felicitare 8 Martie

Felicitări de primăvară

Printre „chinurile“ acestui an a fost – și este încă – realizarea unei felicitări. Anul trecut am încercat, timid, făcând felicitări în perioada online sărbătoriților. Eram în „pregătitoare“, mulți scriau prin imitație, dar ne descurcam.

E tare greu cu punctuația în scrierea mesajului. Semnul exclamării nu este nici în programa de clasa întâi – dar este felicitarea, ca scriere funcțională; nu mai zic și de virgulă, pentru vocativ, care se învață și ea în clasa a doua. Așadar scrierea mesajului corect pe o felicitare e ceva de domeniului viselor frumoase…

Înainte de Crăciun, când le-am făcut pe primele din acest an, încă nu știam toate literele necesare unui banal „La mulți ani!“. Semnul exclamării era un „i“ întors, iar când din proprie inițiativă au început cu La mulți ani, bunico! m-a luat durerea de cap din cauza virgulei, nu-i așa? Că la noi toate sunt corelate, toate vin la timpul lor, nu se depășește nicăieri programa…

Din fericire, am reușit să bifăm îndoirea corectă a cartonului și deschiderea spre stânga. Nimerim coperta și așezarea decorului, însă încă ne dă de furcă mesajul de la interior. Întâi, nu vrea și pace să se scrie pe partea dreaptă, tot ajunge pe stânga. Apoi, e inutil deocamdată modelul de scriere pe centru, atât vertical cât și orizontal.

Am reușit pe ici-colo să îi conving să traseze ușor cu rigla și creionul linii de orientare, să scrie drept, așa cel puțin îmi amintesc că rezolvam la vârsta lor dorința mamei de a scrie eu felicitările de sărbători ale familiei.

Încheierea încă dă bătăi de cap: Cu drag, Ionel rămâne în continuare pe un singur rând sau cu literă mică. Nu mai zic de virgulă, opțională și ea, pusă cu proteste, căci nu înțelege de ce o să învețe când va fi mai mare.

În prag de primăvară am avut pe listă două felicitări.

Una a însoțit mărțișorul, cealaltă cadoul pentru mămici/bunici de 8 Martie. Pentru ambele am pregătit materialele în vacanța intersemestrială și le-am distribuit copiilor, odată cu alte accesorii pentru orele de arte și fișe pentru activitățile de română și matematică.

Da, e adevărat, să faci așa ceva pentru toată clasa e devorator de timp. Să stai să le pui în plicuri separate – alt chin. Însă fără acest efort orele de arte ar fi plictisitoare. Ce ar urma? Doar pictăm, desenăm, lipim niște hârtie? Cu cât produsul final este mai reușit, cu atât copilul este încurajat să continue.

Am o clasă de băieți și eram pesimistă, că nu vor îndrăgi artele. Ei bine… nu. Pentru unii, e disciplina preferată. Nu s-au văitat de cerințe, deși nu i-am scutit de muncă. Dorința lor cea mai mare e o zi „numai cu arte“. Când și-au prezentat portofoliile în ianuarie, m-am bucurat să văd că secțiunea de AVAP era completă, ba chiar pusă prima în biblioraft, căci e „preferata“.

felicitare 1 Martie

Pentru prima felicitare am folosit colecția personală de perforatoare și unelte. Am tăiat cu trimmerul ondulat bucăți A6 de hârtie albastră, am perforat soare, nor, copac. Pentru iarbă le-am dat un dreptunghi verde, pe care l-au potrivit ei ca dimensiune și decupaj. Floricelele mici și roz sunt realizate cu un perforator de margine.

felicitare 8 Martie
Buchet de flori

Pentru a doua, am folosit flori și hârtie de quilling de 1cm lățime, dar și un perforator normal pentru îndosariere, cu care am făcut bulinele galbene din mijloc. Pe toate le-au asamblat după model, singuri-singurei.

Când le-am fotografiat, am primit „avertisment“, nu cumva să pun pozele pe grupul părinților înainte de 8 Martie și să stric surpriza. Cum încă nu e gata cadoul, avem și lunea AVAP, sper să vă arăt curând cu ce l-am completat.

Și pentru că azi e 8 Martie, La mulți ani! tuturor celor care jucați în viața copiilor rolul de mamă, bunică, mătușă.

martisoare virtuale

Mărțișor în anul pandemiei

Cel mai greu anul acesta nu a fost statul în casă, nici școala online. A fost acea încercare de a ne schimba comportamentul, de a nu ne mai lua în brațe când ne vedem, de a nu îi mai pupa de 5 ori pe cei cu care ne întâlnim. Și schimbările obiceiurilor continuă, nici Mărțișorul nu e scutit. Oricum schimbul de mărțișoare e permis în familie ori prin poștă, numai la școală și la grădiniță nu, locurile predilecte pentru trocul la nivel înalt între copii, câmpul de luptă de unde vii acasă cu traista plină să faci inventar – acesta e undeva pe muchie.

Ca de obicei, nu e clar la români ce se întâmplă. Se dau sau nu se dau? Un comunicat de presă are valoare de hotărâre? Se bate cap în cap cu schimbul de obiecte? Sau cel mai bine e să gândim singuri de câteva ori și să decidem corect? Nu știu ce e mai periculos, să gândești cu inima sau cu capul… sau să nu gândești deloc, cum fac unii. Mă bucur enorm că sunt niște ani de când am insistat pe schimbarea unor obiceiuri la mine la clasă. Nu e tragedie că nu se dau flori și cadouri, că la noi oricum nu funcționa. Pragmatic, fără suflet sau fără minte…? Nu știu cum se judecă, dacă se consideră nivel „socio-emoțional“ de un zero absolut, cum mi s-a reproșat, însă consider că e corect.

Cea mai mare plăcere a mea de Mărțișor era să le fac eu copiilor unul, să îl găsească pe bancă dimineața.

Și ei au dreptul să primească de la mine, dacă e semn de iubire și prietenie, cum am povestit vineri. Puteam forța lucrurile să le pun pe bancă luni? Cu siguranță că da. În fond, mă dezinfectez, printez fișele, le pun în țiple de plastic, la școală iar mă dezinfectez și le pun pe bănci dimineața, să putem lucra oarecum într-o normalitate ciudată. Dar am ales să nu fiu eu exemplul negativ, dacă tot spunem că nu e voie, atunci anul acesta am optat pentru mărțișoare virtuale.

martisoare virtuale

Cei care au prins anii de început ai internetului în România, își amintesc poate de felicitările virtuale care circulau pe email, cu linkuri să vizualizezi diverse minuni animate. Tentația a fost mare să le caut și să le trimit ceva de genul acesta, însă am renunțaț. Am pregătit una personalizată, făcută de mine. Întâi modelul pentru poză, un buchet de ghiocei din sârmă plușată, apoi o machetă.

Ok, recunosc, e din seria Bate șaua să priceapă iapa.

Ne chinuim de astă-iarnă să învățăm cum să așezăm în pagină o felicitare și nu m-am putut abține să nu o fac eu acum, poate-poate se vede o schimbare când o realizăm pe cea de 8 Martie. Sau poate la cea de Paști. Sau… la viitorul Crăciun, dar în niciun caz la Sfântu-Așteaptă. Și cum le-am pregătit și lor materiale pentru un ghiocel din sârmă plușată, dacă v-au plăcut, mai jos aveți modul rapid de realizare al acestora.

Nu știu ce va fi mâine la școală. Dacă vor veni cu mărțișoare, le voi primi, căci condiția mea din anii trecuți e să fie făcute de ei. Vor sta în carantină, vor ajunge în colecția mea personală de amintiri prețioase ori pe panourile de la Atelierul Năzdrăvanilor. Vor face cu siguranță schimburi, dar sper din tot sufletul că nu în prezența mea. E din ce în ce mai greu să respectăm regulile de distanțare, copiii încep să se comporte „normal“, să se ia în brațe, de mână, iar noi ne luptăm cu morile de vânt încercând să oprim ceva ce deja alunecă cu viteză la vale.

La ora la care scriu acum aceste rânduri (undeva târziu spre noapte), mă bucur că pe adresa mea de mail au sosit deja mesajele lor. Unele cu mulțumiri, altele cu mărțișoare atașate. Sunt mai optimistă, ne putem schimba, dacă vedem că alții o fac.

În încheiere, dacă v-au plăcut ghioceii din poze, aveți modelul de confecționare aici:

Febra mărțișoarelor

Cum era de așteptat, după o săptămână de stat acasă, prima zi de martie la școală era zi de mărțișoare. Așa că am profitat de un moment de relaxare și i-am lăsat dis-de-dimineață să-și întindă tarabele cu mărțișoare… Fetele dădeau pe alese. Adică să văd ce-mi dai tu și te las să-ți alegi de la mine. Băieții însă erau tare, tare oropsiți! În primul rând pentru că am făcut „discriminare” cruntă. Ai 13 fete în clasă, ai de făcut 13 mărțișoare. Și nu, nu te duci la colț de stradă și iei la 1 leu ceva să le dai fetelor. Muncești, cu mânuțele tale, și confecționezi 13 mărțișoare. A fost temă la abilități, concretizată în calificativ. Am lucrat cu ei modelul bobinat și majoritatea s-au străduit cu acesta să rezolve sarcina. M-am amuzat copios când am văzut și variante de grilaj făcut cu carioca… hai că tot așa arată, nu se prinde doamna. Și am văzut și variante în care nu ne spetim cu modelul, că e „greu”, și să nu obosim…

Așa că înainte de a le da fetelor le-au așezat pe „tarabă”. Îmi venea să râd, mi-am amintit cum mergeam cu bunica la biserică și nu puteam să gustăm din ea până nu venea să ne-o taie. Cam așa se uitau și fetele la mărțișoarele băieților și așteptau să trec eu în „inspecție”. Mă bucur însă că le-au făcut!

Eu mi-am făcut special panou cu mărțișoarele primite, căci să le port pe toate era imposibil. Dar așa sunt așezate la loc de cinste. Iar pe celelalte le păstrăm în amintire:

suport martisor bobinat

Mărțișor cu suport din ață (bobinată)

Mi-am dorit să fac anul acesta la clasă mărțișoarele cusute, cele pe care, cu ceva ani în urmă, le-am realizat cu copii de grădiniță. Am realizat însă că este o mare diferență între copiii care chiar vor să-și depășească limitele, acceptând provocări noi, și cei care o adoră pe fata babei cea-cu-fusele și preferă să se fofileze. Așadar, pentru a nu epuiza pe nimeni, am căutat o soluție de compromis pentru modelul de mărțișor…

Nu știu dacă neapărat e mai ușor, pentru că necesită multă coordonare și atenție. Faza premergătoare este printarea modelului pe carton. Se decupează apoi cartonașele pe liniile mai groase, și începe munca. În primul rând trebuie să taie cu foarfeca, cu mare atenție, exact cât este marcajul pe model. Nici mai la stânga, nici mai la dreapta, și nici mai adânc decât este! De ce? Simplu. Orice deviație înseamnă un model neuniform.

Faza a doua este bobinarea, cu ață de papiotă, folosind crestăturile realizate. Am recomandat ață de papiotă pentru că este suficient de subțire cât să nu forțeze inestetic crestăturile. Doar că bobinajul, care se învață undeva la grădiniță, trebuie realizat cu atenție, să nu tensionezi ața și să deformezi cartonul. Ideal ar fi un carton mai gros, dar rar găsești imprimante care să poată folosi carton mai gros de 160g. Deci – atenție.

Finalul, dacă nodul e prea greu, poate fi „fentat” cu puțină bandă adezivă.

suport martisor bobinat

Suportul astfel obținut se lipește, de preferat, pe un alt carton, de altă culoare, mai mare, care să dea ideea unei rame pentru un mic tablou. Pentru decor se poate folosi orice, de la nimicurile reciclate în cutia cu „de toate”, semințe, paste făinoase, până la quilling și modelaj cu plastilină ușoară. De aici chiar poate fi alegerea copilului.

Dacă realizați modelul, sunt curioasă să-mi spuneți cum l-au perceput copiii. Cred că cei mici vor avea dificultăți în controlarea unei foarfeci mari, așa că, dacă nu aveți nimic împotrivă, vă recomand să le dați cea mai mică forfecuță din casă și să le explicați să taie doar cu vârful. Astfel, când vor închide foarfeca, nu vor tăia mai mult decât este necesar. Bobinatul va ridica iarăși probleme. Pentru cei fără experiență, puteți întări cartonul cu unul mai mic, lipit pe spate, care să nu acopere crestăturile deja realizate. Nu e recomandabil să îl întăriți tot, pentru că va fi mai dificil de tăiat. Sfaturile sunt pentru cei mici, nu pentru cei mari, care ar trebui, după clasa I, să-și controleze foarte bine mușchii mâinii și să nu întâmpine astfel de probleme.

Mai jos am încercat, într-un filmuleț rapid, să surprind pe cât posibil aceste etape. Dacă ați citit explicațiile de mai sus, filmul de mai jos vă poate lămuri. Eu îl voi folosi la clasă pentru etapa de demonstrare a execuției. Va rula apoi atât cât copiii vor considera necesar pentru a înțelege și executa cerințele. Decorarea va fi la alegere, dar pentru „fetele babei” voi pregăti, cu perforatorul, flori, frunze și fluturi, pentru a-i încuraja măcar la final.

Spor la lucru!

martisoare2017

Mami, ziceau „ia!”

Mărțișorul a venit și a trecut. Bărbații au acționat fiecare după cum i-a îndemnat conștiința, și după cât de importante sunt femeile și fetele din viața lor. Unii au alergat cu noaptea în cap, să fie primii care dau mărțișor. Alții și-au făcut drum special, chiar cu un mic ocol, pentru că… contează. Dacă nu contează, lași pe mâine, doar se dau mărțișoare toată luna. Cam cum ne spunem „La mulți ani” după Revelion, prima dată când ne vedem, chiar și după o săptămână… așa și acum, dai cu prima ocazie.

Ca mamă de fată, dar și de băiat, ai parte de un echilibru perfect. Pe o parte dai, pe o parte primești. Să luăm varianta B. S-a trezit, ca în f-i-i-i-i-ecare an, în seara de dinainte de mărțișor, că totuși dă și el fetelor. Hai să corectez, s-a trezit mai devreme cu câteva zile. Mami, fă-mi unul special, deosebit. Nu comentez, m-am conformat, căci motivația era serioasă. A ieșit fain. Apoi a cusut el unul, pentru altă colegă. Apoi a mai făcut unul, pentru Secret-Mărțișor, un fel de Secret Santa, inițiat de doamna dirigintă, poate se simt pușlamalele de 13-14 ani să bage fetele în seamă. Și abia apoi a sosit faimoasa seara de 28.02, ora 22:00, când casa a devenit un haos, s-au scos perforatoare, hârtii, accesorii, șnururi și ambalaje și a început nebunia. Că… nu se poate, le dă tuturor colegelor. Nu a făcut cine știe ce, simple cât se poate, însă mi-a plăcut cum a folosit culorile. Că nu s-a omorât cu detaliile… aici e de vină stilul lui superficial. Dar a avut pentru toate!

martisoare2017

Și, ca în fiecare an, când mă întorc acasă de 1 martie, Iris mă așteaptă încărcată ca un pom de Crăciun cu mărțișoare. E încă o enigmă cum ține minte care de la cine e, și cum apreciază fiecare „alegere”… băieții care „o cunosc” și au ales ceva ce să i se potrivească și cei care doar „au bifat” (dap, așa sunt fetele, cârcotașe!).  Diferența față de anii trecuți a fost alta… a remarcat că băieții habar n-au să ofere mărțișoare. Soluții: a) au pus mărțișorul pe bancă; b) au dat mărțișorul și atât; c) au dat mărțișorul și au zis „ia!” O secundă m-a umflat râsul, până la secunda următoare, când mi-a stat inima. Sunt și eu mamă de băiat, al meu ce-o fi făcut…? Ceva despre urările de 1 martie am discutat noi,  o primăvară frumoasă sau ceva asemănător, dar a ținut minte??

L-am întrebat repede ce le-a spus fetelor când a dat mărțișoarele… și am răsuflat ușurată. A ieșit bine. Gata, a trecut!

 

PS. Ieri am accesat un studiu, care își propunea să vadă cam cât de apreciate vor femeile să fie, și cum le apreciază, de regulă, bărbații. Nu contează procentele, dar una dintre concluzii era că modalitatea în care noi primim cadourile, entuziasmul la deschiderea pachetului, îi influențează. Sau descurajează, masiv. Nu mă abțin, și vă spun și continuarea. Bărbații preferă să ofere cadouri semnificative, dar rar. Femeile ar prefera să fie des, dar dacă nu se poate, atunci aleg să fie cadouri mai mici, dar dese. Și ne mai întrebăm unde e comunicarea, și de pe ce planete provin genurile…

O primăvară frumoasă vă doresc!

 Anul acesta parcă primăvara a venit prea repede. Mult, mult prea repede pentru mine, pentru toate planurile care au rămas doar pe hârtie. Așadar am făcut un pic de ordine în gânduri, am strâns o rolă mare de dorințe, am legat-o bine cu un șnur de mărțișor și mi-am prins-o mai zdravăn pe lista „de rezolvat”.

Mai presus de toate, îmi doresc liniște. Așa, cât să se audă albinele trezite la viață. Și dacă se poate, să nu simt „astenia”. Lucrez la foc continuu, și sper enorm să iasă bine măcar o parte din proiecte.

O primăvară frumoasă vă doresc tuturor celor care mă citiți, mai din umbră sau nu, și mesajul meu este transmis de cele două zâne de primăvară din modelul filigran de felicitare.

Jocul de umbre de pe copertă este realizat prin suprapunerea a cinci bucăți diferite: suportul, decorul galben, tabloul filigran, dantela neagră și din nou galben, linie decorativă. În afară de decor, lipit direct, celelalte sunt prinse cu bandă adezivă buretată.

 

Felicitarea poate fi folosită ca model pentru orice ocazie de primăvară, bine-nțeles, fără șnur.

Vă doresc ca toate mărțișoarele pe care le veți primi și dărui să aducă bucuria și energia cu care sunt încărcate, mai ales atunci când au fost lucrate cu dedicație!

felicitari filigran flori

Felicitări-filigran de mărțișor

Seria a doua de felicitări a fost una a compromisului. M-am calmat aproximativ cu ideile de decupaj… și am trecut la tăiat. Am folosit din plin cutterul pentru decupaj, diferit de cutterele normale prin vârful ascuțit ce permite o manevrare mai fină, iar ca suport, planșeta de tăiere, cu avantajul clar că nu face „șanțuri” ca alte soluții improvizate. Foarte aproape de ea a fost suportul meu de sticlă – un tablou mic, doar că pe acela mai fugea hârtia, nu avea aderență ca planșeta.

Tema pentru felicitări a fost „flori de primăvară” și, pe lângă utilizarea lor imediată ca mărțișoare, au fost și un test realizat pentru Iris, care vrea să confecționeze un set pentru târgul de primăvară ce se va ține la ei la școală, și pentru care se antrenează din greu la tăiat.

Modelele nu îmi aparțin, așa că nu le pot „răspândi”. Google oferă soluții pe cuvintele-cheie „filigran spring flowers”, pozele se așază apoi pe dimensiunea dorită în word sau alt program de grafică și se printează.

felicitari filigran flori

Al doilea model a fost realizat simultan cu unul din cele de mai sus. Sub foaia albă am așezat un carton negru, și m-am străduit să le decupez împreună. Ca să-mi ușurez munca, pe spațiile detașabile am pus o picătură de lipici, pentru ca cele două foi să nu se deplaseze. Cuțitul a făcut față cu brio, chiar dacă mâna mea a căpătat ceva cârcei de la apăsat.

felicitari filigran flori

Pentru a doua felicitare am folosit ca decor hârtie imprimată, iar modelul filigran l-am „suspendat” cu pătrățele autoadezive, ce dau impresia de volum. Sper ca în imaginea de mai jos să se vadă mai bine acest efect. Este însă necesar ca ceea ce se suprapune să fie dintr-un carton mai gros, pentru a nu se îndoi, căci pătrățele nu am pus chiar peste tot.

felicitari filigran flori

filigran ramurele martisor felicitare

Mărțișor gata prins în pom

Anul acesta modalitatea în care „livrez” mărțișoarele îmi cam dă de furcă. Deși sunt frumos cusute – cam asta am lucrat și eu, și Iris – trebuie să le prindem pe „ceva”. Așa că am ales să le confecționez o felicitare-suport, și, dacă la pictură nu am talentul necesar, le-am realizat ca filigran.

Modele se găsesc o sumedenie, Pinterest-ul este plin, pe gustul fiecăruia. Probleme apar când mărești modelul, linia devine pixelată, se vede prost și… decupezi mai mult intuitiv. Dar te descurci, în fond, calul de dar nu se caută la dinți. Până voi avea eu timp să mi le desenez pe ale mele, mai curge multă apă pe Dunăre, la ce program de lucru tocmai mi-am aranjat primăvara aceasta…

Din cauza imprimării proaste, a fost nevoie să întorc modelul, să se „vadă” partea fără imprimeu. Problema e că îmi dorisem foarte mult să fac felicitările cu fereastră decupată, și peste ramă să lipesc filigranul. Planul a eșuat, căci se vedea oribil la interior. Soluția de compromis a fost să folosesc foaie de calc, care să ascundă cât de cât pixelii. Dar nici aceasta nu a fost perfectă, deoarece calcul se încrețea de la lipici, de oricare ar fi fost, solid sau lichid.

M-am ales așadar cu două felicitări cu rămurele, de care am legat, la propriu, șnurul de mărțișor. Destinatarii sunt scutiți astfel de efortul de a le mai agăța într-un pom la începutul lui aprilie.

filigran ramurele martisor felicitare

Pentru observarea efectului maxim al foii de calc, am realizat o fotografie cu lanterna în spate.

martisoare brosa

Mărțișoare cusute în puncte

În fiecare an Iris și-a confecționat singură mărțișoarele, începând de la grădiniță. Anul acesta a ales să coasă pe etamină, și rolul meu a fost să găsesc sau să improvizez modele simple și mici, care să încapă într-un pătrat de aproximativ 10-15 puncte, astfel încât să poată fi purtat ca mărțișor. Dacă ea poate alege un model, și după ce l-a învățat să-l multiplice rapid în cât mai multe exemplare (mai nou bărbații familiei dau cadou mărțișoare făcute de ea, după negocieri acerbe), eu prefer să execut modelul o singură dată, eventual cu mici variații.

Pe matador nu i-a plăcut să coasă, este mai migălos și nu așa simplu ca pe etamină, unde iei găurile la rând. Așa că la modele compatibile cu broșele pe care le aveam am lucrat doar eu. Acolo unde modelul s-a dovedit prea mare pentru suport, am ales să nu mai fac muște, ci punct de goblen. Modelele sunt extrase din volumele despre cusături tradiționale, și adaptate la dimensiuni.

martisoare brosa

Despre cum se confecționează broșele am povestit deja în articolul precedent, pe care îl puteți citi aici. Acestea însă au fost mai mici, mai migăloase, și nici folosirea siliconului fierbinte pe o suprafață așa mică nu s-a dovedit un lucru ușor, și cu siguranță nu este recomandat copiilor. Însă a fost distractiv să lucrăm amândouă, la această temă ea mai mult cu rolul de asistent. Se gândește deja dacă anul viitor să propună în familie un nou model, doar că mami, de astea trebuie să mă apuc de dinainte de Crăciun! Ce-i drept, n-am prins reforma în școală, și opționalele de antreprenoriat, însă copil promite să se adapteze cerințelor. Intuitiv, știe ce e acela „plan de marketing”, cerere, ofertă, stoc, așa că suntem pe drumul cel bun.

 

martisoare cusute cu agrafa

Mărțișoare cusute în puncte

De ceva ani am prezentat pe blog mai multe variante de mărțișoare cusute. Primele de anul acesta sunt încă o dată ocazia de a relua îndemnul de a coase acasă împreună cu copii. Chiar de la vârste mici, cusutul pe etamină are un rol important în obișnuirea ochiului cu liniatura, cu orientarea stânga-dreapta, cu menținerea dimensiunii și ordinii în executarea unei sarcini. Nu contează ce coase, atâta timp cât îi face plăcere.

Pentru modele de mai jos nu am folosit însă etamină, am preferat matadorul, cu o țesătură mult mai fină, și destul de greu de utilizat de copii mici. Însă rezultatul urmărit de mine făcea necesară o modalitate de a micșora dimensiunea modelului, care trebuia să încapă într-un disc cu diametrul de 3cm.

Am cusut cu fir de bumbac – ghem mic, cu pisicuță, se găsesc în mercerii (dacă găsiți o mercerie), și cu un ac de mărgele, sau ac foarte subțire. Matador se găsește, la metru, în București a rămas magazinul Obor ca sursă de aprovizionare pentru astfel de materiale. Suportul metalic pentru broșe este achiziționat tot de la accesorii, prețurile variază între 1 și 2 lei, în funcție de dimensiune. Cele din imaginea de mai jos au diametrul de 3cm și au, pe lângă acul de broșă, și o agrafă.

martisoare cusute cu agrafa

Prima etapă a fost coaserea modelului. Apoi am decupat, din carton, un disc cu diametrul de 3cm, și am realizat, la aproximativ jumătate de centimetru de acesta, pe model, o cusătură ce să permită strângerea modelului. Am tăiat și rotunjit colțurile, pentru a rămâne cât mai puțin surplus.  Pentru aspectul bombat, am adăugat între model și disc, în partea din față, bumbac medicinal. Am strâns și legat modelul, pe care l-am lipit cu pistolul de silicon pe metal. Accesoriul final adăugat – șnurul de mărțișor.

martisoare cusute cu agrafa

O primăvară frumoasă vă doresc!