Festonare pe textil și cusătură în urma acului

Săptămâna trecută am exersat festonarea, pe polistiren, pentru că fetele aveau mare nevoie de un antrenament înaintea lucrului pe textil. Și încă le-am ușurat foarte mult sarcina, căci le-am dus pluș care nu se deșiră, deci festonau „la sigur”. Am fost extrem de mulțumită de ce-a ieșit azi, tehnica era, cel puțin teoretic, înțeleasă, și am mers pe consolidare.

Trec peste extazul lor general că acum „cos de-adevăratelea” (le-am explicat că abia când bagă în ac din prima putem vorbi de vreun nivel), și ajung la faptul că erorile au fost puține, că au știut să și le corecteze din mers, și au avut foarte puțin nevoie de mine. Pentru că încerc să strecor mereu ceva nou, azi le-am explicat cusătura în urma acului, pe care sper s-o pot consolida cum trebuie data viitoare, când facem în sfârșit pernuța de ace. Au fost și aici probleme, și m-am bucurat că le-au observat singure. A lucra „din ochi” este nu greu, ci foarte greu. Să poți face pași uniformi, să nu încrețești materialul, sunt „detalii care contează”.

Au cusut destul de repede câte o literă. Eu aș fi vrut inițiala lor, însă ele au preferat numele păpușilor care își vor decora camerele cu noile carpete…

Dar partea cea mai frumoasă a orei de azi a fost alta… am început să le povestesc despre șezători, cum se întâlneau fetele și lucrau, ce e aceea zestre și de ce era așa importantă de-și petreceau iarna cosând… Cel mai mult le-a plăcut însă partea cu spusul poveștilor. Așa că au început să povestească… apoi m-au pus pe mine… am scotocit repede după câteva snoave scurte, am schimbat de la cele chinezești la Aventurile lui Păcală, și le-a plăcut. Apoi le-am povestit „Mica vrăjitoare”, că tot era proaspăt citită, însă mi-e destul de clar că pentru data viitoare nu se poate să pregătesc doar materiale, ci trebuie, neapărat, să am în tolbă și niscai povestioare pe gustul lor. Partea aceasta de literatură pentru copii n-o prevăzusem deloc în plan :), dar ne adaptăm.

Tablou de primăvară – șnuruire și îndoire

De câteva cursuri îmi dau silința cu grupa mare de la opțional să ne însușim corect deprinderea de a șnurui. Ei bine, nici în a treia activitate, aproape consecutivă, nu pot spune „toți copiii au realizat obiectivul”. În proporție de 80% este realizat, 60% chiar impecabil, fără niciun fel de problemă… însă nu e 100%. Fiind mici, nu pot da nici sarcină separată, de recuperare, pentru cei care mai au de lucru… pentru că nu acceptă ei ideea să facă „altceva”. Așa că sarcina e dificilă.

Știam că cei mai mulți dintre ei nu vor avea probleme și vor termina foarte, foarte repede, așa că tabloul a avut sarcină dublă: cei care mai aveau de învățat urmau să rămână la prima etapă, cei care terminau în 10 minute, urmau să încerce altceva… Așadar, pentru activitatea de șnuruit, au avut marginea simplă a tabloului, urmând ca pe ultima latură să lege direct firele, pentru a realiza agățătoarea. Firul cu care am lucrat este un fel de șiret subțire, cu nylon pe interior. Pentru a nu se deșira, îi topesc capetele înainte de oră, când pregătesc materialele.

Pentru iarbă am folosit foarfeca de franjurat și a fost pregătită înainte. Copiii adoră unealta, însă am una singură, ei sunt mulți… așa că nu am de ales. Florile le-am realizat cu perforatorul decorativ și le-au lipit aproape instant. Au avut „cel mult șapte“, ca să facem și puțină matematică. Am observat că încă nu stăpânesc cum trebuie noțiunea, căci m-au întrebat cât înseamnă exact, așa că am deviat un pic și le-am explicat.

Pentru fluturi am folosit hârtie origami 10x10cm, pe care am printat modelul de AICI. Mi l-am pregătit singură, fix 10x10cm, și am pus hârtia origami în imprimantă. La setări am ales „dimensiunea reală/actual size“, nu „încadrează/fit to page“ și am modificat și dimensiunea colii din proprietăți, la 10x10cm (deși imprimanta nu a acceptat decât 10×12.7cm, dar nu a fost problemă). Rămâne o margine de 3mm unde nu se imprimă, dar nu e tragic, se intuiește modelul. Se decupează pe contur, apoi se îndoaie pe liniile deja trasate, în formă de evantai. Pentru a ușura munca, se pot trasa înainte liniile cu un pix și o riglă, pentru a se îndoi mai ușor. Se leagă la mijloc cu sârmă și se desfac aripile. Fluturașii pot fi folosiți pentru aproape orice decorațiune, ghirlande etc.

Mai jos aveți creațiile. În funcție de numărul de fluturi vă puteți da seama și care era nivelul de îndemânare. Am o singură fetiță cu care e nevoie de lucru suplimentar, însă e ambițioasă și își dorește să reușească. Șnuruirea a terminat-o greu, dar fără ajutorul meu. A înțeles tehnica, însă are nevoie de mai mult exercițiu. A încercat să realizeze fluturele evantai, dar dezvoltarea mânuței este insuficientă și nu a reușit. Cum însă voia neapărat fluturi, i-am desenat un model și am improvizat, neapărat cu antene. Ultimul este realizat acasă, de Iris, din materialele rămase.

Festonarea – activitate cu ac și ață

Festonarea ar trebui învățată la grădiniță. Unii copii au noroc dacă au făcut măcar șnuruirea, nici nu-mi amintesc când am văzut ultima oară ceva de genul acesta. Apoi, la școală, timid, la semne de carte, se încearcă. Tot mai rar, și sunt puțini cei pe care îi știu că ajungă la cusături și „finețuri” de genul acesta. Și nu-i condamn deloc! Să lucrezi așa cu 30 de copii, sau chiar mai mulți, e… no comment.

Chiar mă gândeam cât îmi e mie de greu, cu grupuri de 8-10 copii. Ce-o să fac la clasă? Cred că voi avea un grupuleț de „experți”, pe care îi antrenez în timpul meu liber, și care la activități devin ajutoarele mele. Altfel nu cred că voi răzbi cu toți. Toți 25, așa cum spune legea. Ca să revin, azi mi-am propus să le învăț pe fete să festoneze. Și cum a încerca direct pe material ar fi fost prea mult, am ales tot bolurile de polistiren…

Un rând drept l-am cusut eu, și prima sarcină a fost să facă „nodurile”. Nodul e jos, două bucle strânse, de fapt nodul de încheiere a cusăturii. Apoi ne-am apucat să festonăm marginea de sus. Nodul a mers binișor. L-am exersat de două luni aproape, și aproape toate fetele au înțeles. Și la festonare a mers binișor, mișcarea era de fapt aceeași, doar că poziția obiectului era diferită. Dar a fost greu. Greu și pentru mine, căci toată ora m-am învârtit în jurul lor cu diverse probleme… Generația este „grăbită”, nu are răbdare, nu este atentă la detalii, în schimb vor performanță rapid și cu orice preț!

Planul era să facem pe muchie festonarea de două ori, cu două culori. Nu ne-a ieșit, în schimb am fost foarte fericită că toți au terminat modelul așa cum apare în imagine. Partea negativă este că încă sunt probleme cu tehnica, și ar trebui s-o mai exersăm… cu acul, pe material.

Fustițe pentru păpuși – cusături

Îmi place foarte mult grupa de cusături de vinerea, pentru că fetele vor, se străduiesc, și reușesc. De aceea cu ele am accelerat un pic ritmul normal de lucru, și am trecut la proiecte mai dificile. Dacă aveți 30+, veți spune că glumesc, și că o fustă creață pentru păpuși nu este încadrată la categoria „dificil”, însă vă provoc să încercați.

Fetițele de azi sunt categoria Barbie-hăinuțe-incluse, nu au confecționat singure articolele necesare jocului cu păpușile. A fost o premieră să confecționeze o fustiță, și mai ales să o decoreze. Anticipând problemele ce se pot ivi, nu am folosit bucăți de material, ce ar fi necesitat tiv, festonare, și „delicatețuri” din aceeași categorie. Am pregătit bucăți de panglică satinată, tăiate potrivit, iar tăietura am topit-o de-acasă cu lumânarea, să nu se deșire. Fetele au avut de realizat cusătura verticală, de înșirat mijlocul și de adăugat paiete. Și nu, nu a fost mai ușor! Cusătura verticală a fost refăcută de vreo 2-3 ori, pentru că în varianta inițială puteai trece degetul prin ea. Apoi, să înșirăm mijlocul a fost o adevărată aventură, dar am dus-o la bun sfârșit.

Au urmat paietele, altă bătaie de cap, căci coaserea acestoranu a fost atât de simplă, mai ales când s-au ambiționat să folosească floricele și steluțe, nu paietele normale, rotunde. Ața s-a încurcat, paietele nu se așezau singure la locul lor, și parada modei a lăsat de dorit 🙂 . Mi-a plăcut însă că au stabilit ca „data viitoare” să trecem la bluze, că nu putem lăsa păpușile îmbrăcate pe jumătate.

Deocamdată vor urma pernuțe pentru păpuși, le-am explicat că, până nu învățăm să coasem drept, corect, nu putem deveni creatori de modă. Noi episoade ale aventurii vor urma.

Coșuleț de primăvară – activitate de șnuruire

Un coșuleț extrem de simplu de asamblat, folosind tehnica șnuruirii, este tema din această săptămână a năzdrăvanilor. Modelul propus de mine, ca decor, este orientativ, doar cel de asamblare este propus tuturor.

Pentru început, printați modelul pe carton. Modelul este disponibil aici și este pregătit pentru coală A4. Atenție la setări, optați pentru „actual size”, nu „fit”, pentru a nu micșora. Destul de probabil să aveți o imprimantă care lasă margine 5mm.

Decupați modelul pe linia continuă. Pentru interiorul mânerului folosiți un cutter, s-ar putea să vă fie mai ușor decât cu foarfeca. Am experimentat cutterele de decupaj cu copiii de la 4.5 ani, și s-au descurcat, fără incidente. Mai greu să nimerească nivelul de presiune optim pe instrument, dar au fost încântați de unealtă. Îndoiți apoi modelul pe linia punctată, trasând pentru aceasta linia cu ajutorul unei rigle și a unui pix care nu mai scrie. Îndoitura este în acest moment dreaptă și efectul deosebit.

Perforați cu ajutorul unui ac gros punctele marcate pe margine. Eu am folosit un perforator pentru această operațiune. Încă nu am găsit unul atât de mic (în diametru) precum mi-aș dori pentru astfel de proiecte, dar cel pe care îl am este utilizabil. Asamblați coșulețul folosind panglică sau șnur, ori chiar ac cu o ață mai groasă.

Ultima etapă o reprezintă decorarea, pe care fiecare o poate realiza după preferințe. Puteți folosi flori quilling, realizate prin franjurare, ori elemente decorative achiziționate, sau, dacă doriți, diverse elemente realizate din evantaie. Limitele nu există, iar creativitatea copiilor poate găsi aici spațiul necesar pentru relaxare, după realizarea destul de reglementată de reguli a proiectului până în acest punct.

Unelte folosite: cutter, perforator clește.

Edit:

Prima încercare. Am decis să răresc găurile, de teamă să nu rupă cartonul cu ele foarte apropiate. Am decis și că îmi trebuie alt clește, pentru găuri mai mici! (Aștept realocarea bugetară).

Le-am decorat cu flori realizate din panglici încrețite. N-au ieșit mereu… Ca idee, am prins florile pe o bucățică mică de carton, cu ajutorul căreia le-am și lipit pe coș. Varianta să le coasem direct era nefuncțională, pentru că trebuia făcută înaintea asamblării coșului… și nu puteam estima corect de cât timp va avea nevoie fiecare.

A doua încercare, varianta de preșcolar.

Proiectul a fost puțin diferit. Le-am decupat eu, parțial, doar liniile drepte, pentru a putea perfora cartonul. Ei au decupat mânerul, și pe interior, și pe exterior. Au șnuruit lateralele, și le-a luat aproape jumătate de oră, la unii chiar mai mult. Pentru decor am ales ceva simplu, știam că nu vor avea timp de altceva, așadar i-am lăsat să lipească, fiecare după timpul avut la dispoziție. E. a decis ca broscuța lui să stea înăuntru, nelipită… mi-a zis că are alte planuri pentru ea! Iar dacă vă întrebați cum am împărțit broaște și ratoni fără ceartă… ei bine, pe ghicite, în ordinea în care terminau de șnuruit. Luam în fiecare mână câte un raton și o broscuță, și alegeau… Regula este regulă. Am stabilit-o de la început, au fost de acord cu ea, și… iată ce-a ieșit.

Figurine nostime din capace – idei creative – 121

Una din aparițiile de iarnă de la editura Casa este Figurine nostime din capace. Deși este foarte haioasă, și entuziasmul general când am răsfoit-o a fost repede temperat de două probleme: prima – să găsesc capace neinscripționate, și mai ales după culorile dorite, nu așa, oricum. Mi-aș fi dorit să găsesc roz, voiam foarte mult să realizez pompierul de pe copertă, dar a fost imposibil. Toate erau scrise 🙁 . M-am descurcat în schimb cu cele albe și albastre, de la cutiile de lapte, care au scăpat nemarcate.

Dacă însă reușiți să rezolvați problema capacelor, volumul propune idei pentru toate grupele de vietăți:

safari: antilopă, leopard, girafă, crocodil;
animale marine: broască țestoasă, balenă, orcă, caracatiță;
animale domestice: cal, puișor, văcuță, gâscă;
animale sălbatice: raton, veveriță, bufniță, ren;
oameni: bucătar, balerină, pompier, cosmonaut.

În schimb a doua problemă a apărut de la hârtia buretată necesară pentru proiecte. Nuanțele necesare pentru a pune în practică ideile creative din volum nu fac parte din pachetele standard de pe piață. A fost primul moment în care m-am bucurat că există de ceva ani „cutia cu de toate”. Am păstrat în timp, de la seturile creative, toate resturile de spumă (din fericire și autoadezivă), și am reușit să improvizez. Altfel nu știu de unde aș fi scos, de exemplu, gri…

Ca materiale de lucru speciale, este prenandezul/picătura sau lipiciul fierbinte, pentru a lipi plasticul. Mai aveți nevoie de foaie de calc, pentru a copia ușor modelele incluse pe fila detașabilă din interiorul volumului, și a le realiza apoi pe spumă. Din păcate, spuma este complet mată, modelul nu poate fi nici imprimat, nici printat, și nici copiat pe sticla de la fereastră. Rămâne doar transpunerea prin efectul de indigo, folosind un creion moale și hârtie de calc. Mai puteți să xeroxați modelele, să le decupați, și să folosiți elementele ca șabloane pentru a le desena pe spumă.

M-am oprit la o bufniță, mai puțin reușită, și o gâscă. Dacă vă plac, puteți achiziționa volumul din librăria online a editurii Casa, sau din alte librării online precum elefant (livrare gratuită în punctele de livrare fixe), librarie.net, eMag, libris (livrare gratuită la orice comandă), BestKids, BookCity, Okian.

Livadă de primăvară cu inele sau quilling

Pomii din tuburi de carton reciclate merg la orice sezon. Îmi plac mai mult toamna, însă anul acesta n-am reușit să reciclez la timp, așa că am amânat proiectul. Tocmai când mă hotărâsem eu că fac pomii, apare pe facebook o idee simpatică de pomi înfloriți, și am adaptat, cel puțin la grupa de grădiniță, pentru care tema mea era mai grea.

Tubul de carton se îmbracă în hârtie creponată și se taie, cam 3-4 cm, pe fiecare latură. Dacă tuburile sunt groase, cum am avut eu, copiii au nevoie de ajutor.

Se decupează apoi din carton un cerc, cu diametru de 12-15 cm. Ca să le desenați repede, folosiți un castron potrivit. După preferințe, se pictează verde, se îmbracă în hârtie creponată, sau se lasă alb.

În varianta mea inițială, aș fi vrut să fie verzi, îmbrăcați în hârtie creponată, și împodobiți cu flori realizate prin răsucire. Însă am păstrat această variantă doar pentru școlari, care, și așa, tot au pus floricele pe copăcei.

Dar grupa de grădiniță a fost încântată de ideea cu cercuri. Pomii au înfrunzit repede, și apoi au dat în floare, însă ei erau toți ca un stol de rândunici proaspăt aterizate din țările calde, au ciripit continuu, pentru fiecare floricică lipită. Sarcina a fost să lipească, pe fiecare panglică, cel puțin două flori, dar cum la noi la oră și distracția este importantă, i-am lăsat apoi să acopere pomul, dacă timpul le-a permis.

Ca dificultate a fost decuparea cercului pe contur, nu toți au reușit, iar apoi am avut copii care nu au lipit toate panglicile, ca să aibă mai puține flori de adăugat. M. a fost chiar dezamăgită că mi-am dat seama de ce nu mai vrea să lipească toate cercurile…

Am remarcat și spiritul practic al unora dintre copii. Eu le-am explicat tema, realizând o singură floare montată. Unii realizau o za, o lipeau, alții au realizat toate zalele, și le-au lipit la rând. Unii au lipit întâi o floare pe fiecare, și au adăugat-o pe cea de-a doua ulterior, pentru că deja îi anunțasem că timpul trece, alții le-au lipit câte două.

Aș fi vrut să am poze cu livada pe pernuța verde, însă a fost imposibil. Aveau chef de joacă cu pomii, îi dărâmau ca la domino, și când reușeam să-i așezăm, cel puțin o mutriță dulce intra în cadru, începeam să râdem, și iar pica livada…

Doar pe cea realizată de grupa mare am așezat-o eu, ulterior, pe poliță. Sper că vă place.

*Panglicile au 15cm lungime, le-am tăiat cu ghilotina.

Un nod, două noduri și-o mărgică

Experiențele cu grupa de anul acesta de la opțional sunt dintre cele mai diverse. În primul rând, nu am avut niciodată în ultimii ani majoritari copiii de grădiniță, dar dintre toți cei de grupa mare care mi-au trecut prin mână, chiar și cei care anul acesta se descurcă mai greu sunt mult deasupra celor din anii precedenți. Simt că se schimbă și copiii, și se schimbă în bine.

Totuși, la proiectele de primăvară, am avut surpriza să ne lovim de un lucru banal: cum să facem un nod. Nu mai spun de cum să facem o fundiță din panglică la felicitare, am vrut doar un banal nod… S-a lăsat cu lacrimi teatrale, că felicitarea pentru mama trebuie să aibă fundă, și am făcut-o eu. Dar le-am promis – și mereu mă țin de cuvânt, că vor învăța să facă nodul…

Așa că săptămâna aceasta, cum am scăpat din bucla nebună a sărbătorilor de primăvară, ne-am relaxat… făcând noduri! Am cumpărat mărgele mari, pe care să le poată înșira cu ușurință pe panglici. Am ales să înnodăm panglici, deși am fost tentată de șireturi, pentru că în acest caz nodul nici nu fuge, nici nu „alunecă”. Le-am dat două panglici diferite, tocmai pentru a vizualiza mai bine procesul, dacă pe deasupra trece panglica roșie, pe dedesubt va veni cea albă… Exercițiul, ce presupunea folosirea mușchilor mici ai mâinii, nu a fost unul ușor. Panglica trebuia răsucită între degete, strecurată prin orificiu, iar nodul efectiv presupunea o mobilitate deosebită a degetelor.

Ca să nu se plictisească, au avut de înșirat și înnodat 10 mărgele, de diferite forme și culori, puse în ordine. O mărgică, două noduri… Nu ajungeai așa repede nici la fluturaș, nici la inimioară și nici la fundiță… am avut grijă așadar să mai strecor un pic de matematică: am tot numărat mărgelele, să vedem la ce număr suntem și care model urmează, apoi am respectat și ordinea în serie a modelelor.

Mai avem de furcă până când vom învăța să rezolvăm problema șireturilor, însă suntem pe calea cea bună. Am avut copii care au terminat în 25-30 minute, dar am avut și doi pitici care s-au luptat efectiv cu panglicile toată ora, și am fost foarte fericită că le-au „dovedit”. F. îmi spunea cu năduf gata, gata, am învățat să fac nod!!! Au plecat cu ele legate la mână. Mă gândesc deocamdată la un proiect care să includă vreo 10 fundițe 🙂 , dacă aveți idei, le aștept!

Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
hârtie creponată;
foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.

Felicitare de 8 martie, cu 8 cusut

M-am trezit întrebându-mă oare cum e să îți faci în septembrie planificarea pentru tot restul anului, și să te ții de ea. Și am zâmbit. La abilități cel puțin voi avea, așa, în linii mari, schițate competențe. Dar activitățile în sine vor fi cel mai probabil gândite pe moment… De exemplu, miercuri am realizat felicitarea cu litere, și mă gândeam ca, cu grupa de vineri, să fac același lucru. Dar ei sunt mai mari, și sunt sigură că pot lucra mai mult de-atât… așadar, le-am pregătit repede o felicitare de… cusut.

Modelul poate fi descărcat de AICI, și se realizează simplu. Se perforează toate orificiile marcate, și se coase „8”, în linie. Apoi, pentru un aspect deosebit, se dublează cusătura ca în imaginile de mai jos. Și, ca la orice „rețetă”, nu vă rămâne decât să decorați după gust.

Am testat-o. La partea demonstrativă, încercarea mea de a perfecționa modelul s-a lăsat cu un NU categoric. E suficient să coasă, ce să mai brodeze peste? Bun, facem compromisuri, oricum era suficient de lucru, mai ales că nu le-am mai dus planșele perforate… Dar sunt mari, și nu a durat mai mult de câteva minute să perforeze toate orificiile. La grupa de grădiniță proiectul ar fi murit în fașă dacă încercam!

Al doilea prag de trecut a fost cartonul, de 160g, nu 240, cum le-am dus până acum. Necesita o atenție sporită, nu puteai să mai tragi cu forță de ață, căci se tăia. A fost un pic de antrenament pentru o idee ce-o coc de ceva vreme cu polistiren, și care va urma în curând. Am lipit la greu „pasamente” pentru proiect, ca să iasă în fine, ceva…

De remarcat însă că am avut și un băiat, care a decis să rămână. Am apucat să vorbim înainte, despre bunicul lui, croitor, și cum uite, el n-a cusut niciodată! Azi a fost prima dată în viața lui. Nu s-a înțepat. S-a descurcat onorabil, și nici nu a rupt vreodată cartonul. În schimb nu m-am așteptat la atitudine ostilă din partea fetelor. Și le citez: ce-i trebuie unui băiat să coasă? Are nevastă! Așadar, la 9 ani e deja înrădăcinată concepția că incompetența lui e tratată prin achiziționarea unei neveste, altfel fiind incapabil să supraviețuiască singur și e disperat să se însoare… De ce să formăm un om independent?! Am încercat să le spun că ți se mai rupe un nasture… nu poți sta cu pantalonii în vine, până mergi la croitor… Sau… dacă ești cu gașca sus pe munte, și se rupe rucsacul, ce faci? Nu coși?? Așa că m-am bucurat enorm să-l văd că rezistă, și la final l-am lăudat pentru realizarea deosebită. Dacă aș fi fotografiat felicitările cu spatele, ați fi ghicit cu siguranță care e a lui – căci nu e lipită deloc. Dar… le las cu fața, să văd dacă ghiciți!

Și, pentru că am avut doi absenți, și am ajuns acasă cu două modele, mi-am dat și eu „comandă” de două felicitări de 8 martie… Andrei a executat sarcina scurt și la obiect, în stil simplu cucutenian. Iris a mai evoluat, a optat pentru „simplu și elegant”, a început să își poată controla entuziasmul de a lipi tot, oriunde.

Spor la lucru!

Talente de Năzdrăvani

Category Archives: Ce pot face doua maini dibace