Am lipsit. Cum recuperez temele?

Ni se întâmplă, inevitabil, tuturor, pe parcursul vieții de școlar, dar mai ales mai târziu, ca părinte de elev, să ne confruntăm cu problema recuperării conținuturilor după o zi de absență. Amintirile mele din primii ani de școală sunt unele în care cred că am învățat cele mai multe noțiuni de „responsabilitate“. Cu cheia la gât din clasa întâi, dar cu mult antrenament de „Singur acasă“, până în clasa a cincea inclusiv mă trezeau părinții înainte să plece la tren, mâncam ce găseam lăsat pe masă, mă îmbrăcam cu ce era deja călcat pe scaun, îl trimiteam și pe fratele meu la grădiniță și plecam la școală. Tata m-a dus o singură dată când mi-a arătat și unde e școala. Apoi mai mergeau doar la ședințele cu părinții.

Temele și absolut orice era legat de școală erau responsabilitatea mea, de la ce trebuia să „ne luăm“ pentru lucru manual și arte, la temele de efectuat. Dădeam raportul că „mi-am făcut temele“, deși acum sunt sigură că, măcar la început, se mai uitau pe furiș în caiete să vadă dacă chiar așa e, dar cel puțin eu m-am simțit întotdeauna ca oaia care trebuie să-și ducă singură blana.

Ultimul deceniu a adus mari schimbări la nivelul comunicării între părinți și școală. Avantajele ar fi  colosale, dacă toți cei implicați ar privi lucrurile cu responsabilitate (ca o paranteză, când un mesaj cu o vechime de o lună și jumătate nu a fost văzut în timp util,  adică abia la o săptămână după ce deja expirase, nu mai ai cuvinte), însă multe dintre aceste alternative nu sunt neapărat în favoarea copiilor, care sunt degrevați de responsabilități care le aparțin.

Pentru că legat de teme se pot spune multe, încerc să rămân pe un singur subiect:

Ce faci, ca părinte, când, din diverse motive, copilul a lipsit de la școală?

Cea mai simplă variantă și extrem de folosită în ultimul timp e să dai un mesaj pe grupul de părinți, tuturor, „Ce teme avem azi?“ Nu mai comentăm că acele grupuri, care irosesc timpul tuturor, ar trebui folosite pentru informații relevante despre școală, dar de cele mai multe ori aceste mesaje nici nu sunt însoțite de o minimă introducere cu „scuze“ și o justificare, măcar de ochii lumii, a situației. Până la urmă, nu e nimeni dator să răspundă…

La seria trecută de elevi îmi amintesc că îmi spuneau copiii cum unul dintre colegi (părintele lui) cerea mereu tema pe grupul de whatsapp, dar de la un moment dat nu i-a mai dat-o nimeni. De ce? Pentru că atunci când eu dădeam și explicam tema în clasă, el se juca sau nu era atent. Și colegii s-au săturat.

Ar fi o întrebare bună de pus. Când doamna a dat tema – pe care presupui că ceilalți copii o știu, dacă îi întrebi – ce făcea copilul tău? Poate că, de fapt, ai altă problemă de rezolvat, dacă el „nu știe“ ce are de făcut. Poate că e timpul unei discuții serioase despre atribuțiile lui la școală, dacă nu ați avut-o până la acel moment.

Cel mai politicos este, dacă nu ai altă soluție, să deranjezi, în privat, un părinte cu care te înțelegi mai bine și să îl rogi să te ajute. Nu doar copiii trebuie să aibă relații amicale cu colegii, și părinții trebuie să ajungă la un numitor comun. Dacă nu poate sau nu vrea – treaba lui de ce – poți încerca cu un altul. Și dacă cumva ajungi să îi iei la rând pe toți și nimeni nu te bagă în seamă, ar trebui să îți pui niște mari semne de întrebare.

A doua variantă pe care nu o agreez nicicum e „o sun pe doamna“. Una-două, indiferent de oră, suni o persoană care deja și-a făcut datoria la școală, poate obosită sau poate fură un pui de somn, să ceri tu raportul zilei. Asta e, n-am fost și n-o să fiu niciodată, cum îmi spune fiica mea, delicată. Prea de multe ori am dat un deget și mi s-a luat toată mâna, acum, dacă am făcut o regulă, merg cu ea.

A treia variantă necesită muncă, dar are și cele mai mari beneficii. Presupune însă organizare, anticipare, relații sociale, comunicare… adică acele abilități de viață de care multora li se cam rupe, pe românește.

Dacă știi că va lipsi copilul de la școală – când e programat la doctor, de exemplu – poate pregăti terenul cu o zi înainte. Gigele, eu mâine nu vin la școală… Dacă dă doamna o fișă, ceva, îmi iei și mie una, te rog? Vin eu pe la tine să o iau după-amiază și îmi zici, dacă poți, și ce alte teme avem? Relația de prietenie/colegialitate trebuie să fie suficientă și, mai ales, reciprocă, pentru a face un astfel de efort.

Dacă nu vi s-a mai întâmplat, discutați cu copilul: Cu cine te înțelegi tu cel mai bine din clasă?
Și, dacă copiii încă nu au telefoane sau nu știu cum să ia legătura unul cu celălalt, trimiți un mesaj părintelui copilului numit ca „cel mai bun coleg“ și ceri permisiunea să îl deranjezi, dacă este de acord, la o anumită oră, ca cei doi prieteni să stea de vorbă și să lămurească ce anume s-a întâmplat la școală. Ca să funcționeze, e nevoie de pregătire de ambele părți. Copiii trebuie să aibă lângă ei manualele și caietele și să fie capabili să explice noțiunile parcurse și temele de efectuat și cel puțin la început trebuie să îi învețe cineva să urmeze aceste etape. Mai nou, puteți face și o întâlnire video sau schimb de poze, deși nu e indicat cu rezolvările – la momentul când e cerută tema, mulți au și completat pe caietele tipărite.

teme litere

Beneficiile sunt enorme. Pe lângă faptul că sunt încurajați să comunice (să nu uităm că în primele clase primare, când ar trebui puse bazele unei astfel de relații, studiem disciplina „Comunicare în limba română“), au de câștigat ambii copii implicați în dialog. Ca să nu mai spun de întărirea relației între cei doi, pe linia „Prietenul la nevoie se cunoaște.“

E inutil să spun că, dacă nu rupi pisica-n două din clasa întâi, e (mult) mai greu mai târziu. Am trecut prin gimnaziu și prin liceu și am stat în grupuri de părinți care nu se comportau ca și cum ar avea acasă un adolescent, ci un copil de grădiniță. Întrebări stupide și griji exagerate la care deja exista răspunsul pe grupurile copiilor, dar și solicitare de teme la vârste la care autonomia copilului ar trebui să fie deplină. Nu arătau decât că acolo comunicarea este într-un singur sens și asta e trist.

Să risc să întreb cum se procedează la voi?

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , .

2 Comments

  1. Fr frumos! Însă ce facem în cazul în care învățătorul transmite temele pe grupul de WhatsApp, nemaiavând timp copiii sa le și noteze, încercuiască în manuale? De ex. doamna noastă învățătoare de la clasa astăzi a dat o tema total gresita, nu coincidea paginile cărții cu ce spunea dumneaei(în scris pe grup). În cazul acesta cum e de procedat? Temele se dau în clasa sau pe grupuri? Dar dacă eu nu am acces la internet, ce se întâmplă atunci? Copilul merge fără tema a II-a zi să înțeleg? Exista o baza legala a predării temelor pentru acasă sau fiecare facem ce vrem?
    Si de grupul mamicilor sa nu aducem în discuție ptr a fost creat doar pentru activitatea extra școlară și de strângere a fondurilor care nici aia nu va dispărea curând. Poate eu trebuie sa plec la munca și am doar 2 ore la dispoziție sa fac tema cu copilul meu, stau și aștept pana când doamna învățătoare va desluși misterul temelor și greșeala făcută sau va răspunde la apelul meu. Mi-e sincer nu mi se pare ok ori sunt doar eu aia ” nebuna”. Copilul trebuie sa aibă o regula, el de la plecarea din clasa ar trebui sa știe concret ce teme are de efectuat ptr acasă care de altfel trebuiesc făcute de el însuși și apoi corectate de către noi în prealabil. Rog a îmi răspunde la întrebarea mea. Exista o baza legala de transmitere a temelor?

    • La noi există obsesia aceasta cu „baza legală”. Una-două, toată lumea vrea reglementare legală și, ca o paranteză, atunci când există (privitor la orice), e ignorată cu stil.

      Normal că nu există așa ceva legat de modul de transmitere a temelor, asta ar mai lipsi! Însă în toate metodicile și formele de proiectare didactică (pe care profesorul ar trebui să le viseze) există la finalul orei, înainte de aprecierile generale adresate copiilor, un moment de câteva minute destinat temei pentru acasă. Atunci profesorul anunță tema și o explică, cum anume trebuie rezolvată, indicații speciale dacă sunt necesare.
      Ce se întâmplă, de fapt, în acel moment? Copilul consideră ora „terminată“, cu gândul la pauză, eventual notează repede exercițiul și pagina sau, în gălăgia care tot crește, profesorul nu mai explică cerințele.
      Adaug și faptul că, începând cu clasa a II-a, nu mai au voie să scrie pe manuale, ceea ce înseamnă că trebuie să noteze tema separat.

      Revenind la mesajul dumneavoastră, nu o să consider niciodată în regulă ca profesorul să transmită tema părinților. Îi puteți sugera doamnei ca acest moment face parte din lecția cu elevii, iar dumneavoastră vă poate trimite, cel mult, materiale/linkuri necesare pentru elevi ca suport pentru temă, dar nu sunteți disponibilă la ore decente pentru a sprijini copilul. Acesta trebuie să ajungă acasă și să se poată apuca de teme fără să aștepte părinții. Și, în plus, materialele fotografiate pe ecrane mici sunt un chin pentru copii, abia dacă se pot citi.

      Nu spun însă că sunt contra modalității electronice de transmitere a temelor. Și vă dau următorul exemplu. Am păstrat, din pandemie, platforma Classroom pentru interacțiune cu elevii. O folosim din clasa pregătitoare, în clasa întâi deja intrau singuri, ne-am perfecționat într-a doua și acum, într-a treia, culegem roadele. Lucrez uneori din materiale/culegeri pe care copiii nu le au, le scanez și afișez pe proiector, în clasă. Selectez exerciții pentru temă pe care le includ în imagini scanate (evit să fotografiez, dăunează calității) pe care le atașez temelor în platformă. Copiii văd tema proiectată pe ecran, le-o explic, iar în platformă este sarcină de lucru. Uneori le pot rezolva direct în platformă, scriind pe poze în G-Slides, alteori le cer să rezolve pe caiet, transcriind cerințele.
      Dar întotdeauna le explic la școală în ce constă tema și unde o găsesc și o programez chiar atunci, cu ei.
      Copiii nu sunt dependenți de părinți. De la școală au primit toți tablete, pe care le au acasă, la îndemână, deschid singuri atunci când ajung să rezolve tema.

      Referitor la grupurile de „strâns bani“, nu vă împiedică nimeni să luați atitudine și să anunțați că nu sunteți interesată de asemenea practici. În fond, trebuie să rămâneți în grupul de legătură cu doamna, nu cu restul părinților. După ce am făcut această observație (cumulat, am 21 de ani școlari de „părințeală”, cei de grădiniță nu se pun, că nu erau încă grupurile pe atunci), cei care doreau să „se organizeze“, o făceau într-un grup separat de restul clasei. Bineînțeles că oaia neagră era arătată cu degetul, dar dacă încetăm să ne mai pese atât de ce cred alții despre noi, vom ajunge departe. Aici aveți, dacă doriți, bază legală, se încadrează la oferire și primire de foloase necuvenite, iar dacă le trece cumva prin cap să se ia de copil, le puteți face plângere frumos pentru hărțuire, atașați exemplele.

      O altă prevedere este că temele cotidiene nu se notează, din simplul motiv că nu știi cine le face. Iar dacă nu își face tema, nu poate fi sancționat cu „Insuficient”, pentru că tu apreciezi cu un calificativ ce știe/poate face copilul, nu ce nu a făcut. Așadar, dacă se duce cu tema nefăcută, doamna poate cel mult să vă comunice să luați dumneavoastră ce măsuri doriți. Dacă nu le considerați necesare, nu e musai să le facă. Important este ca, la evaluare, copilul să se descurce.

      O sumedenie din problemele pe care le-ați ridicat aici le puteți rezolva nu discutând cu alte persoane neimplicate, ci solicitând acea întrevedere lunară cu profesorul și expunând clar observațiile și propunerile dumneavoastră. Spuneți că doriți ca elevul să fie responsabilizat încă de mic, nu părintele să mai facă încă o dată clasele primare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente