Aseară am construit morişti. De fapt, încercăm să aplicam mai nou regula "Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi", şi să nu amâni un lucru doar pentru că nu arde termenul de predare. Aşa că la exclamaţii de genul "Dar mai avem timp până duminică", încerc să dau replica.. "şi ai acum altceva mai important de făcut".
Am printat moriştile. Am considerat că încă nu sunt suficienţi de mari să le confecţionăm de la 0. Dar vom încerca şi varianta aceasta. Le-au decupat, deşi nu le-a dat mari batăi de cap. Apoi, coloratul a mers mai greu. În primul rând că nu au înţeles de la început care anume sunt părţile vizibile, şi de ce trebuie să deseneze pe "spate". A fost nevoie să o asamblam înainte ca să înţeleagă, iar Andrei s-a supărat că a desenat două maşinuţe degeaba. Degeaba, pentru că nu se văd.Cea colorată este vopsită în culorile Spaniei, celelalte sunt modele din anii ’50. A urmat asamblarea… n-aveam idee ca aproape nu poate mânui un ac, să dea 5 găuri într-o hârtie. Dar până la urmă am reuşit. Colţurile le-a prins prima dată invers. Iar jale, iar plâns, că el nu se pricepe… Cu puţin mai multă atenţie, a reuşit. L-am privit exact în momentul în care s-a luminat la faţă, ochii au început să-i strălucească. Lumina victoriei, satisfacţia reuşitei, acel sentiment care te face să creşti. Şi pentru care muncim atât de mult. Beţişorul l-am înfipt eu.
Irisuca a stampilat o mulţime de zâne, zâniţe şi buburuze. Din nefericire, în zona neaccesibilă. A dat singurică găurile pentru ac, dar cu asamblarea n-a reuşit. A fost prea mult pentru ea. Cu o mică mangustă lângă mine, am terminat şi a doua morişcă. Se făcuse târziu, şi cred că vecinilor de sub noi nu le-au priit moriştile noastre. Vântul nu adia deloc la fereastră, iar copii le-au probat prin casă…
Şahul… acest sport al minţii care ne fascinează de mici. Şi cum să nu placă, când îl vezi pe tata, pe bunicul, pe unchiul, privind aproape nemişcaţi, ore în şir, o tablă plină de pătrăţele albe şi negre. Şi tot mişcă nişte ciudăţenii diforme, cică piese: turn, regină… rege! Uite, Cal, ăsta seamănă a cal!
Apoi auzi cuvintele magice, şah-mat! Unul e fericit, unul îşi înclină regele la pământ.
Mi s-a părut întotdeauna un sport minunat. Te învaţă răbdarea, gândirea, strategia, sacrificiul şi compromisul. Şi nu este deloc sângeros… mă rog, aici depinde, poţi juca o variantă pe pc, cu animaţii video din seria jack-spintecătorul… dar poţi spune că piesele sunt prizonieri, nu-i nevoie să-i decapitezi.
Nu sunt un bun strateg, şi nu mă omor să joc şah. Nu prea am răbdare, şi nici nu mă pricep să pierd la jocuri (poate nu era rău să concurez la Talente, îmi mai educam un pic etica jocului). Dar să revin la şah.
Cum cu bunicul nu te poţi juca decât un număr limitat de jocuri, şahul este unul dintre ele. De ziua lui, Andrei a primit de la un prieten un şah mic, magnetic. Iar bunicului i-a revenit misiunea de a-l învăţa… ba a mai învăţat-o şi pe Irisuca, să aşeze piesele.
Iar eu sunt responsabil cu materialul didactic. Un manual distractiv, Şah pentru copii, este disponibil la Editura Teora. Cu coperţi groase, din carton caşerat, în genul Enciclopediilor pentru copii, lucrarea este tipărită pe hârtie groasă, lucioasă, de bună calitate. Cele 60 de pagini color prezinţă jocul de la apariţie, istoric, primele elemente, prezentând apoi piesele şi principalele reguli. Se trece apoi la strategiile cele mai avantajoase pentru începutul, desfăşurarea şi încheierea unei partide. Sunt învăţaţi notările, pentru a putea „citi” o partidă de şah. Uf, ca o paranteză, mă apucase şi pe mine zelul la un moment dat, să refac partide celebre… ce mi-am mai batut capul cu înşiruirea cumplită de litere…
Revenind la lucrare, aceasta se încheie cu câteva exerciţii, partide în desfăşurare, pe care copilul trebuie să le continue.
Lucrarea mi s-a părut interesantă, oferă un ghid util pentru iniţierea în acest sport, după ce ai învăţat piesele. Dar este nevoie de cineva care să-i explice unui copil mai mititel, căci abia de la 7-8 ani cred că o poate folosi singurel.
Şi… în încheiere… răsfoind-o Irisuca, a văzut un model de şah în care piesele sunt figurine. Paji, prinţese, cavaleri… vrea şi ea unul. Mda, şi mie mi-ar fi plăcut când eram mică…
Săptămâna trecută Năzdrăvanii au trecut printr-o probă de pictură. Şi nu o probă simplă, ci una prin îndoirea hârtiei. Deşi tehnica a fost deprisă puţin mai greu, în momentul în care şi-au dat seama ce efect produce îndoirea, a devenit distractiv. Mai migăloşi sau mai repeziţi, fluturaşii noştri alcătuiesc un roi multicolor.
Mi-a plăcut în mod deosebit cel realizat de Anca, prin ştampilare cu fire de aţă. Anca a îmbinat cerinţa de la grupa de şcolari cu cea de la Năzdrăvani, iar creaţia ei este cu atât mai deosebită, pe cât a fost de dificilă realizarea ei.
De altfel, şi fluturaşul lui Elise este deosebit, fiind foarte vizibilă imprimarea în oglindă.
Felicitări tuturor! S-au străduit, iar creaţiile lor merită din plin laude.
Primăvara copiii sunt plini de energie, poate că au strâns-o peste iarnă. Biciclete, trotinete, role, toate sunt buni prieteni de joacă. Dar un farmec deosebit o au jucăriile zburătoare. Şi nu, nu elicoptere cu telecomandă, ci cele pe care reuşeşti să le confecţionezi singur. Un avion confecţionat corect, care planează liniştit, un zmeu pe care reuşeşti să-l ridici singur… o morişcă, ce se învârte fără motor.
Moriştile din hârtie mi se par cele mai uşor de confecţionat şi cele mai amuzante. Şi, normal, n-ar avea nici un farmec să fie albă.
Materiale necesare:
o coală A4 sau un carton colorat.
un ac cu gămălie
o mărgică
un beţişor sau stinghiuţă.
culori, decoraţiuni, forfecuţă simplă sau decorativă.
Cele mai rezistente sunt moriştile confecţionate dintr-o folie de acetofan. Dar cum materialul este mai rar, şi nu la îndemâna copiilor, vom confecţiona una din carton. Pentru aceasta avem nevoie de un pătrat. Se poate printa direct şablonul (click aici), sau se poate confecţiona unul prin îndoirea unei coli a4 şi înlăturarea spaţiului în plus. Se taie apoi pe diagonale, cu o foarfecă, dar nu în totalitate. Pentru o coală A4, 11 cm în adâncime sunt suficienţi. Se poate folosi o foarfecă decorativă, pentru un efect mai interesant.
Se colorează morişca pe interior şi exterior, apoi se trece acul cu gămălie prin punctele marcate. Întâi prin toate punctele din colţuri, apoi prin cel din mijloc. În acest moment se poate înfige într-o stinghiuţă sau beţisor, ideal ar fi unul de la vata pe băţ de la plimbarea de duminică. Poţi ca, între morişcă şi beţişor să introduci o mărgică pe acul cu gămălie, o va ajuta să se învârtă mai uşor.
Prinde apoi morişca de bicicletă sau trotinetă. Spor la joacă!
Nu stiu de ce, dar Anda Călugăreanu mi s-a parut întotdeauna cea mai fermecatoare actriţă pe scena Teatrului Ion Creangă. Iar acum, urmărind o emisiune la TV (ceea ce fac rar, căci în ultimul timp trebuie să te ţină inima şi nervii ca să rămâi pe orbită), am prins un fragment din înregistrarea de mai jos. Mă bucur că am putut s-o ascult în întregime.
Genial mod de a privi lumea prin ochii unui copil. Şi, de multe ori, când eşti mic, nu ai probleme mici…
Azi noapte în Bucureşti a fost furtună. Şi, cum iarna nu ne miră grămezile mari de zăpadă murdară, iar la ruperile de nori este deja "normal" să nu facă faţă sistemul de canalizare, la fel, după o furtună serioasă, copacii căzuţi fac parte din peisaj.
N-am stat să-i număr pe toţi din drumul spre grădi… am poposit doar în faţa blocului. Mi-am explicat imediat cele 4-5 alarme care au pornit simultan undeva pe la vreo 11 noaptea, şi vuietul inexplicabil care le precedase. Şi totuşi, masinile au avut noroc, s-au ales doar cu câteva zgârieturi. La fel si cei care folosesc linia de troleu sub care erau parcate, dacă copacul era un pic mai înalt, ar fi aşteptat în zadar în staţie.
Dar… copacul a căzut în cel mai mare loc de joacă în zonă. Zilnic aici se strâng în medie 30 de copii… Prioritari vor fi probabil arborii căzuţi peste căile de acces. Dar sper că nu le vor provoca imaginaţia copiilor, căci sunt sigură că ei vor găsi moduri interesante de a integra copacul în joaca lor.
Şi… dacă acela era un copac verde, al doilea pe raza noastră era uscat. Noroc că avem cabluri de calitate…
Normal… am dat fuga în parcare. Încep să mă bucur că nu am maşina parcată la umbră… şi am răsuflat uşurată. De data aceasta, e ok.
Sincer, decât să arunc banii aiurea pe tot felul de reviste şi revistuţe bagate pe gât în grădiniţe (şi nu dezbat subiectul, că mă apucă nervii), prefer să aleg eu, sau împreună cu copilul o lucrare din care să şi învăţăm ceva.
Şi cum emoţiile de toamnă încep să se simtă de pe-acum, am zis să nu ne prindă 15 septembrie nepregătiţi. Am optat aşadar pentru Activităţi matematice pentru grădiniţă: ne pregătim pentru şcoală. De fapt a ales copilul, iar mie mi-a plăcut.
E drept că sunt şi puţin nostalgică… de ce oare noi nu învăţam prin joc? Aveam şi noi câteva exerciţii, pe la mulţimi, unde puteam să ne jucăm. În rest, doar prin reviste ce mai aveam şi noi ceva activităţi amuzante.
Între aceasta şi Activităţi practice o preferă pe prima. Chiar dacă se mai strecoară şi nişte linii, nişte cifre, nu are parte prea des de semne grafice… Şi a început copilul să aibă pretenţii de evaluare, să-i pun notă "ca la şcoală". Ei bine, am împărţit punctele pentru exerciţiile din pagină, şi am stabilit ce înseamnă S, B, FB. Lasă mami, şi B e OK! Ba nu, nu e deloc ok când nu eşti atent…
Acum are o alternativă, când îi cer câte-o pagină de liniuţe… Te rog, mami, fac câte pagini vrei din cartea cu matematica!! Dar nu liniuţe, te rooog…
Lucrarea se prezintă în format mic, 16,5×23,5cm, color. Are 158 de pagini cu exerciţii diverse, 27 de pagini cu răspunsuri (căte 6 exerciţii pe pagină) şi 5 pagini albe. Poate fi folosită cu succes la grupa pregătitoare sau în primele luni de şcoală.
În prag de vacanţă, copiii sunt din nou în atenţia celor mari. Ziua internaţională a copilului însă nu ar trebui să însemne numai cadouri şi petreceri în aer liber. Ar trebui să ne arate cât de diferiţi, dar la fel de importanţi, sunt copiii din lumea întreagă. Şi mai ales cât de importanţi sunt ei pentru noi.
1 iunie, Ziua Copilului, ar trebui să fie ziua pe care ne-o petrecem împreună cu el. Şi nu ar trebui să fie singura din an de acest gen. Copiii noştri merită mai multă atenţie. În acelaşi timp, trebuie să-i învăţăm de mici că că ne naştem egali în drepturi, şi culoarea pielii sau forma ochilor nu ne face diferiţi. E drept că nu ne naştem egali în şanse, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fim nedrepţi cu cei din jurul nostru. Toleranţa şi democraţia se învaţă în familie.
Talente de Năzdrăvani propune cu ocazia zilei copilului un concurs de creaţie. Desen, pictură, colaj, copilul este liber să se exprime aşa cum doreşte. Tema concursul va fi
Lumea mea cea mică e foarte diferită
Programul concursului:
30 mai 2010: se afişează pe această pagină creaţiile şi poate începe votul pe paginile dedicate fiecăreia. Creaţiile care intră în concurs după această dată nu vor beneficia de perioadă de graţie pentru strângerea voturilor.
12 iunie 2010, ora 24:00: se încheie votul publicului.
14 iunie 2010: anunţarea câştigătorilor.
Creaţiile pot fi înscrise în concurs până la data de 11 iunie 2010.
Condiţiile de realizare:
– tema creaţiei: Lumea mea cea mică e foarte diferită, tematică adaptată zilei internaţionale a copilului.
– dimensiune: creaţia va fi realizată pe o coală de hârtie, nu mai mare de A3. Va fi scanată sau fotografiată, în cea din urmă situaţie vor fi trimise cel mult trei fotografii care să pună în evidenţă opera.
– materialele pot fi: creioane colorate, carioci, acuarele, textile, hârtie, aţă, plastilină, orice se poate modela, transforma sau utiliza de către un copil.
Poate participa la acest concurs orice copil, la grădiniţă sau la şcoală, din orice colţ al lumii, cu o singură creaţie individuală. Ţin să menţionez că este un concurs pentru copii, iar câştigul fiecăruia dintre participanţi va consta în deprinderile dobândite pe parcursul temei, şi nu din observarea la lucru a părinţilor.
Pentru înscrierea în concurs aştept un mail la admin@talentedenazdravani.eu care să conţină imaginea sau imaginile creaţiei, precum şi o scurtă descriere a acesteia. (sau un link către ea, dacă a fost prezentată pe blogul personal).
Premiile acestui concurs constau în cărţi pentru copii, oferite de Editura Paralela 45.
Premiul întâi:
Luna Betiluna-Dora Minodora si gradina
Luna Betiluna si Dora Minodora in tara lui Gaz 1
Motanul invizibil, Grete Tartler
Gulii verzi in tara pisicilor, Grete Tartler
Lift, Edmondo de Amicis
Cărţi de colorat: Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac
Premiul al doilea:
Scufiţa Roşie. Citim, învăţăm, colorăm, ne jucăm!
Capra cu trei iezi. Citim, învăţăm, colorăm, ne jucăm!
Cele trei invataturi. Povestire populara din Polonia
Guleesh-picioare-negre. Povestire populara din Irlanda
Cărţi de colorat: Povestea unui om leneş, Sarea în bucate
Premiul al treilea:
Pâinea săracului. Povestire populară din Elvetia
Podul din Castrejana. Legendă din Ţara Bascilor, Spania
Cărţi de colorat: Motanul încălţat, Punguţa cu doi bani, Fata moşului şi fata babei, Tinereţe fără batrâneţe, Ursul păcălit de vulpe.
De asemenea, participanţii care nu se clasează pe primele trei locuri vor participa la o tragere la sorti, urmând a fi aleşi cinci copii ce vor primi cadou o cărticică de colorat. Premii oferite prin tragere la sorti:
Muzicanţii din Bremen. Carte de colorat
Hansel şi Gretel. Carte de colorat
Greuceanu. Carte de colorat
Prâslea cel voinic şi merele de aur. Carte de colorat
Soacra cu trei nurori. Carte de colorat
În cazul în care câştigătorul unui premiu nu va putea fi contactat în termen de trei zile de la anunţarea rezultatului, premiul va fi atribuit următorului clasat. La tragerea la sorţi nu participă ocupanţii primelor trei locuri în clasament. În caz de egalitate între primii trei concurenţi, se va hotărî prin tragere la sorţi ordinea acestora.
Votul publicului va fi cel care va hotărî către cine vor pleca premiile.
Va fi declarată câştigătoare creaţia care va strânge, pe pagina dedicată, cele mai multe comentarii. Pentru a fi validat ca vot, un comentariu trebuie să îndeplinească simultan următoarele două condiţii:
Foloseşte un IP unic (se poate vota o singură dată de pe un calculator sau dintr-o reţea care foloseşte acelaşi IP). Mesajele (comentariile) ulterioare, care apar cu acelaşi IP, nu vor fi aprobate.
Comentariul este însoţit de un click pe contorul de vot (cel cu picături de culoare, de la finalul fiecărui articol.) Dacă IP-ul nu este înregistrat de contor, comentariul nu este aprobat. Voturile doar pe contor, fără a fi însoţite de comentariu, nu vor fi numărate.
Nu vor fi aprobate pe paginile dedicate fiecărui participant decât mesajele la obiect, şi care îndeplinesc cele două condiţii de mai sus. Pentru orice alte comentarii, vă rog folosiţi această pagină.
Pentru orice întrebări suplimentare, folosiţi formularul de contact de mai jos.
Nevoit să accepte o schimbare provizorie a sălii de spectacole, Teatrul Ion Creangă a transformat vechea sală a Cinematografului Gloria, uitată într-un colţ de Bucureşti, în sală de spectacole. Am plecat împreună cu grădiniţa la teatru, puţin cu inima strânsă; de obicei experienţele de acest gen sunt pline de surprize, şi nu toate plăcute.
Aşteptările nu erau foarte înalte, aveam o vagă idee cam cum arată sala. Dar, surpriza a fost să găsim o sală curată, cu scaunele în dispuse în amfiteatru, copiii aveau fiecare locul lui, nu erau înghesuiţi pe o băncuţă. Şi ei au fost surprinşi, că pot sta singurei.
Poate că ceea ce am simţit că lipseşte este gongul şi cortina. Am privit cu neîncredere decorul improvizat, dar, sincer, nu i-am simţit lipsa după începerea spectacolului. Cenusareasa. Actorii au ştiut, cu talent, să atragă atenţia asupra lor şi a costumelor, şi să ignorăm restul detaliilor. Oarecari nelămuriri a stârnit vârsta celor două surori… dar le-am explicat apoi copiilor că, pe lângă faptul că erau rele, erau şi urâte şi nu voia nimeni să se însoare cu ele. Aşa că nu mai erau tinere… Ca Cenuşăreasa. Oricum, felicitări ambelor actriţe, şi în special surorii mijlocii.
A fost foarte apreciat şi îndrăgit Chiţ-Chiţ, după piesă deja copiii îi făceau declaraţii de dragoste… Eu îl iubesc pe Chiţ Chiţ! A fost acel "ceva" ce a dat savoare piesei.
Dar… prinţesele noastre din sală, căci fiecare fetiţă este o mică prinţesă, au privit, cu gura căscată, la propriu, momentul în care a aparut rochia Cenuşăresei, şi, mai apoi, Prinţul. Erau terminate când i-au văzut dansând, şi altceva n-am mai auzit toată ziua, decât că era aşa frumos…. Adevărul este că perechea de actori părea coborâtă din poveste, iar copiii au trăit momentul, chiar dacă au fost la un moment dat dezamăgiţi că toate vrăjile zânei, mai ales cea cu dovleacul, nu au fost vizibile, ci doar imaginare. Pe drum au intrebat şi de ce s-au grăbit, n-au mai stat la nunta din final…
Costume, lumini, şi actori, au reuşit pentru o oră să ne transpună într-o lume mai bună. Unde, sper să citez bine din scenariu, cei buni să fie răsplătiţi, şi nu doar cei proşti, dar şmecheri, să-şi vadă îndeplinite dorinţele.
Frumos! Săptămâna acesta Năzdrăvanii au dat dovadă de foarte multă voinţă şi răbdare în realizarea temei. Cu mai mult sau mai puţin talent au reuşit să pună pe picioare sectorul zootehnic, şi să ne arate că, dacă vrei, poţi. Fermele sunt minunate, avem mai multe rase de văcuţe, inclusiv tradiţionala bălţată românească. Printre căţei sunt preferaţi dalmaţienii, în timp ce păsăretul de curte e pestriţ. Proba de colaj a dovedit că, încet încet, încep să mânuiască forfecuţa.
Felicitări tuturor prichindeilor care au muncit, şi-i aşteptăm pe ei, dar nu numai, la proba de săptămâna aceasta. E nevoie doar de acuarele…
Pomul cel mare a înflorit. Pe una din ramurele este o zână mică.
Preluarea imaginilor și textelor prezentate, fără acordul scris al autorului, este interzisa. Protected with PIXSY
Şahul… acest sport al minţii care ne fascinează de mici. Şi cum să nu placă, când îl vezi pe tata, pe bunicul, pe unchiul, privind aproape nemişcaţi, ore în şir, o tablă plină de pătrăţele albe şi negre. Şi tot mişcă nişte ciudăţenii diforme, cică piese: turn, regină… rege! Uite, Cal, ăsta seamănă a cal!
Un fluture şi două floricele mici. 
Un fluture şi două floricele mici. 
Un fluture zburând catre soare, printre flori. 
Un fluture curcubeu. 
