agamograf

Placă de biguit: aplicații practice

Colecția mea de „unelte” pentru lucru manual a crescut în această toamnă. Am adăugat o placă de biguire multifuncțională de la Daco,  instrument care își va găsi locul în aproape orice proiect care presupune o îndoire perfectă de-acum înainte. E drept că poți folosi o riglă și un ac bont, însă placa ușurează enorm munca.

Prima „ieșire”

În vară, când mi-am trecut-o pe listă, văzusem aici un proiect foarte frumos, pe care mi-am propus să-l realizez la școală. Bine-nțeles, modificat. Nu aveam de gând să folosesc șablon printat cu desenul. Și nici să le fac viața mai ușoară celor care vor lucra la el… Așadar, am pregătit o foaie cu spații pentru desen. O puteți descărca de aici. Sarcina de lucru a fost să aleagă două anotimpuri și, punând foaia în față cu liniile pe verticală, să deseneze un copac într-un anotimp în stânga, unul în alt anotimp – în dreapta, având ca limită de spațiu liniile mai groase. Când au terminat, desenele se decupau pe liniile deja trasate, apoi fâșiile se aranjau întrepătrunse: prima de la desenul 1, prima de la desenul 2, a doua de la desenul 1, a doua de la desenul 2 ș.a.m.d. Aici le-au cam încurcat, căci puzzle-ul rezultat pe bancă le-a dat bătăi de cap.

Următoarea etapă a fost folosirea plăcii de biguit, ocazie cu care am mai identificat niște amatori pentru învățare suplimentară a numerelor pare/tabla înmulțirii cu 2… căci am stabilit lățimea de 2cm și așa aveau sarcină să linieze, din doi în doi, după riglă. Am început să-i chem unul câte unul de când s-au apucat de desen, ca să avem timp să facem evantaiele perfecte, dar tot a fost prea puțin timp. Oricum n-au terminat de desenat, se pare că desenul liber este încă foarte complicat. Am lăsat placa la școală, sper să le terminăm încet-încet.

agamograf

Însă… le-a plăcut. Au înțeles repede cum se folosește, deși încă au probleme în a-și folosi mâinile pentru a ține nemișcată o hârtie (sau pentru a ține rigla când trasează o linie). Dacă nu ar fi durat atât de mult, liniile de îndoire puteau fi făcute, ca la origami, „munte și vale”. Adică, 2, 6, 10, 14, 18, 22, 26 se trasau pe o față a cartonului, 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28 – pe cealaltă. Au mai fost probleme cu nivelul de presiune pe cuțit, căci, dacă apeși prea tare și cartonul este subțire, se taie.

După îndoirea evantaiului urma lipirea fâșiilor din desene, sarcină extrem de simplă. Când au fost gata primele, și au văzut cum „funcționează”, erau încântați. Le-am explicat că acesta este principiul de realizare și al imaginilor „mișcătoare” de pe rigle și ascuțitori, pe care le-au văzut cu siguranță.

agamograf

Căutând mai multe despre agamograf, am văzut că iluzia optică stă la baza lui. Pe net se găsesc o mulțime de idei din această categorie. Mă gândesc cum ar fi să te chinui cu desene de 5mm lățime… și un evantai de aceste dimensiuni. Eventual cu mandale 😀 .

Alte utilizări pentru placa de biguit

placa biguire dacoDeocamdată va rămâne la școală. Pentru muchii de felicitări, plicuri după „rețetele” incluse în pachet, cutiuțe construite din carton, corpuri geometrice, aproape orice linie de îndoire poate fi trasată și realizată la un nivel de perfecțiune foarte înalt. Pe lângă trasarea paralelă, se poate face și trasarea în unghi de 45 de grade, sau chiar modificat, cu ajutorul brațului mobil care poate fi reglat.

Am folosit-o și pentru tăiat efectiv. În locul cuțitului de plastic cu care este prevăzută (și care se fixează perfect pe dreapta, în acel spațiu decupat) am folosit un cutter. Însă spațiul de pe șanț este de 1mm, așa că tăietura perfectă este mai greu de făcut. În lipsă de ghilotină/trimmer, este însă o variantă.

Placa este disponibilă pentru comandă pe site-ul DacoMag, sau la partenerii Daco, atât online cât și în magazine.

Alte idei:

Pictura pe pietre

Amintiri de vacanță – pictură pe pietre

Era Andrei mic, la grădiniță, când a venit de 8 Martie cu un buchet de flori pictat pe o piatră albă, plată. Ideea mi s-a părut minunată, așa că, pe lângă felicitările la adresa doamnei, am întrebat și unde a găsit, la noi în țară, astfel de pietre. Le-am adus din Grecia… acolo erau toate așa! Au trecut 10 ani de-atunci, și ideea a rămas. Oriunde m-am dus, am căutat mereu materiale din natură care pot fi folosite cu copiii. Rezultatele sunt mereu „altfel”, și suportul – aproape gratuit, dacă punem la socoteală doar efortul de a-l aduna.

Vara aceasta, știind că toamna urmează să vină cu provocări noi, m-am gândit din timp la unele teme. Cum să ne „amintim” de vacanță un pic altfel, și nu prin clasica pictură pe hârtie? Știam de anul trecut o plajă la bulgari unde găseam pietre pe gustul meu. Nu erau ele așa rotunde, dar erau plate, ceea ce aveam nevoie… așa că am venit din vacanță cu o pungă de pietre. Le-am spălat, le-am uscat, și abia așteptam să văd ce minuni ies din mâinile copiilor.

Surpriza a fost pe măsură. Ne mai lipsesc pensule foarte subțiri, pentru detalii, căci avem enorm de multe pensule late, care nu prea pot fi folosite în astfel de condiții. Însă oricum ar fi, micile noastre „cărți poștale” sunt gata. Mi-a plăcut că au anticipat problemele… Ce facem dacă greșim? Păi… nu prea poți face nimic, decât să speli piatra – dar nu garantez că redevine albă, și să o iei de la capăt. Sau să încerci pe cea de-a doua față.

Am pictat cu tempera. Acuarelele nu ar face față. Un rezultat deosebit se obține cu acrilice, dar sunt mai greu de procurat. Unii dintre copii au avut tubulețele, și se vede diferența.

Aveam ca alternativă pictura pe scoici. Am strâns unele mari, „doar” o găleată, care așteaptă să le dau un scop nobil în viață. Chiar mă gândeam să forțez un pic, să facem și scoicile, și să combinăm cu pietre… să iasă un mega-poster de vacanță. Doar că nu am găsit încă o soluție de a lipi eficient pietrele pe un panou pe perete… așa că așteaptă cuminți, pe o măsuță, o idee salvatoare… cam așa:

Pictura pe pietre

Cred că totuși am pus greșit piesa pe caseta 1, rândul 3, piesa 3, parcă îmi amintesc că roșu era cerul, că așa l-a văzut într-o zi la mare. Deci mea culpa, creația e cu susul în jos… :). Ordinea e plajă, valuri albe care se sparg, apa și cerul acesta fantastic.

 

fluture ata string-art daco

Fluture string-art

Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.

Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.

Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.

fluture ata string-art daco

Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Colaj: pepene din cercuri de hârtie

Vara aceasta este creativă în felul ei. Dar nimic nu se compară cu momentul în care ai uneltele necesare pentru a pune repede în aplicare ideile. DacoArt și-a îmbogățit colecția cu două unelte foarte utile pentru copii, dar nu numai. Am așteptat-o cu nerăbdare pe Iris să revină din vacanța la bunici și să i le arăt…

Cutterul retractabil a fost primul descoperit în balamucul de pe masă (daa, nu am un copil perfect, toate stau grămadă, mai ales când nu ai nevoie de ele a doua zi, și toamna e departe). Am contribuit și eu la nebunie, căci am deschis coletul pe birou, și au rămas acolo. I-am zis să le caute, și a venit repede cu el în mână, super-încântată. Nu pentru că nu avem cuttere, alte trei modele sunt în cutia mea de unelte, însă acesta se pliază mult mai bine pe nevoile ei. De ce? „Pentru că pot să-l iau la școală!” Lama stă bine ascunsă la interior, și iese doar dacă pui în funcțiune mecanismul retractabil de pix. În plus, lama poate fi schimbată ușor și înlocuită cu rezerva, sau cu un vârf bont, pentru biguire sau embosare. Sunt disponibile în cutiuța cu rezerve, deși copilul a fost convins că au loc în interior undeva, și se schimbă ca prin farmec.

