Pere tomnatice, colaj la gradinita

Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Încă răsfoiesc dosarul cu lucrări al Irisucăi de anul trecut… şi am zis să vă arăt câteva „de sezon”. Normal, modelul nu e nici pe departe o realizare nemaipomenită, dar la patru ani cred că s-a străduit suficient, căci atât avea când a realizat opera. Dar ideea mi-a plăcut, aşa că am finisat-o un pic, pentru alte exerciţii de grup.

În toate variantele, se printează şablonul copăcelului, care se poate apoi colora sau picta, după preferinţe.

Varianta 1: se printează color perele (pagina 5), se decupează şi se lipesc în copac. Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Varianta 2: se printează contururile (pagina 2), se colorează, se decupează şi se lipesc.

Varianta 3: se printează contururile (paginile 3 şi 4) pe hârtie glasată galbenă, respectiv verde, se decupează şi se lipesc.

Bine-nţeles, există şi variante mai dificile, în care copilulul desenează singur fructele, le decupează şi le lipeşte. În funcţie de vârstă, poate fi ales orice model.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Retrospectiva saptamanii

Săptămâna trecută am scos plastilina din cutie, dar căldurile de peste vară au înmuiat-o cam prea tare… S-a lăsat modelată cu chiu cu vai, mai ales că, la bunici, pe prispă, nu prea ai chef de "lucruri serioase". Nici ceilalţi pitici nu prea au revenit din vacanţă, faţă de cei de pe alte meleaguri, care au început deja şcoala.

În schimb şi-au dat silinşa, aţa cum au putut, să realizeze un omuleţ din plastilină, omuleţ care (spun ei) le seamănă… Acum aşteaptă punctajele de pa piticii ce vor sp facă pater din juriu. [detaliile probei]

Autoportret. Modelaj din plastilina Eu, cu multe-multe codiţe.

Autoportret. Modelaj din plastilina La o petrecere de Haloween, îmbrăcat în bucătar roşu..

Autoportret. Modelaj din plastilina

Autoportret. Modelaj din plastilina
Sara e o cantareata la o festivitate din Hollywood, pe covorul rosu

Autoportret. Modelaj din plastilina
… "la oglinda" …"Ce frumoasă sunt!"

Autoportret. Modelaj din plastilina

Încerc să-i trezesc din amorţeală, şi pentru săptămâna aceasta le-am pregătit o probă surpriză. Un colaj 3D… Domnul şi doamna Cartof, celebrele personaje de desene animate, şi jucării îndrăgite.

Mihaela are probleme, Ilustratie – Nell Cobar

Mihaela are probleme, Nell Cobar

De multe ori îi invidiez pe copiii din ziua de azi pentru materialele pe care le au la dispoziţie. Revistele arată extraordinar, cărţile şi caietele de lucru parcă te imploră să nu le mai laşi din braţe. Normal, nu există pădure fără uscături, şi azi găseşti pe la chioşcuri materiale de doi bani, şi la propriu şi la figurat. De multe ori le spuneam piticilor mei, cât aş fi fost eu de fericită să am caiete ca ale lor… Dar tu nu aveai? Nu, pe vremea noastră nu erau chiar aşa… şi nici foarte multe. Bine, pentru ei e de neconceput cum puteam să trăim fără desene aminate, şi supravieţuiam cu 5 minute seara, când erau şi alea…

Şi am avut surpriza extrem de plăcută să găsim la bunica în pod una din cărţile mele preferate. Căci pe vremuri hârtia se recicla, şi toate colecţiile mele de Şoimii Patriei şi Cutezătorii şi-au făcut datoria faţă de mediu, la fel ca şi cărţile şi caietele… Aşadar, Mihaela are probleme, o cărticică cam 25x25cm, cu ilustraţii de Nell Cobar, care s-a ambiţionat să reziste peste timp. E "datată" 1986, şi e primită de ziua mea de la un coleg… Am răsfoit-o cu grijă… şi să nu credeţi că e în stare bună, pozele sunt intens prelucrate şi curăţate, mai ales coperta, din care pe alocuri lipsesc mici bucăţi.

Au privit-o şi copiii, gânditori… deci cam aşa arătau caietele de lucru pe vremea ta! Dar ştii că sunt interesante? Da, aici pot spune sincer, chiar se remarcau prin originalitate. Ceea ce nu se întâmplă prin materialele de astăzi, care repetă, număr de număr, acelaşi exerciţiu, dar cu imagini diferite. Originalitatea costă, şi cantitatea a depăşit în importanţă calitatea. Sau, mai uşor, materialele sunt doar traduse în limba română după versiuni originale din alte ţări.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Mihaela a fost, probabil, prietena copilăriei noastre. Dacă as putea, aş susţine reeditarea reviste "Mihaela", chiar şi aşa, sub formă de ziar bicolor cum a apărut o perioadă. Nell Cobar, tatăl virtual al Mihaelei, a susţinut mereu proiectele. Probabil acum un proiect de acest gen nu ar mai fi rentabil….

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Dar spuneţi sincer, aţi cumpăra această carte dacă s-ar reedita? Pentru că eu m-am uitat la jocuri, nu sunt cu nimic, dar cu nimic mai prejos decât ce există acum pe piaţă.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

În încheiere, cu nuanţe nostalgice, vă invit la 5 minute de film…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Muzeul cu dinozauri, Editura Teora

In vizita la muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Un cadou întârziat… dar se pare inspirat! Da… am băieţel de 7 ani, deşi îmi vine greu să cred asta, şi a trecut aproape o lună. Îl privesc cum aproape îmi trece de umăr, şi parcă tot mogâldeaţa mică de 49 de cm o văd… ştiu, ştiu… şi când se va însura, eu tot aşa îi voi vedea…

Anul acesta, ca în cei mai mulţi ani trecuţi, de ziua lui am fost la mare. Drept cadou am pregătit două cărţi. Prima, despre maşini, l-a dat pe spate. O săptămână m-a terorizat, să-i spun ce i-am luat. A scotocit peste tot prin cort, a cerut cheia de la maşină. Numai în camera lui nu a căutat… :)… cert e că pe 2 august, la 6.30 trecute fix, copilul dădea buzna peste mine. Acum îmi arăţi?? Irisuca văzuse cu o seară înainte, şi părerea ei autorizată a fost că sigur îi place! Normal… i-a plăcut. Mai ales când la maşini sport şi-a găsit favoritele… apoi partea despre montagne-russe mi-a arătat câtă adrenalină zburdă prin el… Toată vacanţa mai citea ceva din ea, apoi venea extaziat… mami, ştiai că… De unde Doamne-Iartă-mă să ştiu? Că maşinile nu sunt marea mea pasiune… dar bine că ştie el, şi-mi spune şi mie.

A doua carte am zis eu că va fi interesantă. Şi a fost, cât m-au pus pe mine să fac dinozauri. Adică era fun să se uite, şi să ceară modelul. Mi-a ieşit cel mare şi zburător, dar şi-a şi luat zborul pe plaja. Ei, şi de aici am ajuns la cadoul întârziat, sosit de la o prietenă acum, când Andrei e plecat la bunici. În vizită la muzeul cu dinozauri, de la Editura Teora. Mi-e să nu încurajez prea tare pasiunea cu dinozaurii, că am auzit că e boală grea, scapi taaare greu. Dar cartea este interesantă, şi cred că vor fi amândoi încântaţi. Am mai avut una cu animale, tot pop-up, şi au avut mare grijă de ea, deşi erau mult mai mici. Acum nu m-am abţinut şi, cum din poze nu înţelegea Andrei mare lucru despre ce a primit, am filmat… răsfoitul.

In vizita la muzeul cu dinozauri, Editura Teora

Şi noroc că tehnica a ajuns şi la bunici, că am stat de vorbă şi-am tot făcut schimb de linkuri, până s-a dumirit că e foarte tare!!

Cartea, în format mare (26x26cm), ne introduce în laboratorul paleontologului. Putem să schimbăm lamelele microscopului, sau să cotrobăim prin sertare. Tabelul la scară ne arată cam cât de mici… sau de mari erau dinozaurii. Intrăm apoi în „muzeu”. „Ghidul” ne anunţă că vom vedea nu numai dinozauri, ci şi reptile zburătoare (pterozauri), şi reptile marine. Explicaţiile trimit la exemplele din laborator… care pot fi mai uşor înţelese acum, încep să aibă legătură.

Prima sală, Carnivorii. Mi se pare normal, când spui dinozaur, toată lumea se gândeşte la T-Rex, sau Tyrannosaurus rex, „regele tiran al reptilelor”. El e şi vedeta pop-up. Urmează Erbivorii, apoi Uriaşii blânzi, vedeta fiind Diplodocus. Mici, dar răi ne aminteşte de scenele de groază din Jurassic Park. Urmează Platoşe, dinozauri care se apărau mai uşor în faţa prădătorilor, şi Reptile zburătoare (deci… pteranodonul pe care eu l-am facut din hârtie nu era un dinozaur… şi eu mă lăudam că am făcut unul!). Ultima „sală cu exponate” este dedicată reptilelor acvatice. În încheiere, se prezintă sfârşitul perioadei dinozaurilor, precum şi împărţirea acesteia în ere.

Textul şi explicaţiile aparţin lui Neil Clark, profesor la Universitatea din Glasgow. Călătoria prin paginile cărţii este interesantă la orice vârstă. Mi-a plăcut şi mie, mai ales că eu şi dinozaurii nu ne-am „întâlnit” prea des până acum.

In vizita la muzeul cu dinozauri, Editura Teora

decor toamna fereastra zana

Decor de toamnă pentru grădiniță

Acum vreo două luni mă gândeam deja cu ce putem decora mai interesant sala de clasă la grădiniţă. Atunci am aranjat un norişor de ploaie, care… din păcate, nu este prea vesel.

Dar adevărata provocare rămân ferestrele. De ce? Pentru că… cum intri pe poartă, se vede sala noastră. O văd toţi copiii din grădiniţă. Şi chiar dacă mă zbat şi sacrific destul timp, îmi place munca voluntară la noi la clasă. Mor de plăcere s-o aud pe fii-mea exclamând în prima dimineaţă… clasa noastră e cea mai frumoasă! Satisfacţia ei nu are preţ, aşa că acum am lucrat din timp la o propunere pentru fereastră. Şi… când ai de toate, numai talent la desen nu, ceea ce vedeţi mai jos este rezultatul unei munci titanice…

decor toamna fereastra zana

Rapsodie de toamnă… cu frunze şi fruncte. Toate materialele se pot printa color şi multiplica după nevoi. Zâna se încadrează într-un pătrat 50x50cm, şi este realizată din două părţi, prima, capul şi buclele, a doua – corpul şi mâinile. Restul elementelor sunt independente: frunze, fructe, coşuleţ; se lipesc fiecare în parte. Portativul se desenează cu markerul direct pe fereastră.

Se printează faţă-verso, pentru a fi vizibile şi din interior, se decupează şi se lipesc cu bandă adezivă. Bine-nţeles, se pot pune şi mai puţine frunze… sau pot fi decupate împreună cu copiii.

Şablonul pentru frunze poate fi descărcat de aici, sunt deja aranjate pentru a putea fi printate faţă-verso, pe dimensiune A4. Pentru restul elementelor, puteţi lăsa un comentariu şi le trimit pe mail. Aveți mai jos un buton mare, pe care trebuie să-l accesați. Am toată admiraţia pentru cei care, în condiţiile de astăzi, rămân totuşi la catedră şi îşi fac meseria. O mână de ajutor nu strică niciodată.

Pentru a le lipi pe fereastră vă recomand patafix, sau plastilină repoziţionabilă , nu atât pentru uşurinţa la montaj, cât pentru demontarea rapidă.

Încă o menţiune, am rugămintea să aveţi răbdare cel mult o săptămână de la adăugarea mesajului pentru a primi modelele. Îmi este imposibil să răspund tuturor cererilor în timp real.

Exemple realizate | Umbrelute pentru decor| Atelierul de creaţie


Edit – Lămuriri necesare

Vă rog ca în momentul în care solicitaţi materialele să lăsaţi doar un singur mesaj, la un singur articol din serie. Veţi primi pachetul complet, cu toate cele patru zâne, precum şi decorul cu Moş Timp. Puteţi accesa paginile dedicate dând click pe imaginile de mai jos, aveti exemple de montaj de la colegele care le-au folosit deja.

Mailul îl primiţi în câteva zile, maxim o săptămână, nu este nevoie să reveniţi cu mesaje suplimentare dacă primul a fost aprobat şi apare pe blog. Verificaţi şi în folderul spam al mailului la sfârşitul săptămânii.

Menţionez că primiţi materialele cu drept de folosinţă, adică le printaţi şi le utilizati. Distribuţia acestora este interzisă. Nu urcaţi aceste materiale public pe niciun alt site sau reţea de socializare. Este un material pe care îl ofer gratuit, cu pretenţia de a-mi fi respectată această dorinţă. Vă rog să citiţi în mod special articolul dedicat decorului cu moş Timp, aveţi acolo mai multe explicaţii despre motivele mele.

Mulţumesc pentru înţelegere!

zanavara zana-primavara Zana-Iarna spiridusi

buton-zane

 

Jocuri si exercitii: activitati matematice, Editura Gama

Jocuri si exercitii. Activitati matematice. 3-5ani. Editura Gama

Încercăm ca pe timpul verii să nu uităm ce am învăţat la grădiniţă. Şi ne umplem timpul cu Activităţi matematice. Prima dată când Irisuca a văzut caietul de lucru, a fost încântată. Fără să dau prea multă atenţie, am luat de bun ce mi-a spus ea. Sunt jocuri cu abţibilduri!!! Aşa părea la prima vedere, la mijloc caietul având o folie cu autocolante.

Răsfoind apoi mai serios, am văzut că de fapt autocolantele sunt mai vesele sau mai triste, urmând a fi doar recompensele pe care să le primească copilul la finalul unui exerciţiu. Până acum îi desenam eu un smiley, mai vesel, mai trist, sau nehotărât. Acum "evoluasem".

Mami, îmi desenezi tu şi mi le dai să mă joc cu ele??

A se citi că le lipeşte peste tot prin casă, căci pe uşa de la dulapul ei nu mai ai loc sa lipeşti niciunul… A rămas că face ce vrea cu cele rămase, după ce termină exerciţiile.

Caietul face parte din colecţia "Cărţi cu activităţi", iar la grupa 3-5 ani mai există două, desen şi cunoaşterea mediului. Cele 24 de pagini color conţin fişe de lucru cu aplicaţii pentru formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi), dimensiunile (lungime, grosime, comparaţii), mulţimi (asocieri, comparaţii) şi cifrele de la 1 la 5, fără exerciţii de scriere, precum şi o fişă recapitulativă la fiecare temă. Ultima pagină este un joc de colorat după legendă, fiecărei cifre învăţate fiindu-i atribuită o culoare.

Cred că poate fi folosit fără probleme şi în grădiniţe, alături de celelalte caiete din colecţie, în funcţie de grupa de vârstă.

Caietul are copertă din carton lucios şi file mate, pe care se poate colora cu uşurinţă atât cu creioane colorate, cât şi cu carioci. Formatul este mare, 20x29cm, cu o grafică simplă şi plăcută, iar la realizarea acestuia au colaborat Rodica Cîşlariu şi Lucica Nicolau.

Jocuri si exercitii. Activitati matematice. 3-5ani. Editura Gama

Jocuri si exercitii. Activitati matematice. 3-5ani. Editura Gama

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Leapsa: copiii si cartile

Mihaela, mereu drăguţă, se gândeşte la mine. Şi cred că e prima leapşă "la ţintă" pe care o primesc. Mulţumesc!

Am spus de multe ori… respectul pentru carte se învaţă. Şi o casă în care nu există cărţi, oricât de aurită ar fi, este o casă goală. Nu ştiu, sincer, dacă în secolul XXI copiii vor mai descoperi lumea magică dintre coperţi, dar pentru noi, copiii de altă dată, era singurul mod de a evada. Încerc, şi sper din tot sufletul să reuşesc să fac o carte mai interesantă decât orice serial tv. Concurenţa e neloială, în lupta asta nu am de partea mea decât vocea (bunicică), talentul (cică am ceva urme), şi cartea… cu tiparul, culorile şi lumea ei de poveste.

Seară de seară, când aud… şi nu citim şi noi o poveste? îmi dau seama că bătălia nu e încă pierdută, mai există speranţă.

Mi-a fost teamă să nu-i pierd pe drum. Sunt paranoică, recunosc, când vine vorba de cărţi. Parcă îmi rupi mie o mână când o văd pusă pe burtă, pe noptieră. Sau cu coperta îndoită… Adăugaţi în ecuaţie un copil şi o carte, şi e destul să-mi aprindă beculeţele.

De mici am răsfoit cu ei. O carte are suflet. Poartă-te cu ea aşa cum ai vrea să se poarte cineva cu tine. Admir-o, preţuieşte-o, şi ai grijă de ea. Apoi le puneam împreună, frumos, la locul lor, pe raft. Locul unei cărţi este pe raft. Nu în pat, nu sub pat… oricât de dragă ţi-ar fi. Aici am avut şi avem mult de lucru. Albă ca Zăpada a avut cel mai mult de suferit. Iris a "iubit-o" excesiv… apoi a adus-o s-o "repar". Nu se mai repară… şi oricât aş lipi-o, nu va mai fi cea de la început. A plâns, dar era lecţia de care avea nevoie. A început să dea paginile cu grijă, şi să fie atentă să nu le rupă.

Eu, ca şi copil, am desenat pe toate cărţile ce mi-au picat în mână. Desene rupestre, sau cu ceva farmec, multe îmi aduc un zâmbet când le regăsesc. Şi… nu am avut grijă de cărţi, multe mi le amintesc şi mi-e dor de ele. Pe câteva le-am regăsit… dar, preventiv, i-am pus în gardă pe copii. Strict interzis a se scrie pe cărţi. Să nu văd pix sau creion, sunt destule caiete în casă. Dar NU pe cărţi. După 2-3 abateri pe suprafaţă redusă, şi ameninţări că le voi pune sus până vor creşte mari, au înţeles. Dar… tu de ce ai scris pe cărţile noastre? Da, eu am scris, pe fiecare carte, o dedicaţie. Pentru a şti cu ce ocazie a primit acea carte. Fiecare cadou de până acum a fost însoţit de o carte. Pentru că o carte rămâne… şi e frumos ca, pe lângă o jucărie sau un tricou, să strecori o amintire, o bucăţică dintr-o lume minunată. O regulă ce ar trebui ţinută minte, nu dărui o carte pe care n-ai citit-o, sau despre care nu ştii nimic.

Cred că cea mai frumoasă zi a fost când am intrat în librărie să iau ceva rechizite… şi Andrei m-a tras de mână… cât stai tu la coadă, pot să mă uit la cărţi? Apoi a venit într-un suflet, să-mi arate una interesantă. O enciclopedie. Şi… a început Andrei să citească. Buchisea, şi voia mereu mai mult. Nu am vrut să-l învăţ, a prins singur, de la grădiniţă, din jocuri… Acum citeşte binişor, fără punctuaţie. Dar destul cât să citească singur textele scurte din enciclopediile pentru copii. Poveşti încă le citesc eu.

A vrut la un moment dat să-i citesc din Jules Verne. I-au plăcut desenele animate după poveştile lui, şi a vrut mai mult. I-am citit… dar nu a înţeles. Jules Verne poate fi citit doar când ştii puţină fizică, chimie, geografie… Până atunci are grijă să nu ratăm nici un volum al colecţiei. Să le am când voi fi mare!

Am început să citim cărţi de copii "mai mari". Cărţi care aveau nevoie de 2-3 zile pentru a fi parcurse… Andrei ţinea mereu minte la ce pagină am rămas. Sau capitolul. Am păţit aşa când le-am citit Făt Frumos certat cu gluma. I-am învăţat atunci ce e un semn de carte… căci o carte nu se îndoaie, iar dacă vrei să ştii unde ai rămas, foloseşte un semn.

O altă lecţie, care va urma curând, căci începem şcoala, este cea a cărţilor pe care le iei "la drum". O carte citită în câteva zile se simte mult mai bine învelită într-o copertă, fie ea şi una improvizată dintr-o coală de ziar. Aşadar, vom face coperţi. Am învăţat de la tata, şi nu e greu deloc. Trebuie doar să vrei… să protejezi o carte. Erau aşa frumoase manualele, învelite în coală albastră, cu etichetă albă… pe care îmi scriam numele cu o caligrafie de pisică.

Şi ultima lecţie, care seamănă a egoism (dar e de bun-simţ), o carte se împrumută numai unuia asemenea ţie, care o îngrijeşte şi o returnează. Şi reciproca este valabilă, când împrumuţi o carte, o îmbraci, o citeşti, şi nu uiţi s-o returnezi, aşa cum ai primit-o, indiferent că e de la un cunoscut sau de la o bibliotecă. Va fi tot o lecţie în viitor, căci încă nu a fost cazul…

În rest… voi continua să vorbesc cu drag de Biblioteca Năzdrăvanilor, şi cam ce simt copii, sau de ce vor o anumită carte.

Leapşa o dau mai departe Roxanei, şi oricui va dori să o preia.

Catelusul Ham Ham are masina, Editura Teora

Catelusul Ham Ham are masina

Lego… sau o carte-jucărie? Cam pe aici stătea balanţa, trebuia să iau un cadou " de 5 ani". Mi s-au părut tare interesante cărticelele cu jucărie, şi… normal că nu m-am putut abţine şi le-am montat. În fond, cum se spune, nu da cadou o carte pe care n-ai citit-o…

Am început cu Căţeluşul Ham Ham are maşină. Ştanţele sunt foarte bine executate, s-au desprins uşor, ba chiar le-am şi montat la loc după ce le-am fotografiat, fără să bată prea tare la ochi că au fost desfăcute. Şi pun pariu că şi pentru copil e mai uşor acum.

Cărticica este pătrată (21,5 cm) şi are 6 file cartonate, caşerate cu filă lucioasă. Povestea, pentru copilaşi mai mici, îl prezintă pe Ham-Ham în vizită la prietenii lui: Ela, elefănţica, la florărie, ursuleţul Mor-Mor la cafenea, şoricelul Chiţ pe şantier, maimuţica Ica în parc şi căţelul Tic la garaj. Împreună cu Tic şi copiii, Ham Ham îşi va construi o maşinuţă galbenă.

Când m-am apucat să desprind şabloanele, mi se părea că arată ciudat cartea cu ferestrele lipsă. Chiar nu-i vedeam sensul… Până când am închis-o să o fotografiez cu maşinuţa. Surpriză! Ferestrele se potriveau, şi completau peisajul de oraş de pe copertă.

Acum să vedem dacă am şi ales bine cadoul… căci am adăugat şi celelalte cărţi ale colecţiei: Definaşul Delfi are barcă, Văcuţa Muu are tractor şi Răţusca Mac Mac are avion

Catelusul Ham Ham are masina

Catelusul Ham Ham are masina

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Amintiri de la mare

Anul acesta am plecat la mare… nici nu cred că puteam lipsi, copiii făceau lista de bagaje de prin aprilie-mai, nu mai zic de proiecte de jocuri, unde, cum, cu cine… marea lor dezamăgire a fost că nu ne-am putut sincroniza cu vecinii de anul trecut, nu a fost zi să nu întrebe dacă Bobo şi Răzvan sigur nu vin…

Încep să mă simt ca acasă. Ca acasă – dar la mare. De atâţia ani, ne ştim din vedere vecinii. Iar de când copiii se ţin pe propriile picioare şi nimeresc singuri cortul, parcă eşti mult mai relaxat în concediu. Cu Andrei la un an a fost… criminal, nu ştia să meargă, şi băga absolut orice în gură. Dar acum… e fain. Parcă devenim şi din ce în ce mai organizaţi, şi totul devine mai uşor… (Am văzut şi pătuţ pliant pe plajă. Şi cât de relaxaţi erau părinţii!!)

Anul acesta am început excursia devreme. Adică, ne-am sculat la 4, cu gândul că la 5 plecăm. Am reuşit la 6 să ieşim din parcare. Deja ne făceam probleme că nu prindem spectacolul de la 11 la delfinariu la Constanţa, am mai stat şi la staţia de taxare de la Feteşti, căci tocmai scumpiseră taxa cu 1 leu şi dacă nu aveai mărunt… era jale, că nici ei nu prea aveau să dea rest… Oricum am ajuns repede, şi ne-am relaxat în parcul delfinariului. Am vizitat şi expoziţa de rechini… iar după spectacol ne-am dus la acvariu. Ei, la acvariu deja copiii erau nervoşi, când facem odată baie?. Norocul nostru că le era somn, şi până am ajuns la destinaţie au dormit.

Parcăm. Valuri. Soare de după-amiază. Mami, noi ne ducem până la apa! Ok, dau indicaţii clare, nu se baga nimeni decât cu picioarele în apă. Nu de alta, dar erau îmbrăcaţi, căci trebuiau întâi făcute săpături arheologice după cremele de plajă. În cinci minute… doi copii uzi până la gât. A venit un val mare… şi ne-a dărâmat! Curat adevărat, ce să spun! Şi pe amândoi odată. M-am enervat, i-am dezbrăcat, şi i-am băgat sub umbrelă. Ei, şi acum ieşiţi dacă vreţi să vă usture pielea! Au bodogănit ei o perioadă, apoi au trecut la nisip. Şi apoi la masă… şi în final am găsit cremele :).

Anul acesta n-am avut probleme. Nu tu frică de apă, nu plecat să nu-i mai vedem, au fost chiar exemplari. Ba chiar şi dimineaţa nu ne mai trezeau, se dezbrăcau de pijamale şi se jucau cuminţi. Cu masa de prânz m-au albit. Andrei – care tot sejurul nu a mâncat decât ciorbă de pui a la grec şi cartofi prăjiţi (cu ameninţari mai înghiţea printre suspine o fripturică), iar Iris – care nu voia nici o ciorba, pe motiv că porţia e prea mare, şi voia doar piure cu ceva. E drept că ceva-ul era de la o pulpa mare de pui, la un ditai cârnatul, dar am descoperit avantajul autoservirii… ce îti alegi, aia mănânci. Am avut surpriza să comandăm, şi nu voiam de-asta… Tot pentru prima dată a mâncat fii-mea de bună-voie hamsii. Motivul? Peştii ăştia se uită la mine, cred că trebuie să-i mănânc! Dar numai pe-ăştia care se uită! Normal, am aşezat toate hamsiile ca la teatru… cu faţa la ea.

Seara şi dimineaţa mâncau fără să respire. Iar la somn picau ca muştele. Nici la terasă nu se sfiau, după ce făceau plinul, dormeau pe scaune. Iar noi… am avut timp şi de noi. Spre final ne-au sosit şi prietenii… şi seara era o plăcere să stai. Ceea ce am prins anul acesta, pentru prima dată, a fost răsăritul de lună plină, din mare. Depăşeşte cu mult în mister răsăritul de soare. Într-una din seri… au fost exerciţii cu trasoare. Un spectacol de-a dreptul minunat.

Rasarit de luna la mare

Am prins şi răsăritul, o singură zi, când nu au fost nori. În rest, din cauza căldurii, marea era acoperită cu o pătură groasă de ceaţă. Iar dimineaţa… răsărea soarele, dar nu şi pentru noi.

Rasarit de soare la mare


Catarg fumegând

Anul acesta, ca niciodată, m-am sculat mereu să văd răsăritul. Ultimele zile, chiar am dormit afără, pe sezlong, şi deschideam ochii de la mijirea zorilor. Dar… nu am avut noroc. Poate la anul.

Retrospectiva saptamanii

Săptămâna trecută piticii, cei rămaţi acasă, căci mulţi sunt plecaţi în vacanţă, au bricolat. Am avut ceva emoţii cu tema, Vara, iniţial mi s-a părut mult prea vagă, şi nu ştiam cum se vor descurca. Dar se pare că proba, chiar şi cu participare redusă, are parte de diversitate.

Şi pe ai mei pitici i-am lăsat să se gândească singuri-singurei. Adela fusese harnică, şi deja aveau un model. Dar Andrei nu s-a lăsat influenţat, el a rămas tot cu gândul a mare şi la pictura cu bărcuţe. Acum a luat foarfeca şi, aşa cum a putut, a refăcut imaginea din bucăţele colorate. Iris, mai puţin inspirată, a preluat ideea. Dar ea a vrut să facă valuri, şi i-am arătat cum să le facă ondulate. Plus delfinul. A încercat ea să deseneze ceva, apoi a început cu rugăminţile, să o las să deseneze cu şablonul. Am fost foarte mulţumită de decupaj.

Mi-a plăcut foarte mult şi ideea lui Eduard, un câmp cu maci. De ce oare copiii din ziua de azi, când se gândesc la "vară", nu pun spice şi maci în prim plan?!

Vara. Colaj din hartie Un delfin (desenat cu şablon şi decupat) înoată după o bărcuţă.

Vara. Colaj din hartie
O barcă cu motor, urcă pe un val.

Vara. Colaj din hartie
Un lan de grâu copt, cu maci. Deasupra zboară o ciocârlie.

Vara. Colaj din hartie

Vara. Colaj din hartie

Vara. Colaj din hartie
O ploaie de floricele… peste un soare fericit.

Şi… cam gata cu vara. Savurăm acum ultima săptămână, deja seara a început să fie răcoare. Toamna se apropie cu paşi repezi, iar magazinele încep să-ţi prezinte de la intrare ghiozdănele şi uniforme, semn că vacanţa e pe sfârşit. Ne mai jucăm totuşi, iar în săptămâna care urmează scoatem din cutie plastilina.