hora ghirlanda romanasi

Hora Unirii – ghirlandă (decupaj)

Pentru activitățile dedicate Unirii Principatelor am stat în cumpănă, dacă să reinventez roata sau nu. Prima variantă la care m-am gândit au fost costumele naționale cusute, un proiect cu mare succes încă de la lansare, în urmă cu vreo 13 ani. Însă n-am apucat încă să cos cu ac și ață în varianta simplă, cu o singură culoare, era prea mult să sar direct la două sau mai multe așa, din prima.

Așadar am rămas la un proiect cu decupaj și decorare cu carioca/culori clasice, tot pe ideea portului național: o ie utilizând principiul simetriei. Asta după ce m-am gândit mult să fac o „horă a Unirii” cu băieței și fetițe.

Proiectul îmi este tare drag, mai ales că este printre primele de care îmi aduc aminte în copilărie. Sigur, pe atunci nu aveam modele imprimate, totul se rezolva din fâșii de ziar decupat, iar bunicii erau mai mult decât dornici să te învețe să faci „ceva”.

Foarfeca era unul dintre instrumentele stăpânite repede, și nu în versiune de copii, de stângaci, sau cu vârfuri rotunde. Pe atunci, foarfeca era doar foarfecă. Ori de croitorie, ori de tuns, ori de manichiură, adică mici și ascuțite. Le preferam pe ultimele, spre disperarea mamei, tăiau fin și precis, aveau inelele potrivite degetelor noastre de copii. Foarfeca „mare, albă” disponibilă în casă mergea la proiecte mai mari, croitorie pentru păpuși, sau… tăiat perdelele drept, câte o fâșie de jos și până sus, niciodată doar un pătrățel, să se vadă cumva!

Horă cu omuleți

Provocarea proiectului este să faci evantaiul singur și să desenezi, aproximativ, modelul pe care îl vei decupa. Foarte important este ca mâinile să nu fie decupate complet, astfel încât ghirlanda de elemente să funcționeze. Îmi amintesc că bunica le mai lăsa fetițelor și fustițele să se atingă, țineau mai bine legăturile, le făcea picioarele mai scurte, să nu se îndoaie ușor. La un moment dat, le decupam și cu codițe, doar că nu mai ieșeau capetele rotunde.

Acum am simplificat, modelul este printat, muchiile de îndoire sunt marcate, unele într-un sens, altele în celălalt. Deasupra rămâne desenul și se îndoaie, dedesubt, una dintre părți (la modelul mixt), pentru a nu obține jumătăți de omuleți în horă.

Nu este ușor să tai, simultan, mai multe straturi de hârtie, de aceea, cu cât este mai subțire, cu atât mai bine. Altfel este nevoie de o foarfecă puternică, de o mână sigură și antrenată și de răbdare, să tai încet și precis, pentru a obține, simultan, aceeași formă.

Pentru varianta imprimată, aveți aici paginile necesare. Pentru inspirație, răsfoiți aici arhivele de acum un deceniu și jumătate pentru a descoperi minunile create atunci de copiii pe care îi provocam online, săptămânal, cu câte o temă. Înainte de a decupa, puteți decide cum să modificați conturul printat pentru a obține detalii mai elaborate.

Hora unirii - decupaj din evantaiHora unirii - decupaj din evantai

Cum m-am răzgândit

Ca orice proiect pe care mi-l propun, îl testez. Întâi pe mine. Dacă eu pot să-l fac în cinci minute, atunci sigur merge la clasă. Decupajul s-a încadrat. Însă decoratul… Nu. Întâi, n-am avut sincer chef de colorat. Așa că am pliat băiețeii și fetițele și le-am luat la after, cu gândul că găsesc repede amatori de colorat costume. Amatori au fost, dar entuziasmul i-a părăsit repede când au văzut că nu e așa ușor cum pare, că nu colorezi la nimereală, că sunt multe detalii…

Așa că, văzând că rezultatul se depărtează de ceea ce se schița în imaginația mea, am renunțat (anul acesta) la horă. Mai am de sărbătorit cu ei „opt Uniri” în anii ce vin, sigur o să mai avem ocazia.

hora ghirlanda romanasi

 

romanasi din linguri de lemn

Românași din linguri de lemn

Timpurile se schimbă și materialele la fel. Cum linguri de lemn ca ale bunicii se găsesc greu sau sunt mult mai scumpe decât variante mai noi, am scos de la naftalină proiectul cu „românași” realizat încă de când era Iris la grădiniță. N-aș putea să descriu „chimia” pe care am avut-o cu doamna ei educatoare, dar atunci am redescoperit cumva pasiunea mea pentru a face lucruri. Și știu că într-o iarnă mi-a zis că vrea să facă păpușile din linguri, dar mult mai simplu. Atunci am creat primele „costume” pentru lingurile achiziționate.

Am mai reluat ideea în timp, de câteva ori, și acum mă gândeam la ea din nou. Însă varianta de anunț „pentru luni e nevoie de o lingură din lemn” îmi dădea fiori, la câte dimensiuni și tipuri de linguri se găsesc în magazine. Așa că am luat prin asociația de părinți un set de linguri de unică folosință, cele de 16 cm, pe care se potrivește modelul printabil creat (disponibil aici).

Pe pagina imprimată sunt două seturi pentru „băiat” și două pentru „fată”. Se decupează, se lipesc una pe față, una pe spatele lingurii. Hotărâți de la început dacă ochii stau pe partea convexă sau pe cea concavă. Puteți completa „capul” cu fire de bumbac împletite, pe post de codițe, după ce colorați cu carioca.

Pentru ochi pot fi folosiți ochi mobili, pot fi pictați cu acuarele, desenați cu creionul, însă nu cu carioca. Lemnul este poros și culoarea este absorbită haotic. Modelele pot fi colorate și decorate după dorință, sau se poate prezenta imaginea unor costume naționale cu care cele două variante ar trebui să semene.

Planuri de lucru

Am dat fiecărui copil ambele variante de păpușă și au început cu cea care îl reprezintă, să facem o „oglindă a clasei”. Cum unii dintre ei știu sigur că vor lucra repede, pentru ei a doua păpușă va fi o provocare. Pentru ceilalți – o temă de lucru acasă.

Aveam acasă ață galbenă pentru păr, dar ca să nu fim toți finlandezi, am achiziționat și un pachet cu ață maro. Nu am tăiat înainte bucățile necesare, am făcut sondaj pe tablă cu cine ce culoare vrea și le-am pregătit cât timp ei au decupat și decorat modelele. Prima idee era să le cer să deseneze o steluță în coloana potrivită, dar apoi m-am gândit că nu voi ști cui să le împart și, ca la orice vot, există pe parcurs schimbări de opinie.

Drept urmare, fiecare și-a scris numele, chiar dacă a durat, dar lucrurile au fost foarte clare.

Pentru varianta de băiat, părul a fost colorat cu carioca. Le-aș fi propus să decupeze liber din hârtia rămasă un plop sau o pălărie normală, pentru că bărbații nu mergeau cu capul descoperit, dar timpul nu ne-a fost prieten. Pentru fetițe mergeau codițe împletite, dacă erau mai mari.

Pentru asamblare, voi utiliza silipici.

Nu înmoaie hârtia și aderă foarte bine la lemn. Al doilea care ar face față, în cazul în care nu aveți la îndemână, este lipiciul solid. Mai ales dacă se folosește carioca pentru decor, e de evitat aracetul. Copiii tind să adauge mult și timpul de uscare crește exponențial, ca să nu adăugăm că modelul se încrețește și se curbează.

Lingura, așa cum se vede și pe prima pagină a modelului, nu ajunge până jos. Am încercat și această variantă, dar capul este mult prea mare raportat la corp, iar modelul este prea mic pentru a fi decupat fără dificultate de copii. Nu mai adaug dimensiunea decorațiunilor ce ar trebui realizate.

Mai jos aveți creațiile copiilor. Activitatea noastră la clasă o puteți urmări mai repede pe instagram, cu hashtagul #inimioarelapregatitoare2024.

romanasi din linguri de lemn

Somnoroase pasarele - colaj

Somnoroase păsărele-colaj pentru pici

Timpul planificat la școală nu mi-a mai permis să inserez încă o activitate pentru ziua de 15 ianuarie, dedicată lui Eminescu, dar deja încolțise ideea și am lăsat-o să crească. Apoi, am strecurat proiectul, „în teste”, la afterschool, să văd dacă poate fi realizat la clasa pregătitoare.

Cu multă răbdare (și multă cicăleală), au reușit. Le-am pus întâi în față cartoanele bleumarin, explicându-le că, dacă vor să iasă cu adevărat atrăgătoare, trebuie să decupeze cât mai bine, ca să nu se vadă alb în contrast cu fundalul. Și le-a ieșit binișor, mai ales că s-au încadrat și ca timp, în 45 de minute.

Așadar, dacă sunteți în căutare de idei, recomandarea acestui an este adaptare pentru prima strofă a poeziei.

Somnoroase pasarele - colaj

Etape posibile de lucru:

Întâi de toate, descărcați fișierul de aici. Apreciez dacă, în cazul în care vreți să recomandați proiectul, nu trimiteți pdf-ul, ci linkul la articolul de față. Așa este corect și demonstrați respect pentru munca depusă.

Apoi, aveți nevoie de materiale și unelte.

  1. Dispuneți de imprimantă color: printați la alegere paginile care includ toate elementele, fiecare copil primește câte una, decupează și asamblează după model. Dacă considerați că ei sunt prea mici, puteți printa pe carton de culoare închisă pagina 4 cu cele două rămurele, asamblarea va fi mai ușoară. Dacă nu aveți carton închis la culoare și nu faceți economie la toner, puteți printa pagina 3.
  2. Nu dispuneți de imprimantă color, dar aveți hârtie colorată. Studiați cu atenție paginile fișierului atașat și printați, pe rând, elementele pe hârtia potrivită. Sunt aranjate cât mai economic, dar e nevoie de puțină răbdare și organizare pentru a pregăti pachetele individuale cu numărul potrivit de elemente.
  3. Nu dispuneți de imprimantă color, nici de hârtie colorată. Puteți printa pagina 5, câte una pentru fiecare copil, ei colorează elementele după model, apoi le asamblează și lipesc. Pentru înlocuirea cartonului de fundal, pot picta cu cerneală o coală albă de hârtie.

