Acum ceva vreme am primit numărul String Art – cusături pe carton, din colecția Idei creative. Tehnica mi-a mers la suflet, și am folosit ori modelele din carte, ori altele adaptate, cu copii începând de la 5 ani. Nu este ușor, tehnica pune serios la încercare răbdarea, însă anul acesta mă gândesc la un opțional dedicat acestei tehnici. Ce-mi propun e ca la finalul cursului copiii să fie complet independenți în realizarea modelelor, de la pregătirea aței (este o distracție fantastică să ai de băgat aproape simultan ața în 10 ace de cusut!) până la finalizarea tabloului.
Modele se găsesc pe net o sumedenie, Pinterest oferă o gamă variată, sau dacă vă descurcați cu compasul, le puteți pregăti singuri. Cercurile de exemplu se pot face cu un raportor, eu „înțepam” cartonul la fiecare 10 grade. Uneam apoi punctele opuse, prelungind segmentele, și obținând astfel cercuri mai mici sau mai mari. Important este să aveți un număr par de puncte, pentru a putea realiza corespondența. Celelalte desene se perforează pur și simplu. Regula pentru ancora de mai jos a fost să unesc un punct cu toate celelalte „disponibile”, astfel încât coarda să nu iasă în afara chenarului desenului. Punctele de perfor trebuie realizate simetric, și la aproximativ aceeași distanță unul de celălalt.
Vă recomand să lucrați cu modelul alături, mai ales când aveți modele cu corespondență, și nu modele libere, ca ancora. De asemenea, mergeți în magazinele de craft și alegeți un carton hobby gros, care să țină corzile întinse, pentru a avea un model reușit. Un carton subțire se curbează, și nu este indicat.
Sper că vă plac, și anul acesta să ne delectăm împreună cu modelele. Aș vrea să am timp să pot realiza propriile modele, pentru a putea da și fișierul pentru print .
Volumul prezentat îl puteți achiziționa direct din 
Îmi plac provocările, și, de ce nu, accept câte una care – e clar de la prima vedere – mă depășește. Cu decorațiunile prin casă nu prea am eu mare experiență, când casa e mică, și aglomerată, să mai pui și decorațiuni, nu prea îți arde… Pe cele pe care le-am realizat în timp am preferat să le dau cadou, și, într-un fel, abia aștept să am clasa mea, și să-mi amenajez „colțul”, unde să-mi pun creațiile. Până atunci, am parte de cea mai mare expoziție pe care am visat-o, online, pe blog, și adaug în colecție un melc din lemn.
salcâm din curte, cu diametrul de 10 centimetri, pentru un proiect pe care îl aveam eu în minte pentru grădiniță. Numai că salcâmul cu pricina nu s-a dovedit alb ca neaua pe interior, cum visam eu să fie, ba mi-a și decojit feliile, că s-a gândit el că arată mai bine fără… așa că acum am 20 de felii de salcâm, care așteaptă idei.
Prin 2011, era toamnă spre iarnă, cea de-a doua fetiţă a mea a avut o boală respiratorie care s-a vindecat mai greu. Ca să nu mă las pradă gândurilor pe tema bolii ei, care s-ar fi putut transforma în astm, am început să croşetez fulgi, ornamente de agăţat în brad, extrem de delicaţi şi de efect. Am făcut peste 150 bucăţi din macrame, pe care i-am apretat bucată cu bucată, i-am pus câte trei în plic, şi le-am dat drumul să zboare în cele patru zări. Astfel, durerea mea de mamă cu copil bolnav, s-a transformat în bucurii mărunte pe măsură de plicurile ajungeau la destinaţie. Până la Crăciun, fetiţa şi-a revenit complet, suspiciunea medicului de astm nu s-a confirmat, astfel că acum avem un copil sănătos, pregătit de şcoală.
Un alt moment frumos a fost cel cu fluturii. Ştiţi cum e luna februarie – cenuşie, aştepţi să vină primăvara, însă iarna nu se dă dusă. Aşa că am pregătit un dar de blog (pe atunci aveam şi blog), pentru cine a dorit să se înscrie, lăsându-mi un mesaj cu o combinație de patru culori. Nimeni nu a știut ce voi face cu aceste culori. În fiecare zi a lunii februarie, am prezentat/dăruit un fluture, în culorile alese de vizitatoarele blogului. Am avut grijă ca până la 1 martie, fluturii să ajungă la destinație, drept broșă-mărțișor.
