arici din castane si scobitori

Poveste cu arici din castane

Un profesor ne spunea, foarte convins, că atunci când nu ne convine ceva din jurul nostru, 40% e vina educației. De obicei când ți se spune ceva la școală faci pe deșteptul, că nu știe omul ăla ce vorbește și sigur o să-ți dai tu seama că nu are dreptate. Trist e că are. Mă uit în jur și nu îmi place când unii se fac că muncesc, când alții așteaptă să le pice mereu din cer, când salariile nu reflectă munca. Și cum e vina educației?

Poate că într-adevăr noi greșim, din dorința de a fi „corecți”, de a acorda șanse egale, de a nu suporta consecințe de niciun fel, de a încuraja comportamentul „merge și așa”. Vrem să ne învățăm copiii să fie empatici, să împartă, iar la un moment dat, undeva în viață, să spunem stop-joc. Problema nu e a copiilor care au învățat să dea, ci a celor care au devenit dependenți de a primi și care, în timp, vor vedea că „mereu pică” de undeva.

Avantajul de a nu fi într-o școală de fițe, unde să conteze de la ce magazin îți iei hainele și câte sute de lei calci în picioare la fiecare pas pe asfalt e că ești cumva mai aproape de realitatea care ne înconjoară. Am avut o clasă în care oscilam de la bine la foarte puțin, însă am reușit, prin bunăvoința unor părinți, să facem în așa fel încât diferențele între copii să nu se simtă. Era Moș Nicolae? Toți găseau pe bancă o ciocolățică, fie că susțineau fondul clasei, fie că nu, fie că nici măcar nu le păsa să întrebe prin miracolul cui a apărut ciocolățica pe bancă. De Crăciun, sub bradul clasei, a fost mereu un cadou pentru toți, o carte și ceva dulce. La final de an, la fel.

Știu că atunci când decizi să dai, răsplata e undeva sus. Dar, cum eu eram intermediar, vedeam. Și aveam mai multe situații, dar două m-au impresionat, la cele două extreme: prima, nici măcar nu își făcea vreodată probleme că nu primește, ba cu foarte mult tupeu, întreba dacă poate să aleagă. A doua e cea care îți ajungea la suflet. „Doamna, cine a dat bani pentru mine? Aș vrea măcar să îi mulțumesc!” Și copilul era poate mai amărât decât celălalt, dar pe lângă puținul pe care îl avea era atât de bogat în politețe și bun simț.

Am stat mult să mă întreb, la ultima activitate, la care mulți au venit nepregătiți – deși am anunțat-o din timp – dacă nu cumva eu procedez greșit. Trebuia să ai la tine trei castane, una găurită, să poată înfige copilul scobitori și să facă un arici. Mulți nu au avut, dar câțiva copii au venit cu pungi pline și le-au dat și lor. Alți părinți nu doar că au anticipat că nu vor fi castane, ba au găurit și câteva în plus. Tot nu a fost suficient. Cumva mă gândisem și eu că e imposibil să fie toți pregătiți, mi-am căutat sula, nu am găsit-o acasă, eram sigură că e la școală. Din păcate, nu era. Așa că m-am trezit că mai am și eu de găurit castane, astfel încât să lucreze toți copiii, iar singurul instrument cu care puteam face asta era o piuneză de plastic. Am găurit castane, am regăurit altele, că nu intrau scobitorile prin găurile date mult prea mici, am adăugat găuri în plus altora, căci ieșeau aricii cu blănița prea rară… Și asta în timp ce explicam, asistam copiii care lucrau, sau încercam să ajung și acolo unde „nu știu” și „nu pot” se urlă ca din gură de șarpe. Că aproape mi-am rupt eu unghiile cu bucățica aceea de plastic nu mai contează…