Recomandări:

  • Utilizați un carton-suport cât mai închis la culoare. Nu aș zice chiar negru, însă pe un albastru mai deschis trebuie folosite modelele de păsări roșii sau violet incluse în fișier. Pe colajul de test făcut de mine am aplicat cerneală (peste carton albastru) pentru a obține un contrast satisfăcător. Pentru copii am avut la after carton mai închis (celelalte realizate de ei), pe care am printat direct rămurelele.
  • Există detalii „bonus”, pentru copiii mai rapizi (trei stele în plus, paiele de pe cuib).
  • Stabiliți cu ei, la început, ordinea în care trebuie lipite elementele. Altfel vă treziți că pasărea doarme pe lângă cuib. În acest sens puteți folosi pagina cu etapele de lucru din pdf. Am observat la clasa mea că activitatea se desfășoară mult mai repede și mai eficient dacă au un „ghid de asamblare” disponibil și e păcat, având tabla smart, să nu o folosesc.

Să aveți spor!

(Și dacă aveți și timp, îmi puteți lăsa ulterior un mesaj despre cum s-a desfășurat proiectul, dacă recomandați îmbunătățiri pentru scenariu.)

 

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Un nai din hârtie pentru litera N

Nu e chiar atât de ușor să faci lucrurile să se lege la pregătitoare, astfel încât ceea ce e important de reținut să se reactualizeze prin fiecare acțiune pe care o faci. Măcat câte puțin trebuie să aibă legătură cu ceea ce ai parcurs anterior, cu câteva zile în urmă sau doar cu câteva ore.

Pentru litera N am pregătit două activități. Una implica o nucă, deoarece am avut câteva surprize, să nu știm cum arată, și dacă urmăriți contul de Instagram, nu ați ratat micul sat de ștrumfi cu căsuțe din nuci.

A doua era un nai din hârtie. Nu părea deloc ceva dificil de realizat când mi-a încolțit ideea, însă în momentul în care m-am apucat să-l construiesc au început să apară potențialele probleme.

  • Bucățile de hârtie ce trebuie rulată pe creion trebuie să aibă dimensiune descrescătoare.
  • Copiii nu pot măsura, cel mult pot compara obiectele, punându-le unul lângă celălalt.
  • Nu știi pe care latură a dreptunghiului să rulezi, căci nu mereu este lungimea cea în cauză și nu ai siguranța că o identifică.

Un proiect ce părea foarte simplu la început s-a complicat brusc, însă O imposibilitate este o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o, ca să-l citez pe Matt Haig. Așadar am început să caut.

Dimensiunile: prima problemă

Hârtia colorată nu este în cantitate infinită la școală, chiar dacă fiecare și-a adus. Așa că pentru proiectul acesta am folosit culorile „mai rare”, mai ales că roșu, galben, albastru, verde se lichidează primele (mere, steaguri, cocarde,brazi etc.) Aceasta în cazul în care vă veți întreba de ce arată ca o sorcovă naiul și dacă nu puteam face un efort de potrivire mai artistică a culorilor…

Apoi, am ținut cont de ce puteam tăia cu ghilotina. Lățimea colii A4 este de 21 cm, așa că toate tuburile au dimensiuni complementare. 21 = 15+6=14+7=13+8=12+9=11+10. Odată colile tăiate pe lungime, tot cu ghilotina le tăiam dreptunghiuri cu lățimea de 4-5 cm (cum se mai nimerea, că fugea hârtia…). Am realizat repede că naiul probabil va avea axă de simetrie, fiind identice culorile care compuneau numărul. Însă nu am urmat mereu regula, așa că m-am străduit să le așez în așa fel încât să nu pun unui copil două culori identice succesive.

După ce toate erau potrivite pe teancuri, le-am suprapus foarte aproape una de cealaltă și cu un marker evidențiator am colorat muchia pe care copilul urma să ruleze fâșia.

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Montajul: „Doamna, dar nu avem film?”

Din categoria: Bună ziua ți-am dat, belea mi-am căpătat., când am început activitatea și i-am solicitat să fie atenți la ceea ce urmează să fac eu, a urmat imediat replica: Cum, nu avem film? Dar ce-am pățit de nu e?? Le-am spus că e prea simplu proiectul ca să muncesc câteva ore la filmuleț pentru ceva ce le explic într-un minut.

Fiecare a primit, într-o folie de plastic, toate dreptunghiurile necesare. Le-am arătat muchia marcată și cum fixăm creionul de-a lungul acesteia și începem să rulăm. Apoi lipim când am rulat toată hârtia.

Când sunt gata toate tubulețele, le așezăm împreună vertical și îl alegem pe cel mai mare. Pe acesta îl lipim primul pe suportul de carton. Repetăm operațiunea de comparare până rămâne unul singur, cel mai mic, astfel încât să ne asigurăm că toate se așază corect descrescător.

Au fost și copii care întâi le-au așezat pe toate descrescător pe bancă, apoi le-au lipit în ordinea stabilită.

Decorațiunile finale cu note muzicale au anticipat alte cunoștințe, însă semnele le erau familiare. Le-am reamintit că la română folosim litere, la matematică – cifre, la muzică vom folosi notele muzicale, ca semne specifice de scriere.

Cât de reușite au fost în cele din urmă naiurile noastre se poate vedea mai jos. Rulatul hârtiei pe creion a fost pentru unii o provocare serioasă, în timp ce pentru alții a fost un proiect prea ușor. Va fi greu de găsit echilibrul de dificultate pentru ceea ce fac la clasă, însă îmi este clar că nu sunt genul care doar să coloreze ceva.

Nai confectionat din hârtie. Idei creative pentru copii

Încă un pas către integrare

Pentru că naiul nu este totuși pian, să fi auzit toți de el, am deschis chiar la începutul lecției un videoclip cu Gheorghe Zamfir interpretând Ciocârlia. I-am rugat să fie atenți dacă instrumentul poate reda sunetele reale din natură și, la final, dacă observă cum funcționează acesta. Câțiva au observat că lungimea tubului influențează înălțimea sunetului și că, probabil, nu e ușor să cânți la un astfel de instrument, pentru că trebuie să respiri repede. Ne-am delectat apoi pe parcursul lucrului cu alte melodii în care naiul era instrumentul principal.

 

În final mi-am confirmat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că abilitățile practice nu pot exista fără matematică.

elicopter din benzi de hârtie

Elicopter din benzi de hârtie

La ce e bună planificarea abia terminată dacă nu să îți dai seama că îți vin alte idei și trebuie să o modifici?! Până la urmă, partea de proiectare o faci, numeri săptămânile, marchezi zilele libere, botezi unități și teme săptămânale, faci totul să „corespundă”, că na, nu știi niciodată când te pălește o inspecție, fie ea la clasă, fie generală. Integrarea e regula de bază la primele trei clase de primar și, când tragi linie, musai trebuie „să intre” cum trebuie.

Și de parcă nu era și așa suficient de greu, total fără legătură cu sistemul care funcționa, s-a adăugat proiectarea pe module. Nu contează cum, pe hârtie se poate, nu? În realitate, lucrurile nu se petrec așa, iar noi ne îmbătăm cu apă foarte, foarte rece. Trebuie să fii și nebun să supui copiii unor chinuri dureroase, cu evaluări la toate materiile într-o singură săptămână, când nici studenții nu au așa ceva!

Așadar, ideile bune vin când vor ele și, deși mi se părea la sfârșitul lui august că a ieșit cam ce voiam eu, când am început să pregătesc materialele în weekend pentru activitățile imediat următoare, mi-am dat seama că, având AVAP lunea (nu întrebați de ce), se potrivește foarte bine cu prima lecție de CLR. Și dacă tot predau litera, de ce să nu fac un proiect potrivit? La A am făcut arici din castane, deși se stârnise un val de panică din pricina scobitorilor, că își vor scoate ochii cu ele. Niște reguli de protecția muncii clar stabilite, un clopoțel (aproape talangă) și un fluier la gât fac minuni!

Litera E… ce să aleg?

E, pentru că fac întâi vocalele. Consider că le aud mult mai bine, le identifică ușor în cuvinte, până ajungem la consoane învățăm să facem și schema pe silabe cum trebuie. Așadar, E săptămâna aceasta. Pictat elefanți nu aveam chef, lipit diverse – abia făcusem, am cochetat cu evantai, dar cred că e un pic prea devreme pentru origami, așa că mi-am amintit de proiectele cu benzi mari de carton, asamblare 3D.

Am hotărât să fac un elicopter, chiar dacă părea cam complicat. Din ce resturi aveam pe birou am făcut prima încercare, dar, admirând-o, am început să văd și provocările.

Demonstrația nu era mare lucru, o filmez, ca de obicei. Însă unele elemente erau chiar asemănătoare și aveau nevoie de indicații suplimentare. Am decis să le fac pe fiecare din culori diferite de carton. Așa ar fi avut permanent modelul, ce să pună și unde.

Am realizat că nici adăugarea lipiciului nu e floare la ureche, iar după ce am tăiat toate piesele (trăiască ghilotinele!), le-am marcat copiilor, cu creionul, unde și cât lipici să pună, ca să nu iasă cercurile diferite. Pe lângă aceasta, piesele care trebuie îndoite le-am pregătit tot eu, pentru siguranță. S-ar putea ca „jumătate” să fie un concept prea devreme de pus în practică.

Morișca am decupat-o și perforat-o complet, doar să fixeze acul.

Am încredere că au demontat de câteva ori moriștile primite cadou în prima zi de școală sau măcar le-au studiat. Nu ar trebui să fie ceva complet nou pentru ei.

Organizarea în clasă e ultima provocare. De obicei nu le dau mură-n gură materialele, fac autoservire după ce inventariem necesarul. Dar acum… chiar n-am idee dacă îmi iese, spațiul fiind marele meu inamic. Încă stau și calculez dacă nu cumva niște sensuri unice pe cele două culoare mi-ar permite să fac un rând complet.

elicopter din benzi de hârtie

Socoteala de-acasă și cea din târg: epilog

Au zărit elicopterul meu de la prima oră și au intrat în fibrilații de emoție, că vor avea și ei jucărie. Tot de la prima oră am auzit și vaietele, eu n-am ac! Nu-i nimic, a trimis o mămică pentru toată lumea, ba chiar pentru încă vreo cinci proiecte, deși chiar s-au prezentat bine, vreo 3 doar nu aveau ce le trebuie. Dopuri de plută au ajuns suficiente, oricum am tăiat o feliuță pe jumătate, ca să nu se îndoaie plafonul sub greutate.

