Expozitie de rechini si piranha la Delfinariul Constanta

Poate că viziţa la delfinariul din Constanţa nu ar fi fost la fel de interesantă fără expoziţiile deschise în cadrul parcului marin. Ca tot călătorul care pleacă la drum, am ajuns acolo cu noaptea în cap, a se citi că pe la 8 şi jumătate parcam la poartă. E drept că ne-am sculat devreme, dar măcar nu am mers pe autostradă cu soarele în ochi. Şi, în plus, nu am mai căutat disperaţi un loc de parcare inexistent. Căci, între noi fie vorba, la ce bun sa construieşti parcări lângă obiectivele turistice? Mai bine mai târziu decât niciodată, anul acesta s-au apucat de construit, au tăiat trotuarul, şi chiar că nu mai ai unde parca până nu vor termina.

Dar, cine se scoala de dimineaţă prinde unul dintre cele 4 spaţii (nu locuri!) de parcare de lângă poartă…

Aşadar, aterizăm în parc. Mâncăm, căci plecasem devreme de-acasă. Apoi începem să ne învârtim prin parc. Planetariul nu era de copii aşa mici, dar erau deschise două expoziţii. Una cu şerpi şi reptile, dar mai vizitasem unele asemănătoare, şi cealaltă – cu rechini şi piranha. Am ales-o pe cea de-a doua. Preţul biletelor: 14 lei adulţii, 7 lei copiii. Prima impresie – jalnică. Noroc că ne-am revenit repede. Normal, dacă prima sală amenajată semăna a muzeu, cu diferite specii de rechin împăiate. Am recunoscut rechinul ciocan, şi am aflat că are ochii telescopici, poate privi în toate direcţiile.

Expozitie de rechini vii

Ne-au plăcut şi steluţele de mare, dar copiii au rămas cu ochii la peştele balon.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la zona destinată rechinilor. Maxilare de diferite mărimi, dinţi, îţi cam dădeau fiori. Unul, destul de mare, te lăsa să vezi şi cum cresc din interiorul maxilarului rândurile suplimentare de dinţi. Expoziţia era completată cu un costum de scafandru şi o cuşcă pentru studiul sub apă al rechinilor. Hmmm… mie sincer barele alea de oţel nu mi se părau prea sigure în faţa unor fălci înfometate.

Expozitie de rechini vii

Spre deliciul copiilor, trei pinguini se bălăceau într-o piscină. Doi puşi pe şotii îşi luau avânt şi plonjau. Unul era foarte mofturos, căci tocmai îşi schimba penele. Cel mofturos nu accepta nici orice peştişor, trebuia să fie mic, şi întorcea capul cum nu-i convenea dimensiunea, spre bucuria celorlalţi doi, care abia aşteptau. Atos, Rosso şi Gialo ne-au umplut timpul până la spectacol.

Expozitie de rechini vii

Am trecut apoi la rechini… spre dezamăgirea copiiilor, nu-l aveau pe Marele Alb. Bazinele erau amenajate în vagoane de tir, aşa că nici "bestiile" nu aveau mai mult de un metru jumătate-doi. Chiar dacă nu erau la fel de periculoşi, te priveau cu ochi reci. Noroc că unul a stat locului, şi-am reuşit să fac o poză, că ceilalţi erau extrem de agitaţi. Într-un colţ era amenajat un spaţiu… cu avertisment: interzis copiilor, cardiacilor, femeilor gravide… normal că piticii taman acolo voiau să intre. Am intrat eu în schimb, căci tati nu a vrut. Nu era nici gravid, nici cardiac, dar are oroare de sânge. Era o expoziţie cu poze realizate în urma atacurilor rechinilor. Nu pot să spun că nu mi-a dat fiori. Pe un ecran rulau filmuleţe cu atacuri înregistrate, şi un tânăr atacat povestea experienţa. Reuşise să scape introducându-i degetele în ochi, deşi fusese prins de mijloc. După câteva luni de spitalizare, a început să meargă, şi câţiva ani a ucis rechinii din răzbunare. Acum era membru activ într-o organizaţie de protecţie a speciilor de rechin pe cale de dispariţie. Dar ce am văzut pe-acolo m-a făcut să mă simt în culise la "Fălci", aşa că am ieşit şi le-am confirmat iezilor că acolo clar nu e de copii…

Expozitie de rechini vii

Am trecut la piranha. Am aflat că nu toate speciile sunt atât de periculoase, doar trei pot primi eticheta sumbră a speciei, celelalte fiind chiar utile pe post de sanitari ai apelor. În schimb n-am avut parte de un spectacol de hrănire, deşi unii dintre ei dădeau semne de agitaţie, cum că le-ar fi foame. Dacă nu erau hrăniţi, în 24h începeau să-i atace pe ceilalţi. Alţii pluteau nemişcati, numai buni de poză. Copiii au hotărât că nu mai stăm la peştii "ăştia urâţi" şi am ieşit la topoganele din faţa delfinariului, unde am stat până la începerea spectacolului.

Expozitie de rechini vii

Cristina H.
Posted in Nostalgii de vacanta and tagged , , , , , .

4 Comments

  1. De la rechini, copiii mei au iesit foarte încântati, pentru ca au facut o nerozie – de ce oare doar neroziile îi încânta? Au îmbratisat pinguinul, nu stiu pe care, dar unul pricajit, poate cel mofturos. (Eu nu stiu pe care pentru ca nu am intrat din motive clare – nu suport animalele marine de dimensiuni mari sau feroce.) Nu stiu daca aceste expozitii fac bine sau rau copiilor, serios nu stiu – unii încep sa braveze, ca nu sunt chiar atât de rai rechinii, ca pot fi învinsi – pentru ca acolo nu erau si exemplarele mari; altii pot sa viseze noaptea ceea ce au vazut, sa aiba cosmaruri cu atacuri de rechin… Cunosc mititei care se încadreaza si într-o categorie si-n alta. Desi nu ai habar în care se va încadra copilul tau, îl duci acolo pentru ca altceva nu ofera coltul acela de Constanta. Oricum, expozitia aceea este ca un om trecut de 60 de ani – nu mai reprezinta niciun interes pentru societate. Dar îsi ridica pensia pentru ca o merita, pentru cât a muncit anterior. Expozitia era interesanta acum 20-30 de ani. Acum o respectam ca pe o bunica ce nu mai poate face nimic pentru noi, dar face parte din familie. Poate par cam rea. Dar cine nu ma crede ar trebui sa încerce pe propria piele… A, nu, pardon, pe proprii ochi, ca daca încearca pe piele e vai si-amar de el…

    • de acord, putea bunicuta sa aiba o pensie mai mica, chiar nu merita pretul. dar ce sa facem in timpul liber?! oricum a doua oara nu cred ca mai intram…
      noi n-am pus mana pe pinguini, ca erau la masa… dar puteai face poze cu ei daca voiai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente