tabla liniatura matematica tip I II clasa

Liniaturi pentru tablă – clasa întâi

Încerc să mă adun după prima săptămână la clasa pregătitoare și încă am nevoie de timp. Parcă m-am suit luni într-un roller coaster și m-am dat jos azi! Și mai sunt 34 de săptămâni de școală 🙂 .

Dar nu despre asta e vorba acum. La finalul anului trecut, când ne chinuiam să strângem materialele didactice din clasă, vorbeam cu colega mea despre planșele cu liniaturi de care ea avea nevoie la clasa I. Mai avea vreo două rătăcite, cred că de la Eurodidactica, ok ca scriere, dar greu de afișat și mici, aveai nevoie de mai multe ca să poți lucra cu adevărat așezarea în pagină. Cum nu sunt deloc ieftine, să iei 4 era deja un efort, apoi sunt greu de prins cu magneți pe tablă, nu poți să le lași în clasă că vin cei de după-amiază, dacă le rulezi nu stau așa ușor întinse, copiii le dărâmă și așa mai departe.

Nu-mi spunea nimic nou. Când am stat o lună să fac practică la clasa întâi – așa am vrut eu, zi de zi – era mare bătaie de cap cu planșele astea. Stăteam doi oameni la clasă și tot era greu, dar să fii singur! Soluții mai sunt. Vorbeam în vacanță pe net cu o colegă că a încercat varianta magnetică de la NumLit, dar a fost total nemulțumită, că nu stăteau, alunecau și le-a lăsat copiilor să se joace. Să linieze temporar tabla din clasă a fost eșec total, s-au amestecat culorile și n-a ieșit nimic.

Însă am mers pe altă soluție. I-am propus să cumpărăm o tablă pe care să o liniem cu marker permanent (de cd-uri) și să o folosească ea anul acesta, apoi anul viitor să o iau eu la clasa întâi. Am găsit pe net ce voiam, comanda am făcut-o direct la școală. Am folosit rigla de un metru din trusa de geometrie pentru tablă (lățimea ei este lățimea rândurilor) și într-o oră era aproape gata. Mai avem de trasat liniatura verticală pentru tip I, dar căutăm un marker și mai subțire decât cel pe care l-am folosit noi (oricum mai fin decât markerele cu care scriem normal pe tablă).

Pentru că în școală există asociație de părinți, am întrebat dacă mai sunt bani din cei 2% strânși și ne pot ajuta. În fond, nici noi, profesorii, nu am spart vreo bancă, ca să nu mai zic că nici salariul nu l-am văzut încă! Din fericire s-a rezolvat de pe asociație, așa cum ar trebui de fapt să se întâmple peste tot și să nu fie nevoie de nimic de strâns de la părinți decât poate în cazuri excepționale.

Poate că e un efort financiar, însă logistic nu se compară cu timpul economisit în fiecare lecție. Doar o răsucești ca să o schimbi. În plus, o poți aduce chiar între copii! Partea de matematică se potrivește cu foaia de caiet, cea de română… câte rânduri ne-au ieșit. Abia aștept să îmi povestească cum se descurcă cu ea, însă nu are ce să nu meargă. Cel mult să se mai șteargă ici-colo markerul permanent, dar îl trasăm la loc.

Voi cum vă descurcați?

tabla liniatura matematica tip I II clasa

Edit: după teste am descoperit că markerul de tablă îl dizolva pe cel permanent, iar liniatura e afectată.

Planul B sunt markerele cu vopsea. Păcat că nu m-am gândit din prima la ele.

Planul C… scotch de hârtie și pensula cu vopsea…

Re-edit: Am ajuns în cele din urmă la planul C. Incredibil, dar și markerele cu vopsea sunt dizolvate de markerul nepermanent, care devine pe zi ce trece soluția tuturor problemelor nerezolvate. Ceva ce nu se ia? Încearcă cu marker de tablă…

Așadar, după încă o tentativă eșuată, am luat frumos o cutie cu vopsea tradițională și o sticlă de diluant, două role de bandă adezivă din hârtie și am început să rezolvăm problema. Bineînțeles că nu le-am așezat chiar la milimetru, dar munca în echipă cu colega mea în câteva după-amieze a avut roadele ei. Eu văd anul viitor cum e să ai o pagină la dispoziție.

Între timp am avut și alte idei… cum ar fi să iau o rolă de bandă decorativă pentru unghii, din aceea de 1mm lățime, să o prind pe tablă și peste ea să lipesc frumos folie din aceea adezivă de îmbrăcat caietele… am încercat să văd cum se scrie cu markerul pe ea și se pare că „rezistă”. Ar fi fost o idee cu folia asta și peste prima variantă de liniatură, nu s-ar mai fi șters și nu am mai fi muncit atât!

A fost o aventură ca-n povești… a treia oară am avut succes!

liniatură tip 1

A copia și a transcrie

Recunosc că în momentul în care am decis să fac a doua facultate mi-am propus două scopuri: primul, să mă reîntorc la prima mea dragoste, munca cu copiii, pe care, într-o formă sau alta, am făcut-o și după ce am ieșit oficial din sistem. Al doilea a fost acela că simțeam eu nevoia unei specializări, și investiția am perceput-o ca un plus de valoare pe care îl aduc blogului. De-a lungul timpului am intuit multe lucruri, altele le-am citit, dar acești doi ani de facultate mi-au mai deschis ochii în unele privințe… și au mai adăugat, ce-i drept, și multe dezamăgiri și înghițituri amare la cele deja existente în viața de zi cu zi.

Azi am avut un examen greu, și nu greu din punct de vedere al informației, ci pentru că îl consider vital pentru toată activitatea ce va urma. Nu am învățat pentru examen, m-am chinuit să învăț pentru mine, pentru ce voi fi și ce voi face. Și e al naibii de greu să înveți pentru tine, mai ales dacă ești perfecționist din fire. Îți dai seama că ai nevoie de mai mult dintr-o categorie, că vrei să știi mai mult despre altele… că ai nevoie de feedback și de exercițiu, să vezi dacă ceea ți-ai propus poate merge ori ba. Poate nu e nevoie să reinventezi roata, doar că nu ai ajuns în magazinul cu acel tip de roți…

Și gustul amar al zilei a fost dat de sensurile de bază ale cuvintelor a copia, a transcrie. Le-am întâlnit la exercițiile de scriere de la clasa I. A copia înseamnă să scrii, cu litere de mână, un cuvânt/text ce apare în aceeași formă. A transcrie înseamnă să scrii cu litere de mână un text prezentat cu litere de tipar. Dictare – să scrii ceea ce-ți spune o altă persoană, și autodictare – să scrii un text păstrat în propria memorie.

liniatură tip 1

Ca să mă liniștesc, pe drum, făceam următoarele analize…

  • Un caiet pe care scrie „exerciții de copiere pentru elevi”, dar toate cuvintele sunt scrise de tipar, are o problemă.
  • O sarcină de genul „Transcrieți din memorie” iarăși e dubioasă, eu nu-mi dau seama dacă memoria mea reține cu litere de mână sau de tipar!
  • A acuza un om, la examen, că „copiază”, când folosește un text tipărit, e greșit, căci el transcrie. Copiază doar dacă și-a făcut fițuici, sau folosește propriile notițe… și-l poți acuza doar dacă îl prinzi…

Acum, pentru că știu că mă citesc și foarte mulți părinți care nu au nimic de-a face cu bucătăria sistemului de învățământ, închei cu câteva enunțuri pe care mi le-am subliniat cu marker fosforescent, și mi-am propus să le țin minte:

  • Exercițiile de scriere, date ca pedeapsă, deformează scrisul și sunt inutile.
  • Tema, la primar, nu depășește 10 minute x nivelul clasei.
  • 3-4 rânduri de liniuțe/litere sunt suficiente.
  • După 15 min. de scriere copilul trebuie să facă pauză.
  • Greșelile se îndreaptă, nu se corectează.
  • Nu rupi foaia, căci din greșeli înveți.
  • Caietul nu trebuie să fie imaculat.
  • Nu bifezi tema ca „făcută” dacă n-ai verificat-o.

C-o fi bine… că nu… oi trăi și oi vedea. Dar mi se par suficient de logice. Dacă sunt mult pe lângă drum, trageți-mă de mânecă, argumentat. Critică constructivă, vă rog.