Distribuția materialelor a fost făcută pe rând. Cât timp ei vedeau filmul, am pregătit pe primele bănci piesele mari, inclusiv elicea roșie care trebuia decupată. I-am chemat câte 3-4, s-au servit, s-au apucat de decupat, timp în care am pregătit și roțile, tot cu autoservire și de această dată. Să trec eu printre bănci e greu, să se plimbe ei toți simultan, imposibil. Iar cei patru elevi de serviciu au și ei limitele lor.

Am pus filmul pe tabla smart și l-am explicat, oprindu-l ori de câte ori voiam să observe piesa, zonele unde adaugi lipiciul, modul în care se asamblează. Filmul a mers toată ora, continuu, cele două minute (de 3 ori mai rapide decât timpul real) fiind mai mult decât suficiente pentru a răspunde la întrebarea Ce fac mai departe?.

Cam la cinci minute după ce toată lumea se apucase de lucru, a aterizat primul elicopter, terminat integral, fără ajutor. A fost unul dintre momentele acelea în care m-am felicitat pentru idee. Au mai reușit câțiva, am ajutat intens cu elicele, dar nu și în rest. Tot corpul l-au montat singurei. Am avut și vreo două montate greșit, mai turtite, unul aproape nemontat, din motive de mie nu-mi iese, dar nici nu încerc combinat cu vreau la baie, de unde uit să mă întorc. 85% reușită pentru un proiect destul de dificil este bine. Oricum, mulțumită am fost de când au respectat zonele pentru lipici și ghidul pentru ansamblu.

Un singur lucru regret, că nu am avut telefonul la plecare. Erau atât de încântați de noile lor jucării, suflau în ele și râdeau, că a meritat tot efortul decupării și marcării manuale.

Dacă vă place proiectul, pe film aveți dimensiunile (se văd dacă opriți cadrul) sau puteți imprima de aici, recomand direct pe carton.

 

 

Lecțiile despre culori

Artele vizuale la cei mici nu sunt doar momente de relaxare și distracție. Se mai strecoară, ce-i drept, discret, și momente în care „învățăm lucruri“. Cam așa a fost și seria de lecții despre culori. Ar fi fost plăcut ca școala să aibă seturi de experimente, să împrumutăm și noi, cei mici, din laboratorul de fizică o prismă și să generăm un curcubeu, ori să avem layere colorate să combinăm practic culorile și să vedem ce se întâmplă când combinăm lumina și nu vopselurile.

Culori primare, culori binare

A fost prima și cea mai simplă. Am constatat cu tristețe că nu combinarea culorilor a ridicat probleme, ci cerința inițială: îndoaie coala de hârrtie în nouă părți preferabil egale (întâi în trei pe lungime, apoi în trei pe lățime).  Parcă era intrarea în Purgatoriu, lăsați orice speranță, dar am rezistat, am tras aer în piept, am zis că vine el capitolul de fracții… mai dregem atunci din belele. Apoi primele trei casete se pictau cu roșu, galben, respectiv albastru, următoarele trei – folosind culorile secundare, portocaliu, verde, violet, iar ultimele trei erau lăsate pentru un experiement liber, să adauge în culorile binare una din culorile primare utilizate și să vadă ce se întâmplă.

culori primare binare

În principiu ora era una de joacă, dar unora dintre copiii de azi nici să se joace nu le place, căci nu găsesc niciun farmec dacă n-au un ecran pe care milioane de pixeli să sclipească. Dar de ce să combinăm dacă avem verde și portocaliu? Uf… și dacă n-ai? Sau nu mai ai?

Culori calde, culori reci

Partea a doua – despre cât de mult ne încălzesc culorile. Aici am ales să folosesc puțină inspirație și să urmez un exemplu. Cum articolul făcea referire la copii clasa a șasea, nu am exagerat să le cer să și deseneze contururile, le-am printat eu, ei urmând doar să le picteze. Și chiar dacă proiectul a fost destul de ușor, cu greu au îndeplinit cerințele. De ce? Pentru că la arte oricum se ia Fb, de ce să te străduiești să faci ceva frumos? Nu mai bine mâzgălești repede cu pensula, în două culori, una caldă, una rece, și strigi ca din gură de șarpe că ai terminat?

culori calde reci

Sau, a doua variantă, la școală îți ia foarte mult timp să te apuci, cerșești timp la sfârșit și ora viitoare vii cu un proiect foarte „frumos, terminat acasă“. Am întrebat, cu proiectul în față, care erau cerințele de execuție. Răspunsul – chiar indignat: Păi mama n-a știut! Dar de ce trebuia să știe mama?! E ea clasa a treia? Și ce treabă are mama cu proiectul? Nu mai comentez, dar presimt că mă voi face mai rea și voi evalua fix ce ai lucrat în timpul celor 45 de minute ale lecției. Dacă nu poți nici măcar întinde culoarea pe foaie, atunci nu e musai să ai Fb.

Finalul:

Am schimbat tehnica. Se plictisesc dacă săptămâni la rând mergem pe aceeași, așa că am păstrat conținutul teoretic, dar am trecut la cusături. Copiii au primit modelul imprimat pe hârtie subțire, l-am prins de carton cu agrafe de birou, au perforat singuri și au cusut. Finalul a fost colorat în funcție de zona de intersecție a diagramelor, combinând culorile. Inițial mă gândeam să complic puțin proiectul, zonele de intersecție să fie cusute folosind culoarea secundară, dar cum e dificil să găsești totuși atâtea culori, am renunțaț și am folosit doar culorile primare.

Modelul pentru cusut este disponibil gratuit timp de o săptămână de la publicarea articolului aici. După expirarea acestui termen, fișierul este disponibil la cerere pentru cei care fac sau au făcut în ultimele două luni o donație către Talente de Năzdrăvani.

bobinaj semn de carte

Bobinaj: probă olimpică pentru pitici

Am pregătit temele de lucru manual pentru unitatea în curs ridicând oleacă din sprâncene. Aveam pe lista de tehnici bobinaj, iar eventualele piedici în desfășurare nu erau puține. Îți trebuie întâi un suport solid. Pe acesta l-am bifat, mi-au rămas de la școala altfel de anul trecut câteva cartoane cu mesajul nu le-am aruncat, sigur le găsiți dumneavoastră o întrebuințare. Am pus suportul în mapă, căci le-am pregătit dinainte de a se decide deschiderea școlilor, iar părinților le transmit cu câteva zile înainte de activitate lista cu materialele necesare.

Având la îndemână cele de mai sus, nici prin cap nu mi-a trecut că e greu de identificat „cartonul pentru suport – cel lung și îngust, ca un semn de carte“, căci 8 copii au avut ori unul dintre cartoanele colorate, ori „nu l-au găsit“. Iarăși, „ață colorată (recomand variante mai groase, folosite la tricotat, cel puțin două variante de ghemulețe)“ a fost o provocare, căci mi-e greu să cred că, având la dispoziție trei zile pline, în a patra fiind necesare la școală, nu poți identifica măcar un ghem cu sfoară de cânepă, ca să nu trimiți copilul să bobineze cu ață de papiotă.

Îmi dau seama că înainte de pandemie i-am învățat prost. Lasă că nu contează ce își ia de-acasă, se descurcă doamna la școală/grădiniță, că doar n-o să-l lase să stea degeaba. Ei bine, acum nu prea mai e așa… dacă i-ai dat borcănelul cu aracet și nu ai verificat măcar că se desface ori nu s-a uscat între timp, va sta și se va uita la el toată ora. Orice alegere neinspirată de material pe ideea lasă că merge, îi va crea copilului o sumedenie de frustrări de care, bineînțeles, e vinovat profesorul.

Dar… sănătoși să fim, am mers mai departe.

Le-am arătat copiilor cum procedăm, cum lipim ața, cum bobinăm fir lângă fir, să le așezăm ordonat. La clasă nu am reușit să finalizăm – ar fi trebuit să începem de la 8:00  ca să fie gata și, cum în ziua respectivă am exagerat eu puțin cu temele la română, le-am lăsat și a doua zi la dispoziție să termine proiectul și să încarce pe platforma online tema realizată. Ieri seară, când expira termenul de predare, am descoperit o mulțime de minunății. Nu cred că au lucrat părinții, în primul rând pentru că nu știau ce le-am cerut copiilor, nu au văzut modelul. Am fost extrem de mândră de ei să văd că au reținut bine și foarte bine ce e de făcut.

Undeva printre cele de mai jos este și modelul pe care l-am dus la clasă. Am convins-o pe Iris în vacanță, când eu stăteam și pregăteam mapele, să îl facă ea. Trebuie să recunosc că, deși i-au luat 10 minute, m-a bombănit în fiecare secundă. Pe scurt, concluzia era că nu sunt normală dacă vreau să fac așa ceva cu copiii, că uite cât e de greu, trebuie să te concentrezi, să pui fir lângă fir, să fii atent să nu scapi modelul, să ții ața întinsă. Da, exact de-asta am vrut și eu să-l fac. Nu ai cum să crești, să progresezi, dacă nu dai piept și cu frustrarea unui obstacol mai greu de depășit.

bobinaj semn de carte

Ca orice pahar, nu e totuși plin. Dincolo de aspectul minunat, bilanțul temei spune că avem două teme trimise după ce termenul a expirat, trei netrimise deloc. iar dintre cele trimise, una doar începută și neterminată, altele cu cerințele înțelese parțial. Le-am spus să exerseze, căci de 8 Martie o luăm de la capăt. Vreau să facem bobinaj pe sticlă (una mică, de la nurofen sau alt sirop), să o decorăm frumos și să pună în ea o floare pentru mama/bunica. Sper aici să se implice și tăticii… căci nu cred că am timp și de flori în acea zi!

Mă bucur că am reușit să achiziționăm silipici pentru toată clasa, va fi de real ajutor să lipim și sfoara de sticlă (la cele două capete, nu integral) și decorațiunile pe aceasta, astfel încât să nu se desprindă. Bobinajul de-acum e abia primul pas, îmi fac curaj să… cos!

66 99 desen cu numere

Calendarul de Advent, la jumătate

Am trecut azinoapte de jumătatea perioadei de Advent. Parcă e puțin mai ușor de organizat când nu am ales o nișă foarte îngustă și activitățile pe care le propun copiilor acoperă o gamă variată de domenii. Cum mă așteptam, invitația de participare nu a avut o participare unanimă la clasă, așa este și democratic, undeva pe la trei sferturi au fost cel puțin curioși să vadă ce se întâmplă și aproximativ jumătate dintre ei țin ritmul activităților. Ce haz mai are o provocare de Advent dacă nu o accepți exact în ziua în care a fost dată?

Am pornit de la ideea că ce e mult strică și zilele în care activitatea este mai solicitantă alternează cu cele în care trebuie să dezlegi o ghicitoare. Am folosit în continuare fișele de lectură de la Editura Edu. Deja le utilizam, la fiecare literă învățată cerându-le, opțional, să îmi trimită înregistrare cu textul citit. Și aici răspund puțin peste jumătate și, din păcate, foarte puțini din cei care ar avea cu adevărat nevoie de acest exercițiu de citit. Ghicitorile completează cumva litera pe care o predau la clasă. De exemplu, mâine avem v mic de mână, sarcina de Advent va fi compusă din cele două ghicitori în versuri, 19 rânduri scurte, ultimul cuvânt, răspunsul, rimând cu cele deja citite. Așa am procedat până acum și copiii au fost încântați de ele.

O activitate care m-a surprins a fost cea de desen după explicații. Îmi era teamă, dat fiind că nu se omoară cu desenatul, că se vor plictisi. Până acum am desenat un ren și, creme-de-la-creme, dacă tot am început și noi capitolul despre numerele până la 100 (ce dezamăgiți au fost când au văzut că stăm încă la cele învățate la pregătitoare), le-am cerut să scrie cu cariocă neagră numărul 66 sau 99, pe care îl preferă, apoi pornind de la acesta să realizeze un desen. A fost marea surpriză a zilei când am deschis tema să o verific, momentul acela în care face bine la suflet să vezi partea plină a paharului, chiar dacă în ea e o picătură. Pentru jumătatea aceasta care muncește și înflorește merită să mă zbat să fac lucrurile altfel. Accept că nu voi reuși cu toți și apreciez cuvintele frumoase ale părinților, strecurate în convorbiri banale, cărora le pun fundiță și le consider cadou de Crăciun, iar veninul celorlalte îl dau repede uitării.

Am recitit acum Codul de onoare al Năzdrăvanilor , scris în urmă cu 11 ani, pe când nici măcar nu îmi trecea prin cap să mă reîntorc la catedră. Activitățile online au fost atunci ceva „nou“, regret că acum e dificil să mai strâng o grupă de copii pasionați, care să ridice mănușa în fiecare săptămână. Dar valorile pe care le urmăream au rămas ca obiectiv în tot ceea ce fac și acum cu copiii: corectitudine, spirit de observație, punctualitate, seriozitate, fairplay… Ceea ce intuiam atunci, că activitățile la distanță nu se pot desfășura în lipsa acestora, se vede acum la școala online când, departe de ochii profesorului, sunt la mare „cinste“ păcălelile. Și nu condamn atât copiii care trișează, cât părinții care le arată în generozitatea lor calea cea scurtă. Oare ce învață un copil când mama îi spune că tema e prea grea, de ce să înveți poezia, mai bine o citești, că știi să citești repede. Sau vezi că tema e greșită, dar o trimiți așa, că „merge“, e mai importat să o trimiți decât să o refaci. Ori – să ai sarcină de pregătit materiale pentru a doua zi și la oră copilul să constate că nu are tot ce-i trebuie, că mama a citit lista pe sărite, ori că nu citește comunicările destinate părinților și abia după două săptămâni realizează ce are de făcut. Ce modele oferim? Culegi ceea ce semeni e mai adevărat ca oricând.

Ca să închei într-un ton mai optimist, vă las să vă delectați cu desenele noastre matematice. Dacă vă plac, vă rog să lăsați un mesaj de încurajare pentru acești pitici deosebiți de doar 7-8 anișori, vreau să le arăt și lor ce minunați sunt!

66 99 desen cu numere

semn carte racheta

Semn de carte din hârtie

1 septembrie azi, ziua în care, oficial, am revenit la școală, ca profesor. Sau, în traducerea liberă a tuturor celor din afara școlii, ziua aia în care profesorii iau banii degeaba și nu se duc la muncă. Deh, e la modă să spui așa! Oare chiar, de ce sunt plătiți profesorii  până pe 14, că doar nu „muncesc“, ba chiar 8 ore pe zi, să își merite leafa!

Mi-am început dimineața mai lejer, așa, precum corporatiștii, pe la 9.30, nu cum va fi peste două săptămâni, de la 6. M-am apucat să fac un pic inventarul materialelor și să pun în practică o idee de cadou pentru copii. Habar n-am dacă ne vom vedea toți sau pe rând sau nu ne vedem deloc, dar eu le pregătesc ceva: un semn de carte cu o urare personalizată, scrisă de mână, un banal „Succes în clasa întâi, Gigeluș!“. Nu am ales întâmplător o rachetă, deși le puteam personaliza mult mai repede cu orice altceva din colecția de perforatoare decorative, am vrut ca mesajul ascuns să fie „Sky is the limit“ pentru tot ceea ce urmează să se întâmple de acum înainte, atât cu noi toți, dar și cu învățarea, ca proces individual.

Cum ziceam, m-am apucat de treabă, până pe la 12 eram gata cu semnele în varianta origami de bază și formele geometrice necesare. Lăsasem ultimele hublourile, eram aproape convinsă că am un perforator de dimensiunea aceasta și când am văzut că e prea mic, un atac de panică amenința la orizont. Era exclus să decupez atâtea cerculețe. Mi-am amintit însă de punga cu confetti și până la urmă m-am declarat mulțumită de ce a ieșit, reflexiile chiar dau un farmec aparte.

semn carte racheta

Cele două ore de „școală online“, cu toți colegii în conferință, despicând în 5, în 7, în fără număr firul organizării începutului de an, l-am petrecut cu urechile și coada ochiului la laptop și mâinile potrivind și lipind. Pe la 3 eram gata cu toate. Normal, m-am apucat să mă laud cu ele și mi-am dat seama că ar trebui să completez poza cu ceva animație. Dar deja nu vedeam decât triunghiuri, pur și simplu nu am mai avut chef de încă o rachetă și pentru filmul de mai jos am folosit altceva. Pentru că este un proiect simplu, ușor de realizat de copii, m-am chinuit să pun camera între ochi și mâini, să vezi exact cum manevrez.

Aveți nevoie de un pătrat, îndoit pe diagonală, apoi de elemente decorative sau orice altceva doriți. Pe net, dacă dați căutare cu „paper bookmark“ descoperiți o mulțime de variante creative pentru a-i încuraja pe copii să facă orice altceva.

Dacă îl decorați cu elemente plane (să nu iasă în relief precum castelul meu), îl puteți folosi și la caiete pe post de colțar, să nu răsucească colțurile paginii cu antebrațul. Țin minte că aveam când eram mică, părinții mei erau obsedați de cum arată „tema“ mea (și nu era niciodată impecabilă), iar colțurile îndoite erau parcă marca autorului.

La final, pentru că eram la atelier și trepiedul pentru filmat era acasă, am improvizat pentru telefon un suport, apropo de ce se află „în spatele“ obiectivului când te străduiești să realizezi, pentru elevi, un material util:

Cu ocazia aceasta urez elevilor și tuturor celor care în acest an vor sta la catedră mult succes! Să avem un an școlar în care să dovedim că merităm respect din partea părinților și apreciere din partea decidenților!

Atelier DACO - sub apa

Nici joaca online nu mai e ce-a fost

Acum 10 ani și ceva, când am început activitățile online cu copiii, joaca aceasta era chiar distractivă. Alegeam o temă/o tehnică și încercam, fiecare la el acasă, să-i dăm de cap și să realizăm ceva original sau interesant. Turul galeriei finale era întotdeauna un motiv de bucurie, căci, cu obiectivitate, puteai să te raportezi la ceilalți din punct de vedere al produsului realizat, dar era și ocazia de învățare de care aveai nevoie – poate cineva descoperise un alt mod, mai simplu, de abordare a subiectului. Grupurile constituite atunci, ca să nu mai spun de prieteniile la distanța cu cei care participau constat, au rămas pentru mine amintiri frumoase.

De ceva ani este însă dificil să strâng o nouă gașcă și nu cred că s-au schimbat copiii atât de mult cât părinții sunt mai ocupați, mai prinși în vâltoarea vieții, mai puțin relaxați și nu se mai implică într-o rutină de lucru. Până la urmă, să înveți să te disciplinezi, să respecți cerințe și un termen de execuție sunt deprinderi de muncă foarte greu de format azi.

Iris își aduce aminte cu plăcere de toate lucrurile minunate pe care le-am făcut împreună în anii ce-au trecut, iar când vorbesc cu prieteni vechi care mi-au acceptat provocarea, mă bucur să regăsesc aceleași sentimente. De aceea, mai mult de gura fetei, încerc să fac primăvara cu o floare și să lansez, în continuare, temele de lucru. Am renunțat la componenta de evaluare și am rămas doar cu cea de execuție. Pentru vara aceasta am început cu provocarea construcției unui paralelipiped dreptunghic, sau cuboid dacă vi se pare complicat, camuflat în valiză de călătorie.

valiza vacantaIlinca, 7 ani, Bucuresti

Apoi am trecut la cusături pe carton și le-am cerut să realizeze o bărcuță, de data aceasta un pic mai complicată, căci combina două tehnici nu tocmai simple.

barcuta stringartAna, 11 ani, Bucuresti

Săptămâna ce-a urmat am rămas tot pe cusături, dar am combinat tehnicile și am creat alt „decor“. Se coase doar rama hubloului, în timp ce restul – corpul ambarcațiunii și ceea ce se vede prin sticlă rămân la alegerea fiecăruia. Poate fi un hublou de submersibil, să explorezi lumea din adâncuri, poate fi unul la limita apei, să ți se spargă valurile în față, sau unul deasupra acesteia, să vezi dacă nu cumva te ajung pirații din urmă.

Detaliile temei le-am adăugat aici și m-aș bucura să văd că există copii care în vacanță sunt dornici să încerce lucruri noi și nu se sperie atât de ușor, chiar dacă activitățile online le aduc aminte de semestrul de școală abia încheiat.