Metode de rezolvare a problemelor: probleme de urmărire

Un tip de probleme care devin din ce în ce mai rare la ciclul primar sunt „problemele de viteză”, sau mai cunoscute ca probleme de mișcare. Înțeleg că sunt evitate, deoarece implică mărimi și noțiuni de fizică pe care copiii nu le au, dar pe care le pot totuși înțelege la această vârstă, pentru că s-au lovit constant de ele. Să luăm de exemplu noțiunea de „viteză”. O aude peste tot la tv, mai ales când accidentele țin în viață edițiile de știri. „Neadaptarea vitezei”, „viteză excesivă”, „depășirea limitei de viteză”. Primul lucru pe care îl reține este că viteza se măsoară în kilometri la oră.

Când am început să-i explic Irisucăi primele probleme de mișcare, i-am dat formula v=d:t. La un moment dat îmi spune că a memora așa, formule, e complicat, dar se gândește la kilometri la oră, că măsurăm distanța în kilometri, și ora este unitate pentru timp, și așa ține minte mai ușor. Așadar, are nevoie de asociere cu noțiuni pe care ea deja le-a înțeles/asimilat.

Problemele de mișcare trebuie însă pregătite cu un exercițiu de imaginație. Dacă nu-și va imagina problema, nu va putea să o rezolve, lectura textului fiind inutilă. Problemele de mișcare se împart în două mari categorii: prima – mobilele se deplasează în același sens (probleme de urmărire) și mobilele se deplasează în sens contrar (probleme de întâlnire). Se presupune din start că mobilele se deplasează în linie dreaptă, cu viteză constantă, și avem mișcare rectilinie și uniformă, altfel nu putem discuta de formula de mai sus, și nici rezolva problemele.

Acest articol este dedicat problemelor de urmărire.

Pentru a înțelege problemele, copilul trebuie să se gândească întâi, logic, dacă problema este posibilă, cu exemple.

Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 18 km unul de celălalt. Din orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un pieton. Din orașul B pleacă, în același sens, și la aceeași oră, un biciclist. La ce distanță de orașul A se întâlnesc cei doi, dacă pietonul se deplasează cu 3km/h, iar biciclistul cu 12km/h?

probleme_de_miscare

Dacă sărim la calcule, deja am pierdut problema din mână. Primul exercițiu care trebuie făcut este cel logic. Dacă biciclistul pleacă din orașul B, se apropie sau se depărtează de pieton? Are vreo șansă un om care merge pe jos să îl ajungă pe biciclist, care se deplasează mai repede decât el? Așadar, problema nu poate fi rezolvată (și cum materialele pentru elevi sunt pline de greșeli, exercițiul logic este obligatoriu).

Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 18 km unul de celălalt. Din orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un pieton. Din orașul B pleacă, în același sens, și la aceeași oră, un alt pieton. La ce distanță de orașul A se întâlnesc cei doi, dacă pietonul din A se deplasează cu 3km/h, iar pietonul din B cu 3km/h?

probleme_miscare2

Folosind raționamentul de mai sus, stabilim că cei doi nu se vor întâlni niciodată, pentru că se deplasează cu aceeași viteză. Așadar – nici aici nu putem da un răspuns la întrebarea din problemă.

Orașele A și B se află pe aceeași șosea, la o distanță de 3km unul de celălalt. Din orașul A pleacă spre orașul B la ora 12 un biciclist . Din orașul B pleacă, în același sens, și la aceeași oră, un pieton. La ce distanță de orașul A se întâlnesc cei doi, dacă pietonul se deplasează cu 3km/h, iar biciclistul cu 12km/h?

probleme_miscare3

De data aceasta, stabilim că oricât de încet merge pietonul, biciclistul merge mai repede decât el, așadar la un moment dat îl va ajunge. Rămâne să aflăm când.

Am dat exemplele cu pieton și biciclist pentru a fi evident că unul se deplasează mai repede. Problemele pot avea diverse mobile, atenția trebuie să se oprească asupra vitezei cu care se deplasează acestea. Un alt aspect asupra căruia copilul trebuie să fie atent este ca unitățile de măsură să fie identice. În general acest tip de provocare este pentru clasele gimnaziale, dar nu se știe niciodată când viteza se exprimă în metri/secundă și este nevoie de transformări.

Revenind la ultima problemă, întâi trebuie să aflăm ce se întâmplă într-o oră.

12 – 3 = 9 ,

așadar, într-o oră, distanța dintre biciclist și pieton se micșorează cu 9 km, sau biciclistul este cu 9 km mai aproape de pieton.

Dinstanța dintre ei este de 18 km, și se micșorează cu 9 km în fiecare oră.

18 : 9 = 2 

Două ore este timpul necesar pentru ca biciclistul să recupereze distanța dintre ei. În fiecare oră el recuperează 9km, așadar are nevoie de două ore pentru a recupera întreaga distanță.

Problema ne întreabă însă la ce distanță de A se vor întâlni cei doi. Putem afla răspunsul în două moduri:

I) Calculăm ce distanță parcurge pietonul în două ore –  3 x 2 = 6 (km) , și o adunăm cu distanța dintre cele două localități – 6 + 18 = 24 (km) . Așadar, se întâlnesc la 24 km distanță pe șosea de localitatea A.

II) Calculăm ce distanță parcurge în două ore biciclistul, care pleacă din A – 2 x 12 = 24 (km), și aflăm direct răspunsul final.

Este recomandabil să încurajați copilul să descopere ambele moduri de rezolvare, se poate verifica, și în același timp dobândește flexibilitate în gândire, toleranță față de opiniile celorlalți. Pot avea dreptate doi oameni, chiar dacă nu au mers pe același drum.

Problemele de urmărire pot avea și alte variante: cele două mobile pleacă din același punct, dar la ore diferite, și atunci trebuie să aflăm unde, la ce distanță de punctul de plecare se află primul mobil, atunci când pornește al doilea. Modelul de mai sus este forma la care se reduce orice problemă de urmărire pentru a fi rezolvată, iar algoritmul este următorul:

  • se stabilește dacă „urmăritorul” îl poate ajunge pe urmărit.
  • se află cu cât se micșorează distanța dintre cei doi în unitatea de timp
  • se calculează în câte unități de timp poate fi recuperată distanța dintre cei doi în momentul în care se pun în mișcare.

Dincolo de acestea, mare atenție ce anume cere problema: să se afle distanța față de punctul de plecare, ori față de un punct intermediar de pe traseu care trebuie calculat.

 

Dacă v-ați lovit de probleme de mișcare ce v-au dat bătăi de cap, adaugați-le mai jos, împreună cu raționamentul/încercările de rezolvare eșuate, și vom încerca să le rezolvăm împreună. Menționez că nu este un articol ce-și propune să rezolve temele elevilor. Matematica este 1% inspirație și 99% transpirație. Cu inspirația am dat o mână de ajutor mai sus.

 

caprioara decupaj editura casa

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

caprioara decupaj editura casa

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

caprioara decupaj editura casa

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi  în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

 

 

Presenter-ul: o unealtă necesară în activitatea la clasă

Din ce în ce mai mult descoperim că tehnologia se integrează, mai mult sau mai puțin, în viața noastră de zi cu zi. Cu ani în urmă, a avea un calculator în sala de clasă părea un lucru irealizabil. Acum, a nu avea proiector în munca la catedră este considerat un handicap.
Totuși, din experiență, am constatat că viața profesorului poate deveni mai ușoară dacă lecția este însoțită de o prezentare bine pregătită, care să urmeze natural momentele lecției. Și, chiar și în acest condiții, este dificil să controlezi în același timp și clasa, și derularea prezentării.
Am experimentat cu un an în urmă folosirea unui presenter, și am decis să achiziționez unul. Este exact unealta de care am nevoie în clasă, pentru a putea interacționa cu elevii, plimbându-mă printre rânduri, și, în același timp, să controlez în timp real prezentarea. Cu alte cuvinte, nu este nevoie să alerg din spatele clasei să apăs „NEXT”, este suficient să am un presenter.

Ce este un presenter?

Este un accesoriu pentru video-proiectoare, care se conectează la calculator cu un dispozitiv USB asemănător unui stick. Funcționează asemănător unui mouse wireless, dar nu are un cursor vizibil pe ecran, ci doar butoane, cu diferite funcții. De reținut că nu poate fi folosit ca mouse!
În general, funcțiile sunt aceleași pentru toate modelele, dar în funcție de preț pot avea și altele. Eu mi-am ales un presenter Logitech, mi s-a părut ergonomic și are o rază mai mare de acțiune decât altele pe care le-am folosit (15 metri).

Dintre funcțiile sale:

  •  laser pointer de culoare roșie, pentru a indica anumite zone sau date în prezentare, și care înlocuiește clasicul indicator. Aș fi preferat însă raza verde, pentru că aceasta este vizibilă în totalitate ochiului uman, fiind o prelungire a dispozitivului, și îndrumând privirea copilului către zonele de interes.
  •  indicator de baterie – util, mai ales la folosire îndelungată.
  •  butoane înainte-înapoi pentru controlarea prezentării.
  •  buton pentru „ecran negru”, atunci când dorești ca audiența să se concentreze la tine, și nu la imaginea din spate.
  •  buton pentru lansarea prezentării (slide show).

Când l-am folosit prima dată la clasă copiii au fost impresionați. Nu vedeau ce am în mână – este destul de mic, și nu înțelegeau cum se schimbă imaginile, chiar în timp ce eu vorbeam, culmea, cu fața la ei. Apoi le-am explicat, și „telecomanda” a devenit brusc preferata lor. L-am folosit și în prezentările din cadru oficial, unde chiar nu îmi imaginez cum aș putea să și vorbesc sălii, și să-mi schimb și slide-urile/elementele din animații/ de pe calculator.

Dacă folosiți în mod curent prezentările, este o investiție ce merită făcută.

Info preț: eMag, evoMag,Cel, MarketOnline

Sursă foto: emag.ro

 

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45

Materia: solidă, lichidă, gazoasă – editura Paralela 45

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45Dintre temele de interes pe care copiii le au în copilărie, cele privitoare la lumea înconjurătoare sunt cele mai atrăgătoare. Depinde însă de noi, adulții, cum le abordăm, și mai ales cum răspundem la întrebările din tirurile de „de ce-uri”.

Volumul tradus la editura Paralela 45 în colecția „Enciclopedia Puștilor” – Materia: solidă, lichidă, gazoasă –  se adresează strict intervalului de vârstă 6-8 ani, căci noțiunile sunt prea avansate pentru copii mai mici, și depășite pentru copii mai mari, de aceea vă recomand să respectați recomandarea autorului. Volumul este recomandabil acasă, pentru a fi studiat împreună cu un adult, sau în primele clase primare, ca suport pentru lecție, sau în biblioteca clasei, pentru a le stârni curiozitatea.

În cazul în care nu vă mai amintiți prea multe despre materie, stări de agregare, puteți folosi paginile 30-31, care cuprind indicații pentru părinți și profesori în efectuarea exercițiilor din paginile volumului. Dacă cumva sunteți din categoria celor care își amintesc informațiile, ba chiar mai mult, vă recomand să nu treceți din exces de zel peste aceste limite. Da, stările de agregare sunt patru, includ și plasma, dar de-asta avem învățământ concentric, adăugând informație la fiecare nivel, ca să nu le aflăm pe toate de la grădiniță, și să păstrăm și pentru gimnaziu. În plus, e vârsta la care gândirea abstractă nu funcționează, copilul e bine ancorat în concret, și înțelege ceea ce vede… nu ceea ce îi explicați.

De aceea pentru fiecare dintre noțiuni și proprietățile acestora, copilului trebuie să-i arăți ca să înțeleagă: exemple și experimente, aceasta este „știința” la vârstele mici. Dacă îi vorbești despre lichide, nu-i dai definiția, ci căutați lichide în jur. Nu-i vorbești acum despre deformare plastică și elastică, are timp în clasa a VI-a, dar puteți studia cum unele corpuri își modifică forma, altele nu, revin la forma inițială, căci plastilină și bureți există în orice clasă.

Dacă unele experimente se pot realiza ușor, improvizând repede (fierberea, evaporarea), pentru unele trebuie să avem și puțină răbdare, să le pregătim, cum ar fi înghețarea. Nu îți trebuie legi de transformare termodinamică pentru a „fabrica” o înghețată, cu două pungi de plastic, însă important este ca întâi să vezi lucrurile că se întâmplă. Sunt sigură că nici Newton nu a descoperit gravitația de la primul măr picat din copac, ci după îndelungi observări ale mediului înconjurător.

De departe însă cea mai dificilă provocare pentru această vârstă este cea referitoare la volumul lichidelor și constanța acestuia. Aceeași cantitate de lichid, pusă în diverse recipiente, creează copiilor impresia că volumul este „diferit”. Experimentele cu lichide au o importanță decisivă în parcurgerea acestei etape în dezvoltarea gândirii, însă câți preșcolari au parte de centrul „Nisip și apă”, și câți au voie să se joace acasă cu apă? De exemplu, umplem o ceșcuță, și punem apa într-o sticlă. Umplem din nou ceșcuța, punem apa într-o farfurie. Este același volum de apă, și în sticlă, și în ceșcuță, și în farfurie. Un cilindru gradat îl poate ține ocupat fără probleme jumătate de zi, măsurând tot ce-i trece prin cap, de la „câtă apă pot lua cu o înghițitură”, până la câtă apă storc din tricou dacă îl ud… nu contează de fapt ce anume, ci libertatea pe care o lăsați copilului să experimenteze.

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45

Cel mai interesant experiment pe care l-am descoperit în volum este la capitolul despre evaporare. În primul rând, facem saramură – o soluție saturată de sare amară (nu știu dacă merge și cu sare normală), și pictăm cu lichidul obținut pe un carton închis la culoare. Când „se usucă”, adică apa se evaporă, rămâne sarea pentru a reda modelul. O lecție de științe, transformată în lecție de artă (îmi aduce aminte de pictura cu pic pe fond de cerneală), și cu aplicații practice, căci așa este extrasă sarea din apa de mare.

Despre colecția „Enciclopedia Puștilor” am mai vorbit când am răsfoit „Cartea experimentelor științifice”, colecție care între timp a mai crescut, cu alte trei volume despre care puteți afla detalii pe site-ul editurii Paralela 45, sau în librăriile online elefant (transport gratuit cu ridicare din punctele de livrare fixe), Libris (transport gratuit la orice comandă), Librărie.net, eMag, Cărturești.

fluturi string art cusaturi

Fluturi string art – cusături

Luna mai a fost una cu chef de muncă la grupa de opțional de vineri. Le-am dus fetelor un model adaptat după numărul 109 al colecției Idei creative: Modele string art pe carton și lemn, exemplul pe care l-am lucrat și anul trecut cu cealaltă grupă de pe copertă. Dar, răsfoind revista, au descoperit fluturii… și au cerut musai să încerce. Le-am explicat că nu este un proiect ușor, va dura, dar au insistat. Așa că ne-am apucat de fluturele albastru din model, căci acela părea mai interesant. Și așa și era, în două culori. Am mărit modelul, pe dimensiune a5, căci mi s-a părut mult mai bine pentru fete. Am avut inspirația să iau un bumbac mai subțire, deși trebuia să coasem direct cu ață de papiotă, mai ales că modelul a solicitat și o foarte mare cantitate de ață.

Pentru cea de-a doua culoare am folosit în stânga – papiotă albă, în dreapta – mătase roz, mai subțire.

Ca idee, la fluturii de mai jos s-a lucrat patru ore pe ceas. Am avut nevoie de patru dintre cursuri pentru a-i termina. Ceilalți fluturi din grup au rămas ca temă de vacanță, unii au „plecat” cu un singur rând de aripi, alții doar cu aripile de sus. Este extrem de migălos, în condițiile în care le-am ajutat pe fete cât am putut. Băgam mereu ața în ac, aveam pregătită mereu unealtă de schimb, căci se termina foarte repede. Fluturii arată și pe spate aproape identic ca pe față, deci modelul „mănâncă” o groază de material.

Mă gândeam – într-o dimensiune mai mică – și mai adaptați, cum ar arăta ca mărțișoare… e un proiect la care trebuie să mă opresc un pic. S-ar putea să fie modelul anului viitor, dacă reușesc să îl încadrez într-o oră ca timp de lucru.

fluturi string art cusaturi

Idei creative 109 String art editura CasaVolumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum:elefant, bestkids, librarie.net, emag,
Un model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express,Okian.

Aija Mayrock - Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă - The Survival Guide to Bullying.

Bullying? Prostii de-afară, noi n-avem!

Aceasta este atitudinea, aș băga mâna în foc, în școlile din România. O negare a realității, a ceea ce se întâmplă cu copii noștri, a ceea ce trăiesc… și ne amăgim că „nu e grav”, că „așa-s copii”, că se descurcă ei și fac față „grupului”. Și totuși, de ce trebuie să treacă cineva prin toate astea? De ce să fii ironizat, de ce să te temi să fii tu…?

Nu, bullying-ul nu e o glumă, și nici o problemă de aruncat sub preș. Am mai vorbit despre cercetarea făcută de „Salvați Copii”, citiți raportul, dacă nu ați făcut-o încă, deschideți ochii și priviți bine în jur… Știu că cei care mă citiți sunteți părinți, profesori, sau ambele, altfel nu ați fi ajuns pe blogul meu. Cumva trebuie să putem face ceva…

Studii internaționale au arătat că între 15% – 25% dintre elevi sunt agresaţi în școală; între 15% – 20 % dintre elevi raportează că îi agresează pe ceilalţi frecvent. Pe parcursul unui an, aproape 25% din elevi din fiecare clasă au raportat că au fost hărţuiţi sau agresaţi pe proprietatea școlii, din cauza rasei, sex-ului, religiei, orientării sexuale sau dizabilităţii. Mai mult de 70% din elevii între 8 și 11 ani au declarat că sunt tachinaţi și hărţuiţi în școala lor. 40% din elevii agresaţi în clasele primare și 60% din elevii din clasele gimnaziale raportează că profesorii intervin în timpul agresiunilor “câteodată” sau “aproape niciodată“ .

Îngrijorător este că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu comportamentele de hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, și în consecinţă intervin doar în 4 % din cazurile de agresiune . Mai mult de 60% dintre elevi spun adesea că intervenţia adulţilor este rară și nefolositoare, și se tem că spunând adulţilor vor fi și mai hărţuiţi pe viitor.

Am luat din raport acest fragment, care se referă la cercetări anterioare, de la începutul anilor 2000. Lucrurile nu s-au schimbat, și, ca dovadă, avem în 2015, publicat, ca bestseller, jurnalul unei adolescente. La 18 ani Aija Mayrock a pus pe hârtie amintiri dureroase din viața de școlar. Veți spune poate că nu are relevanță, că vorbește despre școala din America. Vă spun doar că veți citi cele 150 de pagini și veți retrăi zile de școală în care, dacă nu ați fost victima sau agresorul, ați fost spectatorul care n-a făcut nimic, doar a privit. Sunt conștientă că mulți dintre noi suntem depășiți de această situație. Că de multe ori nu știm ce să le spunem copiilor, cum să le câștigăm încrederea, cum să-i facem să vorbească despre ceea ce simt și ceea ce li se întâmplă. Mă urmărește de când am terminat cartea o frază…

Nu e vina ta că ești hărțuit. Dar e problema ta.

Aija Mayrock - Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă - The Survival Guide to Bullying.Este, într-adevăr, o problemă cu care se confruntă foarte mulți copii, de toate vârstele, începând de la grădiniță și până la facultate. Nu mă hazardez să arunc cifre, însă foarte puțini știu și să lupte pentru a rezolva această problemă. Jurnalul a fost tradus cu titlul „Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă”, și mă întreb de ce tocmai cuvântul cheie a fost evitat. Titlul în engleză spune cu totul altceva: The Survival Guide to Bullying. Scurt și la obiect. Aija Mayrock le vorbește copiilor de pe picior de egalitate. Rândurile ei nu vin ca o lecție, ținută de un adult, izvorăsc din suferință. Este norocoasă, nu pentru că a crescut, a „trecut peste”, ci pentru că a rezistat. Ieșită din adolescență, este acum capabilă să-și dea seama unde a greșit, unde a abandonat prea repede lupta. Nu, nu aș spune deloc că jurnalul este pentru adolescenți, ci pentru părinți care nu știu de unde să înceapă discuția cu copiii, pornind de la grădiniță, când plânge că X l-a mușcat sau i-a distrus castelul din cuburi. De-acolo trebuie să ne învățăm copiii să se ridice și să lupte pentru dreptul de a fi respectat. Este jurnalul unei suferințe, și, în același timp, jurnalul eșecului nostru, ca adulți, de a ne proteja copiii.

Nu toți copiii sunt capabili să lupte cu hărțuitorii. Iris a mers la școală în clasa I cu două codițe. Are sens să vă întreb cum se poartă băieții cu fetele cu codițe? Ba chiar am întâlnit și un adult care susținea cu „mândrie” că de-asta își fac fetele codițe, ca să fie trase de ele! Un băiețel o tot necăjea… am întrebat-o dacă își poate rezolva singură problema sau are nevoie de mine. Era cu un cap mai mic decât ea, l-a lipit de perete, l-a privit în ochi și i-a ordonat să înceteze. Doar pentru că ești politicos, nu înseamnă că ești slab. Mi-a povestit apoi ani la rând cum i-a pus la punct când au ironizat-o că a mers în fustă (a venit furioasă acasă, că i s-a spus că vrea să impresioneze un băiat în secret)… și nu, nu e adolescentă, abia dacă a terminat ciclul primar. Îmi spunea cu mândrie că pe ea nu au curaj băieții să o atace, că ea îi înfruntă, și că îi pare rău că nu le poate învăța și pe celelalte fete să facă la fel. Anul acesta va schimba școala, și îmi spunea, cu teamă, că nu vrea să fie nevoită să se lupte iar pentru respect, că ar vrea să fie „liniște”.

Nu intenționam să trec cartea și pe lista ei de lectură din vara aceasta, însă, după ce am citit-o eu, e acum la rând Andrei, și apoi ea. Nu numai că te ajută să identifici situațiile în care nu ar trebui să te afli, dar îți oferă și soluția, mereu la îndemână, deși nu o poți vedea singur din cauza emoțiilor care te copleșesc. Este un exercițiu dificil să empatizezi cu autoarea, și, aș zice „din fericire”, îl faci abia la final, când citești interviul cu Aija Mayrock și mesajul pentru cititori, și realizezi că acele rânduri își au originea într-o cantitate de suferință pe care niciun copil nu ar trebui să o îndure. Avem suficiente griji și probleme pe lumea asta, ca să nu fie nevoie de mai mult.

Mai mult însă, acest volum îl recomand profesorilor care predau la clasă, și care ar trebui să fie mai atenți la râsetele din spatele unui copil blocat că nu poate răspunde, la atitudinile din spatele temelor nefăcute, la toleranță zero față de comportamentele agresive. Știu, suntem plătiți prost, nu avem „timp” să parcurgem materia, însă avem timp să fim oameni, dacă vrem.

M-am gândit mult dacă să adaug în articol o fotografie a autoarei. N-o s-o fac, și, dacă acceptați provocarea mea de a citi cartea, abia când terminați accesați pagina ei de Facebook. Veți rămâne, așa cum am făcut-o și eu, fără cuvinte.

Ghidul este disponibil online – puteți răsfoi aici primele 15 pagini -, la editura Pandora M (grup editorial Trei), elefant (transport gratuit la pickup point), Libris (transport gratuit la orice comandă),  Cărturești, eMag, okian, Librărie.net.

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122 - melc din lemn

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară – idei creative 122

Decoraţiuni naturale pentru primăvară şi vară - Idei creative 122Îmi plac provocările, și, de ce nu, accept câte una care – e clar de la prima vedere – mă depășește. Cu decorațiunile prin casă nu prea am eu mare experiență, când casa e mică, și aglomerată, să mai pui și decorațiuni, nu prea îți arde… Pe cele pe care le-am realizat în timp am preferat să le dau cadou, și, într-un fel, abia aștept să am clasa mea, și să-mi amenajez „colțul”, unde să-mi pun creațiile. Până atunci, am parte de cea mai mare expoziție pe care am visat-o, online, pe blog, și adaug în colecție un melc din lemn.

Am dat, ce-i drept, o tură și prin magazinele de hobby după materiale, însă parcă nu era ce trebuia, dacă nu reciclam un pic. Tata m-a ajutat, și mi-a „feliat” unDecorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122 - melc din lemn salcâm din curte, cu diametrul de 10 centimetri, pentru un proiect pe care îl aveam eu în minte pentru grădiniță. Numai că salcâmul cu pricina nu s-a dovedit alb ca neaua pe interior, cum visam eu să fie, ba mi-a și decojit feliile, că s-a gândit el că arată mai bine fără… așa că acum am 20 de felii de salcâm, care așteaptă idei.

Volumul de la editura Casa, numărul 122 al colecției Idei creative – Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară, aproape că le-a găsit un sens. Prima felie a devenit melc. Nu arată melcul meu ca cel din poză, dar îmi place. Dacă aș fi avut ochi cu arcuri cred că ar fi fost mult mai haios!

Pentru următoarele trebuie să mai găsesc o buturugă mică, și o modalitate de a simula coaja răzuită, căci îmi plac la nebunie cactușii ce apar într-una din propunerile din volum. Mi-au plăcut la fel de mult și ideile marine, însă trebuie să găsesc o sursă rentabilă pentru sticluțe decorative, elemente ce apar și în alte proiecte din carte, îmbinate foarte fain cu lemn și flori. Cum volumul este orientat pentru primăvară și vară, bună parte din cele 15 proiecte sunt decorațiuni legate de sărbătorile pascale, dar nu numai. Pentru altele însă e nevoie să-ți petreci un timp considerabil în pădure, căutând vreascurile potrivite, de exemplu, pentru fluturi – corpul cu tot cu antene, ori la masa de traforaj (mi-am dat seama că n-am set de traforaj…) ca să decupezi peștișori…

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122

Volumul îl găsiți în librăria online a editurii Casa , dar și în alte librării online, precum: elefant (transport gratuit la pick-up point), Libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net.

geanta flori crosetate

Geantă de cânepă cu aplicații croșetate

Proiectul de mai jos a fost în așteptare foarte mult timp. Am mai scris aici că mie nu îmi place să primesc flori. O floricică, din familia ghiocelului, brândușei, merge, ori la ghiveci, dar să nu fie prea pretențioasă în îngrijire. Însă vara trecută am primit un buchet, și recunosc, e primul buchet la care m-am luminat. L-am pus „bine”, iar eu când pun lucrurile „bine”, apăi nici dracu nu le găsește, nu mai zic de mine. Făcusem proiecte, voiam să atașez florile pe o brățară lată, croșetată, pe care să aplic și un ceas mare, căci am descoperit la școală că nu pot folosi ceasul de la telefon la unele cursuri și la examene. M-am apucat cu entuziasm de brățară, era gata cam jumătate când am căutat florile, să fac o probă. Nu le-am găsit, brățara a rămas tot la jumătate…

Făcând ordine luna asta prin materiale, cărți și caiete, găsesc și plicul în care floricelele mele nemuritoare așteptau tăcute. Eram cam supărată că nu terminasem ceasul, că n-am apucat să vi le arăt când le-am primit, le-am făcut o poză simplă, în buchet… și n-am apucat să scriu articolul până marți seară, când mă tot gândeam ce traistă merge cu sandalele mele de tip dacii și romanii… Mi-a picat pe o traistă din pânză de cânepă, păstrată de la nu-mai-știu ce promoție, în așteptarea a „ceva” adaosuri. Pentru ea proiectul era ceva de cusut, motive tradiționale – la care oricum nu am renunțat, că doar mai are o față 😀 . În schimb am avut atunci ideea de a coase florile pe ea… și iată ce-a ieșit.

geanta flori crosetate

Florile le-am primit de la Aurelia, din Lada cu minuni unde are o mulțime de lucruri croșetate cu migală, lucrate după inspirație sau dorința clientului. Cel mai bine o las să vă povestească ceea ce face:

Salutare!

Sunt Aurelia, mamă a patru copii, pasionată de culori, fire şi croşetă.

Să tot fie 25 de ani de când, într-o vară, pe când aveam vârsta fiicei mele celei mari, pe o băncuţă, în faţa unui bloc comunist din Bărăgan, am învăţat să croşetez. Cu macrame. Motive pentru celebrele milieuri. Cred că am făcut unul mic, cu vreo patru piese, păstrat ca amintire multă vreme şi dăruit de mama în dorinţa de a elibera casa. „Profesoara” mea ştia a croşeta pantofi delicaţi, cărora le lipea talpa. Încă nu am depăşit-o, căci îmi e teamă să încerc cizme croşetate, atât de la modă în zilele noastre.

Timpul a trecut, maică-mea mă punea în vacanţe să îi croşetez metri întregi de lanţ pentru alte milieuri, tip lansetă. Eu o boscorodeam în gând, căci voiam a citi. Am plecat la facultate, iar croşetatul a rămas doar amintire.

fulgi_crosetatiPrin 2011, era toamnă spre iarnă, cea de-a doua fetiţă a mea a avut o boală respiratorie care s-a vindecat mai greu. Ca să nu mă las pradă gândurilor pe tema bolii ei, care s-ar fi putut transforma în astm, am început să croşetez fulgi, ornamente de agăţat în brad, extrem de delicaţi şi de efect. Am făcut peste 150 bucăţi din macrame, pe care i-am apretat bucată cu bucată, i-am pus câte trei în plic, şi le-am dat drumul să zboare în cele patru zări. Astfel, durerea mea de mamă cu copil bolnav, s-a transformat în bucurii mărunte pe măsură de plicurile ajungeau la destinaţie. Până la Crăciun, fetiţa şi-a revenit complet, suspiciunea medicului de astm nu s-a confirmat, astfel că acum avem un copil sănătos, pregătit de şcoală.

Atunci, în acel sfârşit de an, mi-am descoperit pasiunea. Internetul, cărţile de specialitate cu modele trimise de-a lungul timpului din Anglia, revistele din Germania sau cele care au început să fie editate la noi, îmi sunt surse de inspiraţie. 

fluturi_crosetatiUn alt moment frumos a fost cel cu fluturii. Ştiţi cum e luna februarie – cenuşie, aştepţi să vină primăvara, însă iarna nu se dă dusă. Aşa că am pregătit un dar de blog (pe atunci aveam şi blog), pentru cine a dorit să se înscrie, lăsându-mi un mesaj cu o combinație de patru culori. Nimeni nu a știut ce voi face cu aceste culori. În fiecare zi a lunii februarie, am prezentat/dăruit un fluture, în culorile alese de vizitatoarele blogului. Am avut grijă ca până la 1 martie, fluturii să ajungă la destinație, drept broșă-mărțișor.

Ceea ce cred că face diferența între enervantele milieuri de pe televizor sau de pe fiecare colțișor de bibliotecă pentru care zăboveam timp la ștersul prafului în anii adolescenței şi modelele de azi – sunt culorile. Aproape aş spune că ele fac totul, atunci când sunt plăcut armonizate. Au contat enorm încurajările câtorva amice şi ajutorul soţului care cunoaşte merceriile mai bine decât mine.

Fotografii cu obiecte/lucruri croşetate găsite de mine sau sugerate de alţii au constituit provocări, trepte de urcat şi de bucurat – îmi amintesc ce mare bucurie am avut când am finalizat prima rochiţă, dăruită, fireşte. Le-am lucrat copiilor jucărioare – pe Miffy cea îndrăgită, căluţi cusuţi la mână şi împodobiţi cu mici elemente croşetate, pălărioare de primăvară, căciuliţe de iarnă şi multe alte mici lucruşoare, aparent banale, dar care sunt făcute cu suflet pentru a bucura alte suflete.

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Saga „Berlin” – Fabio Geda & Marco Magnone

Copilăria mea, la nivel de lectură, era una foarte liniștită. Citeam ce aveam în casă, ori pe la unchiul meu, ce găseam în biblioteca școlii sau cea orășenească. Asta era viața în orășelele mici de provincie. Seriile „O mie și una de nopți”, apoi Jules Verne, au fost devorate în cantitatea găsită disponibilă. Nu am avut probleme să nu găsesc „episodul următor”, și acum, la a doua copilărie, pe care o trăiesc împreună cu copiii mei, mă ucid de-a dreptul volumele care apar și nu au încă continuare, ori nu a fost tradusă încă. Când am de-a face cu cea de-a doua variantă, mă rog doar să nu fie în germană, că nu știu o boabă…

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Cele două volume din „Berlin” – Focurile din Tegel și Zorii din Alexanderplatz au ajuns la mine la recomandarea unei prietene. „Uite, am ceva pentru copiii tăi, că sunt mari. Cu siguranță o să le placă!” Și a avut dreptate, doar că nu a inclus în listă și copilul din mine, care n-a dormit două nopți în sesiune ca să termine și volumele, pe lângă toate celelalte. Întâi de toate, vă avertizez că al treilea volum apare în toamnă, în italiană, și n-am idee cât de prompți vor fi cei de la Corint Junior cu traducerea, însă știu sigur că nu o s-o aștept, la cum mă roade curiozitatea. Andrei e în aceeași stare, dar cum italiană nu știe, va trebui să mai aibă răbdare…

Pe lângă discuțiile cu ai mei pe marginea volumelor, am avut o surpriză fantastică cu grupa de școlari cu care lucrez vinerea. Am mai povestit că ora noastră de lucru manual, la cererea lor a devenit șezătoare, și spunem povești sau vedem ce-am mai citit. Nu știu cum a picat întrebarea, ce-am citit ultima dată, și era „Berlin”. Una dintre fetițe citise și ea, și le povesteam celorlalte în tandem… dar repede am ajuns la întrebarea referitoare la zidul Berlinului. De ce apăruse? Și aici mi-au ridicat mingea la fileu, dar în același timp mi-am dat seama cât de dificil este să le explic unor copii care nu erau nici măcar clasa a IVa. Am făcut apel la cunoștințele lor de orice tip despre istoria secolului XX, despre ce a însemnat comunismul și împărțirea Europei, și a fost cumplit. Le este foarte greu să înțeleagă, în anul 2016, când ai acces cu un click oriunde, ce a însemnat tragedia roșie care a înghețat pentru 40 de ani un continent.

Dar am trecut peste, și am ajuns la carte. Pe scurt, o maladie lovește omenirea, și virusul ucide pe oricine are vârsta de 18 ani împliniți. Cu puțin noroc, puteai supraviețui până la 19. Se trezesc astfel în Berlin găști de copii, rămase fără părinți, și fără speranță de viață. Nici nu apuci bine să guști viața, că vei muri. Ești însă nevoit să fii „matur” la 10 ani, cu responsabilități clare de supraviețuire. Te izbești de provocări pentru care nimeni nu te-a pregătit, și pentru care trebuie să folosești ceea ce la școală ai considerat inutil. Este un Berlin devenit junglă, fără electricitate, în care instinctele primează. Să știi să vânezi, să faci focul, să gătești, să economisești pentru iarnă, să faci planuri pentru ziua de poimâine. Să-i ajuți pe cei mai mici ca tine…

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Este o carte menită să pună pe gânduri copiii care contestă autoritatea adulților, pregătiți oricând să se revolte. Îi pune în situația de a se vedea singuri. Ce ai ști să faci? Ai ști cum să prinzi o găină? Cum să construiești un laț pentru iepuri? Să folosești o pușcă? Să aprinzi un foc fără chibrituri sau brichetă? Este o carte menită să pună pe gânduri părinții, și modul în care decid că pot ușura viața copilului, făcând totul în locul lui. Nu curăță cartofi, că se taie. Nu decide, nu se implică în viața de zi cu zi.

Sunt esențiale momentele în care copiii realizează că ceea ce le lipsește lor se găsește în cărți, care le sunt în continuare accesibile. Acum depinde doar de ei să învețe, și să învețe ceea ce le este util – despre animale, plante, medicină, supraviețuire. Câți dintre copiii de azi au mai citit Robinson Crusoe? Sau Împăratul muștelor? Și așa descoperă copiii că ai nevoie să mergi la școală, să citești, să cunoști…

Vă recomand volumele, și în același timp și site-ul dedicat acestora, berlin-libro.it . Nu este tradus nici măcar în engleză, deși informațiile de aici preced cumva volumele, și lămuresc parte din întrebările pe care le ai odată scufundat în acțiune. I-am contactat pe autori, pe pagina de facebook, și au răspuns cu speranța că editorul român, odată cu traducerea volumelor, va face și traducerea „ziarelor” de pe site. Am descoperit aici traducerile în limba română, și sper să vă provoace suficient cât să le transformați în lectură de vacanță.

Cărțile sunt programate să apară astfel: Cartea a treia: 2016, toamna, Cartea a patra: 2017, primăvara, Cartea a cincea: 2017, toamna, Cartea a șasea: 2018, primăvara, Cartea a șaptea: 2018, toamna.

Volumele le găsiți la Corint Junior, sau în librăriile online Libris (livrare gratuită la orice comandă), elefant (livrare gratuită în pick-up point), librarie.net, Cărturești, eMag, și aș fi foarte curioasă, dacă le citiți, ce impresie v-au făcut, și mai ales cum s-ar vedea copiii puși în această situație. Ai mei speră că nu va fi cazul, dar Iris a decis să o înscriu la cercetași din toamnă…

Oamenii este răi… care este valoarea lui P?

Mai mult din amuzament decât din altceva am acceptat dezacordul din titlu, căci încă sunt suficient de tânără ca să nu fi pățit ceva la mansardă. S-a discutat ieri la Social Media for Parents despre marcarea cu (P) – publicitate –  a articolelor plătite sau care se încadrează în această categorie, că este cinstit să informezi de la început cititorul că va avea parte de o reclamă.

Acum ceva ani, când a fost nevoie să aleg cum marchez aceste articole – am considerat că trebuie marcate, am decis ca semnalizarea de bază să fie existența categoriei Publicitate, în care este încadrat articolul, și care apare pe ultimul rând, cu etichetele. Primești un cadou, nu neapărat bani, l-am testat și mi-a plăcut, am spus despre asta. Uneori am considerat necesar să spun mai mult, să se înțeleagă clar că e vorba de o campanie, mai ales când nu a fost oferit și produsul în teste, și era pentru informare.

Sunt însă pe blog foarte multe articole despre cărți, jucării, unelte și materiale de craft pe care, chiar dacă în parte nu le-am cumpărat, ci le-am primit, nu a fost la inițiativa magazinului/editurii. Eu le-am vrut, le-am cerut și le-am primit pentru lectură/utilizare, și, când mi-au plăcut, ori am putut scrie ceva de bine despre ele, le-am pus pe blog. Rar, dar chiar foarte rar mi s-a întâmplat să-mi fie trimise cărți pe care nu le-am cerut, și acolo îmi rezerv dreptul de a alege ce și cum fac public. La produse e identic, dacă îmi place – scriu. Dacă nu, feedback privat.

Nu voi marca în titlu articolele cu P, pentru că nu-mi place cum arată. Piticul meu, tratamentul meu. Însă, chiar dacă este vorba de o „reclamă”, este un produs pe care mi-l asum. Știu cum să dau un răspuns politicos că nu pot scrie, nu e ce trebuie să fie, am exersat suficient în toți acești ani. Savurați povestirea din jurul reclamei. Am încercat mereu să pun amprenta personală și să fac cititorul să se simtă bine înainte de finalul poate, mai puțin digerabil. Și, dacă totuși vă place blogul meu și stilul în care scriu, folosiți materialele gratuite de aici, gândiți-vă de două ori când vedeți un articol de reclamă. Blogul și implicit eu, nu trăim cu aer. Butonul de donații e de decor (sic!), nu percep taxe pentru descărcarea materialelor, iar articolele plătite sosesc în funcție de trafic și impactul pe care îl are o campanie. Așa că poți ajuta cu un like, un share, un comentariu dacă ai încercat produsul.

Și ca să ajung la titlu, tot ieri, am auzit de la o persoană din agenție, M.J., faptul că oamenii sunt răi. Când văd P, parcă reacționează instant și în loc de telecomandă, să sară la tv pauza de reclamă, folosesc butonul cu X roșu din dreapta sus. Sau numai așa, să moară și capra vecinului, nu îți citește articolul, nu îți dă Like, că de ce să câștigi tu ceva.

E o diferență între teleshoping și bloger. Tanti aia care îți spune că se vindecă miraculos de dureri de ceafă folosind perna X nu pierde nimic când tu comanzi și-ți iei o frumoasă țeapă cu două la preț de unul. O vezi și azi, și mâni, și astfel dorința-i gata. Eu dacă spun că un produs e bun, și nu e, dispar din lista voastră de lectură. Și, reclamă plătită sau nu, doar adevărul îmi oferă credibilitatea de care blogul meu are nevoie. Însă „clientul nostru, stăpânul nostru mouse-ului”, el decide ce citește și cum reacționează.

Acum, întrebări la final – și nu, nu sunt retorice.P

  1. Ați observat categoria „Publicitate” înainte să spun acum că există?
  2. Considerați articolele despre cărți/jucării/craft ca fiind publicitate?
  3. V-a deranjat până acum vreun articol de publicitate?
  4. Ați cumpărat la recomandarea mea un produs care nu s-a dovedit a fi ceea ce spuneam?
  5. Câte comentarii vă amintiți să aveți aici, pe blog? (aproximativ)