Poate că e mai bine să schimb strategia, să facem o listă de „împrumut” și la următoarea activitate cel care a primit să aducă ceva la schimb. Nu contează ce, dar să nu las să se formeze ideea că „merge și așa”, pică din cer chiar dacă tu uiți să te pregătești. Mai ales că… parcul e alături, castanele gratis, deci nu era o problemă să faci rost.

arici din castane si scobitori

Arici din castane. Confecționare: găuriți castana, suficient cât să intre o scobitoare (ruptă pe jumătate) și să nu cadă. Fixați plastilina pe post de cap și modelați boticul. Adăugați ochi (mobili sau din plastilină), năsuc și picioare. 

mere stampile pictura

Mere buclucașe – ștampile

Mi-a plăcut mult ideea de a „picta” mere folosind ștampile confecționate și chiar am vrut să o pun în practică la școală. M-am gândit și că merele sunt destul de greu de găsit, nu pot să am garanția că fix în ziua în care vreau eu să căsăpesc 12 bucăți primim mere în minunatul program alimentar. Apoi, ce te faci dacă „se aude” că „ți-ai bătut joc de merele date de guvern”?? Auzi, le-ai tăiat, le-ai dat prin acuarelă și le-ai pus la gunoi…!

Așa că m-am dus la piață. M-am oprit la taraba cu cele mai prăpădite mere. 2 lei/kilogramul. O întreb amabilă pe doamna dacă are ceva împotrivă să le aleg pe cele mai mici… a bulbucat ochii de parcă vedea un nebun, dar m-am obișnuit de multă vreme cu reacția. I-am zâmbit candid, i-am spus că îmi trebuie la școală, bălmăjea ceva că poate la plăcintă sunt bune, dar am liniștit-o că pictez cu ele, mi-a dat o pungă și mi-am văzut de treabă. Nu sărăcește nimeni din 3 lei, nu? Și mai pui 3 iei și farfurii de plastic… Am fost tentată să le dau bilețel acasă, dar după ce am văzut în câte moduri poți decupa un disc de carton cu diametrul de 15 cm, n-am riscat să cer un măr cu diametrul de 5. Nici la farfurii nu am pariat, căci „fundul complet plat”, adică neted, iarăși risca să nu se înțeleagă. Așa că am pus mărunțișul la bătaie, fie pomană pentru lumea ailaltă, când n-oi avea diverse pentru craft!

La școală a fost distractiv, mai ales când s-au prins ce facem. Doamne, abia aștept să mai crească un pic, să se obișnuiască cu ordinea și etapele de lucru, să nu mai înceapă singuri până nu dau semnalul de începere… militărie curată, ce mai, dar în haos și balamuc nu înveți nimic. Și mai mult s-au distrat când le-am zis că pot decora merele imprimate cu ochi mobili. De când și-au adus pungile cu ochi la școală e delir curat. Poate că unii n-au mai văzut în viața lor ochi mișcători și nu se pot abține. Unii au autocolanți, toate dimensiunile, își lipesc pe frunte. La un moment dat cred că puteam pune lejer în scenă povestea cu „Un-Ochi. Doi-Ochi. Trei-ochi”. Orice desen de prin caiete primește musai bonus niște ochișori. Nu mă deranjează ideea… dar când eu încerc să încep rândurile și nu pot scrie de ochi… apare o problemă…

mere stampile pictura

mere stampile pictura

Am renunțat și la protecțiile pentru mese, deși inițial voiam să luăm, și am pus în funcțiune lavetele. Nu folosesc nimic periculos să rămână pătat, așa că ne descurcăm să facem ordine la final. Ca lecția să fie completă, le-am cerut să aducă farfurioarele pe catedră, să șteargă masa de lucru și să fie ordine. Unul din grupuri a fost „ocupat”. Farfuria a rămas la ei. Am lăsat-o… a doua zi mi-o aduce unul dintre copii. Ce e cu asta?! – E de ieri… – Da, știu. Dar eu le-am cerut și m-am dus apoi să le spăl. Asta unde a fost? – Păi… n-am adus-o! Eee… și i-am dat frumos o lavetă și am trimis farfuria la spălat. Mi-a adus-o apoi impecabilă. Data viitoare poate nu mai uită!

Un lucru pe care l-am anticipat prea târziu a fost calitatea cuțitului cu care tai mărul. Trebuie să fie impecabil ascuțit, astfel încât mărul să nu se spintece deloc, să fie tăiat perfect drept pentru a se imprima tot. Mi-am dat seama prea târziu… și… m-am descurcat cu ce am avut.

Atât de faine sunt jocurile cu ștampile confecționate… cartofi, morcovi, mere, apoi improvizații din carton și orice poate lăsa o urmă. Am încă emoții pentru dactilopictură, dar îmi fac curaj! Cât de rău poate să iasă? Culorile sunt lavabile, nu sunt acrilice…

Însă cel mai fain feedback pe care îl am e de la copiii care se duc acasă și fac, încă o dată, ce au făcut la școală, să le arate și părinților, căci acasă nu le dau decât proiectele 3D, care nu se pot pune în portofoliu. Parcă îți crește inima să vezi ca pentru unii nu te zbați degeaba.

felicitare frunza degrade

Felicitare de toamnă cu frunze în degrade

Toamna este și sezonul aniversărilor și aveam de pregătit o felicitare „de sezon”. Este relativ simplu de realizat, dacă nu vă e teamă să încercați. Aveți nevoie de un carton pentru suport și hârtie glasată în ce culori doriți, pentru că toamna este o explozie de culoare.

Se decupează o frunză oarecare pe suport. Recomand cuțitul pentru decupaj și nu foarfeca, pentru a urmări mai bine conturul și a nu îndoi suportul. Tăiați apoi din colile de hârtie glasată patrulatere care să acopere complet frunza pe dedesubt. Așezați-le în ordinea dorită a culorilor și începeți să le tăiați, la întâmplare, crescând distanța față de marginea de referință. Dacă lucrați ordonat, din ceea ce rămâne puteți confecționa o altă felicitare, așezând culorile în ordine inversă.

Pentru cea realizată de mine (prima de mai sus) am folosit și perforatoarele decorative cu frunze, în două dimensiuni, din care m-am străduit să fac colțarele. E am realizat frunza pe un carton alb, pe care l-am lipit apoi pe un suport de felicitare colorat, dar puteți să confecționați felicitarea și direct pe suport.

Și pentru că nu tuturor le este la îndemână să taie liber, iar un model de decupat este mult mai folositor (simularea în imaginea a doua) – mai ales la grupe mai mari de copii, am realizat fișierul care se poate imprima, astfel:

  • pagina 1 – felicitările se realizează pe suport A6 și se lipesc apoi pe cartonul pliat.
  • pagina 2 – suportul cu modelul direct realizat, se îndoaie astfel încât marginile imprimate să fie la interiorul felicitării, iar eventualele erori de decupaj să nu fie vizibile.
  • paginile 3-7 – se imprimă, în ordinea culorilor dorite, numărul de elemente necesare în funcție de numărul de copii.
  • pagina 8 – pentru cei care au imprimantă color, pot folosi direct modelul prezentat în simulare. Tot aici am recomandat decorarea cu hârtie de quilling subțire, care umple repede spațiul rămas liber.

Marginile se pot tăia cu trimmer decorativ sau cu foarfeci cu model, pentru rezultate mai atractive.

Dacă realizați această felicitare, sper să îmi arătați și mie rezultatul! Spor la lucru!

semne de carte cusaturi toamna

Toamna dă semne… de carte

Se strâng niște ani frumoși de când am constatat, ca elev, ce mică-i vacanța mare. Când mă uit acum în calendar și văd că august se apropie de sfârșit, că noaptea trag pătura, știu. Nu că vine toamna… ci că vacanța se apropie de sfârșit. Din partea mea, și vacanțele de toamnă sunt perfecte. Dacă ar exista. Dar nu sunt.

Știu că o să-mi fie dor de zilele în care lenevesc cu câte-o carte în brațe. Iris știu sigur că o să plângă după ele. Zile în care nimeni nu îți spune ce să faci… doar întinzi mâna, răsfoiești și te pierzi prin ferestrele imaginației. Și pentru că tot căutam o idee pentru ceva util, dar în același timp ceva și pentru ea, m-am oprit la semne de carte. Până la urmă, ce e mai plăcut decât să deschizi o carte și să găsești un „semn” de la cineva drag, care îți arată unde ești?

N-am cusut de multă vreme, îmi era dor și de asta. N-am făcut un plan, am zis doar că trebuie să fie în culori de toamnă. Am pus ața în ac și am început, fără direcție, fără schemă, așa cum se bucura ochiul de combinație. Un pic de atenție să nu încurc multele fire pe dedesubt, un model simplu de trei puncte în L și o singură regulă… să iau mereu unul din ultimele fire rămase în urmă. La final am avut impresia că sunt inimioare, oricum covorul meu de frunze s-a așternut încet peste încă un an de amintiri.

În timp ce coseam, o altă idee cu frunze a încolțit încet. Jumătăți, din culori apropiate. Mi-ar fi trebuit un model mai mic, cred că ar fi ieșit mai delicat. Iris îl critică, „e prea lat”, dar frunzele mele și-au căutat jumătatea.

semne de carte cusaturi toamna

O toamnă multicoloră vă doresc!

mar washi tape

Felicitare cu washi tape

mar washi tape

De când a descoperit Iris benzile decorative washi tape, nu ratează nicio ocazie de a-și îmbogăți colecția de modele. La ce le folosește…? La orice are nevoie de o mică și rapidă decorațiune. În ultimul timp, felicitările au fost rezolvate instant cu această variantă de decorare.

Dacă nu știți ce sunt, se pot descrie ca benzi de bandă adezivă, cu diverse decorațiuni. Atenție, nu pot fi folosite ca scotch normal, căci de cele mai multe ori nu țin/nu au rezistență. Ele sunt folosite doar pentru decor.

Cum s-a ivit prilejul unei noi felicitări, am rugat-o să mențină tema de toamnă. Am căutat un măr, pentru contur, și l-am imprimat, dar se poate desena și cu mâna un măr oarecare. A lipit întâi benzile, paralel, una lângă cealaltă, până a umplut tot conturul, apoi a decupat mărul. Benzile erau mai mult sau mai puțin transparente, dar i-au dat voie să ghicească cam pe unde trebuie decupat.

Pentru suport a folosit un carton negru A4, pe care l-am îndoit pe jumătate, am lipit mărul cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea puțin deasupra paginii. Am mai adăugat două benzi pe colț, paralele, și felicitarea a fost gata de livrare pentru sărbătorit.

Cele pe care le vedeți folosite la acest model sunt din colecția de washi tape comercializată de 3M, Scotch® Expressions Washi Tape. Iris le-a primit la un atelier, și le drămuiește cu mare atenție, de când a văzut că se găsesc cam greu și nu sunt nici foarte ieftine. Îmi pare rău că nu i-am făcut poză înainte să decupeze, să vedeți cât de puțin depășea linia. Mi se pare un exercițiu util de făcut cu copiii, căci am observat că irosesc fără părere de rău orice material au la îndemână. Aș da ca exemplu decuparea unui cerc. Dacă îi dai o coală mare, neatinsă, și îi ceri să decupeze o bulină, va decupa fix din mijloc, nu va alinia cu marginea, să economisească materialul.

Tehnica poate fi folosită pentru orice tip de contur, mă gândesc că vine sezonul de iarnă și avem de făcut globuri și brăduți. Ca timp de lucru… cred că 10 minute pentru un copil mai îndemânatic, 20 pentru ceilalți.

 

panou toamna mere frunze

Panou de toamnă cu mere și frunze

panou toamna mere frunze

Când am descoperit prima dată perforatoarele decorative, în urmă cu vreo 10 ani, mi-am dat seama ce utilizări nelimitate poți avea cu ele la clasă. Dar, cu trecerea anilor, am constatat că îți pot ușura fantastic munca, mai ales prin timpul economisit.

Decorurile de toamnă, și în general decorurile de orice tip, sunt pentru mine un coșmar al timpului necesar decupării tuturor elementelor. Rețeta pe care vreau să o testez toamna aceasta e o mobilizare generală a copiilor… însă până atunci, ca „exemplu”, m-am străduit și eu să găsesc soluții.

Am fost mai mult decât încântată când am descoperit două perforatoare uriașe, care se potrivesc de minune cu necesitățile de toamnă: frunză și măr (7,6 cm). Fără să exagerez – chiar nu am de gând să sponsorizez eu decorarea sălii de clasă, am realizat câteva frunze, în toate culorile, și mere.

Pentru fructe am decupat manual frunzele potrivite, mai aproape de realitatea din natură, căci nu se cădea să pun frunze de arțar la mere… Însă am continuat cu ideea de a umaniza merele, și le-am asortat cu ochi mobili de diferite forme. Iris i-a lipit, și a cerut să îi dea fiecăruia o personalitate aparte prin poziția ochișorilor. (I-am reținut pe Amețitul, Curiosul, Somnorosul…)

Tristețea a venit oarecum la finalul proiectului… Eram sigură că am păstrat mult mai multe din creațiile cu temă de toamnă realizate pentru blog de-a lungul timpului, și voiam să le folosesc acum pentru a realiza un panou. Însă pe multe le-am dat, neavând ce să fac cu ele acasă, și doar câteva dintre cele realizate de copiii mei au mai rămas rătăcite pe aici. Am umplut așadar spațiul panoului de polistiren cu ce am găsit… cât mai aproape de temă. L-am îmbrăcat în hârtie creponată, deși Iris voia să-l pictăm, rama am improvizat-o din benzi hârtie creponată de altă culoare. În mod sigur, pentru a finaliza, voi avea nevoie de mai multe ace cu gămălie, mici, simple. Și poate că n-ar strica să pun și mai multe frunze… să nu mai pară așa golaș.

Pentru orice activități pe care le implică – mai ales la grupele de grădiniță unde nu au încă acces la foarfecă – perforatoarele pot rezolva rapid problema profesorului de a pregăti atât materialele necesare pentru lucru, cât și cea a decorurilor specifice.

La final, o curiozitate la care v-aș ruga să răspundeți în comentariu: când (aproximativ) ați achiziționat primul perforator, cam câte aveți acum în colecție și la ce activități le folosiți?

O toamnă ușoară vă doresc!

suport creioane tuburi carton

Suport pentru creioane din tuburi de carton reciclate

Undeva spre toamnă, când începuse copilul meu să-și amintească de existența școlii, și să mai arunce diverse pe birou, am hotărât că înainte de toate trebuie să păstreze ordine în jur. Cred sincer în ideea că o minte ordonată nu se creează într-un mediu dezordonat, și dezaprob varianta conform căreia îți lași amprenta în mediu și ceilalți trebuie să te accepte. Nu e niciun motiv pentru care ar trebui să aprob asta.

Și cum se văita ca din gură de șarpe cum că n-are în ce să și le pună, am hotărât să facem unul… convenția a fost că lucrăm la început împreună și finalizează el. Am lucrat eu și a finalizat Iris, după care a rechiziționat suportul, pe motiv că „o reprezintă pe ea”.

Am folosit o bucată de carton ca suport, pe care am decorat-o cu ce-am găsit – fâșii de hârtie rămase de la un alt proiect. Apoi am tăiat trei tuburi de carton, de diferite grosimi, le-am îmbrăcat în hârtie creponată, și le-am capsat între ele, după ce le-am așezat pe masă, toate la același nivel. Am desenat conturul tuburilor pe suport, și am pus o cantitate bunicică de aracet pe contur, cât să le „învelească” marginile și l-am lăsat la uscat…

O zi i-ar fi fost suficientă, dar copilul a uitat de el, și s-a tot uscat până zilele trecute, când l-a luat Iris în primire. După bombănelile privind decorul, care n-are nimic de-a face cu natura, s-a apucat totuși de lipit „ceva” pe el. Iată forma în care mi l-a prezentat:

suport creioane tuburi carton

Am avut musai ca indicație să fotografiez castelul, realizat cu ultimul nostru perforator, combinație de care e foarte mândră. Copacii de toamnă erau de sezon, dar cum încă nu se făcuse foarte frig, frunzele nu sunt pe jos. Soarele e atât de strălucitor că îmi face dor de mare, alături de roiul de fluturi…

Bine totuși că n-a pus deja zăpada, nu cred că sunt pregătită!

Ca observație, a ieșit mai stabil decât m-am așteptat, chiar stă zdravăn pe picioare și nu se răstoarnă.

Veveriță cusături etamină crosstich chipmunk

Veveriță – cusături în puncte

Vacanța este o perioadă în care, cel puțin teoretic, copiii pot alege cum își petrec timpul liber. N-am insistat pe caiete, teme, doar i-am încurajat să citească ce vor, că doar au de unde alege. Săptămâna trecută m-am apucat eu, pentru un proiect, de cusut un strugure, și cum varianta pe pânză de sac mi s-a părut insuficientă, am întrebat-o pe Iris dacă vrea ea să-l facă pe etamină. L-a făcut foarte repede, și la final a decis să coasă o veveriță…

Ce avem noi cu veverițele? Boală lungă, căci avem acasă o veveriță siberiană. Vara aceasta am avut mai multe momente în care Iris trebuia să stea „liniștită” până terminam eu treaba – o coadă la diverse, o discuție… Și cum n-am jocuri pe telefon, ce să facă ea cu el…? I-am făcut cunoștință cu Pinterestul, am învățat-o să caute… și din wow, uite, ori mam, ai văzut? n-a ieșit. A urmat apoi jumătate de zi acasă în care n-a făcut altceva decât să-mi umple contul cu pin-uri (cel puțin le-a organizat tematic, de pe calculator!!). Acum e în extaz, câte lucruri faine poți face, numai să ai timp, și cum pune mâna pe telefon, deschide Pinterestul și n-o mai aud decât la final, când decide să facă asta și asta.

Tot așa a ales și un model de veveriță, pentru care se dădea harta codificată. I-am printat-o și am învățat-o să le numere, să marcheze cu un ac cu gămălie unde e, să nu se „rătăcească” pe model, căci este primul atât de mare pe care îi face. Sunt foarte mândră de ea, s-a descurcat singură-singurică. La final, mi-a spus că îmi dă voie să o pun pe blog (mi-a explicat că, dacă nu ieșea bine, nu mă lăsa!) și să nu uit să menționez sursa modeluluiȘtii, nici ție nu-ți place când cineva îți ia pozele!

Iată deci creația noastră, și aici, modelul (sunt o mulțime de veverițe, ultima este cea aleasă).

Veveriță cusături etamină crosstich chipmunk

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-art

Fructe de toamnă – string-art

Fruncte de toamnă: măr, pară - string-artUnul din primele mele modele pentru cursul de cusături au fost două fructe, un măr și o pară, ideale pentru începători. Reușeau, într-o oră, să termine măcar un fruct, iar dacă erau mai măricei, chiar pe amândouă. Cum anul acesta am decis să schimb un pic tehnica, și ne îndreptăm către string-art, am încercat să văd ce-aș putea face cu acest model mai vechi…

Fruncte de toamnă: pară - string-artMergând cu tehnica până la capăt, adică unind fiecare punct cu toate celelalte, iese o minunăție. Însă… durează. Ca să fac eu para am avut nevoie de vreo trei ore, în condițiile în care mâinile mi se mișcă destul de repede, ața în ac o bag imediat… Așa că e exclus să mergem pe această variantă. Totuși, pentru a rămâne în temă, putem să învățăm regula aplicând-o pentru un singur punct, acoperind parțial fructul.

Punctul poate fi decis la alegere, eu am mers în exemplul de mai jos pe unul central. Poate fi lateral, și astfel rezultatele vor fi diferite, și va avea fiecare efectul său. Sunt chiar curioasă cum ne vom descurca, căci, deși vor avea pe planșă ambele fructe, vom face împreună doar unul, al doilea – exercițiu pentru acasă.

Veți spune că la grupa mare/clasa pregătitoare nu se dau teme. Însă, cel puțin la partea de decupaj/exercițiu practic, dacă copilul nu lucrează acasă, liber, ce și cum dorește, rezultatele nu se vor vedea. În cei câțiva ani în care am lucrat cu copiii, am avut doar trei care lucrau și acasă. Iar rezultatele se vedeau imediat. De aceea… dacă vedeți articolul, încercați!

Modelul pentru print îl puteți descărca de aici. Eu am printat pe coală normală, și, prin ea, am perforat cartonul, pe care am cusut fără model imprimat.

Trăistuță din cânepă DACO decorată cu strugure cusut

Cusături de toamnă: strugure în puncte

Weekend-ul acesta am avut plăcerea de a testa câteva din produsele DACO ce vor îmbogăți colecția de toamnă. Dintre acestea, săculeții din cânepă au atras atenția tuturor, și încercările se întreceau în frumusețe… Iris a avut propria versiune de săculeț, încercând să le imite pe fete, în prima ei „ieșire” ca reprezentant al blogului, cu drepturi depline.

N-am stat degeaba. #adaconi #varacuDACOart #dacoart

A photo posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Acasă însă a urmat propria mea versiune de săculeț, căci trebuie să ambalez urgent un cadou, și mă tot gândeam în ce, că e mic și delicat. Aș putea cumpăra la fel de repede o cutiuță, însă mi-a luat o oră să cos strugurele, și cam tot atât aș fi făcut și dus-întors la magazin.

Setul de Trăistuțe DACO va fi disponibil pe site, în curând, cu codul AD197. Conține patru bucăți, din pânză de sac, cu firul subțire, nu gros, cum este de fapt cel din sacii mari. Culoarea este naturală, și au dimensiunea 9×11 cm. Pot fi decorați cu absolut orice, după cum vedeți mai sus.

Eu am preferat să cos… la interval de două fire (merge și mai mult), însă sunt extrem de finuțe și cred că pentru un copil fără experiență ar fi o provocare cam peste puteri. Modelul l-am ales în ton cu anotimpul care bate la ușă, și l-am descoperit pe ștergarele pe care mama le-a cusut în tinerețe. Abia așteptam să-l fac!

Trăistuță din cânepă DACO decorată cu strugure cusut

Și pentru că așchia nu sare departe de trunchi, iar copiii învață cel mai bine prin puterea exemplului, nu chiar într-o oră, dar în două, Iris s-a jucat pe etamină. Îmi place foarte mult etamina cumpărată recent, căci este apretată, și materialul stă destul de bine în mâna copiilor, fără a fi nevoie de gherghef sau eforturi suplimentare. Strugure cusut pe etaminăNormal, nici eu, nici Iris, nu am respectat întocmai modelul, eu am mai cusut o frunză, Iris o crenguță… căci coarda inițială cu struguri decora lățimea ștergarului. Dacă nu știți ce idei să puneți în practică, acum, la final de vacanță, vă recomand acest model.

De toamnă, din „lada cu zestre”.

A photo posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on