M-am rugat și eu de Iepurașul ăsta tot așteptat să îmi aducă niște rezerve de timp. Probabil n-am fost cuminte, căci s-a făcut că e surd. La așa urechi e greu de crezut, dar eu am rămas fără timp. Rezervele s-au dus de mult, așa că tot ceea ce am pregătit de Paști anul acesta aproape că nu am apucat să prezint. Dacă urmăriți contul de instagram, acolo le vedeți mai repede, dar doar în fotografii.
Proiectul 1 – decorațiune cu iepuraș
Pe acesta am reușit să-l prezint în avanpremieră, cu mult înainte de Paști, aici. Versiunea mea a fost puțin diferită de cea realizată la școală, căci am constatat că nu am atâtea bețe late pentru un gard zdravăn și, cum aveam cumpărate amestecătoare de cafea, am schimbat gardul. Am păstrat cozile lingurilor din lemn, tăiate pentru a obține ouă, pe care le-am găurit cu perforatorul de coli.(1) Prin găurile obținute au trecut ușor sfoara. (2). Restul nu a fost dificil de asamblat și lipit, copiii s-au descurcat foarte bine.
Încă e de lucru la capitolul „impresie artistică”, dar pe mine m-a interesat în primul rând gardul, care, cu ceva îngăduință, a fost realizat.
(1) Ideea de găurire a fost deosebit de proastă, am cam stricat perforatorul, dar n-am avut altceva la îndemână. Rezultatul în schimb a fost bun, gaura destul de mare ca să nu ridice probleme.
(2) Realizarea nodului a fost ceva de… coșmar. Am explicat în toate felurile, am arătat cu o eșarfă mare, pe post de parâmă. N-a mers.
Proiectul 2 – decorațiune cu elemente specifice de sezon
Dacă nu le-a ieșit prima dată nodul, deja mă luase cu călduri înainte să încep al doilea proiect, unde erau de realizat cinci noduri! Degeaba am spus să exerseze acasă… nu am observat nicio schimbare la următoarea provocare, în sensul de a se mai diminua numărul celor care cerșesc ajutor.
Proiectul era compus din trei elemente din lemn. Le puteau decora cu carioca, iar cei care au avut Posca au obținut și rezultate frumoase. (1) Și cu celelalte, normale, se putea, doar că îți trebuia multă voință și răbdare, rare și ele. Cele trei piese erau legate cu sfoară de un băț de frigăruie căruia i se făcea apoi o agățătoare, dintr-o altă ață. Mă bucur că nu le-am zis să aducă floricele să lipească pe ață, pentru că în unele cazuri lungimea nu ar fi permis.
(1) Nu am anticipat problemele cu narcisa, extrem de fragilă, pe care mulți au rupt-o în timp ce colorau. Plânset și jale, le-am ținut până a doua zi la reparat, cu silicon, ca să asamblăm decorațiunea finală. Mă bucur că am reușit să-i conving să lase iepurele fără ochi, ca să nu ne mai speriem de ei.
Varianta a doua a proiectului am încercat-o la after, unde pregătisem ouăle înainte pentru tehnica șervețelului. Am avut o după-amiază plină, căci să faci 22 ouă și pe-o parte, și pe cealaltă, în timp ce copiii aveau și teme, a fost un chin.
Îi chemam pe rând, ungeau oul cu lipici, îl puneam pe șervețel. A fost prima dată când, ca să fiu sigură că nu se rupe șervețelul, l-am întins pe masă și am pus oul pe el, ca ștampilă cu lipici. Ideea era să nu apeși nici prea tare, să se lipească de masă, nici prea încet. Decupam apoi cu foarfeca de jur-împrejur, mai adăugam un strat de lipici și le lăsam la uscat. trei ore și jumătate a fost aproape suficient, am reușit să terminăm.
Nu am apucat în schimb să le fotografiez pe toate asamblate, le am doar din stadiul 1 de uscare.
Proiectul 3: acadele cu volănaș
Ideea are haz, ce-i drept, doar dacă ai multe ouă puse împreună. Copiii au muncit la ele, să încrețească tul nu a fost chiar simplu, mai mult era trecută ața prin el decât făcut frumos, după model. Nici funda din sârmă, care ținea tulul sus, nu a fost simplă. Păcat că acele carioci acrilice sunt atât de scumpe… că îmi place foarte mult ce iese cu ele!
View this post on Instagram
Încă mă gândesc cum anume aș putea face proiectul la școală, cu mai mulți copii. Anul acesta ouăle de polistiren de la clasă eu fost adaptate proiectului de lectură „Ce poți face cu o idee” și deturnate din seria decorațiunilor de Paști.
View this post on Instagram
Proiectul 4: felicitare cu ou țesut
Tehnica era folosită a doua oară, mai lucrasem anul acesta, la „Ilicul lui Ilie”. Cei mai mulți și-au amintit tehnica imediat cum au văzut suportul de lucru și s-au bucurat că am tăiat fâșiile mai late, ca să termine mai repede. Dar am avut și copii care uitaseră și pentru care am rulat din nou filmul de astă-toamnă.
Ideea felicitării nu e nouă, zace aici pe site de ani buni. Suportul l-am pregătit eu, în sensul că am tăiat pe contur, cu cutterul de decupaj, vreo 4-5 centimetri, să poată introduce copiii ușor foarfeca. Bineînțeles că și suportul de țesut a fost tăiat tot de mine, vreo trei seri am muncit la ele, căci mi se tot punea cârcel pe mână și nu mai puteam tăia.
View this post on Instagram
Ce nu mi-am dat seama e că florile perforate nu făceau contrast cum trebuie și nu prea am fost mulțumită de rezultatul final. E bine măcar că la evaluarea „intermediară” am fost pe plus cu marea majoritate a copiilor. Am speranțe că a treia oară vor ști toți ce trebuie să facă.
Proiectul 5: ou cusut
Luasem (de la chinezi, normal) un set de ouă din lemn, perforate pentru cusut. Nu am riscat să iau multe, pentru că nu aveam idee cât sunt de mari. Erau perfecte, dar nu am mai avut timp să comand în plus și pentru ceilalți copii. Așa că, pentru a nu crea invidii în grupa de after, că unii primesc și alții nu, le-am confecționat din carton.
Am găsit în sfârșit o utilizare foarte bună pentru acul de quilling cu două capete de la Daco, țepușa aceea era suficient de groasă și de rezistentă ca să perforez carton (trei simultan) prin orificiile modelului. Am tăiat din cutiile reciclate – am mereu acolo, că nu știi niciodată ce idee trebuie pusă în practică.
Originalul l-am pregătit ca felicitare pentru mama și, în decor de primăvară, pentru urmăritorii fideli:
Toate proiectele însă au fost pregătite cu mult timp în avans, și la școală, și la after, materialele au fost comandate în februarie. E greu de organizat cu foarte puțin timp înainte și cel mai bine este să fii prevăzător. Sper doar că ideile vor încolți la timp pentru anul viitor.
Au folosit un suport canvas aproape A5, pe care văd că se așază foarte bine adezivul, și efectul este chiar cel de pictură pe pânză. De asemenea, contează foarte mult și șervețelul ales, ceea ce am eu nu se compară, însă eu când le achiziționez le caut pe cele cu elemente mici, care se pot decupa și lipi de copii. Rar am lucrat eu cu șervețelul întreg, și niciodată cu copiii, pentru că sunt foarte greu de manevrat. Dacă nu aplici corect de prima dată, șansa de a rupe șervețelul crește exponențial.
neștiind clar pe ce să-l aplic, am ales să încerc pe hârtie. Aveam un suport de pahar, dantelat – de fapt mai mult un suport pentru farfurie, căci este mai mare decât cele normale, pe care am adăugat lipici transparent și apoi coșulețul decupat. S-a înmuiat un pic, dar noroc că s-a uscat repede și am putut să-l pun la presat.
