Papusile Muppets. Filmul

Încep acest articol prin a-i mulţumi lui Cristi pentru că m-a trimis la film. Auzisem că păpuşile copilăriei mele au revenit, şi-mi era teamă să mă uit despre ce este vorba. Nu de alta, dar Muppets + copilărie = amintire minunată, şi nu voiam să stric nimic.

Aşa că nu m-am uitat la trailer, în ciuda Andreiului meu bântuise pe net şi îl văzuse deja. Dar deşi făcea pe atoate-ştiutorul, el habar n-are cine sunt cu adevărat Muppets.

În primul rând, Muppets nu au culoare. Sunt alb-negru, pentru cea mai mare parte a copiilor "de atunci". Îmi închipuiam că e verde Kermit, doar era broască. Dar coloraţi i-am văzut prima dată când am primit de la părinţi un breloc, Kermit pe o parte, Piggy pe cealaltă.

Filmul nu vreau să-l laud decât pentru un singut talent: acela de a mă purta înapoi în timp. Pentru că aşa m-am simţit când Walter şi-a prins la mână ceasul cu Kermit, ca atunci când ţineam cu mâini tremurânde brelocul meu… Şi ca să dau un exemplu tot din desene animate, a fost senzaţia pe care a avut-o Anton Ego atunci când a gustat "Ratatouille". Poate e ea o biată tocăniţă de legume, dar senzaţia contează.

Pentru copiii de azi e de neînţeles, cum adică să ai cinci minute de program pentru copii pe săptămână. Asta e pentru ei o pedeapsă cruntă. Noi… cei cu 30+, savuram atunci din plin secundă cu secundă. “Pepetul”, căci aşa îi spuneam show-ului Muppets, era undeva după-amiaza, duminică cred, căci îmi amintesc că veneam la Bucureşti la tratamentul săptămânal, şi alergam de la gară până la Maia mea, care mă aştepta cu tv-ul pornit, nu cumva să ratez vreo secundă.

Ce am simţit când am auzit din nou genericul? Greu de spus, dar mi-au dat lacrimile…

Copiii s-au amuzat la film. I-am văzut râzând în hohote, comentând scenele după film. Dar pentru ei este în film replica Selenei Gomez: Băieţi, eu nu ştiu cine sunteţi, dar impresarul mi-a spus să vin. Exact aşa au mers la film copiii mei. Nu ştiau cine sunt păpuşile, dar au mers cu mine.

Ce e trist de adevărat şi doare… momentul în care Kermit vrea spaţiu pe tv, şi i se spune că nu este la modă, pentru că acum publicul vrea altceva. Eu sunt sigură că publicul nu ştie ce vrea, şi e prea leneş să trieze ce vede. Sunt sigură că un show de genul Muppets nu are vârstă, şi ar fi primit de public în orice secol. Sunt sigură că directorii de programe, mai ales cei ai programelor pentru copii ar trebui să dea dovadă de mai mult curaj în ceea ce priveşte trierea materialelor. E ca şi cum ai spune că te plictiseşti la Tom& Jerry…

De ce să mergeţi la film? Pentru a încerca senzaţia de întoarcere în timp. Ştiu că se va inventa cândva, dar aveţi acum posibilitatea de a încerca demo.

PS. Normal că nu puteam rata figurinele. Care, să fie clar, sunt pentru mine.

Muppets. Kermit. Piggy 

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged , .

2 Comments

  1. sunt trista ca nu m-ai considerat copilul tau, sa ma iei cu tine la film… adica eu adun dopt de pluta dupa dop de pluta pentru tine si tu ma uiti, mama denaturata ce esti – pentru mine, nu pentru ai tai… ca pentru ei esti deliciu!
    eu oricum iti intelegeam trairile. na, ca ai fost destul de pedepsita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente