La Iris la ferma

Anul acesta ziua tatălui m-a luat prin surprindere. Recunosc că în prima fază am confundat-o cu 5 mai, Ziua Bărbatului, atât de susţinută de Bergenbier.

Aşa că îmi recunosc vina, ar fi fost potrivită o probă dedicată tăticilor. Ma ales că Năzdrăvanii nu au confecţionat demult felicitări…

Ne-a luat-o înainte Alex, cu felicitarea pentru tăticul lui. Irisuca a văzut-o, şi… cum adică, ea nu face nimic? Şi s-a apucat de fermă. A lucrat cu o viteză uimitoate pentru cei patru anişori şi jumătate. Cu tot cu pauze, cred că i-a luat vreo 4 ore să coloreze, iar de decupat, maxim o oră. Dacă o lăsam cu acuarele, cred că era mult mai rapidă.

Sunt în schimb foarte mulţumită de viteza şi îndemânarea pe care o are cu forfecuţa. E drept că e o forfecuţă mică, cu vârf, teoretic total neindicată copiilor, dar este singura suficient de uşoară şi potrivită degeţelelor ei, şi o coordonează cu uşurinţă. A fost foarte simpatică la um moment dat, când, o fetiţă venită în vizită, vrea să ia forfecuţa în cauză… Nuuu, asta nu e de copii mici, şi te înţepi! Dar pe mine m-a învăţat mami cu ea! Mda… cum era zicala… Să faci ce zice popa, nu ce face el… aviz amatorilor.

Dar să revin la Fermă. Întâi de toate a ţinut morţis să se semneze singurică. De ce? Pentru că Edi, colegul ei de grădiniţă, se semnează singur! Motiv suficient, deşi n-aş fi vrut s-o învă nici măcar 3 litere la 4 ani. Apoi a scris ea, pe limba ei, tot felul de urări pentru tati:

La mulţi ani, tati! La mulţi ani Clisti! De ziua ta să mă îmbraci cu o rochiţă care se învârte foarte sus! Te iubesc, tati! (Aici e prescurtat, şi desenat o inimioară)

Şi acum, povestea fermei. În primul rând, vaca nu e bună, că nu are un viţel. Am căutat un viţel, dar n-am găsit. În final am convenit că viţelul este în grajd, cu tatăl lui, care are grijă de el şi-l încălzeşte. (Fără interpretări, da? Mama era afară doar.) La căţel, aceeaşi poveste, tatăl e cu puii în cuşcă. Purcelul avea nişte gogoşi de mâncare. Găina avea nişte ouă, nu erau gata ouăle să iasă puii.

La final, "modestia" şi-a spus cuvântul… Andleeeeiii, a mea e mai flumoasăăăă… Şi eu i-am făcut şi cadou lui tati…!

Detaliile probei

Fathers' Day

Saptamana trecuta s-a sarbatorit ziua mamelor.
Da, ati citit bine, a trecut si nu ati stiut de ea. Ei bine, eu am aflat despre ea de la Alex si de la tati, care mi-au facut urarile la timp…
Si mi-au facut si update: in Romania, pana anul trecut, 2009, Ziua Mamei era celebrata pe data de 8 Martie dar de anul acesta va fi celebrata – a fost deja anul asta, duminica 2 mai – in prima duminica din mai.

Marti, 04.05.2010
– Bine mami, dar ziua tatilor? Au si ei o zi?
– Pai… am dat repede o cautare pe net si am aflat ca miercuri, 05.05.2010 este ziua barbatilor, iar sambata, 08.05.2010 e ziua tatilor…
Preocupat copilul m-a intrebat ce surpriza pregatim pentru tati… Am cazut de acord ca eu sa ii dau sprijinul logistic iar el sa vina cu ideea si cu realizatul… Banui ca la realizat el va contribui cu indicatiile!

Asa ca, am inceput cu Alex proiectul pentru Ziua Tatilor (mama, ce ii mai plac copilului cuvintele ‘proiect’, ‘tema’, ‘subiect’… OH!) I-am dat timp de gandire si a hotarat ca ii va face o felicitare – probabil in word sau publisher, spun eu – pe care o vom printa la vreun centru specializat…
Initial copilul voia sa scrie in engleza, el, cu manuta lui, pe felicitare, ca de ‘Father’s Day’ insa l-am convins ca nu stie destula engleza ca sa il creada tata ca a compus si scris singur un text mai complicat asa ca l-am convins sa se gandeasca la un text pe care sigur va sti sa il scrie, in romaneste, ca de ‘Ziua tatalui’, nu?
Ideea e simpla, e in romaneste si in plus e din inima lui: “ Vreau sa fiu ca tine, tati, te iubesc!”
Bun, si daca ne-am hotarat cu textul sa vedem ce va contine partea grafica… sigur nu dinozauri… sper, a promis.

Miercuri, 05.05.2010
Sa spun adevarul… de mult am vrut sa il invat pe Alex sa lucreze pe calculator ceva care sa ii si folsoseaca. Drept e ca stie sa deseneze in paint si stie sa isi deschida un document si are o idee destul de… vaga despre unde si cum se salveaza documentele. Dar atat. De fapt de prea putin timp citeste in engleza si are un vocabular limitat…
Asa ca, felicitarea din word, e un pretext binevenit sa ii explic niste notiuni noi…
Ma pregatesc sufleteste si imi aduc aproape si niste foi de hartie, o rigla, creioane. Pentru exemplificare.
Deschidem Publisher si incepem sa alegem tipul de felicitare pentru tati.

Pai mami, acolo scrie chiar father’s day… ?
Sigur, insa tu nu voiai sa iti faci singurel felicitarea? Faci una noua, pe o foaie curata… Nu e mai bine asa?
Ideea mea? Da?
Da.
Si o vor vedea si alti copii?
Nu neaparat. De ce?
Pai daca tati o va arata altor tatici ei vor deveni tristi daca copilul lor nu le-a daruit si lor o felicitare… Trebuie sa arati felicitarea sa o vada si alti copii, ca sa stie cum sa isi faca taticii fericiti!
Bine, uite, vorbim cu tati sa nu o arate nici unui astfel de tatic, spun ca sa scurtez discutia pe care o presimt lunga…
Glumesti? Si pe mine cine ma lauda?!

Dupa un timp hotaram sa ne intoarcem la word, e mai simplu, are ceva notiuni… dar mai ales, altfel risc sa il pierd de client daca se plicitseste.
Greu cu ilustratul, mai ales cand copilul oscileaza intre a-i desena lui tati chiar el ceva pe calculator sau sa ii deseneze ceva pe hartie, sa scanam si sa inseram imaginea…

Si daca nu vom avea lumina buna? daca nu nimeresti cum trebuie hartia…

Ii explic ca vom scana nu fotografia… imaginea.

Tu nu intelegi, eu vreau sa desenez singur ceva pe calculator.
OK…

Abandonam asadar ideea, facem cum vrea el, bine ca avem tableta grafica a lui tati…Si si-a inceput opera… Bineinteles, din prima tusa un dinozaur. Am protestat si cam fara chef a inceput o foaie noua. Si inca una si inca una…

Mami nimic nu e bun. Tati a cautat imagini pe internet cu mine pentru felicitarea ta…

Ok, am inteles aluzia…
Bineinteles ca ce ii place lui, mie nu mi se pare potrivit… in cele din urma gasim o medalie pentru tati si hotaram amandoi ca i se potriveste.

Il las sa mai aleaga el niste imagini cu ce vrea el… adica vreo 12 bucati… sa ne hotaram la care ramanem… dar hotararea sa o lasam pe maine, caci in seara asta e prea tarziu…

Joi, 06.05.2010
Azi ne grabim, am avut si concurs de sah dupa amiaza asta, am venit cu diploma si fericiti! Ne apucam plini de avant de treaba.
Cel mai greu e sa eliminam ce nu se potriveste… Daca ar fi dupa Alex ar trebui sa ii facem lui tati o super felicitare cu vreo 6-7 foi, si sa contina si ceva cu dinozauri sau macar cu o reptila mica ca si ‘lui ii plac dinozaurii, nu?’
Dupa multa energie folosita – sa nu spuna consumata! – s-a hotarat la cea mai colorata dintre cele 12 imagini alese ieri si la o poza cu el si taica-sau facuta la Vulcanii Noroiosi…
Problema de acum mi-a revenit mie caci copilul e obosit si in plus in seara asta tati citeste deci sunt amandoi ocupati…

Si oricum mami, sa stii, tati ti-a realizat felicitarea, eu i-am spus doar cum!!!

Ma gandeam eu…

Vineri, 07.05.2010
Cam asta a iesit…

La Andrei la ferma

De când a apucat să vadă cum e cu nebunia de fermă pe Farmville, Andrei mă tot întreba când avem şi noi o probă cu ferme la probele Năzdrăvanilor.

Oooo, dragul de el, cum se spune, trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti! Mare grijă. Căci uneori, o idee, aparent simplă, se poate dovedi deosebit de complicată. Aşadar, aveam ca elemente: fermă, forfecuţă, culori… şi a ieşit un colaj tridimensional. Avea de colorat animalele şi căsuţele lor. Cu acuarelele a fost mult mai simplu, deşi nu-i place să lucreze cu ele, a ajuns la concluzia că poţi termina un acoperiş mare în câteva secunde, decât să stai să colorezi manual, cu carioci sau culori. La animale a mers aşa-şi-aşa. Am stricat o folie, apoi le-am colorat cu carioci, căci nu prea s-au lăsat pictate.

Decupajul a fost chinul după lume. Colţuri, urechi, tăiat aiurea, a stricat căţelul şi coteţul, stai şi plângi că trebuie s-o iei de la capăt… dar a luat-o.

La final a fost tare fericit când şi-a dar seama cu trebuie lipite animalele. E chiar amuzant!!! Ei, da, este :).

Poate nu avem noi cea mai frumoasă fermă. Dar mie mi-a plăcut cum a lucrat în cele din urmă. Nu stau acum să fac analiză de cromatică, şi ce culori preferă fi-miu, că ajung la semnificaţii prea dubioase…

Dar iată rezultatul:

Ferma lui Andrei

Detaliile probei

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Puţine sunt momentele în care un copil cere astăzi o carte. Aşa, din proprie iniţiativă, şi nu pentru că se află în librărie şi o copertă sclipitoare i-a atras atenţia.

Zilele trecute Andreiu meu îşi făcea de lucru cu cărticica lui de jocuri… pe coperta din spate erau prezentate mai multe lucrări ale editurii, din aceeaşi serie, Mă joc şi învăţ . Vine la mine şi îmi arată două dintre ele. Mami, te rog, mi le cumperi şi pe-astea? Cum nu, când vine vorba de cărţi, abia aştept. Mai ales la cele din categoria de învăţare. Aşa că ne-am ales cu 3.( 🙂 Nicio grijă, le vine rândul). Dar azi despre Activităţi practice pentru 6-7 ani, Editura Teora.

Ce i-a plăcut lui la ea: în primul rând, că este colorată. Apoi, că mare parte a jocurilor sunt de matematică. Şi mie mi-a plăcut, înveţi prin joc o mulţime de lucruri despre lumea care ne înconjoară. Foarte interesant a fost unul din joculeţe, care îţi arăta un peisaj, şi tu trebuia să alegi indicatorul potrivit… Uite-aşa învaţăm semnalizarea pentru camping, că tot ne place.

Ce nu i-a plăcut… citez "Dar de ce trebuia să aibă şi semne grafice?" Ei, asta e, nu suntem noi fani de scriere… şi nici nu există perfecţiune pe lume.

Dar, ţinând cont că vine vacanţa, piticii de grupa mare şi pregătitoare îşi pot umple dimineţile cu câte-o pagină de exerciţii. Grafica simplă, plăcută si colorată, tiparul de calitate, nu pot decât să-i încurajeze. Lucrarea este format A4, conţine 78 de pagini cu exerciţii, 9 pagini de răspunsuri (paginile de exerciţii sunt micşorate, aşezate câte 9 pe pagină, iar rezolvările sunt marcate vizibil), iar la final, 7 pagini albe, pentru ca piticii să poată da frâu liber creativităţii.

În aceeaşi serie de caiete sunt şi variantele pentru 3-4 ani, 4-5 ani, 5-6 ani şi 6-9 ani.

Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Irisuca deseneaza…

La grupa Piticilor se pare că proba nu este aşa dificilă. Am început, normal, cu identificarea animalelor, lucru deloc greu, căci şi la grădiniţă s-au studiat de curând. Apoi, ce stim despre ele… ce mănâncă, unde locuiesc. Îmi place că vulpea întotdeauna mănâncă găini… ooo, dar oare pădurile sunt pline de găini!?

Desenul lui Iris

Nu-i nimic, am trecut mai departe. Unde locuieşte… şi ne-am amintit de Ursul păcălit de vulpe, de Vulpea şi Copoiul, şi-am hotărât că vulpea va locui într-o scorbură mare. Veveriţa o scorbură mică, sus în copac, şi porumbelul cel alb (aşa a hotărât copilul, ca nu trebuie colorat) într-un cuib. Copacul nu l-a colorat, ca era prea mare… În schib a înflorit, mai atipic, şi pe scoarţă. L-am privit pe ramura mică.. şi întreb şi eu… ce neam de gândăcel e acolo…

Cum, nu vezi? E o zână mică!!

Of, Doamne, unde mi-o fi stat capul?! Era la mintea cocoşului că e o zână, ce să caute un gândăcel în copac?!

Apoi febra creatoare a început să crească. A vrut copilul şi o variantă cu acuarele… nu m-am înţeles cu ea să facă animalele cu creioane, aşă că iată ce-a ieşit:

Desenul lui Iris

Copil, caut timp. De petrecut cu parintii mei

Cred ca e cea mai dureroasa afirmaţie pe care o poate citi un părinte. Şi cred că nu există o muscă suficient de mare să se aşeze pe căciula unui părinte care se simte vinovat… Şi totuşi toţi o recunoaştem. Avem o problemă… o mare problemă. Nu ştim să ne petrecem timpul împreună cu copilul nostru. Este ceea ce am observat în ultimele luni în care am discutat cu mulţi părinţi despre programul de lucru oferit la Talente de Năzdrăvani. Şi poate că începem să ne trezim şi să ne dăm seama că trebuie să avem mai multă grijă de generaţia de mâine.

Săptămâna trecută, Fundaţia Romtelecom pentru români şi Fundaţia Telefonul Copilului a lansat, la Clubul Ţăranului, în incinta Muzeului Ţăranului Român, campania Copil, caut timp. De petrecut cu părinţii mei. Campania îşi propune să tragă un semnal de alarmă asupra lipsei de comunicare dintre părinţi şi copii şi să ofere soluţii simple pentru îmbunătăţirea acestei interacţiuni. Au fost prezentate cu această ocazie şi rezultatele studiului Gallup, cu concluzii ce ar trebui să ne îngrijoreze. Oare chiar nu avem pentru copilul nostru mai mult de o oră pe săptămână? Chiar suntem în stare, ca părinţi, de atât de puţin? Nu trebuie să fii expert să înţelegi rezultatele studiului, şi, dacă nu ai timp acum, fă-ţi, şi studiază-l cu atenţie. Şi nu te uita la ceas după ce ai văzut numărul de slide-uri ale prezentării, fiecare merită studiat.

Cred că primul pas o reprezintă recunoaşterea faptului că avem o problemă. Apoi, ia-ţi agenda şi taie… toate întâlnirile de la 6 seara, şi scrie "Role în parc", sau "Jucării de nisip"… vineri lasă-ţi laptopul la servici, şi îngroapă-l sub maldărul de dosare pe care tocmai voiai să le pui în portbagaj. Sună-ţi copilul şi întreabă-l, ce-ar vrea să faceţi în weekend? Să luaţi ceaiul cu prietenul lui imaginar? Să cutreieraţi munţii de mână? Sau să pictaţi?

Şi, dacă ţi-am dat suficiente motive… poţi începe simplu, de aici.

Saptamana trecuta, la Talente de Nazdravani

Se pare că vremea frumoasă de afară îi ţine pe Năzdrăvani departe de măsuţele de lucru. Chiar dacă participarea la proba de modelaj a fost redusă, creaţiile prezente sunt, ca de obicei, speciale.

Ceea ce îmi place însă în mod deosebit este legenda ataşată fiecărui tablou. A privi modelajul fără legendă nu are nici un farmec. Iar după ce o citeşti, îţi dai seama cât suflet a pus în acele bucăţele de plastilină fiecare copil. Dacă ai puţină răbdare, să stai lângă el, să-l asculţi în timp ce creează, vei descoperi o lume cu totul nouă, şi povestea ce stă în spatele a două bucăţele diforme de plastilină. Pentru că la Expoziţia de Talente nu trebuie să fii Michelangelo. Trebuie doar să rezolvi tema. Iar Năzdrăvanii s-au descurcat minunat.

Şi, privindu-le creaţiile, îmi dau seama că niciun juriu adult nu ar putea să le judece corect. De aceea copiii trebuie să acorde punctele. Curios, pentru ei nu pare aşa dificil…

Dar iată noile obiecte de colecţie de săptămâna aceasta:

Modelaj cu plastilina
Două păsărele, nişte flori, un cuib, nişte ouă, un copac şi nişte frunze. Un pui plângea, pentru că îi era dor de mama lui (cel din dreapta), mama lui e în stânga. Voia să-i culeagă o floare mămicii lui. Şi un soare.

Modelaj cu plastilina
Dunga roşie de sub pliscul păsărelei mai mari este limba (are nevoie de ea atunci când spune "piu, piu, piu…"). Păsărica mai mică are sub aripioara stângă un bandaj (pansament, e alb), sub el are o bubă. Ea stă pe un pat cu o pernă, asteaptă să vină un doctor şi să o consulte.

Modelaj cu plastilina
Trei oi cărora le era frică de căţel. Oile voiau să mănânce iarbă, dar au auzit un lătrat.

Modelaj cu plastilina
Am pus 3 oite păzite de un golden retriver pe o pajiste unde mai sunt 2 tufe şi 2 flori in farfurii albe. Una are ochelari, una are ochii mari încricişaţi şi una are ochii miraţi.

Modelaj cu plastilina Câinele e un ciobanesc. El e un bun paznic la oi şi miroase iarba pe care vor oile să o mănânce, să fie sigur că nu e nimic periculos.

Modelaj cu plastilina Oiţele lui Theo au participat la o sedinţă foto…stilistul le-a îmbrăcat foarte colorat… căţeluşul le păzeşte de lupul cel rău.

Detaliile probei

In luna lui Florar ne jucam cu forfecuta

Pentru proba de săptămâna viitoare am stat mult pe gânduri… pe de-o parte nu am vrut, încă, să renunţ la forfecuţă. Şi am crescut puţin gradul de dificultate. Pe Năzdrăvani îi aşteaptă o probă de colaj, aşa cum nu au mai avut până acum. Animalele vor fi colorate, lipite pe un carton, decupate, şi apoi ataşate pe o foaie, cu ajutorul aripioarelor. Vor decupa pe linia punctată, şi vor îndoi una în faţă, una în spate, pentru mai multă stabilitate. Sper ca fiecare vieţuitoare să-şi găsească cu uşurinţă căsuţa potrivită, iar finalul să semene cu modelul de mai jos.

Piticii Năzdrăvani trebuie să completeze un desen. Au deja desenate o pasăre, o veveriţă şi o vulpe. Copiii trebuie să deseneze un copac şi căsuţele celor trei animale, un cuib, o scorbură şi o vizuină, apoi să-l coloreze. Pot folosi culori sau carioci, după preferinţă.

Materialele pentru probele din această săptămână pot fi solicitate pe mail, la adresa participanti(at)talentedenazdravani.eu. Sper ca proba să nu ridice prea mari probleme, dar dacă sunt întrebări, le aştept.

Detaliile probei

Miorita, in versiunea lui Andrei

Oitele lui Andrei, modelaj din plastilina

Am încercat, chiar ne-am dat silinta cu modelajul din plastilină. Adică Andrei. I-a plăcut tema, şi cel puţin s-a apucat singurel şi a lucrat fără să-l împing de la spate. E un pas mare pentru noi… să aibă puţină iniţiativă. În schimb nu are răbdare, şi nici nu-i place să migălească. Degeaba am încercat să-i explic că biluţele trebuie să semene cât mai mult cu o minge, nu i-au ieşit sferice… ba chiar chinuite. Iar ochii oiţelor m-au terminat :D. Nu ştiu de ce boală rară suferă bietele de ele, sau poate au ceva gene de broască, de stau aşa cu ochii bulbucaţi…

Iniţial cele trei stăteau de vorbă la un fir de iarbă. Azi am aflat şi descrierea oficială a tabloului. Normal, într-un tablou trebuie să vezi ceea ce spune autorul că a realizat, chiar dacă trebuie să-l priveşti o zi şi-o noapte să-l înţelegi.

Trei oi cărora le era frică de căţel. Oile voiau să mănânce iarbă, dar au auzit un lătrat.

Gardul… e… un fel de bârnă suspendată. Cum răbdare nu mai avea, e tot ce-a reuşit să facă.

Detaliile probei