CUTTER CIRCULAR CERCUITORUL DACO CR100Al doilea – cutterul circular. Unealta este de-a dreptul fantastică. Rapiditatea cu care poți tăia cercuri este una de invidiat, mai ales pentru cele mari, și poți rezolva cu el proiecte mai ample. E drept că nu aș vrea să scutesc de decupajul pe linie curbă copiii mai mici, care încă au nevoie de exercițiu, însă eu… mi-l doream de multă vreme. Două dezavantaje are: primul, nu poți tăia cercuri cu diametru mai mic de 8,5 cm, și asta dacă dai lama la minim, dincolo de marcajul de 10cm. Al doilea – lamele sunt cu totul speciale, depinzi de rezerve dedicate. Am tăiat cu el hârtie, carton 180g, și fetru – din cel subțire și foarte puțin pufos. Toamna ce urmează va urma o probă de foc pentru unealtă, sunt foarte curioasă cât rezistă o lamă, pentru că am de gând să-l folosesc intensiv pentru decorurile din clasă.

Ambele unelte se folosesc pe un suport special de tăiat, nu pe mobilă!

Și pentru că a venit vorba de acestea, le-am probat pe un proiect foarte simplu dintr-una din cărțile mele preferate în ceea ce privește lucrul cu copii: Figurine din cerculețe de hârtie. Am căutat un model cu cercuri mai mari, și „de sezon”, așa că vă invit la o felie de pepene „tăiată” de Iris.

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Uneltele le-a folosit aproape în direct, căci imediat cum le-a văzut a vrut să le folosească, și, ca să nu stricăm materialul inutil, am și filmat. Nu a existat nicio repetiție, înaintea cercurilor de mai jos a mai tăiat doar 3. Am folosit trei coli colorate, cercuri de 10-11-12 cm diametru, și triunghiulețe negre.

Pentru unelte am pus linkuri mai sus, iar cartea o puteți găsi în librăriile online, aici: elefant.ro,  libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids.

rama foto carton quilling

Ramă foto din carton, decorată cu flori

Zilele trecute povesteam despre cele două rame din carton pe care le-am construit. Cea de mai jos a fost modelul principal pe care l-am folosit la o activitate cu adulți, și, pentru că grupul era destul de numeros, am preferat să creez un filmuleț care să ilustreze modul de lucru.

Cum sunt ceva mai avansată la capitolul unelte, și m-am „lenevit” în ceea ce privește utilizarea unei foarfeci, dacă nu este neapărată nevoie, am ales să decupez modelul printat cu cutterul. Înainte de alte comentarii, iată imaginile:

Un model nu foarte complicat, care se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe cea punctată. Ca greșeală – dar nu am vrut să filmez din nou doar pentru atât, am adăugat lipici pe toată banda de jos care se îndoia, și trebuia doar în părțile laterale, nu și acolo unde se suprapunea piciorul.

Îndoiturile, chiar dacă par multe, îi dau rezistență, și după întărirea suportului din spate, chiar stă fără probleme în picioare. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit în târg… și activitatea a mers extrem de greu, cu multe rateuri, și puține reușite. Însă rămân la metodă, partea demonstrativă în activitățile de lucru manual o fac video, orice ar însemna acest efort. Nici nu se compară cu a demonstra o singură dată, unei săli întregi, cum se confecționează obiectul. Așa pot rula filmul, pot opri să explic la ce anume să acorde atenție, și apoi poate rula de câte ori este nevoie (toată ora) pentru cei care mai au nevoie de îndrumare. Deși clasicul e bine? nu dispare la nicio vârstă, numărul de apeluri directe scade vertiginos.

Acasă am convenit cu Iris să și decorăm rama. După o tentativă de a o lăsa singură, ceva bocit că are teme multe, ne-am apucat să lucrăm împreună. Ceea ce vedeți e lucrat cam jumate-jumate, dacă vă prindeți care, căci pricepute suntem amândouă. 🙂

rama foto carton quilling

Dar… pe principiul mama-mpunge și eu trag, m-a „lăsat” să franjurez eu toate hârtiile, recunoscându-mi talentul deosebit la lucruri de migală, iar ea a răsucit florile. I-am arătat apoi cum să confecționeze frunzele acestea dublu-îndoite, model pe care și eu l-am încercat de curând, apoi a dat în patima cârlionților și cu greu am oprit-o să nu pună la toate frunzele.

Floricelele sunt realizate din benzi de hârtie de 1cm lățime, 30cm lungime, iar la interior sunt una, două sau chiar trei fâșii de 5mm lățile, lipite între ele, pentru a crește diametrul.

Aș spune că rama se poate realiza ușor la clasa a III-a sau a IV-a, căci nu necesită decât atenție la îndoit (și, dacă biguiți cu un ac/pix care nu scrie, e chiar simplu), dar după experiența de săptămâna trecută, spun doar că pentru începători e puțin mai dificil, trebuie urmărit filmul pas cu pas. Dar nu e imposibil!

Spor la lucru!

PS: modelul poate fi descărcat de aici.

 

rama 3d trandafiri quilling

Ramă foto cu trepte de nivel

A denumi un articol este de multe ori o provocare pentru departamente întregi de marketing… a pune un titlu acestui articol a fost cam același lucru, doar că pentru un singur om. Și, dacă aveți o idee mai bună după ce citiți despre ce este vorba, aștept păreri, căci nu am nici cea mai vagă idee ce i s-ar potrivi mai bine.

Nu știu ce faceți voi cu mărțișoarele și ambalajele lor, însă la mine se triază. Unele au „ceva” special, altele pot fi reciclate sau utile în cutia-cu-de-toate, cert e că anul acesta mi-a atras atenția ambalajul unuia, care părea cutiuță, dar nu era. Așadar am recreat ideea, la o scară mai mare, pentru o ramă foto.

Când confecționezi o ramă foto din carton, impresia de 3D este dată de faptul că stă în picioare, include o fotografie. De data aceasta reușisem să creez și impresia de volum pentru ramă, creând o „adâncitură” suficientă. Pentru modelul meu – complet atipic ca dimensiune – aveam în minte o decorațiune quilling, care astfel ar fi fost „protejată”. Chiar ar putea avea, dacă este disponibil, geam din acetofan.

Cum este confecționată:

  • se printează pe carton cele două pagini de aici. Prima este cea care se va vedea efectiv, așa că alegeți cu grijă culoarea. A doua este cea care se va vedea din spate. Atenție la print, imprimantele tind să lase o margine de câțiva milimetri. Nu folosiți opțiunea „Fit to page/Potrivește în pagină”, ci cea „Dimensiune reală”. Chiar dacă pare să dispară ceva din model, puteți prelungi apoi liniile. Modelul necesită decupaj și potrivire perfectă, nu modificați dimensiunile.
  • există zone ce trebuie decupate, tăiate, sau îndoite. Prima pagină printată se decupează complet pe linia continuă, și se va îndoi pe cele punctate/întrerupte. Dacă printați pe carton cu fețe diferit colorate, și doriți ca una anume să se vadă în exterior, vă recomand să printați pe fața pe care o doriți „ascunsă”. În acest caz, linia cu puncte mai rare (cea dinspre interior) se va îndoi tip „munte”. Adică, uitându-vă la linia în cauză, după îndoitură, aceasta să fie pe „culmea muntelui” rezultat. A doua linie, cea întreruptă (spre exterior) se va îndoi tip „vale” – invers față de prima. Sugestie: pentru a obține o îndoitură estetică, vă recomand să retrasați liniile folosind o riglă și un fix care nu scrie/andrea/unealtă de biguit, apăsând suficient pentru a genera un șanț de îndoire în carton, și în același timp fără să-l perforați.
  • a doua pagină se decupează în centru, și se detașează dreptunghiul. Se taie muchiile piciorului. Se îndoaie apoi toate liniile punctate „tip vale”.
  • Produsul rezultat după îndoirea primei pagini se fixează în dreptunghiul decupat, și se adaugă lipici. Dacă ați decupat corect, colțurile se vor potrivi perfect, părând „îmbinate”, însă puteți corecta această zonă cu decorul ulterior.
  • se lipesc cele două laterale ale spatelui, și se întărește piciorul folosind dreptunghiul decupat anterior.

rama 3d trandafiri quilling

De aici produsul se decorează după inspirația fiecăruia. Ar fi trebuit să lipesc în interior un alt decor, pe fundal, astfel încât rama să rămână diferită. Ar mai fi fost o idee să folosesc cartoane diferite pentru cele două pagini, și dreptunghiul detașat din prima să devină fundal adăugat în a doua (piciorul se putea întări și cu alt carton). După trandafirii realizați din hârtie de quilling lată de 1cm, frunzele decupate cu perforatorul, am folosit dantelă autoadezivă (are pe spate deja fixată bandă adezivă transparentă) și jumătăți de perle.

Dacă doriți să folosiți acest model pentru o fotografie standard, lăsați un comentariu cu dimensiunile acesteia ca să realizez șablonul.

 

felicitare romburi

Felicitare aniversară cu romburi

Unul din modelele de felicitări care mi-a rămas în minte astă toamnă, și pe care mi-am dorit mult să-l încerc, presupunea folosirea de hârtie cu mai multe modele. Bine-nțeles că așa ceva e aproape imposibil să găsești de cumpărat, sau cel puțin nu la prețuri accesibile. Am folosit așadar din plin internetul, am căutat modele care cel puțin teoretic s-ar fi potrivit cu ideea mea și am trecut la treabă.

felicitare romburi

Le-am așezat unul lângă altul pe o coală A4, am pus fișierul pe un stick și l-am printat la un centru xerox. Normal că nu sunt foarte încântați la pagină full color, însă cu vreo 3 lei ai exact ceea ce-ți trebuie, în cantitatea potrivită. Am tăiat benzi de hârtie, am lipit pe ele spumă autoadezivă buretată, apoi le-am tăiat romburi. Nu mi-a mai rămas decât să le așez, cât de cât ordonat, moment în care mi-am dat seama că tehnica trebuie perfecționată, căci nu mi-au ieșit perfecte. Poate e o idee să și desenez romburile înainte de print, și să le decupez individual.

Fluturii sunt realizați cu perforatorul în formă de inimă. Două elemente, se îndoaie puțin vârful, se lipesc împreună și fluturele este gata. Banda de dantelă este și ea realizată cu un perforator decorativ de margine și a fost lipită tot cu bandă dublu adezivă buretată, pentru a da impresia de volum felicitării.

Am ezitat puțin între o felicitare de sezon și aceasta, însă, cum era o felicitare aniversară, am preferat ca pe gerul care s-a lăsat zilele acestea în capitală să aduc măcar cu un fluture și o floare senzația de căldură. La mulți ani, D.!

 

felicitare aniversara baloane

Felicitare aniversară cu baloane

felicitare aniversara baloaneM-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?

Cum rămâne cu cadoul?! Păi lasă, că faci felicitare! N-am scăpat. Așadar, trebuia să fac o felicitare, special pentru ea, cu mânuțele mele, și să nu mă eschivez, că ea știe că pot! Am trecut la treabă… și am oscilat mult între tort și baloane, știam că nu vrea roz/roșu, și nu a fost deloc simplu.

Se ia un carton, se îndoaie pe jumătate. Folosiți o riglă la îndoire, și trasați jumătatea cu un ac/pix care nu scrie, ca să aveți o îndoitură estetică. Se ia apoi o hârtie imprimată. Poate fi orice, potrivit ocaziei. Se taie mai îngustă cu cel puțin un centimetru. Apoi am luat un carton mai finuț, am potrivit lățimea, și am tăiat înclinat. Ghilotina mea are și marcaj de unghiuri, am folosit 15 grade. Am perforat muchia cu perforator decorativ, și am lipit sub model o panglică albastră. Cartonul acesta l-am lipit pe felicitare cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea mai „sus”, și să dea volum.

Funda este realizată din 4 părți, din două mai lungi am făcut buclele, din două scurte – părțile care cad. La îmbinare am lipit o jumătate de perlă (așa se cumpără, nu am tăiat-o eu). 

Baloanele le-am decupat din spumă. Aș fi vrut spumă cu glitter, dar nu mai am, și am folosit spumă normală. Cel galben este lipit direct pe felicitare, cel albastru cu un strat de bandă dublu-adezivă, cel alb – cu două straturi, ca să-l înalț. Am mai adăugat sforicele și felicitarea a fost gata.

Timp de lucru… cam 15 minute. Timp de gândire: cam o lună să mă hotărăsc ce vreau!

Morala: cadourile în care pui suflet sunt neprețuite!

pictura barcuta ipsos

Pictură: peisaj marin, cu bărcuță din ipsos

Uneori mi-aș fi dorit ca pe latura artistică să am ceva mai mult talent. Însă mă mulțumesc cu ce-am primit pe cea tehnică… este suficient, dacă o compensez cu destul de multă voință. Astăzi vă povestesc despre una din creațiile din această toamnă, perioada de început a anului școlar, când încă eram cu gândul la „vacanță”.

Mi-am propus să-i învăț pe copii să realizeze fundalul unei picturi folosind un ghemotoc de bumbac (vată medicinală). I-am observat că atunci când lucrează cu acuarele, se chinuie să picteze cu pensula toată pagina… și cum ne vom mai lovi de teme de acest gen, am zis să rezolv problema de la început. Însă orice lecție trebuie să aibă „ceva” atrăgător, care, de preferință, să le distragă atenția de la lucrul util de învățat, dar care poate fi considerat plictisitor. Una e să le spun „astăzi vom realiza un tablou cu o bărcuță în relief” și alta „azi învățăm să facem fundalul uniform”. Așa că am trecut la lucru…

Regulile au fost următoarele:

  • folosim pentru fiecare culoare alt ghemotoc de bumbac, și întindem culoarea numai de la stânga la dreapta, până în margini (obiectiv realizat greu, dar la un nivel satisfăcător).
  • cerul trebuie să fie mai deschis decât „marea” (aici a ieșit, aproape, căci au ales diluarea culorii)
  • marea nu este în totalitate albastră, are și nuanțe verzui (au fost și idei că e neagră, dar cum aveam bărcuță cu vele, n-am vrut s-o înfuriem prea tare; culorile s-au îmbinat relativ, tot cu bumbac)

Celelalte cerințe au completat cumva sarcina, pentru un rezultat bunicel. Am adăugat insula, palmierul, valuri albe, după ce planșa s-a uscat. Au văzut că, dacă întinzi bine culoarea, nu pui foarte multă apă să înmoi foaia (am pictat totuși pe carton de 160g), se usucă complet, și poți folosi tempera cu succes, nu se amestecă culorile. 

Pentru bărcuță au avut libertate totală. La final le-am dat auriu să marcheze hublourile pe maro, și unii dintre ei au pus pe insulă o plajă de nisip strălucitor. A fost momentul în care eu învăț de la ei. Uneori este suficient să le lași ceva la îndemână, creativitatea lor nu are limite. Proiectul s-a încheiat cu fixarea bărcuței cu aracet și multe, multe zâmbete de satisfacție.

pictura barcuta ipsos

sperieciori bete lemn

Aplicație: sperie-ciori din bețe de lemn

Controversat sau nu, Haloweenul e pe placul copiilor. Și, dacă lor le place, n-o să ne punem de-a curmezișul de dragul unor alte tradiții pe care ei nu le cunosc, și, sincer, nici nu ne dăm de ceasul morții ca să le facem cunoscute. Ne aducem aminte de ele doar când vrem să le combatem pe celelalte, nu înainte, să le promovăm…

Așadar, înaite de Halloween am decis să pictăm cumva altceva, un proiect mai „altfel”. Am povestit deja despre sperie-ciori pe blog, și acum era momentul să văd dacă se pot sau nu realiza cu un grup mai mare de copii. Nu e ușor, însă se poate. Aș fi vrut să pot folosi o prezentare video a realizării proiectului, însă n-am fost gata cu ea, și nici nu aș fi putut în sala de lucru. Așadar, am mers pe explicații…

Contribuția mea la realizarea proiectului a fost tăierea unei bucăți de bandă dublu-adezivă, din aceea lată, de construcții, ca suport pentru lipirea celor cinci bețe de bază ale figurinei. Și, după preferințele lor, am tăiat din șnurul de hârtie șuvițele necesare pentru păr. De acolo s-au descurcat singuri, mai ușor sau mai dificil, cu elementele. Obiectivul acestei activități a fost pictarea uniformă, după marcaj, a bețelor de lemn, și asamblarea acesteia. În rest au decis și realizat ei. 

Rezultatul este în ton cu sărbătoarea. Personaje mai simpatice, zâmbitoare, calme și calde, sau mutre înfricoșătoare sau triste. Sper doar ca părinții să nu capete o figură furioasă când le vor lipi pe vreun perete cu dublu-adeziv, să se ia zugrăveala. Preventiv le-am explicat că musai trebuie să ceară voie… dar… aflu eu data viitoare ce s-a întâmplat cu ele!

sperieciori bete lemn