Calendar Advent 2020

2020: Calendar de Advent „online“

Andrei H., Bucureşti , clasa a IIa

Indiferent de cum mi-am imaginat eu anul trecut că îmi voi petrece Crăciunul acesta, viața a bătut filmul în mare stil. Dar… tot număr zilele până la Crăciun. Copiii mei sunt mari, nu mai sunt atât de preocupați de zilele care trec (prea încet), însă eu îmi aduc aminte cu plăcere de toate „Adventurile“ trecute. Primele lor calendare, home-made, prima serie de Năzdrăvani de pe site, cu care am încercat tot ce-mi trecea prin cap la capitolul art&craft.

Și, de ce nu, de seria mea trecută, de care îmi e tare, tare dor, căci nu i-am văzut din martie. Mi-e dor de îmbrățișările lor. Cu ei am avut cele mai surprinzătoare „zile de Advent“ (sunt optimistă și spun de până acum).

Dar, dacă anul trecut, cu clasa pregătitoare, numai la Advent nu mi-a stat capul, anul acesta, online, nu puteam să ratez ocazia. M-am gândit așadar cum să fac să fie altfel… Ideea aștepta să fie descoperită, căci era în fața mea. Am creat pe Classroom un curs special, intitulat chiar „Calendar de Advent“ și i-am invitat să adere la o provocare mai școlărească. Din experiență știu că nu e ușor să ții ritmul, atunci când vrei să le pregătești pe toate 24. Îmi amintesc anul în care am făcut cu Iris calendarul pe blog, idei creative pentru Crăciun și, deși la final eram extrem de satisfăcute că ne-a ieșit, ne-am dat seama că era Ajunul Crăciunului și noi nu simțisem cum trece luna. Așadar, știu că nu va fi ușor să pregătesc în fiecare zi câte ceva, dar dacă piticii mei vor citi ceva în plus și se vor distra olecuță, cred că va merita.

Prima zi este una relaxată, organizatorică. Le-am pregătit mape cu materiale pentru luna care urmează – inclusiv fișele necesare, și le-am pus chiar deasupra un calendar de Advent de colorat. Am ales unul de pe net, oferta e generoasă, am editat poza și i-am pus titlul în limba română și le-am printat-o. Va trebui ca în fiecare zi să coloreze câte o casetă și să-și amintească să rezolve și provocarea de pe Classroom.

Calendar Advent 2020

Ce le pregătesc? Nu am o planificare integrală în acest moment, am pregătit doar 4 zile, însă nu va fi doar joc și joacă. Îmi doresc în primul rând să fie ceva de citit, măcar câteva rânduri de fiecare dată. Au nevoie de acest exercițiu. Apoi vom vedea, poate și puțină matematică. Inspirație am din pachetul de fișe de la Editura Edu, atașat caietelor de clasa întâi, voi folosi cât pot Google Forms (inserez imaginea și le cer, de exemplu, să scrie la răspuns ce obiecte care încep, conțin sau se termină cu sunetul învățat descoperă), Desene Google, poate și alte aplicații de pe net dacă se pretează. Nu mai pun la socoteală mici proiecte de realizat cu cele două mânuțe din dotare, care nu puteau lipsi.

Pentru mine personal, mi-am ales ceva mai simplu – un calendar pe Instagram, cu hastag #AdventulNăzdrăvanilor/, în care mi-am propus să adaug, pe rând, cărțile cu tematică de Crăciun pe care le am la atelier. Mi-am dat seama abia când am început să le scot că îmi făceam griji degeaba că nu am destule, ba chiar trebuie să și aleg pe care să le pun. Poate nu pare cine știe ce, dar în pandemie, când evit cât pot orice tip de expunere, Atelierul rămâne punctul meu de refugiu, colțul meu de normalitate. Anul trecut pe vremea asta munceam mult la el și planurile de inaugurare odată cu primăvara s-au risipit ca un vis frumos. Așa că, doar din poze, număr din colțul meu de lectură zilele care trec până vă voi spune „Crăciun fericit!“

MiniStory: Târgul de carte pentru copii

Din 25 noiembrie până în 6 decembrie 2020, Carturesti.ro și editurile partenere construiesc un oraș cu povești despre emoții, prietenie, visuri, câte și mai câte că de n-ar fi, nu s-ar povesti: MiniStory – târg de carte online pentru copii, dedicat celor cu vârste până la 14 ani. Pe perioada evenimentului, toată oferta de carte pentru copii, inclusiv cea de materiale educaționale în română și engleză în stoc 24h va avea reducere de până la 30% pe carturesti.ro.

În drum spre Moș Nicolae, cei mici au ocazia să se ia la întrecere în imaginar cu autori contemporani români și străini și să lege prietenii de-o viață cu locuitorii din paginile cărților. Lumi noi li se vor dezvălui copiilor în această călătorie în care singurele bagaje permise sunt întrebările. O groază de curiozități vor găsi răspunsuri. Copiii vor afla cum funcționează mai precis praful de zâne sau fabricile de lipici ori, de ce nu, ce-i cu libelulele de foc, cu ce se mai ocupă zilele astea detectivii curioşi, care mai sunt aventurile în lumea cuvintelor sucite sau ce anume e de făcut dacă devii invizibil. Și pentru ca cele mai năstrușnice și jucăușe întrebări să ajungă la autori, ne-am gândit ca mesagerii acestora să fie copiii. Astfel, fiecare întâlnire va fi moderată de câte un copil.

Discuțiile dintre copii și invitați vor fi transmise live pe paginile de Facebook ale librăriilor Cărturești și ale editurilor partenere.

Programul pe zile arată astfel:

  • Miercuri, 25 noiembrie, ora 17:00, Claudia Groza și Delia Ruxandra Vlad despre „Noile aventuri ale detectivului curios”
  • Joi, 26 noiembrie, ora 18:00, Cristina Andone și Emi Balint, Atelier „Dar Motan” – spunem povești pisicești și desenăm case pentru pisici
  • Vineri, 27 noiembrie, ora 11:30, Paul Gabriel Sandu și Iosif Mirea urmăresc „Libelula de foc”
  • Vineri, 27 noiembrie, ora 18:00, Dialog despre „Socrate în blugi” cu Laurențiu Staicu, Ana Barton și Amilin Teodora Mitu
  • Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 12:00, Ana Dragomir și Vera Gamarț presară „Praf de zâne” peste zi de toamnă târzie
  • Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 16:00, Claudia Badiu adună „Litere pictate și povești fermecate” cu Filip Anton
  • Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 17:30, Alec Blenche, Maya, Maria și Emma despre „Erus și misterul de pe Insula Zburicornilor”
  • Duminică, 29 noiembrie, ora 19:00, Carmen Tiderle și Mihnea Gâdici deschid „Fabrica de lipici și alte poezii pentru copii mari și mici”
  • Luni, 30 noiembrie, ora 17:00, Iulian Comănescu, într-o „Călătorie pe Volta, planeta becurilor”, alături de Mihnea Gâdici
  • Luni, 30 noiembrie, ora 19:30, Diana Popescu și Alexandru Cotoi descoperă „Aventurile Lunei în lumea cuvintelor sucite”
  • Marți, 1 decembrie, ora 18:00, Ioana Chicet Macoveiciuc, Maria Samoilă și Eva Buzatu răsfoiesc „Caietul, roman mic pentru fetițele care cresc mari”
  • Miercuri, 2 decembrie, ora 19:00, Liana Alexandru și Mihnea Gâdici despre „Cea mai frumoasă noapte”
  • Miercuri, 2 decembrie, ora 20:00, Adrian Cioroianu și Andrei Radu în dialog cu Tudor Șerban despre „Ferdinand I”
  • Joi, 3 decembrie, ora 10:00, despre curaj cu Smaranda Iordan și Avril McDonald, „Colecția Feel Brave”
  • Joi, 3 decembrie, ora 13:00, „Te-am găsit, în sfârșit” cu autoarea Alina Vârlănuță și ilustratoarea Diana Grigore
  • Joi, 3 decembrie, ora 17:00, explorăm „Știința lucrurilor fragile” cu Tae Keller și Smaranda Iordan
  • Joi, 3 decembrie, ora 19:00, Adam Stower și Mihnea Gâdici ne invită să-l descoperim pe „Regele Ugu”
  • Vineri, 4 decembrie, ora 16:00, „Alex Blue, băiatul extraterestru” și Cristina Centea se întâlnesc cu Smaranda Iordan
  • Vineri, 4 decembrie, ora 18:00, Sally J Pla și Andrei Roșca povestesc despre „Stanley va fi bine, probabil”
  • Vineri, 4 decembrie, ora 19:30, K.J. Mecklenfeld și Mihnea Gâdici aduc vești din „Cartea miracolelor”
  • Sâmbătă, 5 decembrie, ora 10:00, Alex Donovici despre „Ale și sufletul cărților”
  • Sâmbătă, 5 decembrie, ora 12:00, Andreea Chiru Maga și Eric Popescu în dialog despre „Bruno. Emoțiile ne unesc”
  • Sâmbătă, 5 decembrie, ora 15:00, stăm de vorbă cu Lucian Dan Teodorovici despre „Silvestru și marele dictator”
  • Sâmbătă, 5 decembrie, ora 17:00, Ali Standish și Amilin Teodora Mitu pornesc într-o aventură alături de „Ethan, cel care am fost”
  • Duminică, 6 decembrie, ora 12:00, Ross Welford și Ilinca Gamarț ne spun „Ce să nu faci dacă devii invizibil”
  • Duminică, 6 decembrie, ora 16:00, Adina Rosetti în dialog cu Eva Curea despre „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul”

Printre autorii români confirmați până acum se numără: Carmen Tiderle, Cristina Andone, Iulian Comănescu, Adrian Cioroianu, Liana Alexandru, Adina Rosetti, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Alec Blenche, Diana Popescu, K.J. Mecklenfeld, Claudia Groza, Ana Dragomir, Paul Gabriel Sandu, Claudia Badiu, Andreea Chiru Maga, Alina Vârlănuță. Lista autorilor străini îi include pe Sally J. Pla, Ali Standish, Ross Welford, Avril McDonald, Adam Stower.

Mai multe informații despre programul complet găsiți pe blogul Cărturești și paginile de Facebook Cărturești și Cărturești Online.

MiniStory este organizat de librăriile Cărturești în parteneriat cu editurile: Humanitas Junior, Panda, Pandora M, Trei, Nemi, Curtea Veche, Nomina, Univers, Arthur, Vellant, Corint Junior, Polirom Junior.

O viata sanatoasa, editura Paralela 45

O viață sănătoasă – sfaturi pe hârtie pentru copii

M-am gândit mult cum să abordez „O viață sănătoasă“ în contextul cotidian actual. Până la urmă, ne antrenăm zi de zi să trăim cu pericolul și în același timp rămânem vigilenți în ceea ce înseamnă respectarea regulilor care să ne mențină în siguranță. Totuși, nu putem uita că o viață sănătoasă nu înseamnă doar să reușim să nu ne îmbolnăvim acum, ci trebuie să avem grijă de noi și pe termen lung, iar sedentarismul și consumul nesănătos de ecrane nu cred că sunt pe această linie.

Aveam cartea pe masă la atelier când am primit vizita unei prietene de 10 ani. Obișnuită să răsfoiască pe-acolo tot ce dorește și să împrumute, o văd că îi sar ochii pe volumul de un verde viu, contrastant cu albul mesei. Mi-o dai, te rog? Am amânat un pic, căci nu o terminasem eu. A mai trecut o lună și m-a întrebat dacă am terminat-o, căci n-a uitat, ea chiar vrea să o citească. Bun, dacă o vrei atât de mult, atunci ți-o dau, cu o condiție, să completezi un mic „jurnal de lectură“. Pentru clasa a patra nu mi s-a părut foarte complicat ce i-am cerut, așadar am vrut să selecteze următoarele:

  • 5 lucruri pe care le faci: fac duș, mă spăl pe dinți, mă spăl pe mâini, mă ung cu cremă de soare când e nevoie, fac sport.
  • 5 lucruri pe care nu le faci: nu mănânc puțin din fiecare tip de aliment, nu iau cinci mese pe zi, nu mănânc fructe, nu beau shake-uri, nu am o postură bună.
  • 5 lucruri pe care îți propui să le faci: să refolosesc lucruri, să scap de stres, să mă hidratez mai mult, să meditez, să am o digestie bună.
  • Ai recomanda cartea? De ce? Da, pentru că îți explică pe rând și ușor lucruri despre o viață sănătoasă.
  • A fost cum te-ai așteptat? Da, pentru că eram sigură că or să fie explicate multe lucruri și chiar așa a fost.

Trecând peste impresiile personale ale copilului, care, în mesaj, mi-a spus că a terminat-o foarte repede (a luat-o vineri, sâmbătă deja îmi scria), cred că volumul poate fi un argument al părinților care se simt neluați în seamă. De multe ori spui și repeți lucrurile importante de câteva ori și ai impresia că îi intră copilului pe o ureche și îi iese pe cealaltă. Chiar dacă trăim în epoca digitală, să folosești argumentul „am citit într-o carte“ rămâne o validare a informației, mai ales acum când nu mai știi ce e adevărat și ce e fake-news pe internet. Și, în plus, citită chiar de el, este un pas spre a-l lăsa pe el singur să rumege și să decidă ce este în interesul său, să aibă senzația aceea de putere că își decide viitorul și depinde doar de el cât de repede conștientizează importanța fiecărei acțiuni. Somnul, alimentația, sportul, igiena, alergiile, relațiile cu prietenii, toate acestea contribuie la propria stare de bine și, implicit, la gradul tău de fericire.

Pentru profesori, poate fi sursă de inspirație și de imagini pentru organizarea lecțiilor de cultură civică și dezvoltare personală din această arie.

Volumul este disponibil la Editura Paralela 45, unde poate fi și răsfoit pentru câteva pagini aici, dar și la eMag  Libris  Elefant   Cărturești Cartepedia Librăria Delfin  librarie.net .

cuvinte modelate

Recapitularea și abordarea integrată la clasele mici

Abordarea integrată este în școala românească – primară cel puțin – o provocare cotidiană. De ce? Pentru că în „acte“ scrie că trebuie să abordezi conținuturile integrat. Și, dacă scrie, așa trebuie făcut, nu? Ei bine, da, te străduiești să legi între ele conținuturile, dacă se poate, bineînțeles. Uneori merge, parcă s-au născut împreună, au toate o logică, curg frumos una din alta. La clasa pregătitoare îmi era tare ușor, legam tema săptămânii de cea de la științe și conținuturile de la comunicare, dar și pe cele de la arte. Chiar și la matematică era destul de accesibil, trebuia doar să găsesc ilustrațiile potrivite.

