O viata poate depinde de… mine

Aceasta e concluzia cu care am rămas după cursul de prim ajutor de ieri seară, desfăşurat în Bucureşti în cadrul campaniei "Salvez.ro. O viaţă poate depinde de tine"

Aşteptam cursul de ceva vreme, de fapt de când a început campania şi m-am înscris. Aproape că îmi pierdusem speranţa săptămâna trecută, când am postat ultimul comunicat de presă referitor la activitatea desfăşurată, dar uite că aşteptarea nu a fost prea lungă. Primul modul a fost foarte fain, sper din tot sufletul că voi apuca şi un al doilea modul, tot în cadrul campaniei. Mulţumesc lui Robert, şi lui Cristi, pentru toate explicaţiile oferite, şi celor de la Asociaţia React, pentru eforturile depuse în cadrul campaniei.

Acum să vă povestesc cum a fost… În primul rând, atmosferă caldă şi primitoare, de care aveam nevoie mai ales tinând cont de gerul de afară. Se socializează greu, lumea e încă congelată. Dar ne dezgheaţă unul din cursanţi, care pare a le şti pe toate, şi pentru moment m-am tot întrebat de ce-a mai venit. Facem cunoştinţă cu Ana şi Charlie. Ana este manechinul pentru a exersa resuscitarea în caz de stop cardiorespirator, Charlie e pentru manevra heimlich.

În primul rând, am început cu apelurile la 112… când suni la 112 dacă vezi un om căzut pe stradă? Dacă l-ai zărit din autobuz? E posibil să n-aibă nimic, şi să fie un apel fals. Suni când eşti convins că are nevoie de ajutor. Campania salvez.ro tocmai asta încearcă, să reducă cele 75% de procente apeluri false la 112.

Să reiau, pe scurt – şi sper corect, informaţiile date de Robert şi apoi de Cristi. Vezi un om căzut pe stradă. Nu suni la 112 şi pleci. Te asiguri că te poţi apropia în siguranţă: nu sunt cioburi, fire de curent, sau cine mai ştie ce obiecte zburătoare. Nu eşti în siguranţă, nu te apropii. Nu e cazul să faci pe eroul şi să fii următoarea victimă. Valabil în cazul oricărui incident.

Îl strigi şi îl scuturi un pic de umeri, poate răspunde. Nu-l plezneşti, nu-l zgâlţâi. Constaţi că nu răspunde, strigi după ajutor. Decât singur, mai bine în doi. Şi poate apare cineva. Altfel eşti pe cont propriu. Acum nu trec la termeni tehnici, şi dacă greşesc să mă iertaţi, dar medicina n-am făcut-o. Facem extensia capului, dacă aşa se numeşte mişcarea aceea de a-i lăsa capul pe spate şi a-i întinde gâtul. Găsiţi pe site la salvez.ro manevrele. Verificăm să nu aibă ceva în gură- dacă are, trebuie scos. Ideal e să protejaţi degetul cu o batistă. Descheiaţi bluza. Nu are nimic în gură, ascultăm respiraţia cu urechea, şi cu ochii îi privim pieptul dacă se mişcă. În interval de 10 secunde ar trebui să apară o respiraţie. Dacă nu apare, e în stop cardiorespirator, şi acum e momentul când suni la 112… îţi cer ei toate datele, dar important e să le spui că victima nu respiră. Cu puţin noroc, în 5-10 min. un paramedic va fi lângă tine. Dar până atunci singura şansă a respectivului eşti tu… cel care l-a găsit. Cu fiecare minut şansele lui scad cu 10%, aşa că nu sta prea mult pe gânduri, nu se ştie de când e acolo. Începi masajul cardiac… 30 de apăsări corecte, căci, dacă nu le faci bine, le faci degeaba. Şi nu e uşor, mai ales că presupune să-i cam desprinzi coastele de stern. Eu personal înţepenesc când vine vorba de oase rupte, cred că mai repede i-aş face direct pe inimă decât să simt cum se rup oase sub mâna mea. Şi sper că paramedicii sosesc repede, că după un minut eram cam obosită, nu vreau să mă gândesc cum e să faci asta 10 minute. După 30 de apăsări, urmează două respiraţii, pe care, dacă alegi să nu le faci, nu te opreşti din masaj. Apropo, apăsările trebuie să fie la o treime din înălţimea sternului.

Momentul a fost foarte fain, am exersat toţi. Ba a fost chiar amuzant când Ana a ajuns pe mâna domnului a-toate-cunoscător. Manechinul a ajuns cu sternul lipit de coloana vertebrală, coastele cred că s-au rupt şi au avut mari şanse să perforeze plămânul, aşa că, dacă a ieşit din stopul cardiorespirator, în mod sigur are hemoragie internă.

Salvez.ro

Am trecut apoi la Charlie. "El" e mare gurmand. A mâncat cu poftă, şi a aspirat un bol alimentar. Se scoală de la masă tuşind, cu mâinile la gât, semn că s-a înecat. "Eu", persoană săritoare, trebuie să-l ajut. Manevra făcută corect şi la timp poate salva în 99% din cazuri. Şi, cum se întâmplă pe la toate casele, e un lucru bine de ştiut. Păcat că nu-mi pot acorda singură primul ajutor… uneori aş avea mare nevoie de cineva care să ştie că nu e ok să-i cari bietei victime pumni în spate, cu nemiluita, şi că trebuie lovit între omoplaţi, dar nu cu impact direct. Aici domnul pomenit mai sus l-a aranjat pe Charlie cu ceva leziuni la coloană, asta până să-i scoată bolul alimentar. Ce mai conta dacă paraliza, el oricum se sufoca. Dacă nu merge, trebuie făcută celebra manevră de apăsare pe abdomen. Numai că nu se face oricum… dacă nu apeşi unde trebuie, iarăşi o faci degeaba. Presiunea trebuie exercitată la jumătatea distanţei dintre buric şi golul acela de sub stern. Dezbraci victima dacă e nevoie :), cauţi buricul… Pe Charlie l-am salvat din prima. Am uitat să menţionez, se alternează cinci lovituri, cu cinci apăsări. Şi ar fi bine să vă reuseaşcă, căci dacă victima se sufocă, intră în stop cardiorespirator, şi ajungeţi la manevrele de la începutul articolului.

Acum sincer sper să nu fie cazul vreodată să aplic ceea ce am învăţat. Sau cel puţin nu cu persoane cunoscute. Vă recomand cursurile, şi, dacă nu aţi citit până acum, celelalte articole despre campanie.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale casei and tagged , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente