felicitare 8 Martie

Felicitări de primăvară

Printre „chinurile“ acestui an a fost – și este încă – realizarea unei felicitări. Anul trecut am încercat, timid, făcând felicitări în perioada online sărbătoriților. Eram în „pregătitoare“, mulți scriau prin imitație, dar ne descurcam.

E tare greu cu punctuația în scrierea mesajului. Semnul exclamării nu este nici în programa de clasa întâi – dar este felicitarea, ca scriere funcțională; nu mai zic și de virgulă, pentru vocativ, care se învață și ea în clasa a doua. Așadar scrierea mesajului corect pe o felicitare e ceva de domeniului viselor frumoase…

Înainte de Crăciun, când le-am făcut pe primele din acest an, încă nu știam toate literele necesare unui banal „La mulți ani!“. Semnul exclamării era un „i“ întors, iar când din proprie inițiativă au început cu La mulți ani, bunico! m-a luat durerea de cap din cauza virgulei, nu-i așa? Că la noi toate sunt corelate, toate vin la timpul lor, nu se depășește nicăieri programa…

Din fericire, am reușit să bifăm îndoirea corectă a cartonului și deschiderea spre stânga. Nimerim coperta și așezarea decorului, însă încă ne dă de furcă mesajul de la interior. Întâi, nu vrea și pace să se scrie pe partea dreaptă, tot ajunge pe stânga. Apoi, e inutil deocamdată modelul de scriere pe centru, atât vertical cât și orizontal.

Am reușit pe ici-colo să îi conving să traseze ușor cu rigla și creionul linii de orientare, să scrie drept, așa cel puțin îmi amintesc că rezolvam la vârsta lor dorința mamei de a scrie eu felicitările de sărbători ale familiei.

Încheierea încă dă bătăi de cap: Cu drag, Ionel rămâne în continuare pe un singur rând sau cu literă mică. Nu mai zic de virgulă, opțională și ea, pusă cu proteste, căci nu înțelege de ce o să învețe când va fi mai mare.

În prag de primăvară am avut pe listă două felicitări.

Una a însoțit mărțișorul, cealaltă cadoul pentru mămici/bunici de 8 Martie. Pentru ambele am pregătit materialele în vacanța intersemestrială și le-am distribuit copiilor, odată cu alte accesorii pentru orele de arte și fișe pentru activitățile de română și matematică.

Da, e adevărat, să faci așa ceva pentru toată clasa e devorator de timp. Să stai să le pui în plicuri separate – alt chin. Însă fără acest efort orele de arte ar fi plictisitoare. Ce ar urma? Doar pictăm, desenăm, lipim niște hârtie? Cu cât produsul final este mai reușit, cu atât copilul este încurajat să continue.

Am o clasă de băieți și eram pesimistă, că nu vor îndrăgi artele. Ei bine… nu. Pentru unii, e disciplina preferată. Nu s-au văitat de cerințe, deși nu i-am scutit de muncă. Dorința lor cea mai mare e o zi „numai cu arte“. Când și-au prezentat portofoliile în ianuarie, m-am bucurat să văd că secțiunea de AVAP era completă, ba chiar pusă prima în biblioraft, căci e „preferata“.

felicitare 1 Martie

Pentru prima felicitare am folosit colecția personală de perforatoare și unelte. Am tăiat cu trimmerul ondulat bucăți A6 de hârtie albastră, am perforat soare, nor, copac. Pentru iarbă le-am dat un dreptunghi verde, pe care l-au potrivit ei ca dimensiune și decupaj. Floricelele mici și roz sunt realizate cu un perforator de margine.

felicitare 8 Martie
Buchet de flori

Pentru a doua, am folosit flori și hârtie de quilling de 1cm lățime, dar și un perforator normal pentru îndosariere, cu care am făcut bulinele galbene din mijloc. Pe toate le-au asamblat după model, singuri-singurei.

Când le-am fotografiat, am primit „avertisment“, nu cumva să pun pozele pe grupul părinților înainte de 8 Martie și să stric surpriza. Cum încă nu e gata cadoul, avem și lunea AVAP, sper să vă arăt curând cu ce l-am completat.

Și pentru că azi e 8 Martie, La mulți ani! tuturor celor care jucați în viața copiilor rolul de mamă, bunică, mătușă.

Fluture: forme spontane obținute prin îndoire și presare

Fluture: forme spontane obținute prin îndoire și presare

Zilele dedicate insectelor nu aveau cum să rateze și realizarea unui fluture cu aripi (aproape) identice. În ziua în care am hotărât tema m-am apucat să caut pe net un filmuleț care să explice exact ce au de făcut, însă după câteva încercări și timp pierdut m-am enervat. Ba nu se vedea bine, ba nu era ce căutam eu, așa că am chemat-o pe Iris să îmi dea o mână de ajutor. Acuarelele mele erau la atelier, noroc că, întâmplător, ale ei erau acasă. Cu un entuziasm fantastic – se vede din film cam unde era nivelul chefului ei de pictură la ora aceea târzie, a executat întocmai instrucțiunile din punct de vedere al tehnicii.

N-am comentat, căci nu mă apucam să caut calul la dinți, dar tot ea a venit cu observațiile: Lasă, mai bine că nu e prea frumos. Copiii înțeleg ce au de făcut și al lor sigur va arăta mai bine! Așa se vor simți minunat! Ei sunt oarecum obișnuiți să le arăt un film cu ce urmează să facem, de multe ori la școală procedez la fel pentru etapa de demonstrație în lecțiile de arte. Le arăt imaginile, comentăm, îl revedem, ne apucăm de lucru în timp ce filmul rulează, astfel încât cine simte nevoia să revadă instrucțiunile, sau nu mai știe cum să continue de-acolo de unde a rămas, se poate uita oricând.

Cert e că Iris a avut dreptate. Ceea ce au reușit copiii mei e cu adevărat impresionant.

Fluture: forme spontate obținute prin îndoire și presare

Fluture: forme spontate obținute prin îndoire și presare

Mai mult, am apreciat foarte mult acolo unde nu existau acuarele și s-a improvizat cu diverse materiale cremoase de prin bucătărie, cum ar fi ketchup și muștar. Până la urmă, creația este unicat. Scopul era obținerea de forme spontane, nu? Care, privite în ansamblu, să creeze impresia unui fluture. A îndoit coala pe jumătate, a presat, qed.

Am ajuns la concluzia că această perioadă ne va pune în situații noi, de a căuta soluții alternative pentru provocările pe care le primim. Sigur, calea cea mai ușoară e întotdeauna cea indicată în rețetă. Dar… dacă nu ai, ce faci? Te lași păgubaș sau cauți o soluție? Înveți că soluția unei probleme nu este neapărat să dai fuga la magazin și să cumperi un anumit obiect. poți improviza, poți recicla, poți căuta o altă cale. Am mai avut teme: să confecționezi o tobă dintr-o conservă și un balon (balonul a fost înlocuit cu o pungă bine întinsă), să construiască o morișcă (suportul a fost o antenă telescopică).

Cred că vom câștiga și la capitolul autocontrol. Dacă nu se poate acum, înveți să îți amâni sau anulezi plăcerile. Parcă prea aveam totul la dispoziție, când și cum vrei noi, prea ne obișnuisem că lumea se învârte în jurul nostru.

rama foto paie

Idei pentru 8 martie: ramă foto cu paie din hârtie

Acum ceva ani m-am împiedicat prin magazin de un pachet de paie din hârtie. Erau tare simpatice, roșii cu inimioare, și le-am luat, chiar dacă nu îmi era foarte clar pentru ce. Le-am tot plimbat de colo-colo, până când am găsit o idee și pentru ele: să confecționez o ramă foto. Ca materiale necesare, pe lângă paiele menționate, lipici cu silicon (sau pistol cu silicon), un cutter bine ascuțit, riglă, echer cu unghi de 45 de grade și răbdare. Dacă nu aveți echerul, nu e bai, confecționați dintr-o hârtie îndoită de trei ori exact unghiul de tăiere de care aveți nevoie.

O altă provocare este să tai ambele capete ale paiului în același plan de înclinație, să nu se răsucească rama când o asamblezi. Apoi nici să le tai exact, la milimetru, nu e chiar floare la ureche, însă dacă folosiți silicon se umple destul de bine spațiul rămas liber la îmbinare și nu mai sare în ochi prea tare.

După confecționarea ramei de bază – 14×9 cm, ținând cont că o fotografie e de regulă de 15×10 cm, puteți adăuga altele pe exterior. Inițial am vrut doar să le suprapun, dar, după ce am lipit două dintre ele, mi s-au părut prea sus celelalte. Așa că le-am decupat ușor o scobitură și le-am făcut să se îmbine, cu un efect ceva mai drăguț decât ieșise inițial. Ba am întrebat și cum se cheamă tehnica aceasta de construcție, folosită pentru locuințele din lemn: coadă de rândunică.

Destinatarul proiectului l-am găsit, mai am de identificat fotografia potrivită, care se poate lipi cu patafix și eventual schimbată după un timp. Nu i-am făcut picior de sprijin ramei deoarece este foarte ușoară, mă gândesc mai bine să îi pun magnet pentru frigider, căci orice adiere prin casă o poate răsturna.

Sper ca imaginile de mai jos să fie utile pentru a vă da o idee despre realizarea acesteia. Mi-am dat seama mult prea târziu că un film ar fi fost mai bun, dar… nu e timpul pierdut. Copiii mai mici au nevoie de ajutor și piese pretăiate, doar cei cu experiență de lucru pot face singuri. Dacă încă nu știți ce să dăruiți mămicilor de 8 martie, se poate rezolva repede.

rama foto paie

atelier porti deschise pregatitoare

Porți deschise pentru clasa pregătitoare

Pentru părinții copiilor din grupa mare de grădiniță a început perioada emoțiilor… Înscrierea la clasa pregătitoare. Chiar dacă tonul pare ușor ironic, nu aș vrea să fiu în pielea celor care încearcă acum să fie siguri că fac cea mai bună alegere pentru copilul lor.

Sâmbătă am organizat la mine în clasă un atelier la care i-am invitat pe cei care, începând de prin septembrie, au trecut pe la școală să întrebe de înscrieri. Au lăsat numărul de telefon, le-am dat mesaj și au venit. Am avut cinci pitici mici (comparativ cu ai mei de la clasa a patra) cu care m-am delectat o oră și mai bine. Dacă ei aveau emoții, eu eram tot pe-acolo. Am luat-o și pe Iris cu mine, poate-poate îmi dă o mână de ajutor cu copiii cât mai discut eu cu părinții. (În final, a stat ca spectator: Ce voiai, erau cinci, să te ajut ca să aibă impresia că nu te descurci?? QED)

Am încercat din răsputeri să fiu relaxată, în ciuda răcelii care nu mă lăsase să dorm. Știam că, pe lângă ochișorii de la masa centrală, cei de pe margine erau și mai iscoditori. Eram însă „la mine acasă”, în clasa mea caldă și primitoare, în care și ei s-au relaxat repede. Când primul dintre băieți m-a întrebat direct Cristina, tu…, m-am înmuiat. Trecusem testul. Niciun copil nu ajunge aici dacă nu se simte bine cu tine.

E drept că nu am reușit cu toți performanța, dar, auzindu-l pe el, au prins curaj. Cât am lipit diverse pentru un tablou de dăruit mamei, am stat de vorbă despre desene animate, despre povești, despre cum se comportă personajele, pe care le simpatizăm și de ce… O plăcere. Dacă am norocul să fie toți așa – până acum au venit doar cu 6 ani împliniți – va fi minunat. Și dacă se învârt și pe la numărul magic 20, mă declar total în extaz.

atelier porti deschise pregatitoare

Însă atelierul meu a fost urmat de ziua oficială a porților deschise în care, spre marea mea uimire, chiar au venit mulți părinți să întrebe. Cinci ore, cu mici pauze, am răspuns continuu la întrebări, am prezentat clasa (deși intrăm în renovare și habar nu am cum va arăta a noastră). Ce părere am despre teme (mai ales la pregătitoare), cum încurajez competiția, ce competențe trebuie să dobândească copilul la finalul anului, dacă e „suficient” că știe să citească sau să învețe până la toamnă și să scrie, până la cât să numere și să socotească… După acestea ajungeam și la „pretențiile mele”, de a merge singur la baie (ba chiar am fost întrebată cum să o învețe ea, mamă de fată, să nu se mai așeze pe vasul de toaletă, noroc că știam de variante de colac din hârtie…), de a nu avea nevoie de asistență în această situație, de a se îmbrăca singur sau de a-și lega șireturile, să știe să desfacă o sticlă cu apă, să-și identifice lucrurile, să aibă noțiunea de a le așeza la locul lor. În plus, să știe că există reguli, că nu poți face totul chiar când și cum vrei, că la școală ești egal cu ceilalți, să aștepți să-ți vină rândul…

Cei șapte ani de acasă

Cei șapte ani de acasă. Disponibilă la: editura ALL, Libris, Elefant, Librarie.net, Cartepedia, Diverta, Cărturești.

Am zâmbit larg când, în acest context, am primit de la editura ALL una din ultimele apariții, Cei șapte ani de-acasă. Conceput ca un ghid de dezvoltare personală sau chiar un mic manual de educație civică, îți poate da, ca părinte de preșcolar, o idee destul de bună despre ceea ce ar trebui să știe copilul tău înainte să meargă la școală. Am folosit-o și la clasă, cu cei de a patra, într-un context asemănător. Discutam despre valori umane și norme morale ce trebuie respectate. Deseori spuneau ei că „trebuie să ai cei șapte ani de-acasă”. Și tot de la ei au răsărit întrebările din seria „ce înseamnă cu adevărat să ai acești prețioși 7 ani”. Am luat cartea și am trecut repede în revistă capitolele. Concluzia, la aproape 10 ani, a fost că nu e deloc ușor să ajungi să capeți diploma de absolvire a școlii de acasă. Puteți răsfoi câteva pagini pe site-ul editurii, aici.

În încheiere, mai sunt mai bine de două săptămâni de înscrieri. Dezavantajul de a nu fi „școală de fițe” e că se strâng greu copiii necesari unei clase. Depinde mult ce s-a auzit prin parc de școală, de profesori în general și, de ce nu, în special de persoana care urmează să ia clasa. Plus că nu mă simt deloc confortabil să fiu evaluată fizic. Cred că mai mult m-au afectat judecăți din seria „ce tânără sunteți!” decât cele „v-am căutat deja pe google, am văzut cu ce vă ocupați”. Ultima, cel puțin, a fost extrem de sinceră și la obiect. Măsurată de sus până jos, cântărită, trecută prin șabloanele fiecăruia, a fost o experiență grea. Încercam de fiecare dată să-mi rulez în minte secvența aceea din Cars, cu Sally agitată că „vin clienți”, cum să-i convingi că ceea ce le propui e viabil, dar ei, de fapt, s-au rătăcit…

Am tras și o concluzie tristă… chiar mi-aș dori să avem școli ca „afară”. Copiii să fie înscriși automat în circumscripția școlară, să afli la începutul anului școlar cine ia clasa, să ajungi la profesor doar dacă te programezi…

Dar noi să fim sănătoși, că le-om duce pe toate!

felicitare inimioare

Felicitare cu inimioare în cascadă

Am văzut demult acest model de felicitare și, deși nu eram chiar adeptul felicitărilor de Sf. Valentin, am profitat de ocazie să încerc proiectul, pentru a-l putea recomanda, de fapt, pentru 1 și mai ales 8 Martie, când inimioarele parcă au mai mult sens. Apropo de inimioare, azi discutam despre comunicarea nonverbală și i-am rugat pe copii să se gândească să îmi spună ceva prin semne. Pe lângă clasicul „pa”, ori „da”, „nu” (deși aici ne-am amuzat cu variantele bulgărești, nu eram singura pățită cu erori de comunicare), cea mai în ton cu ziua a fost S., care mi-a arătat, cu palmele, o inimioară.

felicitare inimioareAșadar, revenind la felicitarea mea… Am adăugat mai jos filmul care m-a inspirat, deși eu am fost ceva mai practică și am luat-o „pe scurtătură”. Sper ca în curând să vă pot arăta și filmul meu, varianta cu unelte.

În primul rând, problema inimioarelor. Pare ușor, dar să găsești în casă toate culorile curcubeului nu e simplu. Am sacrificat hârtie origami, un pachet în care chiar le aveam pe toate. Le-am făcut cu perforatorul, nu cu foarfeca, așa că am terminat această etapă în câteva secunde, căci hârtia origami e subțire și le-am suprapus, de teamă să nu se sfâșie la apăsare.

Am tăiat apoi o bandă de carton lată de 6 cm, lungă cât coala, și am folosit placa de biguire pentru a marca liniile de îndoire. Inimioarele le-am lipit cu grijă, în ordine inversă. A fost nevoie să lărgesc inelul realizat la final, prin care glisa partea cu mesajul, căci era prea strâns și se cam bloca.

În final, am folosit carton sidefat pentru suportul felicitării, decorat întâi cu un perforator pentru bordură, pe care l-am folosit și pentru partea mobilă. Ca să nu rămână goală felicitarea, am  exagerat cu inimioarele autocolante . Ca să atenuez efectul, am strecurat printre ele jumătăți de perle și trandafirași sidefați.

 

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Cred că proiectul se poate realiza cu copiii de 8 Martie, cu condiția să existe deja materialele pregătite. E chiar drăguță și copiilor le plac lucrurile care se mișcă.

Varianta cu unelte – trimmer Daco și placă de biguit. Mai jos, varianta de pe net.

 

Matematica și colajele copiilor

Una din cele mai ciudate lecții de primăvară a fost luna trecută. Ciudată, pentru că în planificare era „Crenguța înflorită”, iar afară era un frig… ploua, și nici mugurii nu au avut curaj să plesnească. Așa că degeaba discutam cu copii de nici un metru despre primăvară, că încă n-o văzuseră, și nici nu cred că și-o aminteau pe cea precedentă!

Aveam la dispoziție doar planșe cu imagini, deși aș fi dat orice pentru o crenguță reală. N-a fost să fie. De ce n-am schimbat planificarea…? Simplu, nu era clasa mea. Din paleta de opțiuni, am ales o activitate de colaj. Nu puteau decât lipi, așa că am profitat la maxim de perforatoarele decorative. Ca să nu fie doar o activitate de lipit, am introdus și elementele de consolidare de la matematică, unde aveau numărul 4.

Am riscat punând materialele la comun. De obicei, nu funcționează. Sunt mici, nu știu să împartă. Însă, dacă eu puneam fiecăruia 4 flori, de unde știam că a numărat corect sau doar a lipit, mecanic, ce avea în farfurie? M-am asigurat că au înțeles exact câte elemente au de lipit, am vrut să facă și corespondența între mulțimi (câte flori, atâția fluturi și melci), dar, în același timp, să îi las să decidă. Le-am pus totuși pe planșă codițele, deși, dacă aș fi avut perforator pentru ele, le puneam tot „de lipit”.

Bine-nțeles că nu au fost toate florile de aceeași culoare, nici fluturii… Uniformizarea și creațiile identice nu sunt pe lista mea, și chiar dacă au apărut probleme, din seria „eu mai vreau o floare violet”, dacă nu mai e… asta e realitatea. Și nu, nu e educație prin frustrare, e pur și simplu o acceptare a realității pe care nu o poți schimba.

Copacii au înflorit, mai mult sau mai puțin. Le-am dat floricele mici, realizate cu un perforator de margine, pentru a exersa prinderea cu cele două degete.  Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Au lipit corect și numărul de obiecte, cu o singură excepție. Copilul nu era obișnuit să respecte o cerință, eu vreau să lipesc singur. Nu a funcționat că poți lipi câte vrei tu, mici și roz, în copac. El le-a vrut pe cele mari.

Soluția, când sunt 20+, e să-l lași, în cele din urmă, în pace. Însă trebuia să am grijă să nu îi influențeze pe ceilalți, care respectau regula matematică. Nu am avut timp să văd dacă e de regulă rebel, sau alta e problema…

Finalul vi-l puteți imagina, dar aproape că nu contează. Drumul până acolo era important.

 

 

 

 

coronita flori hartie model

Coroniță cu flori – decorațiune de primăvară

coronita flori hartie modelAsamblând coronița alăturată, Iris îmi povestea cât este de important, atunci când faci un cadou, să cunoști foarte bine persoana căreia i te adresezi. Dacă unele fete ar fi sărit în sus poate de bucurie la cea mai „sclipicioasă” husă roz pentru telefon, ea s-ar fi uitat la tine în diagonală…

Cam așa și cu modelul alăturat. Constat că înseamnă mult, chiar și la vârste mici, să alegi ceva potrivit. Nu valoarea contează. Contează că te-ai gândit la el, și i-ai făcut pe plac. Așa că ieri dimineață, imediat după primirea cadoului, s-a apucat de treabă…

Bineînțeles că, având un rezultat atât de frumos, ne-am întrebat și am căutat soluții pentru a reproduce eventual coronița cu copiii. Florile realizate cu perforatorul sunt însă cam mici, am un singur model mai măricel, dar nu imposibil. Ar mai fi de rezolvat problema hârtiei cu model, dar deja avem pe piață câteva soluții. Și, în cele din urmă, ca proiect de grup, la care lucrează mai mulți copii, florile pot fi decupate și pictate, și sunt sigură că ar arăta minunat.

Activitatea ar fi completată de cusutul nasturilor pe flori, deprindere care e și ea pe cale de dispariție la cei mici, și finalul nu ar avea decât lucruri pozitive de remarcat.

După ce a terminat-o – a lucrat singură, căci e cadoul ei, a urmat întrebarea… ce facem cu ea? Pentru că prima soluție a fost să „o punem pe ușă”, ne-am gândit un pic dacă tradiția de Crăciun se poate extinde. A venit primăvara, dar cum nu este cu ouă și cu iepurași, amânăm momentul.

Tot ca proiect de grup se fac acum – am văzut în multe grupuri, coronițele cu ouă decorate. Cred că e foarte fain ca rezultatul final, pe ușa clasei, să includă câte un ou decorat de fiecare copil. Și când spun decorat, nu mă gândesc la colorat după model, ci un colaj în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă ați realizat proiecte deosebite de Paști, și le prezentați public pe facebook/instagram, scrieți la finalul mesajului #ideiPaște . Ar fi drăguț să putem avea, la un click pe link, strânse mai multe idei.

tablou ipsos

Tablouri pentru ziua mamei

Caruselul lunii martie s-a învârtit nebunește, așa că, dacă am ratat, iată ce au pictat copiii pentru ziua mamei. Intențiile au fost de departe cele mai bune, însă mă depășește încă stilul complet superficial al copiilor din ziua de azi. Parcă nimic nu-i mai motivează, și nu reușesc să găsească acea motivație intrinsecă a lucrului bine făcut. Să te uiți tu, cu satisfacția reușitei, la ceva produs de mâinile tale.

A accepta un produs sub limita la care a-i fi capabil să-l realizezi… pentru mine este încă o enigmă. Cum ne afectează acest „să ne facem că muncim” vom afla probabil peste încă niște zeci de ani, când ne vom întreba inutil cum am ajuns aici. Și, în felul meu, sunt convinsă că avem nevoie de o competiție, nu cu ceilalți, ci cu noi înșine în primul rând.

Tablourile de mai sus sunt expresia perfectă a tuturor variantelor. Tehnica era simplă, ștampilare cu bețișoare de urechi pentru crearea unor floricele. Rama, decorul, l-au realizat singuri, fără niciun criteriu. Au fost copii care au perseverat până la a obține un rezultat mai bun. Dar și alții care s-au declarat prea repede mulțumiți de rezultat… Mai jos este una dintre excepții. Pe carton s-au făcut exercițiile inițiale, până când s-a declarat singur satisfăcut de însușirea tehnicii.

Pe lângă bețișoarele cu bumbac, au mai avut ca accesorii bețe de lemn – cu care au imprimat frunzele, și scobitori, pentru puncte fine.

Concluziile le trage fiecare. Poate n-ar fi rău să începem să-i întrebăm nu dacă putea „mai bine ca Popescu”, ci doar dacă ar putea să realizeze ceva mai bine de atât. Și, dacă poate, atunci să o facă!

tablou ipsos

O primăvară frumoasă vă doresc!

 Anul acesta parcă primăvara a venit prea repede. Mult, mult prea repede pentru mine, pentru toate planurile care au rămas doar pe hârtie. Așadar am făcut un pic de ordine în gânduri, am strâns o rolă mare de dorințe, am legat-o bine cu un șnur de mărțișor și mi-am prins-o mai zdravăn pe lista „de rezolvat”.

Mai presus de toate, îmi doresc liniște. Așa, cât să se audă albinele trezite la viață. Și dacă se poate, să nu simt „astenia”. Lucrez la foc continuu, și sper enorm să iasă bine măcar o parte din proiecte.

O primăvară frumoasă vă doresc tuturor celor care mă citiți, mai din umbră sau nu, și mesajul meu este transmis de cele două zâne de primăvară din modelul filigran de felicitare.

Jocul de umbre de pe copertă este realizat prin suprapunerea a cinci bucăți diferite: suportul, decorul galben, tabloul filigran, dantela neagră și din nou galben, linie decorativă. În afară de decor, lipit direct, celelalte sunt prinse cu bandă adezivă buretată.

 

Felicitarea poate fi folosită ca model pentru orice ocazie de primăvară, bine-nțeles, fără șnur.

Vă doresc ca toate mărțișoarele pe care le veți primi și dărui să aducă bucuria și energia cu care sunt încărcate, mai ales atunci când au fost lucrate cu dedicație!

felicitari filigran flori

Felicitări-filigran de mărțișor

Seria a doua de felicitări a fost una a compromisului. M-am calmat aproximativ cu ideile de decupaj… și am trecut la tăiat. Am folosit din plin cutterul pentru decupaj, diferit de cutterele normale prin vârful ascuțit ce permite o manevrare mai fină, iar ca suport, planșeta de tăiere, cu avantajul clar că nu face „șanțuri” ca alte soluții improvizate. Foarte aproape de ea a fost suportul meu de sticlă – un tablou mic, doar că pe acela mai fugea hârtia, nu avea aderență ca planșeta.

Tema pentru felicitări a fost „flori de primăvară” și, pe lângă utilizarea lor imediată ca mărțișoare, au fost și un test realizat pentru Iris, care vrea să confecționeze un set pentru târgul de primăvară ce se va ține la ei la școală, și pentru care se antrenează din greu la tăiat.

Modelele nu îmi aparțin, așa că nu le pot „răspândi”. Google oferă soluții pe cuvintele-cheie „filigran spring flowers”, pozele se așază apoi pe dimensiunea dorită în word sau alt program de grafică și se printează.

felicitari filigran flori

Al doilea model a fost realizat simultan cu unul din cele de mai sus. Sub foaia albă am așezat un carton negru, și m-am străduit să le decupez împreună. Ca să-mi ușurez munca, pe spațiile detașabile am pus o picătură de lipici, pentru ca cele două foi să nu se deplaseze. Cuțitul a făcut față cu brio, chiar dacă mâna mea a căpătat ceva cârcei de la apăsat.

felicitari filigran flori

Pentru a doua felicitare am folosit ca decor hârtie imprimată, iar modelul filigran l-am „suspendat” cu pătrățele autoadezive, ce dau impresia de volum. Sper ca în imaginea de mai jos să se vadă mai bine acest efect. Este însă necesar ca ceea ce se suprapune să fie dintr-un carton mai gros, pentru a nu se îndoi, căci pătrățele nu am pus chiar peste tot.

felicitari filigran flori