu când le achiziționez le caut pe cele cu elemente mici, care se pot decupa și lipi de copii. Rar am lucrat eu cu șervețelul întreg, și niciodată cu copiii, pentru că sunt foarte greu de manevrat. Dacă nu aplici corect de prima dată, șansa de a rupe șervețelul crește exponențial.

Ca timp de lucru… câteva minute. Durează mai mult uscarea (de aceea nici nu am optat pentru tehnica șervețelului, dacă nu decupezi elementele, se termină prea repede, iar materialele sunt destul de scumpe).

Pentru că mi-a făcut cumva „poftă” de tehnica cu pricina, am decupat un coșuleț și, cosulet servetelneștiind clar pe ce să-l aplic, am ales să încerc pe hârtie. Aveam un suport de pahar, dantelat – de fapt mai mult un suport pentru farfurie, căci este mai mare decât cele normale, pe care am adăugat lipici transparent și apoi coșulețul decupat. S-a înmuiat un pic, dar noroc că s-a uscat repede și am putut să-l pun la presat.

Nu știu încă exact ce-aș putea decora cu el, cred că merge mai repede pus la masă, sub un bol de sticlă. În schimb m-am hotărât să caut suporți de pahare din hârtie, și să încerc „ceva” cu ei la grădiniță, mini-tablouri de primăvară, după vacanță.

 

Din primavara pana-n toamna: cutie decorata cu tehnica servetelului

Azi am terminat un proiect care zace la propriu pe birou de aproape o lună… Întâi am avut cutia. Era decorată cu o imagine… bleah… gen „sunset beach”, la o culoare, şi pixelată. Dar când am văzut-o am decis s-o reciclez… am demontat încuietoarea, am acoperit imaginea cu grund alb şi apoi a început marea dilemă. Cum o decorez. Client mai pretenţios ca mine însămi încă n-am cunoscut! Greu, greu îmi fac pe plac… A trecut prin multe propuneri. Voiam broscuţe, buburuze, fluturi, ba chiar peisaje din oraşe europene, dar nimic, nimic nu striga Evrika când testam. Am cumpărat şi vreo trei seturi noi de şerveţele, dar inevitabil, când ajungeau pe cutie, nu-mi spuneau „aşa”. 🙁 .

…Până azi dimineată, când am avut o revelaţie. Nu ştiu cum mi s-au aşezat împreună în mână două şerveţele. Dacă eram în desene animate, sigur în momentul acela apărea o corolă de raze aurii în mişcare. M-am apucat de decupat şi rezultatul a venit aproape imediat. Am uscat-o pe calorifer, am montat încuietoarea şi gata!

Am folosit două variante de a lipi şerveţelul. Pentru ciuperci, fiind o bucată compactă, am aşezat un strat de lac, am lipit ciupercile, apoi am adăugat al doilea strat de lac. Pentru ramură – decupată integral, am ales să adaug lacul direct peste şerveţel, pe măsură ce înaintam pe rămurele. Riscam, la cât era de franjurată, să nu o lipesc corect, să facă cute, sau, şi mai rău, să o rup. Spre surprinderea mea, acest şerveţel a reacţionat bine cu lacul, nu s-a înmuiat înainte de lipire. Şi pe când îmi admiram opera, mi-am dat seama că am pentru ea şi un titlu: Din primăvară până-n toamnă.

cutie_tehnica_servetelului

Mai multe despre tehnica şerveţelului şi materialele folosite am povestit aici. În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Atelierul de creatie

Cutie de ceai din lemn decorata cu tehnica servetelului

cutie_lemn_ceai_tehnica_servetelului

De când am descoperit această tehnică îmi dau silinţa să realizez cadouri personalizate. Dacă se poate ca acestea să fie şi funcţionale, sunt mai mult decât fericită. Poate un suport de creioane sau de şerveţele, dar de data aceasta am pregătit un cadou special, pentru o persoană specială: o cutie pentru pliculeţe de ceai. Îmi place enorm ideea, aproape că aş vrea să am eu una, cu pliculeţe din toate combinaţiile posibile… Pentru că tot se apropie sărbătorile Pascale, am ales s-o decorez cu noile şerveţele care mi-au îmbogăţie colecţia. Am decupat migălos împreună cu Irisuca, şi, pentru că şerveţelele erau pe fundal galben, am ales să nu acopăr cutia cu grund acrilic alb, pentru că galbenul, pe fundal de lemn natur, nu se observă.

Pentru exterior am ales elementele decupate, deşi Iris ar fi vrut să folosim şerveţelul întreg. Nu prea sunt încântată de această variantă, căci este aproape imposibil să întind perfect şerveţelul. Este însă opţiunea pentru interiorul capacului, unde am folosit varianta în care lacul era aplicat doar peste şerveţel. Oricât m-am străduit să mă mişc repede, înainte de a se înmuia şerveţelul, nu prea am reuşit, şi s-au făcut cute. O altă parte dificilă a fost cea a decoraţiunilor laterale, care trebuiau tăiate să pot deschide cutia. Mi-a fost foarte teamă să nu transform iepuraşii în „Lăţi-Lungilă”, tovarăşi cu Harap Alb. Cu un ac şi un cutter am reuşit să le menţin faţa în proporţiile iniţiale. Am mai încercat varianta de a lăsa să se usuce întâi, şi abia am mai putut deschide cutia. Dar s-o deschid la început era altă problemă, căci şerveţelul aluneca şi era tras de capac, aşa că trebuia lucrat cu grijă.

Tehnica am „învăţat-o” din cărţi. Nu am văzut pe nimeni lucrând, în schimb am avut eu atelier pe această temă, şi a fost muncă de echipă. Îmi amintesc că mămicile s-au implicat la greu, şi reacţia unanimă a fost e simplu! Secretul e doar un decupaj de calitate şi aplicarea rapidă a lacului special. Despre manualele mele de la editura Casa puteţi citi aici. În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Atelierul de creatie

cutie_lemn_ceai_tehnica_servetelului

Set de lemn decorat cu tehnica servetelului (*28)

Cel mai greu lucru când ai de făcut un cadou e să te decizi ce anume… şi mai ales cum să pui suflet în acel cadou, cum să simtă persoana exact gândurile tale bune. Nu ştiu cum e să fii născut iarna, înainte de sărbători. Mi se pare un pic trist, când toată lumea se agită de Crăciun, tu să ai partea de acea zi unică şi specială. De aceea cadoul de mai jos sper să aducă un zâmbet.

La mulţi ani, Oana!

set_craciun_servetele

Setul este realizat pe suport de creioane din lemn, şi, la fel, pentru şerveţele.

Despre tehnica şerveţelului am mai povestit pe blog, şi puteţi găsi mai multe exemple aici. În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Globuri din polistiren decorate cu tehnica servetelului (*16)

Aveam rămase din anii trecuţi de la grădiniţă câteva bile mari de polistiren. Cum nu am pentru toată grupa, nu le-am putut folosi anul acesta, iar Iris a fost încântată când i le-am dat ei. O tură prin magazin, la cumpărături, s-a ales şi cu achiziţii de şerveţele decorate, iar unele dintre ele s-au potrivit de minune cu bilele, mai ales şerveţelele cu moşi-crăciuni.

Pentru acest proiect aveţi nevoie de bile mari (cca 10cm diametru), şerveţele cu modele mici (2-4 cm), care să nu „simtă” curbura impusă de sferă, lac pentru decupaj, sau, în caz de criză, lipici lichid transparent. Decupaţi cu grijă elementele. Ar fi de preferat ca decorul şerveţelului să fie alb, aşa nu trebuie să decupaţi pe contur, căci pe polistiren nu se va observa. Noi am umplut spaţiile libere cu steluţe, găsite la raionul de confetti. Elementul final a fost agăţătoarea cu fundiţă, şi globurile sunt gata.

glob_polistiren_servetele

Despre tehnica şerveţelului am mai povestit pe blog, şi puteţi găsi mai multe exemple aici. În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Globuri de sticla decorate cu tehnica servevelului (*9)

Mi-au rămas încă de anul trecut globuri de sticlă, şi încet-încet vor ajunge să stea în brad. Prima încercare cu ele a fost cu şerveţele, şi de data aceasta copiii s-au străduit amândoi să aibă propriul globuleţ. Andrei a ales ursuleţi, i-a decupat, i-a lipit cu lac, dar cum sprayul argintiu e mai mult decât tentant, am pulverizat globul. Iris a preferat un glob cu fluturaşi, şi, normal, voia şi ea spray, însă am convins-o să „nu le facem la fel”, mai ales că nu prea au contrast. În mod normal ar fi trebuit să punem pe alb, nu pe transparent. M-am gândit chiar să torn acuarelă acrilică în globuri şi să le vopsesc pe interior, să se vadă mai bine fluturii, dar autorul a refuzat propunerea „editorului”.

Chiar dacă nu sunt remarcabile, globuleţele au strâns în ele multă muncă. Nu e uşor să decupezi perfect elementele de pe şerveţel. Despre tehnica şerveţelului am mai povestit pe blog, şi puteţi găsi mai multe exemple aici.

glob_tehnica_servetelului
Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Tehnica servetelului pe scoici

scoici-2

Săptămâna trecută am ales ca activitate de grup tehnica şerveţelului. Pentru o grupă mixtă de 4-8 ani e destul de dificil, mai ales că am avut de luptat cu ceva idei preconcepute despre această tehnică. Prima a fost cea a decupării modelelor de pe şerveţele. Cumva copiii aveau senzaţia că vom folosi şerveţelul în întregime, şi au protestat când au văzut cerinţa de a decupa floricelele. Apoi, le-am dus lac special pentru decupaj, şi ei îmi argumentau că merge şi cu aracet, ba chiar voiau să folosească lipiciul şcolar de la Daco, pe care îl aveam cu mine, pentru că este „transparent”. Le-am explicat că tehnica nu înseamnă doar să foloseşti un şerveţel, ci să îmbini elementele de pe şerveţele astfel încât să obţii ceea ce îţi doreşti.

Am adunat de la mare scoici, şi am fost mai mult decât fericită când am găsit variantele acestea mari. Am lipit floricelele pe scoici, iar ceea ce vedeţi alături este rezultatul unei ore de muncă. Pânza de sac am găsit-o la metraje, şi am planuri mari cu ea anul acesta, mai ales că am luat suficientă :). Ideile pentru decoraţiunile exterioare le aparţin copiilor. M-au întrebat continuu, ce să facă, cum să facă… le este foarte greu să improvizeze. Le-am cerut să-şi imagineze că sunt pe o insulă pustie, şi nu au la îndemână decât ceea ce se găseşte pe masă. Să găsească o soluţie. În cele din urmă au reuşit.

Ca plus al activităţii: am reuşit să-i învăţ să ia lacul doar pe vârful pensulei, să n-o mai înece în borcan. Am utilizat mereu lacul de pe capac, câd se termina, adăugam altul. Au remarcat şi singuri rezultatul mult mai plăcut, fără „băltoace”. Aştept să-i reîntâlnesc vineri, să-mi spună cum arată creaţia uscată, căci le-au luat acasă. Nu mă credeau pe cuvânt că floricelele vor părea „pictate” cu mâna.

Despre tehnica şerveţelului am mai scris aici.