Clasa întâi este însă mai chinuită, mai ales la disciplina „Matematică și explorarea mediului“. Îmi amintesc cursul de la master unde sfatul principal era să nu forțăm și să adunăm 50 de inimi cu 40 de ficați și 20 de plămâni doar pentru că avem adunarea numerelor până la 100. Dacă nu găsim ceva logic, mai bine o lăsăm baltă, adunăm numere și gata, discutăm separat de organe.

Însă uneori merge. Săptămâna aceasta este una de recapitulare la CLR după a doua duzină de litere de mână învățate. Copiilor le place să se joace cu plastilina și… am zis să îi provoc nițel. Prima oră am citit, apoi am așezat pentru prima dată în pagină un text întreg, cu titlu și alineat. Bineînțeles că unii au scris mai repede decât alții și aveau nevoie de o „ocupație“ până la finalul orei, așa că i-am lăsat să scrie întâi plante/flori, apoi viețuitoare, și când au epuizat, obiecte, cu literele învățate de noi. Cum chat-ul de la Meet e zona de maximă atracție, aveau voie să scrie și acolo cuvintele descoperite. Așa era și o mică competiție cine găsește ceva nou, dar și o variantă de ajutor pentru cei în pană de idei. Era de fapt ancora pentru ora următoare de abilități, unde le-am spus să își pregătească plastilina.

Când s-a încheiat ora, toată lumea terminase textul și scrisese câteva cuvinte. Am închis chat-ul și am dat pauza de ecran, cele 10 minute în care facem altceva, cu microfonul și camera închise.

Am revenit la arte… Întâi de toate, le-am atras atenția să aibă grijă cu plastilina, să nu ajungă pe jos în mochetă sau covor, căci mamele nu vor fi deloc încântate. M-a amuzat unul dintre copii care a deschis microfonul să-mi spună că a lui cu siguranță nu, nici nu știți cum face! Ba am așa o mică idee, dar sper că nu a fost cazul. Apoi le-am arătat modelele mele și le-am explicat că pot alege să creeze orice azi, cu condiția să îi scrie numele dedesubt, cu litere de mână. Voiam să învățăm să facem șerpișori cât mai subțiri și am avut câteva cazuri de refacere pentru că erau prea groși. Eee… povestea ar fi trebuit să fie cu scriere în fir continuu, ca să înțeleagă mai bine ce vreau de la ei când le cer să nu ridice stiloul de pe foaie, însă e cumplit de realizat online, pentru că nu îi văd efectiv când scriu. Îmi dau seama apoi când văd temele că literele sunt înădite, ori apar pete de cerneală când se gândește ținând stiloul pe foaie, dar e greu și pentru ei. Poate le vom rezolva în timp…

Ca model le-am arătat un melc și o lalea, însă ei au putut alege orice. Și unii au avut suficient spirit practic să găsească ceva ușor și de scris, și de modelat. Dar sunt foarte mândră de ei, în jumătate de oră erau deja gata și mi le-au putut arăta la cameră, iar apoi mi-au trimis pozele, să le văd „mai bine“.

cuvinte modelate

cuvinte modelate

Ca să închei, dacă e ceva ce îmi place la școala online e că ora nu se termină cu ne oprim, strângeți, totul în ghiozdan. El le are și după aceea pe masă, poate continua dacă e cazul și îmi trimite când totul e gata. Îmi place și că e mai multă liniște decât în clasă. Ei încă își dictează cu voce tare când scriu, dar cu microfoanele închise, toți se pot concentra. Îi văd că mișcă buzele, îmi dau seama ce fac.

Și parcă e mai multă ordine, ridică mâna și așteaptă să îi numesc, moment în care își deschid microfonul. Mi-am dat seama cu această ocazie că problemele pe care le aveam la clasă de vorbit neîntrebat nu sunt atât de spontane cum păreau, ci sunt foarte conștiente. Dacă știi că nu e rândul tău, vrei să adaugi ceva sau vrei să pari mai amuzant, deschizi fără permisiune microfonul și nu contează cine vorbește, tu îți spui replica peste el. Am speranțe însă ca acest exercițiu de așteptare a rândului la cuvânt să fie, pe termen lung, unul util.

two women studying together

Învățarea prin colaborare la școala online

Înainte să ne lovească în plin tăvălugul covid primăvara trecută, școala românească își propunea, pe ici, pe colo măcar să încurajeze la clasă învățarea prin colaborare, lucrul în grup sau constituirea de echipe. Nimic din toate acestea nu se mai pot face acum în condițiile în care impunem distanțarea fizică și elevii nu mai pot colabora nici măcar în pereche, dar este exclus să mai poți da măcar de la unul la altul un material. Așadar lucrul în grup a devenit ceva SF, un afiș făcut de o echipă – ceva ce nu vom vedea la clasă, fizic, prea curând. Din acest punct de vedere ne-am întors în urmă cu câteva sute de ani, fiecare își vede de ale lui.

Și totuși… copiii au nevoie de lucru în echipă. Încă mă gândesc cum să fac acest lucru la mine la clasă, online, cu cei mici. Nu pentru că n-ar fi capabili să dezbată și să se organizeze, ci pentru că abilitățile lor de a lucra cu mai multe ferestre pe diverse dispozitive sunt extrem de limitate, iar diferențele la nivelul clasei – ca de la cer la pământ.

Am pus articolului un titlu cu multe cuvinte grele. Primul este „învățare“ și, ca să înveți, în primul rând trebuie să vrei să o faci. Mult, puțin, trebuie să vină de la tine. Nimic nu merge dacă motivația intrinsecă nu există. Apoi, trebuie să poftești învățare. Nu doar să vrei, ci să ai acea curiozitate mobilizatoare care să te facă dependent de învățare, să vrei mereu și mereu mai mult. Învățarea și reușita sunt ca un drog, trebuie să îi guști adevărata savoare și să muncești să o ai. Satisfacția aceasta nu se obține ușor și mulți copii dau înapoi când văd că e nevoie de multă muncă, din simplul motiv că ei au fost învățați să bată din palme și să li se ofere totul pe tavă. Aceștia nu vor reuși, pentru că ei percep munca în învățare ca pe un imens disconfort și atunci refuză.

Școala online a cernut imediat copiii și s-au detașat cei care chiar își doresc să învețe, devenind chiar autodidacți acolo unde profesorii lor nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Dar și acolo unde se caută acea satisfacție a reușitei, copiii știu foarte bine ce au de făcut.

Am avut mari emoții cu începutul clasei a noua și mi-am spus deseori că în viață ai nevoie, pe lângă muncă, și de noroc. Iris ține legătura cu mulți dintre foștii colegi risipiți acum prin toată capitala și modul în care „se face școală online“ este extrem de diferit. Unii fac, alții nu… Însă la noi la școală se muncește. Pe lângă orele ținute după program (senzația mea e că doar  accidental sunt unele care nu se fac, dar n-am ținut evidența), chiar dacă nu au socializat fizic așa cum își doreau, clasa a devenit mult mai unită de când s-a  renunțat la hibrid. Online e mult mai bine pentru ei, dacă nu poate fi complet fizic și și-au făcut grup de studiu după ore. A început încet, cu un trio, apoi s-a extins. Copiii sunt conștienți că nu vor primi feedback 100% pentru teme de la profesor și atunci lucrează împreună. Nu iau temele unii de la alții, ci lucrează independent, apoi compară rezultatele.

Am aflat de încercările lor când a venit să îmi ia tableta grafică. Prima dată mi-a spus că sunt profesori care „îi scot la tablă“ și pot ieși copiii care pot și să scrie. Apoi au început ei între ei să lucreze împreună ca să le dea de cap problemelor mai dificile. Așa am aflat cum se scărpinau oltenește scriind fiecare într-un document pe care apoi îl făceau poștă de la unul la altul. A realizat că ar avea nevoie de un fel de document partajat cu tot grupul, în care să scrie și să vadă toți în timp real, dar la matematică e nevoie de caractere speciale. I-am arătat cum funcționează Jamboard, cum se pot conecta toți și scrie cu tabletele și am văzut-o cum se luminează la față. Asta ne trebuie! Cum ai făcut exercițiul, ori cât ți-a dat, capătă acum noi sensuri. Stau pe conferință toți cu aceeași tablă și își bat capul cu câte o problemă. Au doar 15 ani, știau ce au nevoie, dar mai au nevoie și de ajutor, să afle cum. La ce îi folosește să învețe că o unitate de ram are 1024 biți… și de aceea nu are 10 la TIC, când nevoile lor acum sunt cu totul altele?!

Am avut emoții privind integrarea în colectiv, dar o văd fericită, are cu cine vorbi despre cărți, despre filme și muzică, și-a găsit un grup în care toți trag și vor mai mult.

ratusca hârtie

O rățușcă de decor

Vacanța intersemestrială a fost una extrem de aglomerată. Am fost mai mult decât convinsă că nu ne vom întoarce la școală și am decis ca, măcar pentru perioada ce va urma în noiembrie, să le pregătesc copiilor câte o mapă cu materiale care să ne ușureze munca online. Până miercuri mi-am petrecut vacanța schițând lecțiile, pregătind materialele necesare, am printat undeva pe la 800 de copii și joi dimineață am pregătit 21 de mape. Părinții au venit și le-au preluat, au făcut echipă, s-au ajutat între ei și luni dimineață, cu o excepție, toți aveau materialele și erau gata de lucru. Am stat singură în clasa aproape înghețată, cu băncile lipite și împărțind foi și am simțit același gol ca în acea zi de martie când nu știam ce să le mai dau copiilor de la școală… Mă gândesc adeseori la acea ultimă zi „normală“ și cred că mă voi mai gândi de multe ori…

Cel mai greu de organizat în general sunt orele de arte și abilități. Încerc să fie totul cât mai simplu, alcătuiesc o listă de materiale, o adaug pe Google Classroom măcar cu două zile înainte astfel încât fiecare părinte să aibă timp să le pregătească. Dacă am fi mers la școală, ar fi trebuit ca toate cele necesare să se afle de seara în ghiozdan, iar acum – pe birou, în așteptarea activității. Însă… Văd cu tristețe când pun din nou lista pe ecran la începutul orei, să verificăm dacă avem tot ce ne trebuie că, pentru unii, abia atunci începe căutarea materialelor. Nici educatorilor și nici învățătorilor nu le e ușor, la clasă, momentul în care trebuie să pregătească, pentru fiecare copil, castronașul cu materiale, dar o fac, pentru tot colectivul, și mulți dintre ei chiar din banii proprii. De multe ori, când lucram la școală și dădeam lista cu necesarul pentru activitate, ceream dacă se putea și nu era un efort prea mare, în plus. Ne trebuia o castană? Ceream două, veneau cu trei și așa sigur aveam și pentru copiii ai căror părinți erau mai puțin preocupați.

Cu noile reguli de distanțare impuse toamna aceasta, când nu mai aveam voie să transmitem obiecte de la unul la altul, am avut deseori ocazia să ridic din umeri. Doamna, eu n-am… Doamna, mama a uitat…. Doamna… Și, dacă altădată nu te lăsa sufletul și găseai cum să împarți ceea ce aveai ca să lucreze toți, acum nu mai e nicio soluție și trebuia să îi lași să se uite. Nu mi-am închipuit însă că voi fi în aceeași situație și în varianta online, să nu aibă ce le trebuie…

Proiectul „Rățușca“ a avut ceva mai mult succes, copiii au fost pregătiți și lucrurile au mers destul de bine. Am pregătit filmul și am explicat fiecare etapă, apoi a trecut fiecare la lucru. Microfoanele închise, muzică pe fundal, și în vreo jumătate de oră cam toate rățuștele erau gata. Erau drăgălașe și atârnate în fața camerei, chiar dacă nu le vedeam prea bine, dar pozele primite după au strâns multe zâmbete, mai ales pentru modul în care au fost fotografiate.

ratusca hârtie

Dacă vă place, proiectul a fost pregătit folosind numărul 42 al colecției Idei creative, Ornamente din hârtie și mărgele termoadezive, cu un pic de intervenție din partea mea. Am adăugat discurile demachiante pentru a o face mai pufoasă.

Tors uman, 50 cm

Școala online și resursele „gratuite“ – partea a doua

Odiseea școlii online la români cred că e abia la începutul deceniului călătoriei și mai e mult până departe, când vom intra și noi pe un făgaș normal. Mi-am dat de multă vreme seama că ministerul, cel care ar trebui să se îngrijească ca lucrurile să meargă strună, e într-un mod „asincron“ cu tot ceea ce mulți dintre profesori se străduiesc să facă totuși să funcționeze. Racul, broasca și știuca sunt mici copii pe lângă variația pe care această fabulă o cunoaște în lumea contemporană. Dacă am reciti și poveștile cu Păcală, ne-am da seama cu ușurință că toată acea înțelepciune populară este transformată în esență pură de acțiunile ministerului.

Am povestit în primăvară cum m-am dus cu sacul la pomul lăudat cu manuale digitale 3D promise de minister… Dacă nu știți despre ce e vorba, vă recomand articolul de atunci. Cert e că am rămas de jumătate de an cu ideea că undeva în toamnă școlile vor primi acces la aceste fabuloase materiale (și chiar nu e ironic spus) și copiii se vor bucura de o altfel de experiență de învățare, acolo unde profesorii vor avea deschiderea să îi îndrume. Culmea, taman în vacanța de toamnă, când îmi pregăteam cu elan muncitoresc toate materialele pentru unitatea următoare, să le dau copiilor mape de unde să se servească, zilnic, cu ce avem nevoie pentru a lucra, mi-am dat seama că urmează pe lista de teme corpul uman și pe Mozaik văzusem niște simulări 3D cu totul excepționale. Așa reușeam să le arăt copiilor un model real, nu unul în care inima este la stânga sau sub plămâni, ci unul în care organele se completează frumos ca piesele de puzzle într-un spectacol unic al perfecțiunii naturii.

Tors uman, 50 cm

Tors uman, 50 cm

Am făcut ultimele clase primare în laboratorul de biologie și mulajul cu organele interne era „colegul“ meu din spate. Inevitabil că la un moment dat a devenit neglijent, și-a vărsat mațele pe jos și noi, panicați de dezastru, a trebuit să le așezăm la loc. După ce le-am așezat în numeroase astfel de ocazii, puteam face chiar concurs de montat la loc. Cred că la medicină legală ne puteau angaja oricând, n-am fi greșit. Azi… nu vreau să întreb câte școli mai au astfel de mulaje pe care măcar o dată să le vadă copiii, nu zilnic!

Dar am deviat povestea. Revin la Mozaweb, Mozabook și Mozaik și întreb și eu la noi la școală dacă a venit ceva de la minister. Nimic, întrebam de ozn-uri. Mai arunc o vorbă, normal, și pe facebook, și prietenii îmi recomandă călduros să îmi văd de treabă, să caut altă soluție, că visez cai verzi pe pereți.

Surpriza a venit de la o prietenă, director de școală, care avea pentru mine un răspuns, măcar să știu cum stă treaba și să îmi văd de ale mele. Nu voi da cu copy-paste, că nu este corespondența mea, dar vă voi relata răspunsul Editurii Didactice și Pedagogice care a început în primăvară colaborarea cu Mozaik Education. Abordarea noii relații cu conducătorul instituției școlare este fastuoasă, începe cu evocarea evenimentului din 26 mai (la care am pierdut vremea și eu) și unde participarea a fost numărată de Pristanda în același stil ca steagurile puse în oraș. Adică din cei 8.000 pe care i-am văzut „cu ochii mei“ s-au făcut până acum vreo 10.000, inclusiv doamna ministru, pomenit-fie-i numele, nu cumva să publicăm ceva fără să îi menționăm „aportul“.

Trec peste câteva greșeli de scriere, după părerea mea inacceptabile într-un mail din partea unei edituri, dar… la ce manuale au scos, câteva scăpări într-un mail… ce mai contează? Cert e că se continuă prezentarea de miracole pe care profesorii (la plural, rețineți) le au la dispoziție cu acest nou instrument. Nu reiau, căci nu am aflat nimic nou față de primăvara trecută. Se comunică apoi codul de acces, modalitatea de instalare și încă o dată multitudinea de materiale accesibile.

Dacă am fi făcut analiza momentelor subiectului, acum ar urma punctul culminant: codul de instalare este disponibil pe… două calculatoare! Asta cumva ca să nu fie vreo neînțelegere de ce s-a folosit pluralul pentru „profesori“.

Și cum i s-a părut că poate nu a înțeles ce trebuie, a cerut lămuriri. Parcă să împarți un pai la trei măgari nu e ceea ce ne dorim de la activitățile online. Pare incredibil, dar adevărat! Ceea ce recomandau cu tărie era ca profesorii să vină frumușel la școală, cu rândul, după program, la cele două calculatoare, cu siguranță cu internet „mai bun“, și să-și pregătească materialele pentru „nateriile“ pe care le predau. Cu un ton mai mult decât ironic și zeflemitor, i se face prietenei mele o „listă“ de posibilități, cum se poate împăca și capra și varza, ca și cum managementul unei unități școlare nu te-a învățat să împarți angajații în „două cete“ pe cele două dispozitive, cum să îi înveți să lucreze în grup, să facă ștafetă săptămânală. Și apoi, doar nu au toți nevoie, ce treabă are cel de religie pe aplicație?! Și nici nu au nevoie toți de aplicații 3D. Și ce atâta vorbă, oricum nu pot arăta decât cinci pe săptămână, deci să se liniștească, nu vor avea probleme cu împărțirea timpului, căci… au avut grijă să nu-ți faci de cap.

Am rămas și ne-am uitat la mesaje exact ca în filmele cu Stan și Bran. Dacă ei la nivelul acesta sunt, au impresia că și noi… tot pe-acolo!

Ce concluzii am tras:

Iar ne-am luat-o, cu stil. Așa frumușel că nici n-am simțit. Praf în ochi… pe linia românească de „fă-te că muncești“. La noi totul e cârpit și pe apucate și, dacă mai reușim să menținem pacientul în viață, e doar pentru că ne dorim, muncim și ne dăm peste cap.

Și totuși, dacă tot s-a dat, e păcat să nu fie folosit. Poate nu vor vrea toți, poate nu vor ști toți, poate… Și poate școala își permite ca acele calculatoare „de lucru“ să fie accesate, la cerere, pe sistem remote, de la distanță, astfel încât să stai totuși în siguranță, acasă, dar să poți pregăti și lecțiile. Nu toți profesorii stau lângă școală, alții fac ore bune până acolo, nu mai spun de cei care fac naveta din altă localitate.

Nu știu cum sunteți voi, dar deja cred că mi-a pierit  gustul, dacă nu mai simt amarul șirului lung de dezamăgiri cu care ne luptăm zi de zi.

Ce mai învăț când fac școala online

Dulce pandemie! De când ai început, multe necazuri ne-ai făcut… 

Plictisită de atâta stat în casă, m-am decis să mă detașez de orice înseamnă școală. Am deschis Instagram-ul și în timp ce mă uitam la stările prietenilor, accidental am dat peste un anunț pentru o întâlnire internațională pe zoom despre poluare și nu-știu-ce proiect… De ce nu, până la urmă oricum n-am nimic de făcut. 

Am intrat printre primii și încet s-a depășit suta de participanți. Coordonatorul ne-a cerut să scriem în chat care de unde venim, întrebările, nelămuririle, pentru a evita problemele cu microfoanele. Erau de prin Sri Lanka, Coasta de Fildeș și multe altele. Din România eram doar eu și o prietenă căreia i-am povestit despre întâlnire. Am vorbit puțin despre poluare și mai mult despre o platformă făcută pentru tinerii peste 15 ani care se plictisesc acasă (perfect pentru mine!). Am accesat Cartedo.com  și cu ajutorul ei am descoperit unele lucruri destul de interesante pe care m-am decis să vi le împărtășesc și vouă, alături de opinia mea personală. Mai multe asociații au creat această platformă, printre care și unele de care cu siguranță ați mai auzit: UNESCO, UNEnvironment, Clean Seas. De asemenea, Cartedo organizează diverse proiecte. În primul proiect propus trebuia să răspunzi la câteva întrebări și să vii cu idei despre cum să reduci consumul inutil de plastic. Toate acestea în engleză sau în franceză, la alegere. La final primești și un certificat de participare. Cei care se ocupă de proiect îți oferă și un fel de profil psihologic (care m-a amuzat teribil, incredibil câte au putut afla despre mine doar pentru că le-am răspuns la niște întrebări), poți să citești și ideile celorlalți, să comentezi și totul este anonim. După mine este o idee foarte bună care ar atrage mulți tineri, dacă la școală am mai afla și despre alte lucruri interesante, nu doar materiile din fiecare zi.

Pentru că am vrut să ajut un pic la răspândirea ideii, am făcut trei afișe pe subiectele din proiect. Le-am adăugat pe rețelele de socializare, dar lumea nu a fost impresionată, am mai multe inimioare la pozele cu animalele mele decât la acestea despre ecologie.

Prima dată când am lucrat în Canva, încă un lucru pe care l-am învățat nou.

Dacă continuăm să ne „rănim“ planeta în asemenea hal încât să riposteze, o să ajungem din rău în mai rău. Oamenii de știință spun că în vreo 20 de ani vom purta oricum măști, căci nu vom mai putea respira. Știu că nu vă place să purtați mască. Vă place să respirați cum trebuie și să vă vedeți prietenii zâmbind. Viitorul s-ar putea să nu fie acesta. 

Care-i problema?

La noi în tara, ⅗ dintre femei au o boală endocrină, una dintre cauze fiind o substanță eliminată de plastic. Rata încet-încet crește… Am ajuns ca, la fiecare minut, în ocean să ajungă aproximativ un coș plin de gunoi, iar în vreo 30 de ani (dacă o ținem tot așa) o să se ajungă la două. Poate nu sunteți iubitori de animale și nu vă interesează faptul că peste 90% din păsările planetei mor din cauza plasticului, cel puțin 1 milion de broaște țestoase mor din același motiv, iar aceasta are loc anual și numărul victimelor tot crește. Dar chiar dacă nu iubiți animalele, faptul că ele digeră plastic (iar apoi mor, normal) ne afectează destul de mult, deoarece noi suntem în vârful lanțului trofic: dacă se strică ceva pe parcurs, NOI suntem cei care plătim prețul final. Ironia este că tot noi dereglăm….

Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land.

Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land. Laysan Albatrosses’ Plastic Problem Credit: Chris Jordan Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land.

Știu, știu, tu deja o faci…

Deja reciclezi, nu arunci gunoi pe jos, reduci consumul materialelor poluante. Cu părere de rău te anunț că nu este de ajuns. Dacă într-o clasă, doar un elev își face temele, cum va ajunge acea clasă? Logica este aceeași și aici. Schimbarea nu trebuie doar să înceapă cu tine, trebuie să și continue. 

Ce mai poți face? 

Știți acei „fraieri“ care strâng gunoaie sau plantează copaci? Ei bine, eu am fost și încă sunt printre cei care încearcă să facă o schimbare. Avem o mică, micuță găurică în stratul de ozon, care a ajuns „doar“ la 23 milioane de kilometri pătrați, iar pentru cei care stau mai prost la matematică, acest lucru înseamnă de două ori cât suprafața SUA. Să mai așteptăm până își mărește suprafața sau am putea să începem să facem ceva?

Interesting fact: în SUA se consumă pe zi 500 de milioane de paie de plastic, asta înseamnă aproximativ 120 și ceva de autobuze pline cu paie. Nu știu care e situația în România, dar oprește-te din a mai folosi paie, sau dacă chiar simți nevoia, încearcă să nu mai folosești paie de unică folosință. Vrei să știi ce de ce este periculos un pai aruncat? Uite, biata țestoasă…

Pungile de plastic

Se produc pe secundă circa 160.000 de pungi, iar anual consumăm cam 700 de pungi de persoană. Împreună reușim să depășim 5 trilioane! Cât de des folosești pungi de plastic? Cât de des răspunzi afirmativ când casiera te întreabă „doriți punga”? Oprește-te, convinge-i și pe alții să o facă. Ține minte: 10 minute cât faci tu de la Mega până acasă înseamnă cam 1000 de ani de poluare!!!

Stork in a bag. © John Cancalosi Nature Photography

Stork in a bag. © John Cancalosi Nature Photography

Ajung la ultimul oprește-te pe care o să-l menționez acum. 500 de miliarde de (tobele, vă rog!) pahare de plastic folosite în fiecare an! 8 milioane de tone de pahare (cel puțin) ajung în adâncuri în fiecare an! Încearcă să folosești o cană, doar nu o să mori spălând-o, ba din contră, te vei simți mai bine!

Normal, poluarea se datorează și fabricilor, mașinilor, dar să începem cu pași mici: schimbă-ți comportamentul de fiecare zi!

Descubren microorganismos que podrían devorar el plástico que flota en los océanos

Noel Guevara/ GreenPeace