Oameni de zapada pliati

Ghirlanda de CraciunLa proba de dinainte de Crăciun, când Năzdrăvanii au avut ca temă realizarea unei ghirlande de Crăciun, Ruxandra a trimis o serie de oameni de zăpadă înşiraţi. Ideea mi-a plăcut enorm, şi mi-am propus ca, la reluarea cursurilor, musai s-o încerc şi eu. M-am chinuit un pic să ridic un om de zăpadă, e tare greu când talentul la desen nu există… Dar am reuşit în cele din urmă.

Am realizat două modele, unul cu oameni de zăpadă, mult mai potrivit copiilor mai mari, şi, pentru încălzire, cu cei mici, l-am pregătit pe Prăjiturică. Ambele modele le puteti printa de aici. Le-am trasat si linii punctate intermediare, pentru a îndoi mai uşor. Oamenii de zăpadă sunt şi un exerciţiu de reproducere după model, doar primul fiind printat. Cei mici l-au ales pe Prăjiturică.

Plierea în evantai a mers extrem de greu. A îndoi după o linie trasată este dificil, dar reuşita proiectului stă exact în această etapă. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost să nu existe linia punctată… Erau însă foarte nerăbdători să ajungă la etapa de colorat. Nu am adăugat toate creaţiile, dar pot spune că Prăjiturelele mai negre au stat ceva mai mult în cuptor, iar cealaltă serie s-a emancipat şi a plecat în vacanţă.

Decupaje pe evantai

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Nu sunt Mamica de toata lauda

Dintre temele pe care am ales să scriu, cea despre a fi mamă este cea mai aproape de realitate, dar cea mai dificil de abordat. Pentru că nu ştiu cum se face, dar în ultimii opt ani am fost mai întâi mamă, apoi orice altceva. De când am simţit prima mişcare, mi s-a părut că mă dedublez. Că apare un alt eu pentru care sunt responsabilă. Un alt eu, mult mai pretenţios, cu foarte multe nevoi şi cerinţe la ore fixe.

Din fericire nici unul dintre copii nu îmi este copie, îmi seamănă pe ici pe colo şi în unele puncte esenţiale. Dar mă regăsesc în fiecare privire pe care mi-o adresează, fie că este ea rugătoare, imperativă sau furioasă, şi îmi dau seama că cel puţin încă o perioadă – echivalentă cu cea în care încă îmi permit să îi ţin de mână pe stradă – voi fi modelul lor.

Apoi vor urma alte modele… colega cu haine la modă, colegul cu telefon cool… şi prefer să mă bucur că încă îmi cer şi mie părerea când iau o decizie, sau vor un pupic înainte să ies pe uşă.

Mămică de toată lauda…? Uneori numai faptul că există etaloane în domeniu mă înspăimântă. Să te judece cineva dacă te potriveşti sau nu cu un şablon ideal de mamă. Libby Purves - POTI sa nu fii o mama perfectaAm trecut prin criza asta acum ceva ani, şi atunci o prietenă a venit cu ideea… Poţi să nu fii o mamă perfectă. Mai mult de atât… Poţi să nu ai un copil perfect.

Şi dacă poţi accepta, cu greutăţile de rigoare, că nu poţi fi perfectă ca mamă… să nu ai copilul perfect e şi mai greu. Dar să revin la rolul de mamă. Acum ceva timp am descoperit site-ul "Mămică de toată lauda", şi m-am amuzat copios în faţa alegerii de domeniu. Poate că poţi fi undeva în apropierea perfecţiunii când copilul este mic, când răbufnirile lui de personalitate sunt aproape 0. Şi nici în primul an de viaţă nu scapi de critici, nici atunci parcă nu le poţi face pe toate "perfect", chiar dacă îţi sacrifici şi ultima picătură de somn pe altarul alăptării sau faci diversificarea după cele mai dure reguli bio şi gramaje ştiinţifice. Dar să fii de toată lauda înseamnă, după mine, să te laude ceilalţi. Şi poate că fac destule lucruri bine, am multe de învăţat, dar îmi şi iau destule bobârnace din jur.

Autoevaluarea a mers greu, dar o mână de ajutor mi-a dat quiz-ul de pe site. Întrebările sunt haioase, numai că nu pot să-mi dau seama cât de relevant este rezultatul, pentru că la unele dintre ele nu aveam opţiuni.

Când trebuie să îl trezeşti pe cel mic să meargă la şcoală, cum îl convingi să renunţe la pernuţă şi să se pregătească de plecare?

Aici fu simplu. Andrei se trezeşte imediat cum sună ceasul, fuge la baie, eu apuc să pregătesc repede masa şi în cel mult 20min e gata. Iris… nuuu, la ea trebuie să vin, să o iau în braţe, să încep cu Puiuţ, scularea, să ne mângâiem un pic ca leii în savană, apoi binevoieşte şi prinţesa să deschidă ochii.

A doua întrebare a fost dureroasă… Cum procedezi când vrei să-l convingi pe copilul tău să treacă de la joacă la teme?

Ahhh, de ce să-l conving? Este de datoria lui să-şi facă temele. Aşa cum oamenii mari au îndatoriri, a lui este să meargă la şcoală şi să-şi facă temele. Să zică merci că e doar atât, alţi copii nu au norocul ăsta, merg la câmp, la sapă, au grijă de animale în gospodărie, şi dacă le rămâne timp, se joacă. Momiţi cu ciocolată? Inventat jocuri pentru motivat? Nu sunt de acord. Temele nu sunt negociabile. Aaa, ce-i drept stau pe post de străjer, să nu ia pauză la fiecare cinci minute. Dar în general nu am probleme referitoare la teme, şi din fericire nici nu ne apucă noaptea cu ele nefăcute.

Cel mai frumos cadou pe care i l-am făcut de ziua lui…

Cele mai apreciate cred că au fost petrecerile surpriză. Încă vorbeşte despre ele. Obiectele primite nu au aşa mare importanţă.

Ce mi-ar plăcea să primesc de ziua mea de la copil…

Orice, făcut de el. Chiar şi să mă trezească dimineaţa cu un pupic, să-mi spună La mulţi ani! este mai mult decât suficient.

Care sunt cuvintele pe care le spun cel mai des copiilor…

Aici am ajuns în impas. Cum să aleg între Fii cuminte! şi Te iubesc!. Am exclus Ce vrei să-ţi aduc, căci intra la categoria "mită", şi Hai să jucăm un joc, pentru că era mai rară decât primele două. Şi a câştigat fii cuminte, căci, pe lângă cel de dimineaţă, când pleacă la şcoală, mai intră şi cel de la prânz, şi cel de după-amiaza, când încep ciondănelile cu surioara… Te iubesc rămâne doar seara la culcare.

Când petreci timpul cu copiii tăi, activitatea preferată este…

Mai contează? Important e să ne petrecem timpul împreună. Că ne uităm la un film sau lucrăm, ori ieşim în oraş… Procedăm sportiv, cu program impus şi program liber-ales. Nu putem face tot timpul numai ce vrem, mai facem şi ce trebuie.

Cel mai frumos lucru pe care ţi l-a spus copilul tău vreodată a fost

… şi am fost nevoită să aleg "Când o să cresc mare vreau să fiu şi eu ca tine!", dar doar din lipsă de opţiuni. Irisuca m-a întrebat la un moment dat cine o să se ocupe de site când eu o să fiu bătrână şi n-o să mai pot. O las pe ea să îmi ţină locul? Pot să-mi doresc ceva mai mult!? În schimb, aş vrea ca peste câţiva ani, când ne va cuprinde şi pe noi furtuna adolescenţei, să aud de la copilul meu cel mai frumos lucru… Mami, tu eşti cea mai bună prietenă a mea! Atunci aş fi cea mai fericită. Deocamdată cel mai frumos lucru auzit a venit prin sms, din tabără… Mami, te iubesc şi mi-e dor de tine. Nu vreau să pierd niciodată telefonul, doar pentru sms-ul salvat.

Ce-ai face cu cel mic dacă ai fi nevoită să călătoreşti lipsind foarte mult de-acasă din cauza job-ului?

Schimbat job-ul, cam ce fac şi acum… part-time, lucru acasă pe proiect… Nu ştiu cât de "perfect" trebuie să fie un job ca să sacrifici chiar tot. Ştiu că am avut la un moment dat o ofertă, extrem de bună, dar programul era infernal. Aş fi ajuns acasă la 9 seara. Tot dezbătând, copiii au intervenit… Mami, promitem să nu ne culcam devreme, şi să te lasăm să ne citeşti tu povestea de seară când ajungi. Şi uite-aşa am respins oferta. Chiar să-i văd 10 minute dimineaţa şi un sfert de oră seara nu sunt în stare.

Copilul tău îşi doreşte foarte mult o jucărie, dar a făcut boacăne toată săptămâna. Ce faci?

În primul rând, am hotărât demult că jucării nu se mai cumpără fără motiv, sau doar pentru că vrea. Fiecare are ocazia, de două ori pe an, de zilele lor, "să vrea", apoi mai sunt şi Iepuraşul de Paşte, Moş Nicolae şi Moş Crăciun, să tot vrei. Dacă jucăria se justifică, e musai o recompensă pentru o faptă deosebită, şi fapta neapărat proporţională cu valoarea jucăriei…

Din păcate, nu mă regăsesc deloc în rezultat…


Se întâmplă câteodată, dar nu am de ales, să modific articolele. Îmi cer scuze cititorilor, dar din articolul de mai sus am scos cateva pasaje, deoarece în cadrul campaniei "Mămică de toată lauda" nu a fost considerat un argument. Trebuia să scriu de ce mă consider eu mămică de toată lauda, şi se pare că nu am reuşit. Asta e, merg mai departe, încă nu sunt în stare să-mi ridic singură statuie…