Nu sunt Mamica de toata lauda

Dintre temele pe care am ales să scriu, cea despre a fi mamă este cea mai aproape de realitate, dar cea mai dificil de abordat. Pentru că nu ştiu cum se face, dar în ultimii opt ani am fost mai întâi mamă, apoi orice altceva. De când am simţit prima mişcare, mi s-a părut că mă dedublez. Că apare un alt eu pentru care sunt responsabilă. Un alt eu, mult mai pretenţios, cu foarte multe nevoi şi cerinţe la ore fixe.

Din fericire nici unul dintre copii nu îmi este copie, îmi seamănă pe ici pe colo şi în unele puncte esenţiale. Dar mă regăsesc în fiecare privire pe care mi-o adresează, fie că este ea rugătoare, imperativă sau furioasă, şi îmi dau seama că cel puţin încă o perioadă – echivalentă cu cea în care încă îmi permit să îi ţin de mână pe stradă – voi fi modelul lor.

Apoi vor urma alte modele… colega cu haine la modă, colegul cu telefon cool… şi prefer să mă bucur că încă îmi cer şi mie părerea când iau o decizie, sau vor un pupic înainte să ies pe uşă.

Mămică de toată lauda…? Uneori numai faptul că există etaloane în domeniu mă înspăimântă. Să te judece cineva dacă te potriveşti sau nu cu un şablon ideal de mamă. Libby Purves - POTI sa nu fii o mama perfectaAm trecut prin criza asta acum ceva ani, şi atunci o prietenă a venit cu ideea… Poţi să nu fii o mamă perfectă. Mai mult de atât… Poţi să nu ai un copil perfect.

Şi dacă poţi accepta, cu greutăţile de rigoare, că nu poţi fi perfectă ca mamă… să nu ai copilul perfect e şi mai greu. Dar să revin la rolul de mamă. Acum ceva timp am descoperit site-ul "Mămică de toată lauda", şi m-am amuzat copios în faţa alegerii de domeniu. Poate că poţi fi undeva în apropierea perfecţiunii când copilul este mic, când răbufnirile lui de personalitate sunt aproape 0. Şi nici în primul an de viaţă nu scapi de critici, nici atunci parcă nu le poţi face pe toate "perfect", chiar dacă îţi sacrifici şi ultima picătură de somn pe altarul alăptării sau faci diversificarea după cele mai dure reguli bio şi gramaje ştiinţifice. Dar să fii de toată lauda înseamnă, după mine, să te laude ceilalţi. Şi poate că fac destule lucruri bine, am multe de învăţat, dar îmi şi iau destule bobârnace din jur.

Autoevaluarea a mers greu, dar o mână de ajutor mi-a dat quiz-ul de pe site. Întrebările sunt haioase, numai că nu pot să-mi dau seama cât de relevant este rezultatul, pentru că la unele dintre ele nu aveam opţiuni.

Când trebuie să îl trezeşti pe cel mic să meargă la şcoală, cum îl convingi să renunţe la pernuţă şi să se pregătească de plecare?

Aici fu simplu. Andrei se trezeşte imediat cum sună ceasul, fuge la baie, eu apuc să pregătesc repede masa şi în cel mult 20min e gata. Iris… nuuu, la ea trebuie să vin, să o iau în braţe, să încep cu Puiuţ, scularea, să ne mângâiem un pic ca leii în savană, apoi binevoieşte şi prinţesa să deschidă ochii.

A doua întrebare a fost dureroasă… Cum procedezi când vrei să-l convingi pe copilul tău să treacă de la joacă la teme?

Ahhh, de ce să-l conving? Este de datoria lui să-şi facă temele. Aşa cum oamenii mari au îndatoriri, a lui este să meargă la şcoală şi să-şi facă temele. Să zică merci că e doar atât, alţi copii nu au norocul ăsta, merg la câmp, la sapă, au grijă de animale în gospodărie, şi dacă le rămâne timp, se joacă. Momiţi cu ciocolată? Inventat jocuri pentru motivat? Nu sunt de acord. Temele nu sunt negociabile. Aaa, ce-i drept stau pe post de străjer, să nu ia pauză la fiecare cinci minute. Dar în general nu am probleme referitoare la teme, şi din fericire nici nu ne apucă noaptea cu ele nefăcute.

Cel mai frumos cadou pe care i l-am făcut de ziua lui…

Cele mai apreciate cred că au fost petrecerile surpriză. Încă vorbeşte despre ele. Obiectele primite nu au aşa mare importanţă.

Ce mi-ar plăcea să primesc de ziua mea de la copil…

Orice, făcut de el. Chiar şi să mă trezească dimineaţa cu un pupic, să-mi spună La mulţi ani! este mai mult decât suficient.

Care sunt cuvintele pe care le spun cel mai des copiilor…

Aici am ajuns în impas. Cum să aleg între Fii cuminte! şi Te iubesc!. Am exclus Ce vrei să-ţi aduc, căci intra la categoria "mită", şi Hai să jucăm un joc, pentru că era mai rară decât primele două. Şi a câştigat fii cuminte, căci, pe lângă cel de dimineaţă, când pleacă la şcoală, mai intră şi cel de la prânz, şi cel de după-amiaza, când încep ciondănelile cu surioara… Te iubesc rămâne doar seara la culcare.

Când petreci timpul cu copiii tăi, activitatea preferată este…

Mai contează? Important e să ne petrecem timpul împreună. Că ne uităm la un film sau lucrăm, ori ieşim în oraş… Procedăm sportiv, cu program impus şi program liber-ales. Nu putem face tot timpul numai ce vrem, mai facem şi ce trebuie.

Cel mai frumos lucru pe care ţi l-a spus copilul tău vreodată a fost

… şi am fost nevoită să aleg "Când o să cresc mare vreau să fiu şi eu ca tine!", dar doar din lipsă de opţiuni. Irisuca m-a întrebat la un moment dat cine o să se ocupe de site când eu o să fiu bătrână şi n-o să mai pot. O las pe ea să îmi ţină locul? Pot să-mi doresc ceva mai mult!? În schimb, aş vrea ca peste câţiva ani, când ne va cuprinde şi pe noi furtuna adolescenţei, să aud de la copilul meu cel mai frumos lucru… Mami, tu eşti cea mai bună prietenă a mea! Atunci aş fi cea mai fericită. Deocamdată cel mai frumos lucru auzit a venit prin sms, din tabără… Mami, te iubesc şi mi-e dor de tine. Nu vreau să pierd niciodată telefonul, doar pentru sms-ul salvat.

Ce-ai face cu cel mic dacă ai fi nevoită să călătoreşti lipsind foarte mult de-acasă din cauza job-ului?

Schimbat job-ul, cam ce fac şi acum… part-time, lucru acasă pe proiect… Nu ştiu cât de "perfect" trebuie să fie un job ca să sacrifici chiar tot. Ştiu că am avut la un moment dat o ofertă, extrem de bună, dar programul era infernal. Aş fi ajuns acasă la 9 seara. Tot dezbătând, copiii au intervenit… Mami, promitem să nu ne culcam devreme, şi să te lasăm să ne citeşti tu povestea de seară când ajungi. Şi uite-aşa am respins oferta. Chiar să-i văd 10 minute dimineaţa şi un sfert de oră seara nu sunt în stare.

Copilul tău îşi doreşte foarte mult o jucărie, dar a făcut boacăne toată săptămâna. Ce faci?

În primul rând, am hotărât demult că jucării nu se mai cumpără fără motiv, sau doar pentru că vrea. Fiecare are ocazia, de două ori pe an, de zilele lor, "să vrea", apoi mai sunt şi Iepuraşul de Paşte, Moş Nicolae şi Moş Crăciun, să tot vrei. Dacă jucăria se justifică, e musai o recompensă pentru o faptă deosebită, şi fapta neapărat proporţională cu valoarea jucăriei…

Din păcate, nu mă regăsesc deloc în rezultat…


Se întâmplă câteodată, dar nu am de ales, să modific articolele. Îmi cer scuze cititorilor, dar din articolul de mai sus am scos cateva pasaje, deoarece în cadrul campaniei "Mămică de toată lauda" nu a fost considerat un argument. Trebuia să scriu de ce mă consider eu mămică de toată lauda, şi se pare că nu am reuşit. Asta e, merg mai departe, încă nu sunt în stare să-mi ridic singură statuie…


Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged .

11 Comments

  1. Superdragut!
    Hai, mai, ca tu chiar esti populara. Poate ca nu te regasesti intr-u totul in cuvintele astea dar eu asa te vad, inconjurata mereu de copii si facand totul pentru ei.
    Mie mi-a iesit ca-s „Moderna” 😀

    • Si la „moderna” ce scrie??
      Eu zic ca taman finalul nu mi se potriveste deloc. Pai daca nici eu nu sunt severa…
      Si s-o lungesc cu joaca?? Nu prea merge aici.

  2. Of, n-am fost inspirata sa pastrez textul :(. L-am facut repejor si fara sa-mi iau niste notite ordonate asa ca ale tale :((

  3. Intai am iesit ‘populara’ si cand am schimbat 2 raspunsuri, respectiv ‘as schimba job-ul’ in loc de ‘as lua copilul cu mine’ -!!- si respectiv ‘as vrea sa fiu ca tine’ in loc de ‘esti cea mai buna prietena a mea’, a iesit ‘mamica traditionala’… ha, ha…
    Pai amandoua situatiile mi se potrivesc, mi-am schimbat si jobul si apoi mi-am luat copilul cu mine si figurez in scripte si ca ‘mamica lui iubita, model pentru viitorul parinte din el’ dar si ‘prietena lui’ si advicer in materie de fete/scoala/etc…

    Mai acusi mi-o iau in cap!!!
    Eu sper sa fiu un parinte bun si apropiat de copil, care sa nu faca greseli majore in educatia lui. Atat.
    Si deocamdata nu stiu daca mi-am indeplinit pe deplin taskul…

  4. Pingback: Moderna?! « Vremuri

Lasă un răspuns la Carmen Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente