Încotro duce drumul de etică și moral?

Acum câteva zile puneam pe hârtie câteva gânduri despre inutilitatea unui curs de etică la 25 de ani sau mai târziu și nici nu-mi trecea prin cap, când am scris, ce urmează să mi se întâmple la nici 30 de ore după… Am cobit că ar fi trebuit să se introducă de la grădiniță – și nu e prima dată în viață când o fac și merge prost!

Am organizat, de ziua școlii noastre, un concurs pe echipe împreună cu clasa vecină, încercând să învățăm un pic mai mult despre personalitatea celui ales să ne identifice cu numele în marea masă de școli din capitală. Din fericire pentru mine, un personaj istoric. Am pregătit copiii, le-am dat de citit materiale, am pregătit întrebările pentru concurs, ne-am organizat. Toate bune și frumoase, echipele stăteau împreună la masă, colaborau. În ziua de dinaintea concursului am stat puțin cu câțiva dintre participanți, le-am explicat cum e cu axa timpului, cum calculăm anii de domnie, căci suntem clasa a III-a, concuram cu a IV-a, care deja studiază istoria. Una din fetițe m-a întrebat, cu tonul așteptării unei confirmări, dacă „la concurs vom avea voie cu foile”. Normal că nu. E concurs. Îți iei pixul și capul pe umeri.

Nu mi-am propus să fiu polițist și, fiind atât de mulți copii în clasă, nu mi-am închipuit nici o secundă ce va urma. La final, când am rămas doar noi, un băiețel a venit la catedră și mi-a povestit cum la una din echipe au folosit telefonul să caute răspunsurile. Am simțit că mor. O altă fetiță a confirmat acuzația. Acuzatul a recunoscut. Am avut primele minute dintr-o lungă serie care va urma de discuții pe tema „ce înseamnă să fii un om cinstit/corect”.

Am început întâi cu cei care au văzut și nu au spus imediat. Într-un concurs (și nu numai!) cel de lângă tine concurează pe același loc. Dacă el trișează… și îți va lua locul… te vei simți cum?! Datoria ta este ca atunci când cineva trișează să spui. Nu înseamnă că ești pârâcios. Înseamnă că cel care concurează împreună cu tine nu te respectă și nu trebuie să tolerezi acest comportament. Apoi, în cele câteva minute care mi-au mai rămas, am judecat comportamentul necinstit… frauda… însă copiii erau îmbrăcați de plecare, obosiți, pe mine situația mă dăduse peste cap. Trebuia ceva mai multă strategie în abordare și încă nu știu de unde s-o apuc! Deși echipa a obținut ultimul loc, am decis să nu le acord nici măcar diplome de participare.

Am o săptămână de vacanță în care să mă gândesc ce fac, cum fac, dar mai ales, când fac! Momentele mele cu ei, în care nu am de parcurs o programă, sunt atât de puține… Mi-am amintit cum la una din evaluări am fost întrebată de un copil dacă poate lua manualul, că nu e sigur de un rezultat. Stau și mă întreb dacă acel „cărțile și caietele în ghiozdan”, înainte de teste, sunt suficiente pentru ei pentru a aprofunda gestul, pentru a-i duce cu gândul la cum este corect să te comporți la un examen/test/concurs. Scopul scuză mijloacele? Te faci frate cu dracu până treci puntea? Sau… încotro s-o iau…?

Nu m-am așteptat la o asemenea provocare la început de an… Aveți sfaturi? Idei?

liniatură tip 1

A copia și a transcrie

Recunosc că în momentul în care am decis să fac a doua facultate mi-am propus două scopuri: primul, să mă reîntorc la prima mea dragoste, munca cu copiii, pe care, într-o formă sau alta, am făcut-o și după ce am ieșit oficial din sistem. Al doilea a fost acela că simțeam eu nevoia unei specializări, și investiția am perceput-o ca un plus de valoare pe care îl aduc blogului. De-a lungul timpului am intuit multe lucruri, altele le-am citit, dar acești doi ani de facultate mi-au mai deschis ochii în unele privințe… și au mai adăugat, ce-i drept, și multe dezamăgiri și înghițituri amare la cele deja existente în viața de zi cu zi.

Azi am avut un examen greu, și nu greu din punct de vedere al informației, ci pentru că îl consider vital pentru toată activitatea ce va urma. Nu am învățat pentru examen, m-am chinuit să învăț pentru mine, pentru ce voi fi și ce voi face. Și e al naibii de greu să înveți pentru tine, mai ales dacă ești perfecționist din fire. Îți dai seama că ai nevoie de mai mult dintr-o categorie, că vrei să știi mai mult despre altele… că ai nevoie de feedback și de exercițiu, să vezi dacă ceea ți-ai propus poate merge ori ba. Poate nu e nevoie să reinventezi roata, doar că nu ai ajuns în magazinul cu acel tip de roți…

Și gustul amar al zilei a fost dat de sensurile de bază ale cuvintelor a copia, a transcrie. Le-am întâlnit la exercițiile de scriere de la clasa I. A copia înseamnă să scrii, cu litere de mână, un cuvânt/text ce apare în aceeași formă. A transcrie înseamnă să scrii cu litere de mână un text prezentat cu litere de tipar. Dictare – să scrii ceea ce-ți spune o altă persoană, și autodictare – să scrii un text păstrat în propria memorie.

liniatură tip 1

Ca să mă liniștesc, pe drum, făceam următoarele analize…

  • Un caiet pe care scrie „exerciții de copiere pentru elevi”, dar toate cuvintele sunt scrise de tipar, are o problemă.
  • O sarcină de genul „Transcrieți din memorie” iarăși e dubioasă, eu nu-mi dau seama dacă memoria mea reține cu litere de mână sau de tipar!
  • A acuza un om, la examen, că „copiază”, când folosește un text tipărit, e greșit, căci el transcrie. Copiază doar dacă și-a făcut fițuici, sau folosește propriile notițe… și-l poți acuza doar dacă îl prinzi…

Acum, pentru că știu că mă citesc și foarte mulți părinți care nu au nimic de-a face cu bucătăria sistemului de învățământ, închei cu câteva enunțuri pe care mi le-am subliniat cu marker fosforescent, și mi-am propus să le țin minte:

  • Exercițiile de scriere, date ca pedeapsă, deformează scrisul și sunt inutile.
  • Tema, la primar, nu depășește 10 minute x nivelul clasei.
  • 3-4 rânduri de liniuțe/litere sunt suficiente.
  • După 15 min. de scriere copilul trebuie să facă pauză.
  • Greșelile se îndreaptă, nu se corectează.
  • Nu rupi foaia, căci din greșeli înveți.
  • Caietul nu trebuie să fie imaculat.
  • Nu bifezi tema ca „făcută” dacă n-ai verificat-o.

C-o fi bine… că nu… oi trăi și oi vedea. Dar mi se par suficient de logice. Dacă sunt mult pe lângă drum, trageți-mă de mânecă, argumentat. Critică constructivă, vă rog.