A copia și a transcrie

Recunosc că în momentul în care am decis să fac a doua facultate mi-am propus două scopuri: primul, să mă reîntorc la prima mea dragoste, munca cu copiii, pe care, într-o formă sau alta, am făcut-o și după ce am ieșit oficial din sistem. Al doilea a fost acela că simțeam eu nevoia unei specializări, și investiția am perceput-o ca un plus de valoare pe care îl aduc blogului. De-a lungul timpului am intuit multe lucruri, altele le-am citit, dar acești doi ani de facultate mi-au mai deschis ochii în unele privințe… și au mai adăugat, ce-i drept, și multe dezamăgiri și înghițituri amare la cele deja existente în viața de zi cu zi.

Azi am avut un examen greu, și nu greu din punct de vedere al informației, ci pentru că îl consider vital pentru toată activitatea ce va urma. Nu am învățat pentru examen, m-am chinuit să învăț pentru mine, pentru ce voi fi și ce voi face. Și e al naibii de greu să înveți pentru tine, mai ales dacă ești perfecționist din fire. Îți dai seama că ai nevoie de mai mult dintr-o categorie, că vrei să știi mai mult despre altele… că ai nevoie de feedback și de exercițiu, să vezi dacă ceea ți-ai propus poate merge ori ba. Poate nu e nevoie să reinventezi roata, doar că nu ai ajuns în magazinul cu acel tip de roți…

Și gustul amar al zilei a fost dat de sensurile de bază ale cuvintelor a copia, a transcrie. Le-am întâlnit la exercițiile de scriere de la clasa I. A copia înseamnă să scrii, cu litere de mână, un cuvânt/text ce apare în aceeași formă. A transcrie înseamnă să scrii cu litere de mână un text prezentat cu litere de tipar. Dictare – să scrii ceea ce-ți spune o altă persoană, și autodictare – să scrii un text păstrat în propria memorie.

liniatură tip 1

Ca să mă liniștesc, pe drum, făceam următoarele analize…

  • Un caiet pe care scrie „exerciții de copiere pentru elevi”, dar toate cuvintele sunt scrise de tipar, are o problemă.
  • O sarcină de genul „Transcrieți din memorie” iarăși e dubioasă, eu nu-mi dau seama dacă memoria mea reține cu litere de mână sau de tipar!
  • A acuza un om, la examen, că „copiază”, când folosește un text tipărit, e greșit, căci el transcrie. Copiază doar dacă și-a făcut fițuici, sau folosește propriile notițe… și-l poți acuza doar dacă îl prinzi…

Acum, pentru că știu că mă citesc și foarte mulți părinți care nu au nimic de-a face cu bucătăria sistemului de învățământ, închei cu câteva enunțuri pe care mi le-am subliniat cu marker fosforescent, și mi-am propus să le țin minte:

  • Exercițiile de scriere, date ca pedeapsă, deformează scrisul și sunt inutile.
  • Tema, la primar, nu depășește 10 minute x nivelul clasei.
  • 3-4 rânduri de liniuțe/litere sunt suficiente.
  • După 15 min. de scriere copilul trebuie să facă pauză.
  • Greșelile se îndreaptă, nu se corectează.
  • Nu rupi foaia, căci din greșeli înveți.
  • Caietul nu trebuie să fie imaculat.
  • Nu bifezi tema ca „făcută” dacă n-ai verificat-o.

C-o fi bine… că nu… oi trăi și oi vedea. Dar mi se par suficient de logice. Dacă sunt mult pe lângă drum, trageți-mă de mânecă, argumentat. Critică constructivă, vă rog.

 

Cristina H.
Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , , .

2 Comments

    • Și eu!
      Au trecut niște ani peste el, l-am recitit cu plăcere când am aprobat comentariul tău.
      Încă sunt multe valabile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente