tablou ipsos

Tablouri pentru ziua mamei

Caruselul lunii martie s-a învârtit nebunește, așa că, dacă am ratat, iată ce au pictat copiii pentru ziua mamei. Intențiile au fost de departe cele mai bune, însă mă depășește încă stilul complet superficial al copiilor din ziua de azi. Parcă nimic nu-i mai motivează, și nu reușesc să găsească acea motivație intrinsecă a lucrului bine făcut. Să te uiți tu, cu satisfacția reușitei, la ceva produs de mâinile tale.

A accepta un produs sub limita la care a-i fi capabil să-l realizezi… pentru mine este încă o enigmă. Cum ne afectează acest „să ne facem că muncim” vom afla probabil peste încă niște zeci de ani, când ne vom întreba inutil cum am ajuns aici. Și, în felul meu, sunt convinsă că avem nevoie de o competiție, nu cu ceilalți, ci cu noi înșine în primul rând.

Tablourile de mai sus sunt expresia perfectă a tuturor variantelor. Tehnica era simplă, ștampilare cu bețișoare de urechi pentru crearea unor floricele. Rama, decorul, l-au realizat singuri, fără niciun criteriu. Au fost copii care au perseverat până la a obține un rezultat mai bun. Dar și alții care s-au declarat prea repede mulțumiți de rezultat… Mai jos este una dintre excepții. Pe carton s-au făcut exercițiile inițiale, până când s-a declarat singur satisfăcut de însușirea tehnicii.

Pe lângă bețișoarele cu bumbac, au mai avut ca accesorii bețe de lemn – cu care au imprimat frunzele, și scobitori, pentru puncte fine.

Concluziile le trage fiecare. Poate n-ar fi rău să începem să-i întrebăm nu dacă putea „mai bine ca Popescu”, ci doar dacă ar putea să realizeze ceva mai bine de atât. Și, dacă poate, atunci să o facă!

tablou ipsos

O primăvară frumoasă vă doresc!

 Anul acesta parcă primăvara a venit prea repede. Mult, mult prea repede pentru mine, pentru toate planurile care au rămas doar pe hârtie. Așadar am făcut un pic de ordine în gânduri, am strâns o rolă mare de dorințe, am legat-o bine cu un șnur de mărțișor și mi-am prins-o mai zdravăn pe lista „de rezolvat”.

Mai presus de toate, îmi doresc liniște. Așa, cât să se audă albinele trezite la viață. Și dacă se poate, să nu simt „astenia”. Lucrez la foc continuu, și sper enorm să iasă bine măcar o parte din proiecte.

O primăvară frumoasă vă doresc tuturor celor care mă citiți, mai din umbră sau nu, și mesajul meu este transmis de cele două zâne de primăvară din modelul filigran de felicitare.

Jocul de umbre de pe copertă este realizat prin suprapunerea a cinci bucăți diferite: suportul, decorul galben, tabloul filigran, dantela neagră și din nou galben, linie decorativă. În afară de decor, lipit direct, celelalte sunt prinse cu bandă adezivă buretată.

 

Felicitarea poate fi folosită ca model pentru orice ocazie de primăvară, bine-nțeles, fără șnur.

Vă doresc ca toate mărțișoarele pe care le veți primi și dărui să aducă bucuria și energia cu care sunt încărcate, mai ales atunci când au fost lucrate cu dedicație!

felicitari filigran flori

Felicitări-filigran de mărțișor

Seria a doua de felicitări a fost una a compromisului. M-am calmat aproximativ cu ideile de decupaj… și am trecut la tăiat. Am folosit din plin cutterul pentru decupaj, diferit de cutterele normale prin vârful ascuțit ce permite o manevrare mai fină, iar ca suport, planșeta de tăiere, cu avantajul clar că nu face „șanțuri” ca alte soluții improvizate. Foarte aproape de ea a fost suportul meu de sticlă – un tablou mic, doar că pe acela mai fugea hârtia, nu avea aderență ca planșeta.

Tema pentru felicitări a fost „flori de primăvară” și, pe lângă utilizarea lor imediată ca mărțișoare, au fost și un test realizat pentru Iris, care vrea să confecționeze un set pentru târgul de primăvară ce se va ține la ei la școală, și pentru care se antrenează din greu la tăiat.

Modelele nu îmi aparțin, așa că nu le pot „răspândi”. Google oferă soluții pe cuvintele-cheie „filigran spring flowers”, pozele se așază apoi pe dimensiunea dorită în word sau alt program de grafică și se printează.

felicitari filigran flori

Al doilea model a fost realizat simultan cu unul din cele de mai sus. Sub foaia albă am așezat un carton negru, și m-am străduit să le decupez împreună. Ca să-mi ușurez munca, pe spațiile detașabile am pus o picătură de lipici, pentru ca cele două foi să nu se deplaseze. Cuțitul a făcut față cu brio, chiar dacă mâna mea a căpătat ceva cârcei de la apăsat.

felicitari filigran flori

Pentru a doua felicitare am folosit ca decor hârtie imprimată, iar modelul filigran l-am „suspendat” cu pătrățele autoadezive, ce dau impresia de volum. Sper ca în imaginea de mai jos să se vadă mai bine acest efect. Este însă necesar ca ceea ce se suprapune să fie dintr-un carton mai gros, pentru a nu se îndoi, căci pătrățele nu am pus chiar peste tot.

felicitari filigran flori

filigran ramurele martisor felicitare

Mărțișor gata prins în pom

Anul acesta modalitatea în care „livrez” mărțișoarele îmi cam dă de furcă. Deși sunt frumos cusute – cam asta am lucrat și eu, și Iris – trebuie să le prindem pe „ceva”. Așa că am ales să le confecționez o felicitare-suport, și, dacă la pictură nu am talentul necesar, le-am realizat ca filigran.

Modele se găsesc o sumedenie, Pinterest-ul este plin, pe gustul fiecăruia. Probleme apar când mărești modelul, linia devine pixelată, se vede prost și… decupezi mai mult intuitiv. Dar te descurci, în fond, calul de dar nu se caută la dinți. Până voi avea eu timp să mi le desenez pe ale mele, mai curge multă apă pe Dunăre, la ce program de lucru tocmai mi-am aranjat primăvara aceasta…

Din cauza imprimării proaste, a fost nevoie să întorc modelul, să se „vadă” partea fără imprimeu. Problema e că îmi dorisem foarte mult să fac felicitările cu fereastră decupată, și peste ramă să lipesc filigranul. Planul a eșuat, căci se vedea oribil la interior. Soluția de compromis a fost să folosesc foaie de calc, care să ascundă cât de cât pixelii. Dar nici aceasta nu a fost perfectă, deoarece calcul se încrețea de la lipici, de oricare ar fi fost, solid sau lichid.

M-am ales așadar cu două felicitări cu rămurele, de care am legat, la propriu, șnurul de mărțișor. Destinatarii sunt scutiți astfel de efortul de a le mai agăța într-un pom la începutul lui aprilie.

filigran ramurele martisor felicitare

Pentru observarea efectului maxim al foii de calc, am realizat o fotografie cu lanterna în spate.

martisoare brosa

Mărțișoare cusute în puncte

În fiecare an Iris și-a confecționat singură mărțișoarele, începând de la grădiniță. Anul acesta a ales să coasă pe etamină, și rolul meu a fost să găsesc sau să improvizez modele simple și mici, care să încapă într-un pătrat de aproximativ 10-15 puncte, astfel încât să poată fi purtat ca mărțișor. Dacă ea poate alege un model, și după ce l-a învățat să-l multiplice rapid în cât mai multe exemplare (mai nou bărbații familiei dau cadou mărțișoare făcute de ea, după negocieri acerbe), eu prefer să execut modelul o singură dată, eventual cu mici variații.

Pe matador nu i-a plăcut să coasă, este mai migălos și nu așa simplu ca pe etamină, unde iei găurile la rând. Așa că la modele compatibile cu broșele pe care le aveam am lucrat doar eu. Acolo unde modelul s-a dovedit prea mare pentru suport, am ales să nu mai fac muște, ci punct de goblen. Modelele sunt extrase din volumele despre cusături tradiționale, și adaptate la dimensiuni.

martisoare brosa

Despre cum se confecționează broșele am povestit deja în articolul precedent, pe care îl puteți citi aici. Acestea însă au fost mai mici, mai migăloase, și nici folosirea siliconului fierbinte pe o suprafață așa mică nu s-a dovedit un lucru ușor, și cu siguranță nu este recomandat copiilor. Însă a fost distractiv să lucrăm amândouă, la această temă ea mai mult cu rolul de asistent. Se gândește deja dacă anul viitor să propună în familie un nou model, doar că mami, de astea trebuie să mă apuc de dinainte de Crăciun! Ce-i drept, n-am prins reforma în școală, și opționalele de antreprenoriat, însă copil promite să se adapteze cerințelor. Intuitiv, știe ce e acela „plan de marketing”, cerere, ofertă, stoc, așa că suntem pe drumul cel bun.

 

martisoare cusute cu agrafa

Mărțișoare cusute în puncte

De ceva ani am prezentat pe blog mai multe variante de mărțișoare cusute. Primele de anul acesta sunt încă o dată ocazia de a relua îndemnul de a coase acasă împreună cu copii. Chiar de la vârste mici, cusutul pe etamină are un rol important în obișnuirea ochiului cu liniatura, cu orientarea stânga-dreapta, cu menținerea dimensiunii și ordinii în executarea unei sarcini. Nu contează ce coase, atâta timp cât îi face plăcere.

Pentru modele de mai jos nu am folosit însă etamină, am preferat matadorul, cu o țesătură mult mai fină, și destul de greu de utilizat de copii mici. Însă rezultatul urmărit de mine făcea necesară o modalitate de a micșora dimensiunea modelului, care trebuia să încapă într-un disc cu diametrul de 3cm.

Am cusut cu fir de bumbac – ghem mic, cu pisicuță, se găsesc în mercerii (dacă găsiți o mercerie), și cu un ac de mărgele, sau ac foarte subțire. Matador se găsește, la metru, în București a rămas magazinul Obor ca sursă de aprovizionare pentru astfel de materiale. Suportul metalic pentru broșe este achiziționat tot de la accesorii, prețurile variază între 1 și 2 lei, în funcție de dimensiune. Cele din imaginea de mai jos au diametrul de 3cm și au, pe lângă acul de broșă, și o agrafă.

martisoare cusute cu agrafa

Prima etapă a fost coaserea modelului. Apoi am decupat, din carton, un disc cu diametrul de 3cm, și am realizat, la aproximativ jumătate de centimetru de acesta, pe model, o cusătură ce să permită strângerea modelului. Am tăiat și rotunjit colțurile, pentru a rămâne cât mai puțin surplus.  Pentru aspectul bombat, am adăugat între model și disc, în partea din față, bumbac medicinal. Am strâns și legat modelul, pe care l-am lipit cu pistolul de silicon pe metal. Accesoriul final adăugat – șnurul de mărțișor.

martisoare cusute cu agrafa

O primăvară frumoasă vă doresc!

plicuri martisoare

Cum împachetăm mărțișoarele

O problemă a lunii februarie a fost mereu modalitatea de a împacheta mărțișoarele. Am rezolvat-o câțiva ani la rând cu soluțiile propuse de frații noștri din Orientul Îndepărtat, care fabrică în China cantități impresionante de mărțișoare și ambalaje potrivite. Anul acesta însă am reușit (din nou) performanța de a construi carul în casă și să nu încapă ușă. Cum demontat nu merge, și a sparge peretele nu rezolvă nimic, a trebuit să construim altă casă pentru car. Care va să zică, dacă tot am făcut mărțișoarele prea mari, și nu încap în plicurile de plastic, atunci să le facem noi niște pliculețe din hârtie.

Socoteala părea simplă, așa că am trecut la treabă. Întâi am căutat un model de plic. Origami este una din tehnicile care, pe lângă îndemânare și precizie, solicită și foarte multe cunoștințe copiilor despre formele geometrice, unghiuri, paralele, diagonale, și alte proprietăți, cărora le pot face față cu greu. De aceea mulți realizează modelele urmărind imagini și imitând modelul, și nu respectând indicații verbale, mult prea abstracte. Pentru înțelegerea mai ușoară a etapelor de lucru, am folosit în imaginile de mai jos un dreptunghi (jumătate dintr-o coală) de hârtie glasată, partea albă ajutând la orientare:

Dacă pentru film am folosit hârtie glasată, plicurile de care aveam cu adevărat nevoie sunt cele de mai jos, și au fost realizate astfel:

plicuri martisoare

Cele din stânga, verde deschis (tolerați orientarea către verde, de la site mi se trage), sunt realizate din hârtie de mătase, disponibilă în culori pastel, pe care am tăiat-o cu grijă la dimensiunea aproximativă A5, căci în pachet colile sunt mari.  Cele din dreapta au fost realizate din coli de hârtie decorativă, cu floricele. De reținut că cea de-a doua este imprimată pe ambele fețe, deci poate fi folosită în diverse moduri. Pentru origami este un pic cam prea groasă, mai greu de îndoit, dar rezultatul este unul ok, aduce a cutiuță din punct de vedere al rezistenței.

Am încercat să le decorez diferit, și, dintre toate, cel mai simplu de realizat este modelul cu autocolante. Fluturii și floricelele i-am luat din setul de Paști, AB017, set care mi se pare minunat pentru astfel de proiecte deoarece baza pe care sunt imprimate este transparentă, iar contururile devin aproape imperceptibile. N-am făcut exces de zel să le decupez de tot, cum m-am mai chinuit cu alte variante, pe hârtie albă, pentru că n-a fost nevoie.

O altă variantă de decor realizabilă și chiar recomandată celor mici este quilling. Benzile de hârtie tăiată pot fi folosite atât pentru răsucire și modelare de forme (iar inspirație găsiți suficientă pe google, timp pentru exerciții să aveți), cât și pentru împletire, pe tehnica „țesere cu fâșii de hârtie”. Cu puțină răbdare, puteți realiza pliculețe integral prin această tehnică.

Ultima variantă de decor, pe gustul celor mici, aflați la grădiniță, este folosirea modelelor pretăiate de spumă, și autocolante, dacă se poate. Modelele de primăvară din set sunt floarea mare de pe plic, și tufele înflorite care apar în video. Fluturele și cea de-a doua floricică au fost improvizate.

Pentru că vor fi dăruite cu multă dragoste, le-am atașat de câteva inimioare din spumă (AD073) cu cleme decorative din lemn cu fluturi.

Am deschis, oficial, sezonul de mărțișoare. Voi ce v-ați propus anul acesta?

#martisoare  #primăvaraDACOart

 

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Cârtița grădinar – exercițiu de decupaj

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa
Azi fiind prima zi de după lunga vacanță de Paște, le-am pregătit copiilor ceva mai ușor: un tablou realizat cu ajutorul decupajului. Pentru acest exercițiu modelele mele preferate de ceva ani sunt cele incluse în volumul Figurine din hârtie, modele de primăvară și de Paști, de la Editura Casa. Am realizat o parte în trecut, dar mi-au rămas destul de multe pe listă. Copiilor le plac, colorează, decupează, lipesc, și, în ciuda ochiului critic și pretențiilor mele de „perfecțiune”, ei sunt foarte mulțumiți de rezultat.

Pentru a pregăti un astfel de model pentru un grup de copii am nevoie să separ întâi toate piesele în calculator. Apoi le așez în pagină, și decid pe care le pot imprima direct pe carton colorat și pe care le voi lăsa să fie colorate de copii. La modelul de azi am avut două nuanțe de verde, și am imprimat tufele. Corpul, care trebuia realizat în „culoarea pielii”, l-au colorat copii. Am decis ca salopeta și pălăria să le coloreze tot ei, în funcție de preferințe – și, după cum se poate vedea, nu prea există două la fel. Să le realizăm identic nu ar fi avut farmec. Ca idee, am avut nevoie de două ore pentru a pregăti acest material de la zero, până la așezarea în plicuri pentru fiecare dintre copii.

Una din nemulțumirile mele a fost legată de colorat. Consider că, la vârsta lor, este o deprindere ce ar fi trebuit deja formată, și cum nu face parte din lista mea de obiective, trebuie să mă mulțumesc cu ce se poate… La decupaj am stat ceva mai bine. Nu se mai grăbesc, am la mine mereu foarfece de diferite dimensiuni, și le schimbă după cum au nevoie: dacă spațiul este îngust, sau cu detalii, iau o foarfecă mai mică și mai ascuțită.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Față de exercițiile trecute, azi am încercat altă modalitate de a-i orienta în spațiu. Am colorat eu planșa-model, cea scanată din carte. Astfel puteau vedea și liniile punctate care delimitau piesele lor, și, în funcție de culoare, să-și dea seama care vine deasupra, care dedesubt. Au înțeles repede ce au de făcut, și la montaj nu am intervenit decât la fixarea uneltelor în buzunar… acolo unde au lipit buzunarul de tot.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Am continuat și acasă, cu Iris. Ar fi venit cu mine la oră – îi place să joace rolul de „asistent”, și să-i ajute pe cei mici, dar cu ploaia de azi nu s-a putut. Așa că acasă am montat și noi versiunea noastră de cârtiță.

Volumul îl puteți achiziționa din Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.

 

Livadă de primăvară cu inele sau quilling

livada_roz2

Pomii din tuburi de carton reciclate merg la orice sezon. Îmi plac mai mult toamna, însă anul acesta n-am reușit să reciclez la timp, așa că am amânat proiectul. Tocmai când mă hotărâsem eu că fac pomii, apare pe facebook o idee simpatică de pomi înfloriți, și am adaptat, cel puțin la grupa de grădiniță, pentru care tema mea era mai grea.

Tubul de carton se îmbracă în hârtie creponată și se taie, cam 3-4 cm, pe fiecare latură. Dacă tuburile sunt groase, cum am avut eu, copiii au nevoie de ajutor.

Se decupează apoi din carton un cerc, cu diametru de 12-15 cm. Ca să le desenați repede, folosiți un castron potrivit. După preferințe, se pictează verde, se îmbracă în hârtie creponată, sau se lasă alb.

În varianta mea inițială, aș fi vrut să fie verzi, îmbrăcați în hârtie creponată, și împodobiți cu flori realizate prin răsucire. Însă am păstrat această variantă doar pentru școlari, care, și așa, tot au pus floricele pe copăcei.

Dar grupa de grădiniță a fost încântată de ideea cu cercuri. Pomii au înfrunzit repede, și apoi au dat în floare, însă ei erau toți ca un stol de rândunici proaspăt aterizate din țările calde, au ciripit continuu, pentru fiecare floricică lipită. Sarcina a fost să lipească, pe fiecare panglică, cel puțin două flori, dar cum la noi la oră și distracția este importantă, i-am lăsat apoi să acopere pomul, dacă timpul le-a permis.

Ca dificultate a fost decuparea cercului pe contur, nu toți au reușit, iar apoi am avut copii care nu au lipit toate panglicile, ca să aibă mai puține flori de adăugat. M. a fost chiar dezamăgită că mi-am dat seama de ce nu mai vrea să lipească toate cercurile…

Am remarcat și spiritul practic al unora dintre copii. Eu le-am explicat tema, realizând o singură floare montată. Unii realizau o za, o lipeau, alții au realizat toate zalele, și le-au lipit la rând. Unii au lipit întâi o floare pe fiecare, și au adăugat-o pe cea de-a doua ulterior, pentru că deja îi anunțasem că timpul trece, alții le-au lipit câte două.

Aș fi vrut să am poze cu livada pe pernuța verde, însă a fost imposibil. Aveau chef de joacă cu pomii, îi dărâmau ca la domino, și când reușeam să-i așezăm, cel puțin o mutriță dulce intra în cadru, începeam să râdem, și iar pica livada…

Doar pe cea realizată de grupa mare am așezat-o eu, ulterior, pe poliță. Sper că vă place.

*Panglicile au 15cm lungime, le-am tăiat cu ghilotina.

livada_roz

ghiveci primavara cusut polistiren

Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

  • bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
  • ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
  • elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
  • hârtie creponată;
  • foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

ghiveci primavara cusut polistiren

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.